România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Archive for Februarie, 2010

FUCK AMERICA


Miniştrii europeni de Interne permiseseră de la 1 februarie a.c. autorităţilor antiteroriste de la Washington să aibă acces la datele stocate de către prestatorul belgian de servicii bancare SWIFT, vizând milioane de transferuri transfrontaliere de fonduri. Europarlamentarii au putut adopta această atitudine de frondă împotriva SUA graţie Tratatului de la Lisabona, care conferă puteri sporite legislativului comunitar.

Europarlamentarii au jubilat ieri – şi asta pe drept cuvânt, fiindcă respingerea retroactivă a Acordului SWIFT este un eveniment demn de luat în seamă. Mai întâi fiindcă deputaţii au folosit prima ocazie ivită pentru a-şi demonstra noua putere în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar. Pentru cei mai mulţi dintre legiuitori, procesul de reformă a UE durase prea mult. Din punctul lor de vedere, anii trecuţi au fost anii unor mari frustrări fiindcă, chiar dacă vocea Parlamentului se făcuse auzită, deciziile importante fuseseră luate în Consiliul European, al guvernelor ţărilor membre.

Această stare de fapt a luat sfârşit, graţie tratatului de la Lisabona. Acest tratat a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 şi conferă europarlamentarilor dreptul de a se pronunţa prin vot asupra tratatelor încheiate cu ţări terţe. Tema SWIFT a fost de aceea atât de importantă fiindcă a fost din întâmplare prima ocazie cu care legislativul comunitar şi-a arâtat noua putere. Şi fiindcă vorbirăm de întâmplare, o altă întâmplare, cam ciudată, a fost accea că minştrii europeni de Interne au votat cu numai o zi înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, unilateral, în favoarea aplicării Acordului SWIFT, conform vechilor proceduri. În ochii europerlamentarilor, acţiunea miniştrilor de Interne a fost un afront.

Că europarlamentarii au votat acum împotriva acordului Swift este mai puţin o revanşă, cât expresia unor dubii cu privire la justeţea prevederilor acestui acord, fiind vorba despre teme explozive cum ar fi combaterea terorismului, protecţia datelor şi drepturile cetăţeneşti. În dezbaterea care a precedat votul, chiar reprezentanţi ai Comisiei Europene şi Consiliului European, ajunseseră să spună că în forma actuală, acordul SWIFT este inacceptabil. Reprezentanţii celor două instituţii au recunoscut de asemenea existenţa unor carenţe de comunicare în raporturile cu eurodeputaţii. Mai pe şleau, cu toţii au recunoscut că este vorba despre un acord imperfect. La întrebarea dacă acesta ar fi fost mai bun decât niciunul, eurodeputaţii au răspuns aproape în cor că nu.

Remarcabilă este respingerea acordului SWIFT mai ales fiindcă UE a demonstrat puternicului partener american, că în UE domnesc alte principii în ce priveşte protecţia datelor, decât dincolo de Atlantic. Şi aceasta în ciuda masivei influenţe a unor diplomaţi americani, ale căror acţiuni au fost chiar tentativă de şantaj în ochii unora dintre eurodeputaţi. Sigur că niciun membru al legislativului comunitar nu-şi doreşte să fie acuzat că a fost complice la următorul atac terorist. Asta nu este însă nici posibil, fiindcă un acord valabil de asistenţă mutuală în probleme juridice încheiat între UE şi SUA vine să acopere zonele de risc apărute în urma invalidării acordului SWIFT. Apoi, este dat ca sigur că Belgia şi Olanda nu se vor putea eschiva de încheierea unor tratate bilaterale cu SUA în domeniu.

Votul Parlamentului European este salutar fiindcă legiuitorii nu ar trebui să facă niciun fel de compromisuri când este vorba de drepturile fundamentale ale celor 500 de milioane de cetăţeni ai UE. Scepticismul lor legat de o serie de prevederi ale invalidatului acord a fost pe deplin justificat. De exemplu, nu era clar cum s-ar fi putut apăra în justiţie cetăţenii de transmiterea mai departe a datelor lor bancare. Nu era iarăşi clar cât timp urmau să fie stocate aceste date şi nici nu existau mecanisme care să împiedice tranferul, de către SUA, a acestor date către ţări terţe.

După votul negativ al europarlamentarilor, toate aceste chestiuni trebuie reluate în discuţie, înaintea negocierii unui nou acord, fie că le place sau nu guvernelor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Din această perspectivă, respingerea acordului SWIFT nu numai că a fost remarcabilă, dar a fost corectă.

Prima teapa


Va prezentam problemele pe care le-a întâmpinat un tânăr la contractarea unui împrumut prin programul guvernamental „Prima Casă”. Bărbatul a iniţiat demersul de a contracta un împrumut în august 2009 şi abia pe 22 februarie 2010 a avut banii în cont.

În şapte luni, tânărul a cheltuit în procesul birocratic 20% din suma solicitată băncii.

Clujeanul Eugen Olariu are 32 de ani şi deţine o firmă de servicii fotografice. A fost fotoreporter la mai multe ziare locale, dar acum lucrează pe cont propriu.

În august, Eugen s-a dus la bancă să se intereseze cum să obţină un împrumut prin programul „Prima casă”, care devenise operaţional în iulie. Găsise un apartament care-i plăcea într-un bloc din 2008, afacerea îi mergea, nu era dator la furnizori şi nu-şi luase niciodată salariul cu întârziere, fiind propriul său angajat.

A cerut un credit de 32.000 de euro, precizând că, din calculele sale, îşi permite o rată lunară de maxim 1000 de lei (250 de euro).

„Au început cu o analiză preliminară a veniturilor mele, iar primele acte pe care mi le-au cerut au fost balanţa firmei pe ultimele 6 luni şi adeverinţe de salariu pe ultimele 3 luni, plus atestat fiscal că nu am datorii către stat”, spune Eugen.

Veniturile sale nete atingeau 3000 de lei pe lună, din salariu şi dividende.

„După ce le-am spus cât câştig şi ce apartament vreau, au zis că e nevoie de evaluarea apartamentului şi, apoi, de un act notarial, antecontractul de vânzare-cumpărare, care presupune extras de la Cartea Funciară şi dovada plăţii avansului către vânzător”.

Apartamentul i-a fost evaluat la 34.000 de euro, iar antecontractul l-a semnat la notar pe 15 august. I-a dat un avans „rotund” vânzătorului de 2000 de euro, mai mare decât procentul obligatoriu de 5% din valoarea locuinţei (1700 de euro).

„Show-ul a început în septembrie”, spune Eugen. „M-au chemat la bancă şi mi-au spus că, în urma analizei dosarului, sunt în categoria de risc mediu şi nu pot să-mi acorde creditul decât dacă duc un coplătitor, un girant care să fie rudă de gradul 1 sau 2”.

Eugen a fost inclus la „risc de neplată”, deşi firma sa înregistrase profit de minimum 5.000 de euro în fiecare an de la înfiinţare. Dar s-a conformat. L-a trecut ca girant pe unul dintre fraţii săi, care era mai credibil pentru că… avea deja credite şi era cu ratele la zi. În ţara asta, dacă nu apelezi la credite, nu eşti credibil”, spune acesta.

În octombrie, l-au chemat din nou la bancă. „Pentru că vi s-a redus profitul pe septembrie 2009 în raport cu septembrie 2008 şi pentru că piaţa imobiliară e în scădere, deci există riscul ca, în caz de neplată, apartamentul să nu mai poată fi vândut la suma evaluată, trebuie să-i mai daţi 10% vânzătorului”. I-a dat încă 3100 de euro, inclusiv onorariile adiacente la notar.

Dosarul lui Eugen a ajuns la Fondul Naţional de Garantare a Creditelor, care mandatarul statului pentru programul „Prima casă”, abia la începutul lui decembrie, după 4 luni de la debutul procedurii. „Mi s-a spus că voi primi răspuns de la Fond înainte de Crăciun, dar l-am primit în 4 februarie. De ce? Pentru că ianuarie a fost lună moartă, nimeni n-a mişcat nimic până nu s-a aprobat bugetul de stat în Parlament”, îşi aminteşte Eugen.

Împrumutul a ajuns în contul lui pe 22 februarie. Per total, Eugen a primit 28.900 de euro, cu 3100 de euro mai puţin decât ceruse în august. Rata pe lună i-a fost stabilită la 200 de euro, iar perioada de rambursare a fost de 20 de ani.

În şapte luni, iată cheltuielile pe care le-a acumulat Eugen:

1. Avans către vânzătorul apartamentului: 5100 de euro (mai întâi 2000, apoi încă 3100).

2. Onorariul pentru evaluarea locuinţei: 400 lei.

3. Autentificarea la notar a ante-contractului de vânzare-cumpărare: 180 lei.

4. Extrase „de etapă” de la Cartea Funciară: 280 de lei

5. Autentificarea la notar a creditului bncar: 750 de lei.

6. Declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu a deţinut şi nu deţine locuinţă 120 de lei (2 x 60).

7. Trei rate de dobândă, care rămân în cont până la stingerea creditului: 1000 de lei.

8. Asigurarea locuinţei: 750 de lei

9. Asigurarea de incendiu: 200 de lei.

10. Autentificarea la notar a actului final de vânzare-cumpărare: 1900 lei.

11. Intabularea şi ultimul extras de carte funciară: 250 de lei.

Total cheltuit în 7 luni: peste 6500 de euro (5100 de euro şi 5830 de lei).

Această sumă nu include asigurarea de viaţă pe un an care este obligatorie, cardul deschis la bancă, de asemenea obligatoriu şi benzina.

„În cazul meu, banca a făcut analiza de parcă luam un milion de euro împrumut”, încheie solicitantul Eugen

Premierul israelian a autorizat asasinatul din Dubai


Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a autorizat Mossad-ul să ducă la îndeplinire misiunea de a-l asasina în Dubai pe Mahmoud al-Mabhouh, un membru al mişcării palestiniene Hamas, în cursul unei reuniuni la sediul serviciului secret, potrivit unor surse citate de Sunday Times.

La începutul lunii ianuarie, două maşini negre Audi A6 s-au oprit în faţa porţii principale a unei clădiri de la periferia de nord a oraşului Tel Aviv, adăpostind sediul Mossad-ului, serviciul secret israelian.

Benjamin Netanyahu a coborât din maşină, fiind întâmpinat de Meir Dagan, directorul agenţiei, în vârstă de 64 de ani. Ajutându-se de un baston, din cauza unei răni suferite în tinereţe într-o misiune, Dagan i-a condus pe Netanyahu şi pe un general într-o sală de conferinţe.

Potrivit unor surse informate cu privire la Mossad, în sală se aflau şi mai mulţi membri ai unui comando. Fiind persoana care îşi dă autorizarea finală pentru astfel de operaţiuni, Netanyahu a fost informat în legătură cu planurile de a-l ucide pe al-Mabhouh, subliniază cotidianul britanic.

Mossad-ul primise informaţii potrivit cărora Mabhouh intenţiona să călătorească în Dubai şi planificase să-l asasineze acolo, într-un hotel de lux. Echipa se antrenase deja pentru această misiune, folosind un hotel din Tel Aviv, dar fără a-i alerta pe proprietari. Deoarece misiunea a fost considerată ca neprezentând un grad mare de risc sau de complexitate, Netanyahu a autorizat-o, semnând astfel condamnarea la moarte a lui Mabhouh, asasinat la 19 ianuarie, potrivit The Sunday Times.

În ceea ce priveşte acuzaţiile la adresa Israelului în acest caz, preşedintele Consiliului conservator pentru Orientul Mijlociu, parlamentarul britanic Hugo Swire, a declarat: „Trebuie să se răspundă acestor acuzaţii împotriva Guvernului israelian. Nu este ceva care poate fi pur şi simplu trecut cu vederea. Nu poţi conduce politica externă în această perioadă extrem de sensibilă printr-un astfel de comportament ilegal”.

Epidemia de SIDA ar putea fi controlată în cinci ani


Epidemia globală de SIDA ar putea fi ţinută sub control în cinci ani prin testarea fiecărei persoane din zonele cu risc mare şi tratarea imediată a celor ce sunt pozitivi la testul pentru virusul HIV.

Terapia universală cu medicamente anti-retrovirale (ART) nu numai că ar salva milioane de vieţi, dar ar preveni şi transmiterea HIV prin a-i face pe cei ce poartă virusul mai puţin periculoşi pentru ceilalţi, consideră Brian Williams, de la Centrul sud-african pentru Epidemiologie şi Analiză (Sacema).

Deşi o asemenea iniţiativă ar fi scumpă iniţial, la un nivel de cel puţin 3 miliarde de dolari pe an doar în Africa de Sud, s-ar dovedi eficientă apoi prin reducerea costurilor pentru tratarea pacienţilor cu SIDA şi reducerea daunele economice provocate de decesele cu SIDA, arăta Williams în faţa Asociaţiei americani pentru Avansul Ştiinţei.

În absenţa unui vaccin, un program agresiv de tratament este cea mai promiţătoare cale de a controla boala ce afectează 33 milioane de persoane în lume şi ucide 2,1 milioane anual.

De asemenea, are potenţialul de a înjumătăţi infecţiile cu tuberculoză asociate cu HIV şi SIDA.

Două programe pilot de testare universală şi tratament vor începe în Africa de Sud în curând, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii a arătat că va susţine strategia dacă se dovedeşte eficientă.

Sentinta CEDO


JUSTIŢIE. O femeie din Hunedoara a obţinut o sentinţă CEDO prin care statul român trebuie să o despăgubească pentru că nu i-a oferit şansa unui proces corect.

Eugenia Lazăr, din judeţul Hunedoara, trebuie să primească de la statul român daune morale de 20.000 de euro pentru că i-a fost refuzat dreptul la un proces corect. Totul a început din vara anului 2000, de când femeia încearcă să afle cine se face vinovat de moartea fiului ei, care a decedat la câteva ore după ce a fost internat la spitalul din Deva.

Poveste-şoc

În noaptea de 10 spre 11 iulie 2000, Adrian Lazăr, fiul Eugeniei Lazăr, s-a prezentat, cu dureri mari în gât şi senzaţie de sufocare, la Urgenţa Spitalului din Deva, Era însoţit de părinţi.

„Înainte să ajungem la spital, pe căldură mare, Adrian băuse rece. Duminică a suportat durerea, dar noaptea ne-a trezit pe la 1.00 spunând că se sufocă. Am ajuns pe la 2.00 la urgenţă, la Deva. Doctorii i-au făcut nişte injecţii, dar n-au rezolvat problema. A fost chemat de acasă doctorul Marcu, ORL-istul specialist. Pe la 3.00-3.30, l-au băgat în operaţie. Mi s-a părut o dezorganizare totală acolo, în spital. Era o urgenţă maximă, dar medicul anestezist întârzia să apară. După o vreme, a ieşit cineva din sală şi ne-a spus «Operaţia a reuşit» dar n-a mai durat mult şi din aceeaşi sală a ieşit o asistentă mai tânără, care plângea. Apoi mi s-a spus că Adrian murise”, povesteşte Eugenia Lazăr.

Ping-pong între Parchete

Femeia nu a acceptat explicaţiile medicilor, care i-au spus că au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-l salva, şi a făcut plângere la poliţie.

Potrivit autopsiei efectuate de Serviciul Judeţean de Medicină Legală, moartea tânărului a fost provocată de faptul că traheotomia „a fost efectuată corect, dar tardiv”.În acelaşi raport se arăta că moartea tânărului s-a produs şi din cauza „necoordonării corespunzătoare a circuitu lui de urgenţă”, de la acel moment.

În luna noiembrie 2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a decis neînceperea urmăririi penale. A urmat un adevărat meci de ping-pong între instanţe. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba infirmă soluţiile de NUP şi cerea reluarea procedurilor, iar Parchetul Judeţean Hunedoara le reconfirmă.

În a doua jumătate a anului 2004, procedurile penale s-au schimbat, iar Eugenia Lazăr, de data aceasta asistată de un avocat, a cerut Judecătoriei Deva anularea deciziei de NUP. Iniţial a avut câştig de cauză, dar Parchetul a făcut recurs la Tribunalul Hunedoara şi a câştigat, sentinţa rămânând definitivă.

Eugenia Lazăr epuizase astfel toate căile legale din domeniul penal. A făcut plângere la CEDO, după care şi-a lăsat avocatul să se ocupe de formalităţi. Pe 16 februarie 2010, CEDO a emis sentinţa prin care statul român trebuie să plătească daune morale pentru că Eugeniei Lazăr i-a fost încălcat dreptul la un proces corect.

300 de milioane de lei pentru despăgubiri civile

Statul român a pierdut, anul trecut, 153 de procese intentate de cetăţenii români la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Într-o singură zi, marţea trecută, au fost pierdute trei procese la CEDO.

  • Pentru românul de rând, această statistică se traduce prin despăgubiri în valoare de aproape 12 milioane de euro pe care statul român trebuie să le achite din buget.
  • Potrivit bugetului pe 2010, Ministerul de Finanţe a primit, 297,54 de milioane de lei pentru „Despăgubiri civile”, categorie în care se încadrează şi daunele stabilite de CEDO.

CSM: Nu magistraţii sunt de vină, ci incoerenţa legislativă

În cazul în care vrea să-şi recupereze banii, statul poate da în judecată un judecător şi să solicite imputarea sumei plătite în urma unei unei decizii a CEDO, dar trebuie să dovedească reaua credinţă sau grava neglijenţă a magistratului. Fapt ce poate fi stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii, care, în decurs de un an de la hotărârea pronunţată de magistratul respectiv, poate analiza dacă acesta a comis vreo abatere disciplinară.

„E mare păcat că magistraţii sunt văzuţi drept vinovaţi în astfel de cauze, când chiar cei de la Strasbourg au criticat incoerenţa legislativă din România”, spune judecătorul Cecilia Morariu, purtător de cuvânt Consiliul Superior al Magistraturii.

„În opinia mea, sentinţa CEDO confirmă indirect şi faptul că am avut de-a face cu o culpă medicală rămasă nepedepsită”,

HORAŢIU ISTRAT, avocatul Eugeniei Lazăr

RESEMNARE

Eugenia Lazăr: „Răul întâmplat nu mai poate fi reparat”

Eugenia Lazăr spune că a obosit tot judecându-se şi că, prin intervenţia de la CEDO, nu a vrut despăgubiri, ci doar să i se facă dreptate.

„Nu am nevoie de bani, pentru că banii nu mi-l aduc înapoi pe Adrian. Am vrut doar să mi se facă dreptate în ţară şi nu am avut parte de dreptate, fapt pe care sentinţa CEDO îl confirmă. După ce-mi plătesc avocatul, cu banii rămaşi mă duc la spitalul din Deva şi mă voi interesa ce aparat aş putea cumpăra aşa încât istoria să nu se repete.Despre medici şi procurori nu vreau să mai spun nimic. Nu vreau să merg mai departe pentru că răul întâmplat nu mai poate fi reparat, oricum”, spune ea.

Pe de altă parte, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Nicolae Paştiu, s-a arătat suprins de decizia CEDO şi susţine că procurorii şi-au făcut datoria.

„Cazul e dureros pentru toată lumea. Colegii mei însă au respectat procedurile legale. Într-un asemenea caz trebuie să ţinem cont şi de poziţia Colegiului Medicilor, care a stabilit că nu era vorba de o culpă medicală. Din acest motiv a fost susţinută soluţia de neîncepere a urmăririi penale, soluţie confirmată, până la urmă, şi de Tribunalul Hunedoara, prin sentinţă definitivă. Nu avem încă motivarea sentinţei CEDO, dar, după ce vom intra şi noi în posesia ei şi vom vedea care sunt argumentele, vom face o analiză”, ne-a declarat Nicolae Paştiu.

Moarte asasinilor sionisti !


Numele serviciului secret israelian este vehiculat într-un nou scandal legat de un asasinat comis după modul clasic de operare al agenţilor săi.

Mossadul este subiectul unei noi controverse declanşate de asasinarea, luna trecută, a unui lider Hamas într-o cameră de hotel din Dubai, operaţiune care poartă amprenta redutabilului serviciu secret israelian.

Mahmoud al-Mabhouh, fondatorul aripii militare a grupării palestiniene Hamas, a fost găsit mort, pe 20 ianuarie, cel mai probabil în urma unui stop cardiac provocat de injectarea unei substanţe chimice în corpul său.

Scandalul a luat amploare după ce poliţia din Dubai a dat publicităţii imagini cu ceea ce a descris ca fiind comandoul ucigaş, format din 11 persoane, îmtre care şi o femeie, toţi călătorind cu paşapoarte europene. Imaginile surprinse de camerele de luat vederi amplasate pe aeroportul din Dubai şi la hotelul de lux unde era cazat liderul palestinian au surprins momentele- cheie ale asasinatului.

Divulgarea identităţilor, false bineînţeles, sub care cei 11 s-au deplasat în emirat, a generat o undă de şoc şi mai mare după ce persoane nevinovate s-au trezit peste noapte pe lista Interpolului cu cei mai căutaţi infractori.

Reacţia Israelului – aceeaşi politică de ambiguitate

Şapte israelieni de naţionalitate britanică şi germană au reclamat faptul că identitatea le-a fost furată după ce poliţia din Dubai a făcut publice numele sub care cei 11 suspecţi au acţionat pe 20 ianuarie. „Sunt şocat şi nici măcar nu înţeleg ceea ce văd”, a reacţionat Paul Keeley, uitându- se la poza sub care apare numele lui, prezentată de site-urile tuturor publicaţiilor din Israel.

„Nu am părăsit ţara în ultimii doi ani şi nu am fost niciodată în Dubai. Îmi este teamă”, a declarat, la rândul său, Steven Daniel Hodes, un alt israelian aflat pe lista neagră a Interpolului, citat de cotidianul „The Jerusalem Post”.

Autorităţile irlandeze au anunţat, după ce s-a aflat că trei dintre suspecţi călătoriseră cu paşapoarte emise de Dublin, că nici una dintre aceste identităţi nu există în baza lor de date. Acelaşi anunţ a fost făcut şi de autorităţile franceze în ceea ce priveşte identitatea falsă a altui suspect.

Întrebat despre posibila implicare a agenţilor israelieni în asasinatul din Dubai, şeful diplomaţiei de la Ierusalim a răspuns evaziv. „Nu există niciun motiv să credem că Mossadul a fost implicat”, a spus Avigdor Lie berman.

„Haaretz” cere demisia lui Dagan

Presa israeliană a relatat pe larg despre asasinatul comis în Dubai, opiniile comentatorilor privind posibila implicare a Mossadului în această operaţiune fiind împărţite. Cotidianul „Haaretz” cere demisia directorului serviciului secret israelian, Meir Dagan, în funcţie din 2002, un adept al acţiunilor directe şi al operaţiunilor de lichidare a duşmanilor statului evreu.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât şapte dintre suspecţi s-au folosit de identităţi ale unor cetăţeni israelieni, a avertizat un fost oficial din Mossad. Dacă scandalul ia amploare, ar fi pentru a treia oară când premierul Benjamin Netanyahu ar trebui să gestioneze o astfel de situaţie în timpul mandatului său.

În 1997, Israelul a fost implicat într-o gravă criză diplomatică cu Iordania şi Canada, după ce agenţi ai Mossad, călătorind cu paşapoarte canadiene, au încercat să îl asasineze pe liderul Hamas, Khaled Meshaal. Statul evreu l-a eliberat atunci pe un alt lider Hamas, Ahmed Yassin, în schimbul a doi agenţi.

Un an mai târziu, cinci spioni israelieni au fost arestaţi în Elveţia în timp ce amplasau dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice ale unui militant Hezbollah.

DEZVĂLUIRE. Fotografiile suspecţilor au fost date publicităţii de poliţia din Dubai

FOTO: EPA


„Special Gold” va înlocui heroina


Substanţele vândute legal, până la începutul acestei săptămâni, în „magazinele de vise” vor invada piaţa neagră a stupefiantelor la preţuri duble.Cu toate acestea, ele vor fi mai accesibile consumatorilor decât clasicele stupefiante ilegale: heroina, cocaina sau ecstasy.

Aşa avertizează poliţiştii care se tem că numărul consumatorilor ce riscă să a jungă în puşcării va creşte, în lipsa unor modificări legislative care să-i scoată pe aceştia de sub „ghilotina” pedepselor care-i aş teaptă: între 2 şi 5 ani după gratii.

„Noi îi «iertăm» până când ajung să comită alte fapte”

„Cea mai mare problemă este de departe «Special Gold», ale cărui efecte sunt mai puternice decât cele ale ecstasy şi se fac simţite încă din primele minute de la momentul la care praful e «prizat». De aceea a şi fost inclus în categoria drogurilor de mare risc. Ajunge însă pe piaţa neagră la un preţ dublu decât cel cu care se vindea în magazine la finele săptămânii trecute, adică undeva la 50 de lei/doza de 0,25 de grame. Şi, în acest fel, va fi mult mai accesibil consumatorilor decât heroina care se vinde cu 80 de lei doza de 0,02 grame şi decât ecstasy, comercializat în cluburile de fiţe din Capitală cu 100 de lei pastila”, au avertizat poliţiştii.

Aceştia au admis şi că, până la o modificare a legii în privinţa consumului, îi mai „iartă” pe consumatori.

„Am a vut un tânăr de 21 de ani, consumator de heroină, pe care l-am prins de cel puţin patru ori cu droguri şi l-am «iertat» de fiecare dată. Nu era vina lui, se nenorocea în puşcărie, pentru că era bolnav. A trebuit să-i punem însă cătuşele în momentul în care a fost prins furând dintr-o maşină, disperat că nu mai avea bani pentru cele patru doze pe care şi le injecta zilnic. (…) Am mai avut probleme cu o puştoaică. Nu mai avea locşor pe corp să-şi injecteze drogul. Consuma de câţiva ani, iar părinţii ei – nişte prosperi oameni de afaceri – erau disperaţi. Am recuperat-o ultima dată dintr-un ghetou din Ferentari”, îşi aminteşte un poliţist care lucrează de ani buni în Combaterea Criminalităţii Organizate.

În privinţa traficanţilor însă pedepsele sunt dure şi se aplică: 20 de ani de puşcărie pentru cei care vor fi prinşi vânzând „Special Gold”. „Sunt convins că foştii proprietari ai «magazinelor de vise» nu au de gând să distrugă toată marfa. Probabil vor încerca s-o vândă «pe blat». Dar le garantez că or să se ducă acolo unde le e locul. Fără regrete!”, completează poliţistul.

Cât despre consumatori, chiar şi oamenii legii regretă Agenţia Naţională Antidrog (ANA): „Chiar reuşiseră să le garanteze unora dintre aceşti tineri nu doar tratament şi consiliere, ci şi reinserţie socială. Dar se pare că nu mai avem nevoie de specialişti…” .

„Premierul poate reînfiinţa ANA curând”

Reînfiinţarea ANA şi modificarea legislaţiei în privinţa consumului sunt şi doleanţele societăţii civile. „Problema amfetaminelor precum «Special Gold» este că dau o puternică dependenţă psihică, ceea ce-i face pe consumatori să o caute fără să mai ţină cont de riscuri. Trebuie reînfiinţată ANA şi trebuie modificată legea, să nu umplem puşcăriile cu tineri nevinovaţi”, spune psihiatrul Eugen Hriscu.

„O decizie poate fi luată la nivel guvernamental. Premierul poate reînfiinţa oricând ANA”, conchide medicul Tudor Ciuhodaru, de la Unitatea de Primire Urgenţe Iaşi.

„Premierul poate reînfiinţa oricând ANA. E o decizie care poate fi luată la nivel guvernamental.“,
TUDOR CIUHODARU, medic
500.000 de tineri
au consumat cel puţin o dată în ultimul an substanţe etnobotanice sau sintetice, cumpărate din „magazinele de vise”

Nor de etichete