România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Posts tagged ‘https’

Curtea Constituţională germană respinge legea privind stocarea datelor cu caracter personal


Curtea Constituţională germană a decis că, în actuala ei formă, legea privind stocarea timp de 6 luni a datelor conţinute în comunicaţiile telefonice, prin internet şi e-mail nu este conformă cu legea fundamentală.

Stocarea fără motiv a datelor cu caracter personal contravine dreptului garantat în Constituţie al prezervării secretului poştal. Toate datele stocate până în prezent trebuie deci şterse, în conformitate cu decizia justiţiei. Sentinţa Curţii Constituţionale pare a fi o victorie pe toate planurile a celor care militează pentru protecţia datelor cu caracter personal.

Sentinţa  judecătorilor de la Karlsruhe pare a fi un succes pentru protecţia  datelor

E însă o izbândă condiţionată. Curtea Constituţională nu a interzis în principiu stocarea datelor cu caracter personal. Doar legea care stă la baza depozitării datelor contravine, în prezent, Constituţiei.

Planurile privind intensificarea supravegherii în numele siguranţei nu dispar definitiv. Dimpotrivă. În decizia actuală a Curţii Constituţionale se găsesc şi indicii privind modalităţile de schimbare a legii în cauză în aşa fel, încât să se conformeze legii fundamentale. În primul rând, datele cu caracter personal trebuie stocate separat, cifrate iar controlul lor să fie transparent. În cazul în care aceste premise sunt îndeplinite, forţele de ordine pot obţine permisiunea de a accesa datele cu caracter personal.

Curtea  Constituţională acceptă stocarea datelor într-un cadru restrictiv

În plus, accesul trebuie să fie aprobat de un judecător, iar persoana verificată trebuie să fie suspectată de o crimă gravă, de exemplu de terorism, de periclitare a vieţii altora, de afectare a sănătăţii sau libertăţii cetăţenilor ori a întregii comunităţi.

Chiar dacă toate aceste condiţii la un loc par a forma un cadru restrictiv pentru accesul la datele cu caracter personal, scepticismul rămâne de rigoare. Statul are tendinţa de a acţiona preventiv în lupta anti-teroristă. În ultimii ani s-a putut observa o creştere a numărului supravegherilor telefonice sau informaţionale. În anul 2008 aceste cazuri au sporit la peste 5300. Iar supravegherile preventive, efectuate în absenţa unor suspiciuni motivate, nici nu apar în statistici. Acest fel de a acţiona nu este de natură a consolida încrederea populaţiei în propriul stat.

Guvernul  federal trebuie să modufice legea care stă la baza stocării datelor

Serviciile de Informaţii nu sunt controlate de justiţie ci de o Comisie a parlamentului german, ai cărei membri s-au obligat să nu divulge secretele muncii lor. Totuşi, opinia publică află ocazional, din presă, de greşeli comise bunăoară de Poliţia Judiciară ori de Serviciul federal de informaţii (externe). Este bine că, prin intermediul mass-media, opinia publică are şansa de critica statul şi de a deveni, ca în cazul de faţă, o stavilă în calea tendinţelor guvernamentale de impunere a unor legi de securitate exagerate.

Alte două evenimente mai alimentează optimismul privind rezolvarea judicioasă a problemei stocării datelor cu caracter personal. În primul rând faptul că, din toama anului 2009, Ministerul german al Justiţiei este condus de Sabine Leutheusser-Schnarrenberger. Or, ea însăşi a înaintat o plângere împotriva legii privind stocarea datelor, emisă de fostul guvern şi amendată acum de Curtea Constituţională.

În al doilea rând, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, parlamentul european are mai multe drepturi de decizie. Comisia Europeană nu mai poate hotărî de una singură când vine vorba de datele cu caracter personal. În luna septembrie 2010, ordonanţa europeană privind stocarea datelor va fi supusă unei verificări atente. Iar decizia judecătorilor germani ar putea fi folositoare în acest proces.

Dacă climatul era o bancă, deja l-aţi fi salvat


Prezent la Copenhaga pentru conferinţa ONU privins schimbarea climatică, preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a criticat capitalismul care devastează planeta

„O fantomă bântuie străzile din Copenhaga… aceasta este capitalismul”, a acuzat Hugo Chavez.

„Modelul distrugător al capitalismul înseamnă eradicarea vieţii”, a adaugat el, arătând cartea jurnalistului francez Hervé Kempf, „Cum distrug bogaţii planeta”.

Chavez a criticat ţările bogate care au reacţionat rapid anul trecut la criza financiară, alocând sute de miliarde de dolari pentru salvarea bîncilor. „Dacâ climatul era o bancă, deja l-aţi fi salvat”, a adăugat el.

De asemenea, el l-a atacat pe preşedintele american.

„Barack Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace în ziua în care trimitea 30.000 de soldaţi pentru a ucide nevinovaţi în Afganistan, iar acum va veni aici cu Nobelul său, preşedintele SUA…”, a spus presedintele Venezuelei.

CIA a căpătat acces la dosarele bancare ale tuturor europenilor


Sub acoperirea generoasă a „războiului contra terorismului“, Uniunea Europeană a acceptat să ofere serviciilor secrete americane acces neîngrădit la dosarele bancare ale europenilor.
Portofelele europenilor vor fi inspectate atent de agentii CIA

Întelegerea, care va intra în vi­goa­re peste două luni, cere celor 27 de state membre ale UE să pună la dispoziţia CIA informaţiile bancare solicitate în virtutea programului american de urmărire a surselor de finanţare ale „terorismului“. „The Sunday Times“ arată că, într-o notiţă apărută săptă­mâna trecută şi remarcată de puţină lume, UE a admis public faptul că a convenit să-i oblige pe europeni să livreze informaţii către SUA, apreciind chiar că aceasta este o „chestiune urgentă“. Teoretic, potrivit prevederilor acordului, informaţiile vor fi păstrate într-o bază de date americană, după care ar trebui şterse.

Decizia a dat naştere la critici vehemente, cele mai cuminţi denunţând „dezechilibrul“ înţelegerii, care nu oferă şi serviciilor secrete europene acces la informaţiile bancare ale cetăţenilor americani.

De asemenea, multe voci au subliniat că acordul conferă Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA puteri investigative mai mari decât ale serviciilor de informaţii naţionale europene. Legislaţia din cea mai mare parte a ţărilor membre ale UE presupune existenţa unui mandat eliberat de justiţie, în baza declaraţiei sub jurământ a unui poliţist, pentru a „umbla“ la dosarul oricărui cetăţean.

CIA o poate face însă în baza unei simple cereri. Programul american de supraveghere financiară a fost introdus de Washing­ton imediat după atentatele din 11 sep­tembrie 2001, ca „măsură de ur­genţă“. Extinderea sa în UE s-a făcut în tăcere şi în absenţa unei dezbateri pu­blice considerate de mulţi a fi necesară. „Nimeni nu spune că aliaţii nu trebuie să coopereze, dar unde este protecţia intimităţii? Unde sunt mecanismele de siguranţă judiciară în această sche­mă? Acordul de transferare la scară mare a informaţiilor financiare euro­pene către Statele Unite este extrem de îngrijorătoare, mai ales în absenţa unei dezbateri publice sau parlamentare, fie la nivel european, fie la nivel naţional“, a declarat Shami Chakrabarti, directorul organizaţiei britanice de apărare a drepturilor civile „Liberty“.

„Acesta pare a fi încă un compromis dezechilibrat post-11 septembrie şi un nou caz de lesniciune cu care măsuri temporare de urgenţă ajung să ne fie impuse permanent“, a adăugat Chakrabarti. Autorităţile ame­ricane spun că programul de culegere a informaţiilor financiare nu are alt scop decât urmărirea tranzac­ţiilor făcute de indivizii suspectaţi de legături cu reţeaua teroristă al-Qaida. Ele subliniază că exact acest gen de informaţii au contribuit la dejucarea unui complot terorist de o anvergură încă şi mai mare decât cel din 11 septembrie, pus la cale de o celulă isla­mis­tă din Marea Britanie. În acest caz, din 2006, mai mulţi extremişti intenţio­nau să deturneze şapte avioane şi să plaseze bombe în mai multe mijloace de transport în comun, posibil şi pe lângă unele instalaţii nucleare. Nota informativă a UE spune că SUA pot solicita „seturi de informaţii generale“, în mai multe categorii largi de interes, precum „tipuri de mesaje relevante, geografie şi ameninţări teroriste“.

Programul este coordonat chiar din cartierul general al CIA, din Langley, Virginia. Până în 2006 acest program, care-i vizează şi pe cetăţenii americani, a fost ţinut secret. Cetăţenii străini, inclusiv europeni, care călăto­resc în SUA trebuie şi acum să se conformeze cerinţei americane de a declara o mulţime de informaţii personale, legate printre altele şi de ultimele cumpărături făcute indiferent unde.

Legea „Big Brother” violează Constituţia şi libertăţile cetăţeneşti


Operatorii de telefonie mobilă şi furnizorii de internet nu mai sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni datele de identificare ale utilizatorilor şi să le pună la dispoziţia autorităţilor

Convorbirile telefonice şi e-mailurile nu vor mai fi stocate obligatoriu.

Curtea Constituţională a hotărât, joi, că legea care obligă firmele de telefonie şi furnizorii de internet să stocheze, vreme de şase luni, datele de identificare ale clienţilor lor, precum şi alte informaţii privind apelurile telefonice, mesajele scrise sau email-urile trimise de aceştia, încalcă legea fundamentală. Această lege nu este încă în vigoare, aplicarea ei fiind amânată până la sfârşitul acestui an.

Decizia Curţii Constituţionale vine după ce o organizaţie neguvernamentală, Comisariatul pentru Societatea Civilă, a susţinut, în cadrul unui litigiu civil cu firma de telefonie mobilă Orange, că această lege ar reprezenta o încălcare a secretului corespondenţei, prevăzut de Constituţie. Articolul 28 din Constituţia României prevede că „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. Instanţa de fond a sesizat Curtea Constituţională, care a dat dreptate, joi, Comisariatului pentru Societatea Civilă.

// <![CDATA[//

Legea privind reţinerea datelor prelucrate în reţelele de comunicaţii electronice a fost adoptată de Parlament anul trecut, dar aplicarea ei a fost amânată, urmând să intre în vigoare abia în ultima zi a acestui an. Actul normativ prevedea că orice operator de telefonie fixă sau mobilă şi orice furnizor de internet trebuie să îşi creeze o bază de date în care să stocheze date de identificare ale utilizatorilor, suportul de comunicare sau echipamentul folosit de aceştia, precum şi data, ora şi durata comunicărilor. Legea preciza că toate aceste date puteau să fie accesate, la cerere, şi de poliţie, procuratură sau serviciile de informaţii, dar numai în cazurile în care s-a declanşat deja urmărirea penală şi numai în baza unui mandat emis de o instanţă de judecată.

Şi procurorii au contestat legea

După ce legea a fost adoptată, a stârnit reacţii de dezaprobare atât din partea societăţii civile, cât şi din partea Parchetului, motivele fiind însă net diferite. Astfel, mai multe organizaţii de apărare a drepturilor civile, printre care Asociaţia ProDemocraţia, APADOR-CH, şi Centrul pentru Jurnalism Independent, au cerut Avocatului Poporului să atace legea la Curtea Constituţională, pe motiv că prejudiciază drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. De cealaltă parte, procurorii s-au plâns că legea este prea restrictivă pentru că nu le mai dă voie să solicite listingurile de convorbiri telefonice decât după ce s-a început urmărirea penală şi numai cu autorizarea unui judecător. Vechea legislaţie permitea Parchetului să ceară aceste listinguri şi în timpul cercetărilor preliminare din cadrul unei anchete şi fără să fie nevoie de aprobarea unei instanţe de judecată. Procurorul general Codruţa Kovesi a susţinut că şi termenul de şase luni, cât ar urma să fie stocate datele, ar fi prea scurt. De altfel, în urma semnalelor negative venite din partea anchetatorilor, Guvernul a decis în februarie să suspende aplicarea acestei legi până la sfârşitul acestui an, termen până la care şi operatorii de telefonie sau internet urmau să îşi creeze bazele de date.

Legea anulată de Curtea Constituţională a fost creată pentru a transpune în legislaţia naţională o directivă europeană din 2006. Directiva este obligatorie pentru toate statele membre ale UE.

Partidul Piratilor


Sunt mândri de numele de piraţi ai netului, „exact ca în ’91-’92 când unii dintre noi au preferat să fie golani”. Piraţii din România nu sunt la fel de celebri precum colegii lor suedezi, cu partid prezent în Parlamentul European. Cristi Bulumac, unul din cei aflaţi în grupul de iniţiativă pentru înfiinţarea Partidului Piraţilor, povesteşte pentru REALITATEA.NET pentru ce luptă până în pânzele albe piraţii

Partidul Piraţilor din România se va înfiinţa în jumătate de an

//

În aproape toată Europa, Partidul Piraţilor este perceput ca o organizaţie care militează pentru download-ul gratuit de pe net. Ei susţin că fac mai mult decât asta şi încearcă să intre în parlamentele naţionale şi în cele europene. Unde să modifice legile informatice şi de drepturi de autor. Tocmai pentru a-i mulţumi şi pe cei înfometaţi de cultură, dar şi pe cei care o produc. Cristi Bulumac, unul dintre piraţii fără partid din România explică de ce e nevoie de prezenţa acestei mişcări în spaţiul public.

Deocamdată aveţi un site.: http://partidulpiratilor.ro/blog/. Câţi susţinători aveţi, de fapt, până în acest moment? De câte semnături aţi mai avea nevoie pentru a putea înfiinţa un partid al piraţilor în România?
Iniţiativa are în acest moment aproximativ 1.000 de susţinători care ar vrea să se înfiinţeze partidul. În materie de semnături, legea română, una dintre cele mai restrictive din Europa, obligă la un număr total de 25.000, a căror strângere estimăm că va dura 6 luni. Deoarece în lunile de vară oamenii s-au bucurat de concedii şi vacanţe, procesul efectiv de strângere a semnăturilor va începe din octombrie. Cu toate acestea, am strâns deja un număr de 500 de semnături în cele două luni în care am făcut pasul spre oficializarea mişcării, fără să facem vreun efort în acest sens.

(mai mult…)

Inca un partid al piratilor! Cand formam unul si in Romania ?


Un partid al piraţilor, care susţine legalizarea partajării de fişiere pe Internet, asemănător celui din Suedia care a înregistrat un succes la alegerile europarlamentare, a fost lansat oficial în Finlanda, a anunţat, liderul formaţiunii, relatează AFP.

Partidul finlandez al piraţilor a obţinut susţinerea necesară pentru a forma un grup politic, a precizat preşedintele acestuia, Pasi Palmulehto.

Suntem încântaţi că am putut strânge cele 5.000 de semnături necesare„, a afirmat el, menţionând că Partidul piraţilor figurează de acum în registrul oficial al partidelor finlandeze, realizat de Ministerul Justiţiei.

Partidul va cere „o reformare a legilor privind drepturile de autor, protejarea vieţii private, libertatea de exprimare şi transparenţa în politică„, a adăugat Palmulehto.

El a afirmat că organizaţia sa intenţionează să participe la următoarele alegeri locale, naţionale şi europene.

Partidul finlandez al piraţilor doreşte să legalizeze partajarea fişierelor pe Internet, să diminueze protejarea drepturilor de autor şi să elimine brevetele pentru programele informatice şi pentru produsele farmaceutice.

Partidul suedez al piraţilor a prezentat un program asemănător la alegerile europene din iunie şi a obţinut 7,1 la sută din voturi. După acest succes, partide ale piraţilor au apărut în Marea Britanie, Cehia şi în Australia.

Operatori de telefonie mobilă, amendaţi pentru spam. Cum depui o plângere împotriva sms-urilor nesolicitate


La începutul lunii aprilie a acestui an, operatorul de telefonie mobilă Orange România a fost amendat de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) cu 5.000 de lei pentru trimiterea de spam-uri, adică mesaje comerciale nesolicitate, pe telefoanele mobile ale clienţilor săi. Autoritatea a mai sancţionat, în luna februarie, operatorul Vodafone România cu o amendă contravenţională de 7.000 de lei pentru nerespectarea prevederilor referitoare la trimiterea de astfel de comunicări comerciale nesolicitate. Sancţiunile în cazul celor două companii de telefonie mobilă au fost aplicate în urma câtora plângeri, pe care ANSPDCP le-a primit de la clienţii operatorilor, legate de primirea unor mesaje de tip spam. Antena3.ro vă prezintă etapele pe care trebuie să le parcurgeţi când vreţi să depuneţi plângeri, dacă sunteţi ţinta mesajelor nesolicitate de pe telefonul mobil.

Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a efectuat în luna aprilie 2009 o investigaţie la S.C. Orange România S.A., ca urmare a primirii a două plângeri în februarie 2009, respectiv martie 2009, cu privire la primirea unor mesaje nesolicitate din partea operatorului. În cadrul controlului s-a constatat că numărul de telefon mobil al unui client era utilizat în scopul transmiterii de comunicări comerciale nesolicitate gen sms, fără ca S.C. Orange România S.A. să fi obţinut, în prealabil, consimţământul acestuia. De altfel, clientul respectiv îşi exprimase opţiunea de a nu mai primi astfel de mesaje.

Astfel, S.C. Orange România S.A. a fost sancţionată cu amendă contravenţională de 5.000 de lei, pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la trimiterea de comunicări comerciale nesolicitate. Cu doar două luni în urmă, Vodafone România primise o amendă de 7.000 de lei pentru trimiterea de comunicări comerciale nesolicitate.

Legislaţia în vigoare interzice efectuarea de comunicări comerciale prin utilizarea unor sisteme automate de operare, care nu necesită intervenţia unui operator uman prin fax ori prin poşta electronică sau prin orice altă metodă care foloseşte serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului, fără consimţământul prealabil al destinatarului.

Ce faci ca să nu mai primeşti spam-uri

Fiecare persoană are dreptul de a se opune în orice moment ca datele ei personale să facă obiectul unei prelucrări, dacă nu există dispoziţii legale contrare. Clientul îşi poate manifesta nemulţumirea prin trimiterea unei cereri scrise, datate şi semnate, operatorului de telefonie mobilă în cauză, care este obligat să răspundă în termen de 15 zile.

Dacă operatorul nu răspunde în termenul legal, atunci persoanele ale căror date personale fac obiectul unei prelucrări au posibilitatea de trimite o plângere Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, însă doar după ce, în prealabil, s-au adresat companiei al cărei clienţi sunt, după cum explică pentru Antena3.ro Alina Săvoiu, şef Birou juridic şi comunicare din cadrul ANSPDCP.

„Plângerea către Autoritatea de Supraveghere se poate face direct sau prin reprezentant, iar persoana lezată poate împuternici o asociaţie sau o fundaţie care să îi reprezinte interesele. De asemenea, plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justitie, care are acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost introdusă anterior”, adaugă Săvoiu pentru Antena3.ro.

În afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent si ireparabil, plângerea catre Autoritate nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelasi conţinut către operator.

Investigarea operatorului poate începe chiar şi dacă a fost depusă o singură plângere

Alina Săvoiu detaliază că ANSPDCP poate efectua investigaţii legate de respectarea protecţiei datelor în situatia primirii unei singure plângeri sau a mai multor sesizări. În vederea soluţionarii reclamaţiilor, Autoritatea de Supraveghere poate audia persoana vizată, operatorul şi, dacă este cazul, persoana împuternicită sau asociaţia ori fundaţia care reprezintă interesele persoanei vizate. Aceste persoane au dreptul de a înainta cereri, documente si memorii.

Plângerile pot fi depuse de către clientul unui operator de telefonie mobilă on-line sau la sediul Autorităţii de Supraveghere. Pe lânga plângerea propriu-zisă este necesar să se facă dovada faptului că persoana vizată s-a adresat anterior operatorului de date. Se pot ataşa orice documente care sunt considerate a fi necesare în susţinerea plângerii.

„O persoană se poate adresa Autoritatii de Supraveghere în orice situatie în care consideră ca i-au fost încalcate drepturile la viaţa intimă şi privata, prevăzute de legea pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date sau legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice”, mai spune Săvoiu pentru Antena3.ro.

Clauzele contractuale se pot renegocia

Un operator de telefonie mobilă poate colecta şi prelucra o serie de date cu caracter

personal, cum ar fi nume, prenume, adresă, seria şi numărul actului de identitate, codul numeric personal (C.N.P.), e-mail, număr de telefon sau alte date cu caracter personal, în general, în scopul furnizării de bunuri şi servicii, reclamă, marketing, publicitate, recuperarea debitelor de la clienţii rau-platnici sau pentru realizarea de studii de piaţa.

Alina Săvoiu explică pentru Antena3.ro că în ce priveste clauzele contractuale prevăzute în contractele de furnizare de servicii de telefonie, inclusiv cele referitoare la preferinţele beneficiarilor, acestea sunt negociate şi ulterior asumate prin semnarea contractului de către părţi.

„În plus, inclusiv în cazul încheierii de contracte cu furnizori de servicii de telefonie cu

beneficiari persoane fizice, se poate prevedea ca ulterior încheierii contractului clauzele sale să poată fi modificate”, mai spune Săvoiu pentru Antena3.ro.

În perioada ianuarie – aprilie 2009, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a primit 21 de plângeri cu privire la operatorii de telefonie mobila. Situaţiile reclamate au fost dezvaluirea datelor de către terţi, fără consimţământul persoanei vizate, tentativele de fraudare de tip reîncarcare cartele telefonice, primirea de mesaje comerciale nesolicitate (spam).

EndGame + subtitrare limba romana


Trist: statul politienesc a primit “binecuvantarea” Sinodului BOR.


via romaniatotalitara.wordpress.com

Nu e in stilul meu sa ma discut despre probleme religioase, la care dealtfel nici nu ma pricep prea bine. Dar mi-a atras atentia implicarea mai multor preoti, calugari si credinciosi in problema actelor biometrice, pe care le-am criticat si eu pe acest blog. E de apreciat comunicatul Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, care a criticat dur actele biometrice. Din pacate, pozitia oficiala a BOR, a reprezentat – dupa cum era de asteptat – o “binecuvantare” adusa actelor respective si, implicit, o binecuvantare adusa statului politienesc totalitar!

Purtatorul de cuvant al BOR, Constantin Stoica, nu s-a sfiit sa spuna ca se va grabi sa-si faca un pasaport biometric, dar si o chestie care suna a blasfemie: “numarul 666 e un numar ca oricare altul“. Probabil ca pentru domnia sa, Noul Testament nu contine capitolul “Apocalipsa”. Ca 666 e un numar ca oricare altul, ar putea spune cineva de alta credinta decat cea crestina sau un ateu. Dar chiar si asa, prin semnificatia pe care o are numarul 666 pentru un foarte mare numar de oameni, nu se poate spune ca e un “numar ca oricare altul”. Dealtfel, Constantin Stoica nu e la prima “abatere”. Anterior, el a sustinut avortul (in anumite conditii)! Acum, sincer, mi se pare cam “ciudat” ca un crestin sa sustina avortul! Ne-am “modernizat” si noi… cam cat va mai trece pana cand vom avea preoti femei sau homosexuali ca altii?!

Un alt “crestin modern” este domnul Florin Bichir, care scrie in Evenimentul Zilei. Intr-o adevarata oda inchinata Patriarhul Daniel, considerat providential pentru biserica ortodoxa romana, sunt infieratii “antibiometricii” retrograzi si – nu se spune, dar se lasa sa se inteleaga – “paranoici conspirationisti”: M-am gândit – şi vă rog să o faceţi şi dumneavoastră – ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost ales Patriarh PF Daniel. Cu siguranţă Biserica ar fi arătat altfel. N-am fi avut opt noi ierarhi, n-am fi avut un radio, o televiziune, un cotidian, mijloace moderne şi eficiente de comunicare cu credincioşii. Rămâneam probabil anchilozaţi în discursul arhisuficient popesc, ne ghetoizăm treptat credinţa. Am fi avut cu siguranţă un protest împotriva noilor paşapoarte, ieşea lumea-n stradă, de râdea lumea civilizată de noi cu lacrimi.

Sa o luam pas cu pas. Da, e adevarat, Biserica ar fi aratat altfel – ar fi fost mai aproape de ceea ce ar trebui sa fie, de traditie si de credinta, nu mai aproape de “modernitate”, politica si afacerism. Mi se pare cel putin dubios un Patriarh ortodox care are diploma de doctor in teologie protestanta si, pe deasupra, este si un mare “mogul” media! PF Daniel se pricepe la afaceri. Foarte bine! Dar parca altele sunt calitatile importante pentru un sef al Bisericii ortodoxe. Sau ma rog, ar trebui sa fie, din punctul de vedere al religiei…

Asta cu “ghetoizarea credintei” nu stiu cum as putea sa o interpretez. Credinta crestin-ortodoxa se bazeaza pe Biblie si pe dogmele stabilite in cele 7 sinoade ecumenice (a nu se confunda cu “ecumenismul”, pentru neavizati), primul din 325 de la Niceea, ultimul in 787. Punct! Cine vrea sa schimbe dogmele, pentru a se adapta “lumii moderne”, demonstreaza un singur lucru: ca nu este un credincios ortodox! Uitati-va la musulmani. Credeti ca veti putea convinge vreun imam sa schimbe macar un cuvant din invatatura lui Mahomed? Mai traiesc in Romania oameni care au stat ani grei in inchisorile comuniste numai si numai din “vina” de a-si fi marturisit credinta crestina: Parintele Iustin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Andrei Fageteanu si altii. Oare de ce toti acestia s-au pronuntat si impotriva actelor biometrice? Cine a simtit pe pielea lui ce inseamna un regim totalitar e mai sensibil la instaurarea altuia.

“Am fi avut cu siguranţă un protest împotriva noilor paşapoarte, ieşea lumea-n stradă, de râdea lumea civilizată de noi cu lacrimi.” mai zice dl.Bichir. Da, si? Cateva proteste in strada am avut, din pacate destul de anemice. Asta fiindca putini oameni sunt constienti in ce – scuzati-mi expresia – cacat am intrat. Cei mai multi romani sunt, din pacate, interesati doar de ce sa bage in burta, de manele, de viata “vedetelor”(daca se poate, porno) etc. nu de pierderea libertatilor cetatenesti si instaurarea unui regim totalitar! Mass-media are vina ei in abrutizarea oamenilor. Ce daca ne amprenteaza pe toti ca pe niste infractori? Ce daca ne dau card cu microcip.. si maine, poimaine.. ne mai implanteaza si un microcip in corp? Burta sa fie plina… si daca n-ai nimic de ascuns, de ce sa te temi? Nu?! Am tot vorbit si tot vorbit pe tema asta, in acest blog, dar stiu ca o fac cam degeaba. Dintre cei care imi citesc blogul, majoritatea au idei asemanatoare in privinta asta. Ceilalti.. ma injura si atat; nu se gandesc in mod serios la problema.

Dar sa revin la subiect. Da, ar fi fost un lucru foarte bun daca Biserica (sinodul BOR) ar fi indemnat oamenii sa protesteze impotriva actelor biometrice! Acestea sunt cat se poate de reprobabile pentru ca ne calca in picioare drepturile fundamentale: dreptul la viata privata, dreptul la libera circulatie, prezumtia de nevinovatie etc. Cu atat mai mult, actele biometrice sunt reprobabile si din punct de vedere religios. Asta chiar daca nu ar exista paralele cu cele descrise in Apocalipsa! Insa exista asemenea interpretari (implantul microcipului in corp poate fi vazut ca insemnarea oamenilor cu “semnul fiarei”; card citit invers e drac; numarul “666″ e prezent in mod ostentativ pe codurile cu bare si nu numai etc.)!

Ar fi ras “lumea civilizata” de noi? Sigur, mass media oficioasa ar fi avut grija sa prezinte lucrurile in mod tendentios, cum a facut dealtfel, lasand sa se inteleaga ca impotriva pasapoartelor sunt doar niste credinciosi habotnici si paranoici care vizeaza apocalipse verzi pe pereti. Chiar daca exista atatea argumente pentru a respinge asemenea acte! Insa, exista multe organizatii pentru drepturile cetatenesti si foarte multi oameni din “lumea civilizata” (din Occident a vrut sa spuna autorul; cu alte cuvinte, noi suntem “necivilizati” in opinia domnului Bichir) care se opun statului de tip Big Brother, inclusiv actelor de identitate biometrice! Ei n-ar fi ras daca noi am fi protestat in masa impotriva inrobirii noastre, ci ne-ar fi apreciat!

As incheia acest articol, destul de lung, cu o mica discutie despre tehnologie. Tehnologia, in sine, nu este buna sau rea. Nici un om normal si nici “habotnicii” vizati de tov.Bichir nu sunt inamici ai tehnologiei. Dealtfel, chiar tov. Bichir recunoaste ca “ultra-ortodocsii” folosesc internetul si nu-s adeptii unui “jihad butlerian“! Insa ce e esential e modul cum oamenii folosesc aceasta tehnologie! Tehnologia poate fi folosita pentru a-i elibera pe oameni sau pentru a-i inrobi si distruge! Internetul este un mijloc extraordinar de comunicare si informare; dar tehnica de calcul poate fi folosita si pentru a creea un stat politienesc total, in care oamenii sunt urmariti non stop! Puterea atomului poate fi folosita pentru a da electricitate (centrale nucleare) dar si pentru a distruge lumea (bombe atomice). Exemple puteti sa gasiti cate vreti.

Ce spun eu e foarte clar: cand statul (adica acei oameni care detin puterea politica) foloseste tehnologia pentru a inrobi marea masa a oamenilor; pentru a institui un sistem orwellian de urmarire totala – acest lucru este ceva monstruos! Iar statul devine, dupa cum spunea Nietzsche, “cel mai rece dintre toţi monştrii reci“, o adevarata Fiara apocaliptica! Sa nu spuneti ca nu ati fost avertizati: fiara are un numar de om, si acel numar este: sase sute saizeci si sase! Daca nu ma credeti, lasati-va implantati cu microcip! Big Brother e cu ochii pe voi!

Moartea subită a societăţii civile


România pare o ţară în totalitate pe ducă. La 20 de ani de la Revoluţie, parcă nici nu mai avem reacţii la nedreptate, la abuz, la încălcarea dreptului la viaţa privată, la intimitate. Cel mai amar e că vocala societate civilă de la televizor, ce are în fişa declarată a postului contracararea oricăror măsuri menite a suprima drepturile individului, e moartă; cu mici, foarte mici, dar notabile excepţii.

În cazul Legii 298/2008, privind stocarea pe şase luni a datelor despre convorbirile telefonice, SMS-uri şi e-mail-uri, doar trei ONG-uri au reacţionat vehement, denunţând încălcarea Convenţiei drepturilor omului. Trist este că multe dintre tăcutele fundaţii – ce se ocupă de regulă cu făcutul şi desfăcutul guvernelor – strigă-n gura mare după celebrul 2% din impozitul  pe venitul global. Şi n-am auzit să refuze donaţiile de la cei cărora le sunt încălcate drepturile prin această lege, dar care poate-şi pun speranţe că mai există cineva care să-i reprezinte. Şi asta pentru că abuzul, oricând posibil în lipsa unui control democratic real, conduce la creşterea suspiciunii publice privind problemele legate de ascultările ilegale, realizate sub acoperirea convenabilă a sintagmei „securitate naţională”. Şi generează, de multe ori, teme false de dezbatere şi făcături pe care doar transparenţa şi comunicarea onestă le pot demonta.

Societatea civilă a murit pe altarul legii privind stocarea informaţiilor legate de comunicarea telefonică şi pe internet. Din lunga listă a organizaţiilor neguvernamentale din România, doar trei au reacţionat în momentul intrării în vigoare a Legii Big Brother. Restul au ignorat subiectul. Multe din aceste ONG-uri însă primesc sponsorizări, celebrul  2% din impozitul  pe venitul global, şi de la cei cărora le sunt încălcate drepturile prin această Lege.

Vocalele Apador-ch, Freedom House, GDS sau Societatea Academică Română, dornice să denunţe abuzurile în alte regimuri ale democraţiei româneşti, n-au suflat o vorbă despre această Lege. Grupul pentru Dialog Social, care la 4 iulie 2007 se oferea să colaboreze cu Guvernul pentru reducerea pensiilor foştilor securişti, nu a luat în nici un fel atitudine în legătură cu Legea 298/2008. De asemenea, ultimele comunicate ale Transparency International sunt din toamna lui 2008, deci nu există nici o poziţie oficială despre legea adoptată de Parlament. Ironic, Academia de Advocacy, partener al Coaliţiei pentru o Românie Curată, a organizat în 2006 o dezbatere despre libertatea individuală şi securitatea naţională: “Echilibrul între transparenţă şi secretizare”. Tema n-a mai părut interesantă acum pentru Academia de Advocacy, drept urmare nu există nici un comunicat al “academiei” în legătură cu Legea nr. 298/2008. La fel, Societatea Academică Română, condusă de Alina Mungiu Pippidi, preocupată până acum de nivelul democraţiei în România, a ignorat cu desăvârşire Legea Big Brother. Nu există nici o luare publică de poziţie din partea SAR în legătură cu actul normativ, pe site-ul său ultimul comunicat avertizând despre absenteismul la viitoarele alegeri europarlamentare. Lor li se adaugă APADOR-CH, care, de la anunţul din 9 ianuarie privind posibila asumare a răspunderii Guvernului pe proiectele Codului penal, Codului Civil, Codului de Procedură Penală şi Codului de Procedură Civilă, când a luat atitudine atrăgând atenţia că Parlamentul nu trebuie ocolit, nu a mai găsit nici un motiv să protesteze.

DAR 2% DIN IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL LE-AR PICA BINE

Lista ONG-urilor româneşti e lungă: Agenţia de Monitorizare a Presei, Alianţa Civică, Asociaţia Centrul pentru Politici Publice, Freedom House România, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Societatea Pentru Justiţie (SoJust), Centrul pentru Jurnalism independent, Centrul pentru resurse juridice etc. Dintre acestea nici una nu a emis vreun punct de vedere în legătură cu legea respectivă, nici că-i bună, nici că-i rea, ci au băgat capul în nisip făcându-se că nu există. În schimb, multe dintre acestea se reped să cerşească 2% din impozitul pe venitul global pentru a-şi îndeplini menirea de “câine de pază al democraţiei”. Un exemplu este Societatea Academică Română condusă de Alina Mungiu Pippidi, pe al cărei site apare o fereastră în care scrie cu roşu “2% pentru SAR”.

PRODEMOCRAŢIA: “SE INSTAUREAZĂ DOMNIA FRICII”
În schimb, ProDemocraţia avertiza la 23 ianuarie, într-un comunicat postat pe site-ul său, “în privinţa derapajelor securitare şi a limitării libertăţilor cetăţeneşti”. Încet, dar sigur, “domnia legii” face loc “domniei fricii”. “Instrumentalizarea fricii prin măsuri legislative neinspirate sau proceduri care sfidează libertăţile cetăţeneşti, precum Legea stocării informaţiei sau urmărirea mai mult sau mai puţin legală a convorbirilor telefonice sau corespondenţei electronice, induce un sentiment profund de insatisfacţie civică precum şi serioase îndoieli privind transparenţa şi consistenţa democratică a instituţiilor politice româneşti”, se arată în comunicatul ProDemocraţia, care afirmă că nu atât legislaţia stocării informaţiilor privind convorbirile telefonice şi corespondenţa electronică îngrijorează, ci lipsa unor instrumente de control democratic. “Abuzul, oricând posibil în lipsa controlului democratic real, conduce la creşterea suspiciunii publice privind problemele legate de ascultările ilegale, realizate sub acoperirea convenabilă a “securităţii naţionale”, mai afirmă ProDemocraţia.

ACTE SIMILARE CONTESTATE ÎN UE
La 21 ianuarie şi Liga Pro Europa reacţiona, printr-un comunicat postat pe site-ul propriu. “Liga Pro Europa consideră că Legea nr. 298/2008 violează drepturile fundamentale garantate de Constituţia României în Titlul II – Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, Capitolul II – Drepturile şi libertăţile fundamentale, articolele 26, 27 şi 28, referitoare la dreptul la protejarea vieţii intime şi la inviolabilitatea corespondenţei”, se arată în comunicatul ONG-ului, care mai precizează că legi similare din alte state UE precum Bulgaria şi Germania au fost declarate neconstituţionale de Curţile Constituţionale naţionale, iar CEDO a admis în mai multe cazuri plângeri individuale că legile respective violează prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

ŢARA LUI BIG BROTHER
Şi Centrul pentru Resurse Juridice avertizează că România devine o ţară a lui Big Brother. “Centrul de Resurse Juridice susţine că interceptarea comunicaţiilor nu trebuie să se facă pentru a avea indicii în legătură cu existenţa unei infracţiuni ci din contră, trebuie să existe indicii temeinice privitoare la această infracţiune, obţinute prin alte mijloace de probă, indicii care îmi justifică dreptul ca organ de anchetă să solicit judecătorului emiterea unui mandat de interceptare, respectiv restrângerea dreptului la viaţă privată”, se arată tot într-un comunicat.

“Comisia a stabilit că prezentul cadrul legislativ expune instituţiile statului unor vulnerabilităţi interne, existând pericolul de săvârşire a unor abuzuri împotriva statului de drept”

din raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea informaţiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicaţiilor

O nouă amânare în cazul Patriciu

Judecătorii Curţii de Apel au amânat, pentru 3 februarie 2009, pronunţarea sentinţei în procesul dintre SRI şi Dinu Patriciu. Omul de afaceri a dat în judecată acest serviciu pentru interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice. În mai 2007, Tribunalul Bucureşti a stabilit că lui Dinu Patriciu i-a fost încălcat dreptul la viaţă initimă, prevăzut de articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care a obligat SRI la plata de daune morale de 50.000 de lei.  SRI a atacat cu apel considerând sentinţa Tribunalului Bucureşti “lipsită de temei legal şi cu aplicarea aparentă a legii”, deoarece instituţia nu a făcut decât să intercepteze convorbirile omului de afaceri în baza mandatelor emise de Parchetul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

SRI denunţă făcătura şi sesizează Parchetul

Adversar al interceptărilor ilegale şi al poliţiei politice, Jurnalul Naţional a publicat în ediţia din 22 ianuarie 2009 un articol însoţit de un formular atribuit SRI şi în care era prezentată o stenogramă a unei discuţii între Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc pe tema susţinerii lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei.

Această stenogramă a fost trimisă pe mail-urile mai multor ziare în perioada 10-11 iunie 2008. Prin prezentarea stenogramei se dorea susţinerea acuzaţiilor aduse public de preşedintele Traian Băsescu lui Sorin Oprescu, candidat independent la Primăria Capitalei. Şi anume că Oprescu era, de fapt, un candidat independent mascat susţinut de Ion Iliescu, o temă care a dominat de altfel finalul campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie 2008. Jurnalul Naţional avertiza încă din titlul articolului – Totul pentru stoparea doctorului – Făcătură cu  Iliescu, Oprescu şi Hrebenciuc – că este vorba despre un fals menit să-i pună beţe-n roate lui Sorin Oprescu.

Avertismentul Jurnalului Naţional, că documentul este fals, este confirmat de SRI, ca răspuns la solicitarea redacţiei noastre de a ne preciza dacă formularul prezentat este folosit de această instituţie în activitatea specifică şi dacă documentul în cauză are caracter secret. Mai mult, SRI precizează că a sesizat instituţiile abilitate pentru deţinerea fără drept de date clasificate ori răspândirea de informaţii false de natură a afecta Securitatea naţională.

“Formularul prezentat la 22 ianuarie 2009 în publicaţia dumneavoastră nu este utilizat de SRI în activitatea curentă. Elementele de conţinut ale documentului prezintă unele asemănări cu cele ale unor formulare tipizate care au fost utilizate în trecut de Serviciul Român de Informaţii, dar care sunt în prezent ieşite din uz. Formularele tipizate autentice, asemănătoare celui invocat, nu aveau un caracter clasificat intrinsec, acesta fiind atribuit după completare, în funcţie de conţinut şi parcurgerea procedurilor interne obligatorii de validare. Formularul prezentat în publicaţia dumneavoastră este un fals (contrafacere), deşi poartă antetul instituţiei noastre. Astfel de materiale, rezultate din diverse prelucrări sau prin tehnoredactări asemănătoare, au constituit obiectul mai multor prezentări în mass-media. Punctual, SRI, în urma verificărilor efectuate, a informat opinia publică asupra faptului că documentele în cauză nu aparţin instituţiei. Serviciul Român de Informaţii, în baza atribuţiilor de autoritate în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, a efectuat în asemenea cazuri, fără excepţie, verificări interne şi evaluări juridice temeinice pentru clarificarea situaţiei, inclusiv prin sesizarea instituţiilor competente. Astfel, vă  informăm că SRI a informat organele de aplicare a legii în situaţiile în care erau întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni, respectiv deţinerea fără drept de date clasificate ori răspândirea de informaţii false de natură a afecta Securitatea naţională”, se arată în răspunsul SRI transmis Jurnalului Naţional. (Gabriela Antoniu)

Nor de etichete