România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Posts tagged ‘genocid’

Aurul cumpara pe oricine …


Anunțuri

Irak. Strigoii dintre râuri


”Irakul e o nebunie a lui Churchill, care a vrut să unească două puţuri de petrol, complet separate – Kirkuk şi Mossul, alăturând trei entităţi diferite: kurzii, şiiţii şi sunniţi”. Nu există definiţie mai strălucită şi mi-ar fi plăcut să vă spun cui aparţine, însă nu mai ştiu. O port cu mine, aşezată lângă alte câteva jaloane memorabile care mi-au marcat drumul în Orient. (Şi apropo: ce altceva e Kuweitul – pe care Saddam l-a atacat furibund în 1990, după lungul război cu Iranul – decât un puţ de petrol?)

Preocupaţi de primăvara arabă, de escaladarea conflictului iraniano-israelian, de evenimentle din Libia, iar acum de războiul civil din Siria, am uitat Irakul cu strigoii lui. Ce-a rămas în urmă, în decembrie 2011, după ce bocancul ultimului soldat american s-a ridicat de pe fosta Mesopotamie (“ţara dintre râuri”)? Instabilitate, ură, violenţe, aproape un million de orfani şi spectrul unui iminent război civil.

La 20 martie 2003, ora locală 5:33, s-au auzit la Bagdad exploziile primelor bombe. Peste comorile Sumerului şi ale Babilonului, şuierau tomahawkurile. Niciodată ca înaintea războiului din Irak opinia publică din marele oraşe ale lumii nu s-a exprimat mai vehement. Începând chiar cu americanii: din februarie 2003, zeci de mii de oameni s-au adunat pe dealul Capitoliului (”o minoritate vocală”, au declarat atunci autorităţile), strigând: “Bombardaţi Texasul, au şi ei petrol!”, purtând pancarte cu textul “Oare Iisus i-ar bombarda?”. Conform sondajelor, ”minoritatea vocală” depăşea 60 la sută din numărul cetăţenilor.

Începea, în martie 2003, un război declanşat de o uriaşă minciună, pe care responsabilii de atunci, memorialiştii de astăzi, nu pot s-o justifice. (Armele chimice pe care le căutau Aliaţii în Irak, erau probabil cele pe care tot ei le vânduseră, când Saddam le-a exersat pe iranieni. Cât despre cele nucleare, israelienii bombardaseră în 1981 centrala nucleară din Osirak şi ar fi aflat primii dacă irakienilor le-ar mai fi crescut, între timp, alta). George Tenet, şeful CIA în 2003, dă vina pe alţii. Are pe cine: începând cu vicepreşedintele de atunci, Dick Cheney (care l-a îmbrobodit rău pe preşedintele Bush), şi terminând cu Douglas Feeith, Richard Perle, neobositul Paul Wolfowitz, adjunctul secretarului de stat al Apărării din administraţia Bush-Junior. (Urma să se găsească un ţap ispăşitor, în persoana zisului Scooter Libby, şeful de cabinet al lui Cheney, pe care destui jurnalişti au avut umorul inovoluntar de a-l numi ”eminenţa cenuşie a Administraţiei” sau chiar ”artizanul războiului din Irak”. Preşedintele Bush a avut decenţa de a-i comuta pedeapsa cu puşcăria acestui măscărici tragic). Firma Halliburton a încasat 39,5 miliarde de dolari de pe urma războiului din Irak, fapt pentru care Cheney e cât se poate de relaxat când afirmă că nu are de ce să-şi ceară scuze pentru decizia politică din urmă cu zece ani. (E drept că nici ExxonMobil sau British Petroleum sau Chevron sau Shell n-au dus-o mai rău). Nemaivorbind de numeroasele firme de pază şi protecţie – în cap cu sinistra ”Blackwater” –  care au dat liber mercenarilor lor să toace populaţia fără somaţie.

Cine e, totuşi, învingătorul războiului din Irak? Dacă la 1 mai 2003 – când preşedintele W. Bush s-a grăbit să-şi declare ”misiunea îndeplinită” – ostilităţile dintre Aliaţi şi insurgenţii irakieni erau departe de final, iar perspectiva cât se poate de înceţoşată, astăzi se poate constata că principalul învingător e teocraţia şiită a Iranului. Dar asta e o altă poveste, pe care o vom povesti la lumina altui foc.

Actualul premier, şiitul Nuri al-Maliki, al cărui scaun se clatină serios, nu este – cum ar fi tentaţi unii să creadă, ”omul americanilor”. Nu este nici ”omul ayatollahilor” din Iran (ţară unde şi-a petrecut anii din exil cât n-a stat în Siria). Al-Maliki, la 63 de ani, e un personaj introvertit, suspicios, care n-a ieşit nici astăzi din logica de conspiraţionist în care şi-a petrecut aproape un sfert de veac din viaţă. Ca mulţi alţii, care au supravieţuit dictaturii brutale a lui Saddam Hussein, dar şi ororilor războiului, al-Maliki e bântuit de toţi strigoii confruntărilor, care se ridică deasupra Republicii ca aburul căldurii de iad. Primul ministru are probleme cu regiunea autonomă a kurzilor, care a început să-şi vândă petrolul fără apostila Bagdadului, cu manifestaţiile din ce în ce mai dese ale sunniţilor, cu grupurile înarmate care bântuie ţara, cu sărăcia-lucie, augmentată  de lipsa cronică a apei, într-un Irak care ar putea fi putred de bogat.

Octogenarul preşedinte (de etnie kurdă) Jalal Talabani e grav bolnav. Apropiatul său sfârşit poate aduce schimbări neaşteptate în actuala ecuaţie a Puterii (ambiţioasa sa soţie, Prima Doamnă, şi-a anunţat deja dorinţa de a-i succede).

Nuri al-Maliki conduce Irakul ”ca un capo”, după cum observă jurnaliştii de la The Economist). Regimul lui e minat de corupţie şi de încălcări grosolane ale drepturilor omului. Observaţiile acestea – altminteri corecte – ale unor occidentali get-beget nu ţin seama de esenţial: de cultura politică a zonei, unde unui dictator sângeros îi ia locul un alt dictator…

… N-aş mai putea să revăd Irakul. Strigoii lui revin şi în coşmarurile mele. E ca în poemul lui al-Sayyab: ”Străzi despre care se spune că nimeni nu mai revine pe ele, aşa cum nimeni nu mai revine de pe tărâmurile morţii…”

Goana după terenuri în România: Un pumn de fier într-o mănuşă de catifea


În România, resursele naturale au devenit obiect de investiţii lacome şi masive. Terenurile sunt acaparate în mai multe scopuri – agricultură, minerit, energie, turism, resurse de apă şi speculă.

Potrivit unor  informaţii, aproximativ 800.000 de hectare, sau 6% din terenul agricol  românesc, s-ar putea afla deja în mâinile unor corporaţii transnaţionale  – se arată într-un raport cu tema ”Concentrarea terenurilor,  acapararea pământului şi eforturile oamenilor în Europa”, publicat de  think-tank-ul internaţional pentru politici progresiste Transnational  Institute (TNI), cu sediul la Amsterdam.

În acest caz, Europa este deopotrivă avidă de pământ, un loc de  acaparare a terenurilor şi un context al unui astfel de fenomen.  Fenomenul este ascuns în spatele imaginii armonioase a aderării României  la UE, inclusiv liberalizarea pieţei naţionale pentru cumpărători  străini, subliniază raportul. Ţara este ideală pentru investiţii în terenuri şi produse  agro-industriale. Caracteristicile sale naturale o fac potrivită pentru  culturile de cereale, zone mari sunt potenţial disponibile, iar  terenurile costă mai puţin decât în restul Europei. Zonele rurale sunt  abandonate, lăsând în urmă o populaţie locală îmbătrânită şi  vulnerabilă, care nu are prea multe alternative decât să accepte sosirea  unor corporaţii europene agro-industriale, care se instalează legal,  prin închiriere sau achiziţionare de terenuri. În plus, legislaţia şi sprijinul guvernamental favorizează  investitorii la scară largă.

Probabil că unele elemente de speculaţie  pentru a obţine subvenţiile profitabile ale Politicii Agricole Comune (PAC) a UE reprezintă unul dintre factorii care determină acest fenomen  al acaparării. Jumătate din subvenţii au fost primite în 2012 de 1% din  fermieri, toţi aceştia având dimensiunea fermei lor de peste 500 de  hectare. Cu toate acestea, legalitatea aparentă este ca o mănuşă de catifea  care ascunde agresivitatea pumnului de fier ce conduce fenomenul,  consideră raportul. Terenul este confiscat masiv, iar controlul asupra  beneficiilor exploatării acestuia, precum şi puterea de a decide cu  privire la utilizarea lui sunt monopolizate în mâini private, mai  notează raportul. (Sursa: Agerpres)

Timbrul de mediu din nou in instanta


In data de 22.01.2013 a fost prezentata forma noii legi privind Timbrul de mediu. Astfel, potrivit Ghidului timbrului de mediu, publicat de catre Ministerul Mediului, taxa se va aplica avand la baza principiul “poluatorul plateste”, deoarece se taxeaza in principal emisiile generate de masina. Timbrul de mediu vizează nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5). In cuprinsul Ghidului se specifica faptul ca timbrul de mediu va fi cu adevarat o taxa de mediu, pentru ca se calculeaza in principal in functie de emisia de CO2, emisie ce este luata in calcul in intregime pentru timbru, fata de 30% cat este prevazut in legea in vigoare. De asemenea, prin acest timbru de mediu se doreste stimularea innoirii parcului auto national pentru a ajunge, in urmatorii ani, la standardele de poluare pe care Uniunea Europeana le impune statelor membre

Forma taxei a starnit deja controverse in randul cetatenilor romani, ridicandu-se doua probleme majore: dacă mai poate fi atacata in instanta aceasta varianta a timbrului de mediu si dacă este legala prevederea potrivit careia pentru masinile ai caror proprietari care au obtinut in instanta restituirea taxei sau inmatricularea fara plata taxei se va percepe timbrul de mediu cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra acestora.
Mai poate fi atacata in instanta aceasta varianta a timbrului de mediu?

Raspunsul cu privire la aceasta intrebare este unul afirmativ, intrucat nici aceasta taxa nu are o varianta prin care sa fie eliminate total nelegalitatile. Desi se doreste aplicarea principiului „poluatorul plateste” forma timbrului de mediu atrage incalcarea normelor legale privitoare la dreptul de proprietate aparat atat de Constitutia Romaniei, cat si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Observam ca, prin noua formula de calcul al timbrului de mediu, taxa creste foarte mult pentru autoturismele Euro 3 si Euro 4 si scade pentru autoturismele Non-euro, Euro 1 si Euro 2. Avand in vedere ca majoritatea tranzactiilor cu autoturisme au ca obiect autoturisme incadrate in normele Euro 3 si Euro 4, proprietarii acestora vor fi afectati in cazul in care vor dori sa instraineze autoturismul neputand dispune de atributele conferite de dreptul de proprietate. Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se incalca si principiul liberei circulatii a marfurilor, prevazut de art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Opinia potrivit careia autoturismele Non-euro, Euro 1 si Euro 2 polueaza mai putin, intrucat au o durata de viata mai scurtă nu-si gaseste justificare, intrucat pot exista situatii in care posesorul unui autoturism non-euro sa circule cu acesta mai mult decat un posesor de autoturism Euro 3, astfel ca rezulta clar diferenta de poluare, principiul “poluatorul plateste” nefiind aplicabil in speta de fata.

 
Ce se intampla cu autoturismele ai caror proprietari au obtinut in instanta restituirea taxei sau inmatricularea autoturismului fara plata taxei?

Prevederea introdusa in cuprinsul Timbrului pentru mediu, potrivit careia se percepe timbrul de mediu la transcrierea dreptului de proprietate al autoturismelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxei pe poluare pentru autovehicule, precum și taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule. Aceasta prevedere este neconstitutionala si nu-si poate gasi aplicarea, intrucat legea nu poate retroactiva. Astfel, pronuntarea hotararii judecatoresti avea in vedere versiunea taxei auto la momentul inmatricularii autoturismului, iar inmatricularea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor legale privitoare la inmatricularea autovehiculelor.
Trebuie avut in vedere ca sunt sanse sa nu mai existe identitate intre persoana careia i s-a restituit taxa si actualul proprietar al autoturismului, deoarece in decursul anilor acesta putand fi instrainat de mai multe ori. Nu se poate imputa cetateanului roman care a obtinut in instanta, in mod just, indreptarea unei grave erori legislative, sa plateasca pentru faptul ca legile anterioare nu au fost adoptate in conformitate cu prevederile europene si au condus la incalcarea dreptului Uniunii Europene. Aşteptăm cu interes aplicarea in practica a acestor prevederi după publicarea Timbrului de Mediu in Monitorul Oficial si adoptarea Normelor de punere in aplicare a acestuia.

 

Luând în considerare toate aceste aspecte, ajungem la concluzia ca Timbrul de mediu va continua sa incalce prevederile legale si va determina actionarea in instanta de catre cei care doresc inmatricularea unui autoturism in Romania si carora li se va percepe acest timbru.

Chavez a murit: Vinovat, suspectul de serviciu – SUA


Moartea liderului de la Caracas, Hugo Chavez, in urma cancerului de care sufera din 2011, a provocat un raspuns dur din partea vicepresedintelui Nicolas Maduro, care a reluat acuzatiile la adresa SUA.

In opinia lui Maduro, inamicii Venezuelei, atat „interni cat si externi” l-au „infectat” cumva pe Chavez cu cancer. Coincidenta sau nu, succesorul desemnat al lui Chavez, care se afla deja in campanie electorala dupa moartea acestuia, a expulzat un diplomat al ambasadei americane la Caracas, care ar fi incercat sa obtina sprijin militar pentru o lovitura impotriva Guvernului.

Teza lui Maduro nu este noua. SUA erau „suspectul de serviciu” al lui Hugo Chavez, care folosea orice prilej pentru a ataca America.

In urma cu aproximativ un an, insusi Chavez acuza Statele Unite ca au dezvoltat o modalitate de a imbolnavi de cancer liderii Americii Latine, dupa ce presedintele argentinian, Cristina Fernandez de Kirchner, a anuntat ca a fost diagnosticata cu aceasta boala.

„Nu ar fi ciudat sa fi dezvoltat o tehnologie pentru inducerea cancerului si nimeni nu a aflat de asta pana acum … Nu stiu, ma gandesc si eu”, a spus Chavez, intr-un discurs televizat adresat soldatilor dintr-o baza militara.

„Dar este foarte, foarte, foarte ciudat … este un pic dificil sa explici asta, sa gasesti un motiv, inclusiv folosind legea probabilitatilor”, a continuat atunci liderul venezuelean.

Mai multi lideri de stanga din America Latina au fost diagnosticati in ultimii ani cu diferite tipuri de cancer: Chavez, Fernandez, presedintele paraguayan, Fernando Lugo, presedintele brazilian, Dilma Rousseff si fostul lider brazilian, Luiz Inacio Lula da Silva.

Mai mult, Chavez i-a avertizat si pe alti lideri regionali sa se fereasca, mentionandu-l in special pe prietenul sau, presedintele bolivian, Evo Morales: „Va trebui sa avem mare grija cu Evo. Ai grija, Evo!”.

„Fidel (Castro – n. red.) mi-a spus intotdeauna: Chavez, ai grija. Acesti oameni au dezvoltat tot felul de tehnologii. Esti foarte neglijent. Ai grija ce mananci, ce iti dau ei sa mananci…un ac mic si te injecteaza cu cine stie ce”, povestea atunci Chavez.

Hugo Chavez a murit.


 

Hugo Chavez a murit
Hugo Chavez, presedintele Venezuelei, a murit, marti, dupa o lunga lupta cu cancerul, a anuntat guvernul sau. Chavez avea 58 de ani.

Anuntul a fost facut de vicepresedintele Venezuelei, Nicolas Maduro, vizibil emotionat. Alaturi de Maduro, la conferinta au participat alti lideri politici, dar si militari ai Venezuelei, informeaza BBC.

Mai devreme, vicepresedintele anuntase ca Chavez sufera si de o puternica infectie respiratorie si ca trece „prin cele mai dificile ore ale sale”. Tot atunci a anuntat ca guvernul a decis sa expulzeze un oficial al ambasadei americane, deoarece planifica sa destabilizeze tara. Vicepresedintele l-a acuzat pe oficial de spionaj.

Chavez nu mai aparuse in public de cand s-a intors in Venezuela, luna trecuta, dupa ce fusese in Cuba pentru o noua runda de tratament impotriva cancerului.

La Caracas si in marile orase din Venezuela mii de oameni au iesit in strada pentru a-l comemora pe cel care le-a fost presedinte timp de 14 ani. Vicepresedintele Maduro a ordonat armatei sa iasa in strada, pentru a preveni o degenerare a manifestului populatiei.

Vocea Americii Latine

Chavez, unul dintre cei mai vizibili, vocali si controversati lideri din America Latina, a castigat presedintia Venezuelei in 1998. El castigase de curand un alt scrutin prezidential in octombrie 2012, insa nu apucase sa-si preia oficial mandatul din cauza starii de sanatate.

In luna mai a anului trecut, el parea sa fi invins in lupta cu cancerul, dupa doua operatii si mai multe runde de chimioterapie.

Cu toate acestea, in decembrie 2012 el a anuntat ca are nevoie de o noua operatie pentru care se va deplasa in Cuba. Atunci el si-a numit vicepresedintele, Nicolas Maduro, drept succesor in cazul in care se va pune aceasta problema.

Ce urmeaza

Chavez a schimbat Venezuela intr-un mod fundamental, dandu-le putere si milioanelor de oameni saraci care se simtisera pana atunci marginalizati si exclusi. Dar regulile impuse de el au dus totodata si la divizare mai adanca a societatii.

Moartea sa va aduce cu siguranta incertitudine in randul populatiei, care acum trebuie sa-si gaseasca drumul fara figura centrala a liderului ei.

Constitutia Venezuelei prevede ca, in cazul mortii presedintelui, trebuie organizate alegeri in 30 de zile, timp in care interimatul este asigurat de vicepresedinte.

La alegeri cel mai probabil se vor infrunta actualul vicepresedinte Nicolas Maduro, pe care Chavez l-a desemnat ca succesor, cu Henrique Capriles Radonski, un tanar guvernator care a candidat si la alegerile din octombrie 2012 impotriva lui Chavez.

Insa au existat mai multe dezbateri pe acest capitol din Constitutie in ultimele luni, avand in vedere boala lui Chavez care l-a pus in imposibilitatea de a-si exercita functia, astfel incat este imposibil de prezis cum va avea loc aceasta tranzitie.

3 manipulări ordinare din scandalul gazelor de șist


Decizia de exploatare sau nu a gazelor de șist e complicată – poate că e cazul pentru un verdict pozitiv, poate nu. Trebuie multe analize de oportunitate.

Dar după cum arată lucrurile acum, nu e decât un tun clasic din seria privatizării profiturilor și a socializării pierderilor. Iată 3 manipulări:

1. “Economia are nevoie”
Orice sursă nouă de energie e bună, dar nu în orice condiții. Problema cu gazele e următoarea – România are deja resurse care-i acoperă peste jumătate din consum, dar redevențele sunt atât de mici, încât statul nu încasează mai nimic iar profiturile merg la Petrom – majoritar privată și la Romgaz – care arde banii pe prostii.

În lipsa redevențelor, producția locală este tratată ca gaz “ieftin”, la care salivează tot felul de clienți politici. Deci prima chestiune ar trebui să fie mărirea redevențelor la un nivel care să facă exploatarea gazului o afacere cu profit micuț, nu o rentă cum este acum. Pentru că dacă există rente, aproape sigur vor fi cedate contra șpagă, cum s-a mai întâmplat.

2. “Explorăm, nu exploatăm”
Minciunica vârâtă recent de domnii Ponta și Vosganian este că se vor face doar contracte de explorare, nu și de exploatare, “ca să vedem cum stăm”.

În realitate, un contract de explorare include și perspectiva operațională – de exploatare, că nu e nimeni prost să îngroape sute de milioane și să găsească gaze fără a ști dacă va avea sau nu dreptul să le scoată. Afirmația ar fi adevărată doar dacă “explorarea” s-ar face pe banii statului, care nu există.

3. “E mâna rușilor”
Sperietoarea rusească este pe alocuri ridicolă, însă presupunând că ar fi adevărată:

a) Nu înseamnă automat, în fiecare caz, că ce-i bun pentru ruși e rău pentru români și invers. Discuția ar trebui să rămână tot în zona riscurilor și beneficiilor, nu să se mute în curtea vecinilor.

b) Presupunând prin absurd că demonstrațiile de la Bârlad ar fi manipulate… ei bine, este de preferat o mișcare populară manipulată decât o mișcare populară ignorată. Sunt sigure gazele de șist? Atunci convingeți-i pe oameni, promiteți-le o parte substanțială din veniturile încasate (ar trebui să eclipseze oricât ar fi dat rușii, nu?) iar la sfârșit treceți totul printr-un referendum!

Nor de etichete