România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Posts tagged ‘Patapievici’

Patapievici si cenzura


De cand se discuta la Antena 3 despre peripetiile domnului Patapievici cu si despre banii publici, demnitarul, recent devenit justitiar suprem al poporului, face reclamatii peste reclamatii la CNA. Ce anume ar vrea sa vada cenzurat si amendat? Fireste, ce considera domnul Patapievici, in delirul sau, ca lezeaza interesul public.

Cateva cuvinte cheie sunt mentionate ca fiind absolut cenzurabile: prost, dusman al neamului, obsedat sexual. Cenzurabil este de asemenea orice stabileste domnul Patapievici in aiurarea dumisale ca reprezinta dezinformare, trunchere a declaratiilor, si “asasinat moral”, toate, evident, in legatura cu persoana Patapievici si institutia patronata de aceasta. Intrebarea fireasca este cum cenzurezi o declaratie trunchiata altfel decat trunchiind-o si mai mult, ceea ce ar anula scopul invocat initial? Astfel, domnul Patapievici vrea sa obtina o tara in care toata lumea este de acord cu dansul nu pentru ca ar avea dansul dreptate, ci pentru ca nimeni nu are dreptul sa i se opuna.

Demnitarul Patapievici are o problema de asemenea cu emisiunea News Magazine, in care s-a discutat prin telefon cu domnul Radu Portocala despre reclama la Volvo din paginilile cumparate de ICR in Figaroscope. Nu stim ce anume semnaleaza CNA-ului in aceasta privinta si asteptam lamuriri. De asemenea, nu si-a trimis un bun vorbitor in apararea domniei sale – Visan nu avea habar despre ce e vorba, si il asculta pe domnul Portocala cu o privire absolut tampa care vadea efortul intelectual de a rasni ce aude. Ma intreb ce spera domnul Patapievici cand este aparat la televizor de-alde Hoara, Visan & co.

Il percep totusi indeajuns de scos din sarite incat incerca sa pe toate caile sa pareze valul de lovituri care il coplesesc. Iritarea momentana a domnului Patapievici are potentialul de a se transforma in disperarea de a fi facut knock-out, sper eu, intr-un viitor apropiat.

Spre deosebire de artificiile lansate de dumnealui prin care nadajduia sa obtina antrenarea CNA-ului si intimidarea televiziunii Antena 3, afacerile cu Figaroscope si Ministerul Turismului ridica probleme reale despre bani publici. Altfel spus, inainte de a fi asasinat moral de Mircea Badea, domnul Patapievici a tras niste tunuri deosebit de concrete prin care presupun ca si-a asigurat o viata usoara si dupa ce iese la pensie.

Nu il intreaba nimeni pe domnul Patapievici despre modul in care a mitraliat moral poporul roman in nenumarate randuri. Mi se pare uimitor ca un auto-declarat anticomunist prefera sa reclame o televiziune care functioneaza liber si conform principiilor democratice, decat sa demonteze simplu si eficient speculatiile care se fac, daca acestea sunt gresite. Mi se pare de asemenea aiuritor ca un demnitar sa ia masuri impotriva presei si sa alimenteze conflicte cu cetateni obisnuiti. Acest mod de operare este dobandit via Elena Udrea din vechea intelepciune pedelista. Probabil exista vreun ritual initiatic prin care se paseaza meteahna tuturor acolitilor lui Traian Basescu.

INTELECTUALII LUI BASESCU


ACESTIA SUNT INTELECTUALII LUI BASESCU pe care ii apara Deutsche Welle :

Patapievici (cititi mai multe aici)

Tismaneanu si tatal sau comunist si evreu

-evrei de origine rusa din familii care au contribuit decisiv la instalarea comunismului sovietic in Romania si mai nou in’89 la instalarea intereselor americane.

Asumaţi-vă eşecul moral şi lepădaţi-vă de răul absolut care este Băsescu!


Emil, apel către intelectuali: Asumaţi-vă eşecul moral şi lepădaţi-vă de răul absolut care este Băsescu!

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, le pune un diagnostic politico-psihiatric “intelectualilor lui Băsescu”: aceştia suferă de “fascinaţia bădăranului” şi şi-au vândul libertatea pentru a obţine avantaje materiale. Constantinescu se referă la Traian Ungureanu şi la Horia Roman Patapievici, două exemple dintr-un cerc de intelectuali care se “umilesc cu fervoare” la uşa actualului preşedinte. “Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej şi altele din ultima parte a comunismului ceauşist, care păreau dispărute pentru totdeauna”. Fostul preşedinte anunţă fără echivoc că se va lupta pentru alegerea lui Crin Antonescu – care ar fi un produs al fenomenului Piaţa Universităţii – şi le cere intelectualilor anticomunişti să-i urmeze exemplul. Iată, în continuare, câteva fragmente din interviul pe care-l puteţi citi, în varianta integrală, pe ediţia online a ziarului Gândul.

-(…) Principiul alegerii “răului cel mic”, impus şi susţinut, potrivit spuselor dumneavoastră, de o parte a societăţii civile, a creat un impas pentru societate, domnule preşedinte Constantinescu?

//

-Impasul în care ne aflăm, derapajul acesta, a început în 2000 şi 2004. Atunci, o parte a elitei a formulat şi construit, iniţial ca teorie, aplicând-o apoi, principiul “răului cel mic”. Alina Mungiu are, între ghilimele, un merit pentru acest fapt. “Dacă nu putem să alegem binele, atunci să alegem răul cel mai mic!” s-a spus în turul doi al prezidenţialelor din 2000, în care o parte a intelectualităţii anticomuniste şi antiiliesciene a votat pentru Ion Iliescu, întrucât se afla în opoziţie cu Vadim Tudor. Acest proiect a fost rafinat în perioada 2001 – 2004. Mai întâi, o parte a acestor elite s-a lăsat cumpărată, după cum ştiţi, ca şi o parte a presei, de către guvernul Năstase sau de către primarul Capitalei din acea perioadă, Traian Băsescu. A urmat momentul revelaţiei – arestarea lui Mugur Ciuvică –, în care intelectualii – aceşti oameni care s-au inclus într-o parte pozitivă a societăţii româneşti, şi care în anii ‘90 s-au opus transformării României într-o ţară neocomunistă de tip oligarhic – au văzut ce poate urma. S-au trezit din pumni şi, nefiind capabili şi neavând forţa să mai imagineze un proiect corect democratic, au ales, prin aşa-numita teorie a “răului cel mic”, o persoană despre care ei ştiau foarte bine şi că a fost un colaborator permanent, toată viaţa, al fostei Securităţi, şi că a făcut parte din nomenclatură, repet, din nomenclatură. Nu dintre cei patru milioane de membri, ci dintre cei 2400 de membri ai nomenclaturii, dintre primii 1600, pentru care semna Elena Ceauşescu. O persoană care, în mod evident, era acuzată de corupţie, nu în presă, ci în justiţie, pentru el cercetarea fiind finalizată de procurori, cu rechizitoriu. Persoana care avea cel mai mare dosar de corupţie din istoria României, la CSJ. Deci, pentru care candidatura însemna blocarea judecării şi a condamnării sale. Toate acestea le-au ştiut, pentru că nu puteau să nu le ştie… Imediat după asta, în ianuarie 2005, eu am spus că ar trebui ca doamna Mungiu, şi toţi ceilalţi din acest grup, să-şi asume succesul politic din 2000 – pe care şi eu îl recunosc în mod deschis -, iar după asumarea acelui succes politic, să-şi asume şi eşecul moral al principiului. În baza asumări eşecului moral al teoriei “răului cel mic”, să construim în cei cinci ani care urmează o alternativă a binelui. Acest avertisment pe care l-am repetat mereu, nu a fost urmat aproape de nimeni. Pentru că, între timp, o parte a acestor intelectuali au descoperit beneficiile oportunismului, care înseamnă posturi, nu neapărat bine plătite, dar generatoare de avantaje în zona respectivă.

-Despre cine vorbiţi?

-Dacă îmi cereţi exemple, atunci vă spun că este vorba de Traian Ungureanu, de cei care ocupă posturi de ambasadori, apoi de parlamentari, este vorba de conducerea unor institute, cum ar fi Institutul Cultural Român, care generează sfere de influenţă, şi care permit apoi construirea unor grupuri de influenţă în societate, stabilirea de ierarhii…

-Vorbiţi aici despre domnul Patapievici?

-… Sunt lucruri cunoscute. Le cunosc toţi foarte bine, nu trebuie să le numesc. Este vorba şi de diferite alte posturi, fie în anturajul prezidenţial, fie în alte zone politice. Ei bine, am constatat că la stimă şi respect, pentru unii, trebuie să mai adaugi şi o serie de avantaje. Sigur, în România lucrurile le înţelegi mai bine nu printr-o analiză politică sau sociologică, ci printr-una psihologică, uneori psihiatrică. Vorbim despre aspecte precum “fascinaţia bădăranului”, care este prezentă în zonele intelectuale româneşti de multă vreme; redeşteptarea unei forme aberante de cult al propriei umiliri în slujba unei personalităţi cu o fervoare care, pe mine unul, mă cutremură. Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej şi altele din ultima parte a comunismului ceauşist, care păreau dispărute pentru totdeauna.
………………….

-Aveţi în vedere un anumit portret robot al viitorului preşedinte?

-Da, şi ar trebui să ţină cont de noile condiţii politice, precum şi de cele constituţionale. Preşedintele nu are cum să fie un jucător. El trebuie să joace rolul unei personalităţi vizionare – alături de un grup de înţelepţi pe care ar fi trebuit să şi-i aducă aproape prin autoritatea sa morală, intelectuală şi profesională. Problema e că România este în afara jocului, întrucât tocmai preşedintele este cel care ar fi trebuit să construiască un sistem subtil de relaţii personale, discrete, care într-un moment sau altul să promoveze interesele României.

-Regăsim aceste trăsături la vreunul dintre prezidenţiabili?

-Eu spun că da, dar dacă nu mai putem identifica binele, atunci să identificăm răul. Dacă mai există o responsabilitate intelectuală şi morală ar trebui, ca ieşire de urgenţă, să nu ne mai concentrăm pe răul cel mic, ci pe eliminarea răului. Răul absolut, pe care, în acest moment, îl reprezintă Traian Băsescu.

-Pe cine veţi susţine în alegeri?

-Voi lupta pentru Crin Antonescu, în aceeaşi măsură în care consider că participarea alteţei sale, Radu Duda, este benefică întrucât creează ideea că în România există o alternativă. Opţiunea mea pentru Crin Antonescu se bazează pe diferenţierea de modelul negativ de care vorbeam. România are nevoie de o persoană care să nu fie implicată în niciun fel în vreun act de corupţie. Este un avantaj extraordinar pentru ţară. Apoi – aici este un punct de vedere personal –, Antonescu s-a format în Piaţa Universităţii. Îl ştiu de când era tânăr şi l-am propus ministru al Tineretului pentru că, din punctul meu de vedere, reprezenta acel suflu nou de care era nevoie. Spre deosebire de alţii care, în timp, m-au dezamăgit, el nu s-a compromis în toţi aceşti ani.

Nor de etichete