România,o ţară fără ROST…

“Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.”

3 manipulări ordinare din scandalul gazelor de șist

Decizia de exploatare sau nu a gazelor de șist e complicată – poate că e cazul pentru un verdict pozitiv, poate nu. Trebuie multe analize de oportunitate.

Dar după cum arată lucrurile acum, nu e decât un tun clasic din seria privatizării profiturilor și a socializării pierderilor. Iată 3 manipulări:

1. “Economia are nevoie”
Orice sursă nouă de energie e bună, dar nu în orice condiții. Problema cu gazele e următoarea – România are deja resurse care-i acoperă peste jumătate din consum, dar redevențele sunt atât de mici, încât statul nu încasează mai nimic iar profiturile merg la Petrom – majoritar privată și la Romgaz – care arde banii pe prostii.

În lipsa redevențelor, producția locală este tratată ca gaz “ieftin”, la care salivează tot felul de clienți politici. Deci prima chestiune ar trebui să fie mărirea redevențelor la un nivel care să facă exploatarea gazului o afacere cu profit micuț, nu o rentă cum este acum. Pentru că dacă există rente, aproape sigur vor fi cedate contra șpagă, cum s-a mai întâmplat.

2. “Explorăm, nu exploatăm”
Minciunica vârâtă recent de domnii Ponta și Vosganian este că se vor face doar contracte de explorare, nu și de exploatare, “ca să vedem cum stăm”.

În realitate, un contract de explorare include și perspectiva operațională – de exploatare, că nu e nimeni prost să îngroape sute de milioane și să găsească gaze fără a ști dacă va avea sau nu dreptul să le scoată. Afirmația ar fi adevărată doar dacă “explorarea” s-ar face pe banii statului, care nu există.

3. “E mâna rușilor”
Sperietoarea rusească este pe alocuri ridicolă, însă presupunând că ar fi adevărată:

a) Nu înseamnă automat, în fiecare caz, că ce-i bun pentru ruși e rău pentru români și invers. Discuția ar trebui să rămână tot în zona riscurilor și beneficiilor, nu să se mute în curtea vecinilor.

b) Presupunând prin absurd că demonstrațiile de la Bârlad ar fi manipulate… ei bine, este de preferat o mișcare populară manipulată decât o mișcare populară ignorată. Sunt sigure gazele de șist? Atunci convingeți-i pe oameni, promiteți-le o parte substanțială din veniturile încasate (ar trebui să eclipseze oricât ar fi dat rușii, nu?) iar la sfârșit treceți totul printr-un referendum!

Emil Constantinescu s-a opus arestarii lui Basescu

Stim ca Basescu e singurul politician care a alergat mereu mai repede decat justitia, si care s-a catarat din ce in ce mai sus pe treptele puterii, ca sa scape de catuse. Ieri insa, in emisiunea News Magazine de la Antena 3, Emil Constantinescu a povestit un moment inedit din timpul mandatului sau. Fostul presedinte a dezvaluit ca, la un moment dat, s-a pus problema arestarii lui Basescu si a aducerii sale la Parchet, cu catuse la miini, insa el a fost cel care s-a opus show-ului mediatic.

Citez de pe Inpolitics: ”În perioada cînd dl.Traian Băsescu era ministru al Transporturilor, a început anchetarea dosarului Flota, iar în 1999 a fost gata prima expertiză, care îl găsea responsabil pentru o uriașă fraudă, de aproape 300 de milioane de dolari. Acea expertiză a fost trimisă Parchetului General”

”M-am opus să nu se facă asta, adică fostul ministru al Transporturilor care apoi devenea primar general să fie adus în cătușe, cu mare tam-tam mediatic, pe baza unei expertize care a durat trei ani. Am considerat în acel moment că interesul țării, înainte de integrare, era să nu se spargă coaliția de guvernare…Dl.Traian Băsescu era un personaj important al PD, partener important în coaliție, s-ar fi produs o sciziune. Povestea a continuat, dar fără anchete, fără aducerea sa la Parchet, fără tam-tam, iar singurii care au cunoscut dosarul au fost cei incriminați, li s-a adus la cunoștință fără tam-tam”

Foarte interesant! Dar ce sa intelegem din asta? Ca arestarile se fac cu tam-tam sau nu, ca SE FAC sau NU, in functie de dorintele unui presedinte sau altul? In functie de interesele politice, de aliante? Sau strategice, de moment? Emil Constantinescu confirma ca justitia ii e subordonata presedintelui?

A fost criza financiară o schemă Ponzi?

Criza financiară izbucnită în 2008 poate fi asemănată cu o schemă Ponzi, o escrocherie financiară gen Madoff (sau FNI şi Caritas în variantă autohtonă), este concluzia, puţin şocantă poate, a economistului american Paul Krugman, laureat al premiului Nobel.

Schema frauduloasă Ponzi, după numele escrocului italian cu acelaşi nume de la începutul secolului trecut, presupune amăgirea investitorilor cu returnarea unor câştiguri rapide mult mai mari decât cele obişnuite de pe piaţă, dar care erau plătite nu din profituri obţinute real prin diverse investiţii ci chiar din banii aceloraşi investitori, cu condiţia ca numărul acestora să crească permanent. O astfel de „roată” este, fireşte, destinată eşecului, întrucat plăţile ce trebuie făcute investitorilor ajung la un moment dat să depăşească încasările.

Cum a funcţionat schema Ponzi în sistemul financiar? Expansiunea puternică a băncilor, care s-au întrecut în a acorda credite, a determinat o continuă apreciere a valorii activelor, principalul element de atracţie a investitorilor, care a ascuns astfel riscurile reale: unul dintre exemple este faptul că bula imobiliară a mascat riscul creditelor tip subprime din SUA. Mai devreme sau mai târziu, un astfel de balon se va desumfla, la fel ca într-o schemă Ponzi, şi totul se va prăbuşi.

De fapt, chiar Bob Shille, în celebra carte „Irrational Exuberance” a subliniat că un balon (bubble) este, de fapt, o schemă Ponzi, care nu necesită un act de fraudă deliberat însă are aceleaşi consecinţe.

Ce s-a întâmplat în perioada dintre 1980 şi 2008? În locul unui sistem financiar în care profiturile au fost realizate în lipsa competiţiei, a apărut un sistem în care profiturile s-au creat prin dezinformare şi percepţii greşite.

Inovaţia financiară a creat active, în special obligaţiuni garantate cu active (asset-backed securities), care au fost considerate multă vreme, în mod gresiv, ca fiind sigure şi evaluate ca atare. Astfel a operat sistemul financiar: s-a împrumutat ieftin pe baza respectivelor obligaţiuni considerate sigure şi a investit câştigurile în active care păreau să aducă randamente ridicate, ceea ce nu se întâmpla în realitate. Aşadar o uriaşă, neintenţionată (chiar dacă nu în intregime, totuşi) schemă Ponzi, care în final a clacat. Iar fără o reformă radicală, se va întâmpla din nou, consideră Krugman.

Acesta face şi o asociere cu problema pesos-ului mexican din anii 70, când respectiva monedă avea un curs fix faţă de dolar, însă dobânda titlurilor de stat mexicane era mult mai mare decât a celor americane, întrucât investitorii considerau că există un risc de depreciere, cu toate că probabilitatea era destul de redusă.

Astfel că investitorii puteau obţine uşor câştiguri aparent sigure: împrumutau dolari cu dobânzi mici, îi schimbau în pesos şi cumpărau obligaţiuni mexicane. La scadenţă, încasau profitul în pesos, îl schimbau în dolari la aceeaşi valoare, cursul fiind fix, şi astfel obţineau un profit garantat.

Cu toate acestea, la un moment dat moneda mexicană a fost lăsată sa floteze liber faţă de dolar şi a urmat o inevitabilă depreciere.

Yes, of course, mister President!

Ia şi scrie acolo, Boc, cum îţi spun eu. Vreau 3 oameni numiţi de mine direct în CSM, Consiliul Superior al Magistraturii, ca să înţelegi şi tu despre ce vorbesc, da? Vreau să scrie negru pe alb în Constituţie că dacă revoci şi numeşti un nou ministru trebuie să mă întrebi mai întâi pe mine dacă sunt de acord, să nu mai păţesc ca pe vremea lui Tăriceanu când îşi punea ce miniştri voia el. De acord?

De acord, domnu preşedinte, dar eu oricum i-am pus doar pe cei pe care mi i-aţi dat dumneavoastră pe listă… Da, Emile, dar tu azi eşti, mâine cine ştie. Nu vreau să mai am surprize cu vreunul pe care-l pun prim ministru şi după aia şi-o ia în cap.

Aşa… Mai vreau să nu pot fi suspendat de Parlament, să fie clar scris acolo, decât dacă e de acord şi Curtea. Cu ăştia de la Curte, Curtea Constituţională, ca să înţelegi şi tu despre ce vorbesc, mă descurc eu. M-am descurcat eu cu mogulii, ai văzut doar ce i-am ciuruit, n-o să mă descurc cu nouă boşorogi? Sigur, dom preşedinte, boşorogi, că altfel nici nu pot să le zic nici eu, dacă aşa le ziceţi dumneavoastră, să trăiţi!

A, să nu uit, bagă acolo la suspendare, dacă Doamne fereşte se-ntâmplă, să fie clar că intermaru n-are voie să schimbe guvernul. Şi să nu te pună dracu să te-atingi de articolul ăla care îmi dă voie să numesc ce premier vreau eu, indiferent ce majoritate se face în Parlament. Da, dar ştiţi, acolo, articolul ală e cam ambiguu, ca să mă exprim aşa, mai elevat, cum îi place lu domnu Patapievici. Adică tot cu scandal, ca şi până acum? Da, cu scandal Bocule, cu scandal, că doar nu vrei să mă plictisesc pe-aici pe la Cotroceni.

Să trăiţi, cu scandal să fie, domnu preşedinte, cu scandal! Buun…. Şi la chestia aia cu numărul de parlamentari şi cu unicameralul rămâne cum a zis poporul. 300, maxim. Maxim, am zis! Şi o singură cameră. Camera Reprezentanţilor să-i zici, aşa ca la licuriciu ăla mare, să vadă şi el că ne ţinem de cuvânt cu parteneriatul ăla strategic. El ne-a dat scut noi le luăm numele de la cameră. Yes, of course, mister President!

Premierul israelian a autorizat asasinatul din Dubai

Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a autorizat Mossad-ul să ducă la îndeplinire misiunea de a-l asasina în Dubai pe Mahmoud al-Mabhouh, un membru al mişcării palestiniene Hamas, în cursul unei reuniuni la sediul serviciului secret, potrivit unor surse citate de Sunday Times.

La începutul lunii ianuarie, două maşini negre Audi A6 s-au oprit în faţa porţii principale a unei clădiri de la periferia de nord a oraşului Tel Aviv, adăpostind sediul Mossad-ului, serviciul secret israelian.

Benjamin Netanyahu a coborât din maşină, fiind întâmpinat de Meir Dagan, directorul agenţiei, în vârstă de 64 de ani. Ajutându-se de un baston, din cauza unei răni suferite în tinereţe într-o misiune, Dagan i-a condus pe Netanyahu şi pe un general într-o sală de conferinţe.

Potrivit unor surse informate cu privire la Mossad, în sală se aflau şi mai mulţi membri ai unui comando. Fiind persoana care îşi dă autorizarea finală pentru astfel de operaţiuni, Netanyahu a fost informat în legătură cu planurile de a-l ucide pe al-Mabhouh, subliniază cotidianul britanic.

Mossad-ul primise informaţii potrivit cărora Mabhouh intenţiona să călătorească în Dubai şi planificase să-l asasineze acolo, într-un hotel de lux. Echipa se antrenase deja pentru această misiune, folosind un hotel din Tel Aviv, dar fără a-i alerta pe proprietari. Deoarece misiunea a fost considerată ca neprezentând un grad mare de risc sau de complexitate, Netanyahu a autorizat-o, semnând astfel condamnarea la moarte a lui Mabhouh, asasinat la 19 ianuarie, potrivit The Sunday Times.

În ceea ce priveşte acuzaţiile la adresa Israelului în acest caz, preşedintele Consiliului conservator pentru Orientul Mijlociu, parlamentarul britanic Hugo Swire, a declarat: „Trebuie să se răspundă acestor acuzaţii împotriva Guvernului israelian. Nu este ceva care poate fi pur şi simplu trecut cu vederea. Nu poţi conduce politica externă în această perioadă extrem de sensibilă printr-un astfel de comportament ilegal”.

Moarte asasinilor sionisti !

Numele serviciului secret israelian este vehiculat într-un nou scandal legat de un asasinat comis după modul clasic de operare al agenţilor săi. Mossadul este subiectul unei noi controverse declanşate de asasinarea, luna trecută, a unui lider Hamas într-o cameră de hotel din Dubai, operaţiune care poartă amprenta redutabilului serviciu secret israelian. Mahmoud al-Mabhouh, fondatorul aripii militare a grupării palestiniene Hamas, a fost găsit mort, pe 20 ianuarie, cel mai probabil în urma unui stop cardiac provocat de injectarea unei substanţe chimice în corpul său. Scandalul a luat amploare după ce poliţia din Dubai a dat publicităţii imagini cu ceea ce a descris ca fiind comandoul ucigaş, format din 11 persoane, îmtre care şi o femeie, toţi călătorind cu paşapoarte europene. Imaginile surprinse de camerele de luat vederi amplasate pe aeroportul din Dubai şi la hotelul de lux unde era cazat liderul palestinian au surprins momentele- cheie ale asasinatului. Divulgarea identităţilor, false bineînţeles, sub care cei 11 s-au deplasat în emirat, a generat o undă de şoc şi mai mare după ce persoane nevinovate s-au trezit peste noapte pe lista Interpolului cu cei mai căutaţi infractori. Reacţia Israelului – aceeaşi politică de ambiguitate Şapte israelieni de naţionalitate britanică şi germană au reclamat faptul că identitatea le-a fost furată după ce poliţia din Dubai a făcut publice numele sub care cei 11 suspecţi au acţionat pe 20 ianuarie. „Sunt şocat şi nici măcar nu înţeleg ceea ce văd”, a reacţionat Paul Keeley, uitându- se la poza sub care apare numele lui, prezentată de site-urile tuturor publicaţiilor din Israel. „Nu am părăsit ţara în ultimii doi ani şi nu am fost niciodată în Dubai. Îmi este teamă”, a declarat, la rândul său, Steven Daniel Hodes, un alt israelian aflat pe lista neagră a Interpolului, citat de cotidianul „The Jerusalem Post”. Autorităţile irlandeze au anunţat, după ce s-a aflat că trei dintre suspecţi călătoriseră cu paşapoarte emise de Dublin, că nici una dintre aceste identităţi nu există în baza lor de date. Acelaşi anunţ a fost făcut şi de autorităţile franceze în ceea ce priveşte identitatea falsă a altui suspect. Întrebat despre posibila implicare a agenţilor israelieni în asasinatul din Dubai, şeful diplomaţiei de la Ierusalim a răspuns evaziv. „Nu există niciun motiv să credem că Mossadul a fost implicat”, a spus Avigdor Lie berman. „Haaretz” cere demisia lui Dagan Presa israeliană a relatat pe larg despre asasinatul comis în Dubai, opiniile comentatorilor privind posibila implicare a Mossadului în această operaţiune fiind împărţite. Cotidianul „Haaretz” cere demisia directorului serviciului secret israelian, Meir Dagan, în funcţie din 2002, un adept al acţiunilor directe şi al operaţiunilor de lichidare a duşmanilor statului evreu. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât şapte dintre suspecţi s-au folosit de identităţi ale unor cetăţeni israelieni, a avertizat un fost oficial din Mossad. Dacă scandalul ia amploare, ar fi pentru a treia oară când premierul Benjamin Netanyahu ar trebui să gestioneze o astfel de situaţie în timpul mandatului său. În 1997, Israelul a fost implicat într-o gravă criză diplomatică cu Iordania şi Canada, după ce agenţi ai Mossad, călătorind cu paşapoarte canadiene, au încercat să îl asasineze pe liderul Hamas, Khaled Meshaal. Statul evreu l-a eliberat atunci pe un alt lider Hamas, Ahmed Yassin, în schimbul a doi agenţi. Un an mai târziu, cinci spioni israelieni au fost arestaţi în Elveţia în timp ce amplasau dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice ale unui militant Hezbollah. DEZVĂLUIRE. Fotografiile suspecţilor au fost date publicităţii de poliţia din Dubai FOTO: EPA

Un grup de lobby condus de British American Tobacco a influenţat Tratatul UE

Un grup de companii din industria chimică, alimentelor, petrolului şi farmaceuticelor, condus de British American Tobacco (BAT), a influenţat Tratatul UE, cu modificări care au pus accentul pe interesele de afaceri în detrimentul sănătăţii publice, potrivit unui raport citat de EUObserver.

Raportul a fost realizat de profesori de la University of Bath şi University of Edinburgh, în urma analizei a circa 700 de documente interne ale BAT, unul dintre cei mai mari producători de tutun la nivel mondial.

Autorii susţin că au găsit dovezi potrivit cărora BAT s-a asociat, la jumătatea anilor ’90, cu institutul de cercetări European Policy Centre din Bruxelles, pentru a crea un grup care să se asigure că evaluarea opţiunilor de strategie la nivelul UE pune accentul pe interesele de afaceri, în detrimentul sănătăţii publice.

Reprezentanţii Comisiei Europene nu au ştiut că BAT a fost implicată în această campanie, reiese din studiul apărut în jurnalul Public Library of Science Medicine şi finanţat de Smoke-Free Partnership şi Cancer Research UK, citat de Mediafax.

Potrivit raportului, BAT a constituit o reţea de coordonare a strategiilor formată din companii importante, precum Shell, Zeneca, Tesco, SmithKline Beecham, Bayer şi Unilever, care a efectuat o campanie multi-anuală de lobby cu scopul de a influenţa siastemul de analiză a impactului la nivelul UE.

Există mai multe sisteme de analiză a impactului, folosite ca instrumente de evaluare a posibilelor schimbări legislative, fiecare scoţând în evidenţă diferite aspecte ale implicaţiilor optării pentru o lege sau alta.

Unele dintre aceste sisteme pun mare accent pe impactul asupra mediului sau sănătăţii, în timp ce altele pe impactul financiar.

Analizele de impact, care iau în considerare costurile şi beneficiile unei anumite strategii, sunt criticate în raport, întrucât costurile suportate de mediul de afaceri sunt uşor cuantificabile, în timp de impactele fundamentale, precum costul vieţilor pierdute sau afectate, nu sunt la fel de uşor de măsurat.

Forma analizei de impact promovată în această perioadă de BAT şi grupul condus de acesta, împărtăşită în ultimă instanţă de UE prin modificările aduse Tratatului UE, a fost susţinut de companii, potrivit studiului, întrucât s-a crezut că va limita introducerea restricţiilor privind fumatul în locuri publice şi a publicităţii anti-tutun.

Cercetătorii au descoperit documente ale BAT potrivit cărora membri din conducerea companiei au aflat că această formă de analiză a impactului a fost folosită cu succes de producătorul de ţigări Philip Morris, în SUA, în acelaşi scop.

Într-un document de uz intern folosit de studiu se arată că „nicăieri la nivel mondial Guvernele nu trebuie, în practică, să îşi justifice acţiunile prin analize costuri-beneficii, susţinute de analize riguroase ale riscurilor. O oportunitate de a promova o astfel de cerinţă a fost identificată în UE”.

Potrivit documentului, British American Tobacco şi sectorul de profil au constatat că „o coaliţie amplă de companii cu viziuni asemănătoare ar putea fi capabile să convingă statele membre să modifice tratatul, impunând obligativitatea analizei costuri-beneficii şi a evaluării riscurilor”.

În acest scop, din 1996, BAT s-a bazat pe European Policy Centre (EPC şi uneori a colaborat cu Weinberg Group, companie de consultanţă care a avut legături cu Philip Morris.

EPC a format în acest scop Risk Assessment Forum, în beneficiul BAT şi alianţilor săi.

În ultimă instanţă, campania BAT a fost un succes, contribuind la modificarea Tratatului UE în sensul dorit, graţie colaborării cu un institut important de cercetări şi înfiinţării unui grup de sprijin. Astfel, BAT a evitat percepţia că un mare producător de tutun se află în spatele modificării strategiei UE.

Razboiul din Irak a fost ilegal

O comisie de ancheta din Olanda a stabilit, marti, ca razboiul din Irak nu a avut „nicio baza in dreptul international”, aceasta fiind prima ancheta independenta a invaziei asupra Irakului realizata pana acum. Comisia formata din 7 persoane a ajuns la concluzia ca razboiul, sustinut si de guvernul olandez, nu a fost justificat – „guvernul olandez si-a oferit sprijinul intr-un razboi ale carui scopuri nu erau in concordanta cu politica guvernului olandez. Actiunea militara nu avea un mandat clar conform dreptului international”. „In explicarea programului irakian de producere a armelor de distrugere in masa, guvernul olandez a fost, intr-o mare masura, ghidat de informatii publice si de alte informatii provenind din SUA si Marea Britanie” se mentioneaza in raport. In plus, a iesit la iveala faptul ca guvernul britanic a refuzat sa prezinte un document important la cererea comisiei olandeze.

Mama tripleţilor care a cerut indemnizaţie pentru fiecare copil va primi retroactiv 36.000 lei

Femeia care s-a luptat cu statul ca să primească indemnizaţia de creştere pentru tripleţi îşi vede visul împlinit. Ea şi-a câşigat în instanţă dreptul de a primi retroactiv 36.000 de lei. Suma reprezintă tripla-indemnizaţie pe doi ani.

Femeia a avut curajul să-şi ceară de la stat indemnizaţia pentru fiecare dintre cei trei copii ai săi. După doi ani, în care a facut o mulţime de cereri, petiţii şi procese, mama celor trei fete gemene va primi în sfârşit banii.

Problemele au început după naştere, când femeia a văzut că primeşte bani pentru un singur copil, deşi avea trei gemene. Pentru că acest caz a creat un precedent, acum toate mămicile de gemeni sau tripleţi pot beneficia de indemnizaţie pentru toţi copiii.

După procesul câştigat, legea menită să îi ajute pe părinţii din România care au gemeni, tripleţi sau, în cazuri mai rare, cvadrupleţi va fi schimbată.