România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Posts tagged ‘Nicolae Paulescu’

EndGame + subtitrare limba romana


Patriotismul e instrumentul pe care-l folosesc politicienii ca să manipuleze poporul


Patriotismul care a înflăcărat de-a lungul istoriei inimile revoluţionare ar trebui păstrat şi astăzi în codul genetic al fiecăruia, pe acelaşi loc de cinste cu bunul-simţ, crede un critic literar. Patriotismul e instrumentul pe care-l folosesc politicienii ca să manipuleze poporul, spune un analist politic.
Taran

PRO: Alexandru Călinescu, critic literar(naiv)

Patriotismul e de bun-simţ

Patriotismul nu merită uitat şi nu cred că globalizarea ar trebui să însemne ştergerea sentimentelor patriotice, ştergerea sentimentelor de apartenenţă la o fiinţă naţională. Dimpotrivă, globalizarea presupune afirmarea identităţilor, dar cel puţin la noi, în România, din păcate, patriotismul a fost compromis de un anumit tip de discurs, gongoric, patriotard, nu patriotic, care a făcut imens de mult rău şi care a creat o întreagă mitologie patriotardă ce a mascat adevăratele sentimente patriotice.

Cred că sentimentul de mândrie că aparţii unei anumite naţiuni e un sentiment absolut firesc şi ar trebui în mod normal să mergi cu fruntea sus ca român oriunde te-ai afla în lume.

Noi avem şi o vocaţie masochistă, un dar de a ne coborî foarte jos şi de a ne face de râs în felurite feluri. Aici e vorba şi de percepţia pe care o au ceilalţi despre noi şi de percepţia pe care ar trebui să o avem noi despre noi înşine. Ar trebui să primeze luciditatea, moderaţia, rigoarea, justa măsură, aprecierea calmă a valorilor, fructificarea talentelor, tot ceea ce ţine de un anume bun-simţ.

Eu cred că sentimentul patriotic este ceva ce ţine de bunul-simţ al fiecăruia. Să-ţi cunoşti valorile ţine de cultură elementară absolut necesară şi ţine de conştiinţa propriei identităţi, altfel nu ai identitate, dacă nu-ţi ştii cultura, tradiţiile, istoria. Eu nu spun să le idolatrizezi, ci să le cunoşti şi să le apreciezi cu dreaptă măsură. Sigur că au fost momente şi perioade în care sentimentul patriotic a fost un motor al istoriei, în primul rând în secolul al XIX-lea, dar nu numai. De asta spun că o apreciere lucidă şi a valorilor istoriei ne-ar ajuta, ferindu-ne de exagerări, ferindu-ne de o retorică goală, găunoasă, aşa cum din păcate s-a întâmplat şi încă se mai întâmplă.

CONTRA: Cristian Pîrvulescu, analist politic

E manipulare

Eu am mari dificultăţi de înţelegere a conceptului de patriotism. Probabil că vorbim despre un sentiment de apartenenţă la o comunitate, care nu este definită, însă care ţine mai degrabă de procedurile de manipulare. Pentru că patriotismul, ca toate celelalte mari sentimente moderne, naţiune, naţionalism, e o construcţie politică realizată de stat, care în felul acesta a încercat să încadreze mai bine supuşii pe care nu-i dorea cetăţeni, ci doar afiliaţi. Sigur că patriotismul este perceput a fi un sentiment pozitiv, de apartenenţă la o patrie, patrie care însă rămâne pentru mine destul de dificil de înţeles. Pentru că, pentru un intelectual, patria rămâne formată de lumea ideilor, patria mea nu este patria lui Gigi Becali. Şi am aici mari dificultăţi.

E un aranjament artificial, sunt nişte graniţe care se spiritualizează din ce în ce mai mult, diferenţele dintre teritoriile naţionale se estompează şi ăsta este un lucru firesc, pentru că patriile sunt o invenţie relativ recentă. Nu existau ţări într-un sens atât de precis, cu graniţe, acum câteva sute de ani. Iar oamenii participau la viaţa locală, pentru ei comunitatea locală, parohialismul, era mult mai importantă decât apartenenţa la ţară. E un sentiment construit cu ajutorul instituţiilor de manipulare, între care şcoala este unul dintre cele mai importante. Şcoala şi, în statele ortodoxe cu biserică naţională, biserica.

Sentimentul de patriotism este un sentiment pe care politicienii îl folosesc pentru a obţine diferite solidarităţi în diferite momente, bazându-se în mare măsură pe teoria conspiraţiei. Asta nu înseamnă că nu am sentimentul apartenenţei la o întreagă comunitate românească, dar această comunitate românească nu este definită în termenii restrictivi ai patriei. Era un scriitor pe care puţini şi-l mai aduc aminte astăzi şi care ne vorbea despre glonţul scump al patriei. Ce este patria până la urmă? E cea care ne ucide atunci când nu suntem de acord cu ea.

Familişti, muncitori, bisericoşi

Familia, munca şi biserica le sunt cele mai scumpe românilor, după cum arată studiul “Valorile românilor”, făcut de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), în cadrul valului 2008 al European Values Survey. 86% dintre români cred că religia este “foarte sau destul de importantă”, procent-record în Europa, munca este şi ea “foarte sau destul de importantă” pentru 91% dintre respondenţi, iar familia este de importanţă maximă pentru 86% dintre ei.

În 2007, înainte de începutul crizei economice, 11% dintre români, cu vârste cuprinse între 18 şi 59 de ani, visau să plece la muncă în altă ţară, după cum arăta studiul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă. 40% dintre ei făceau eforturi serioase să se angajeze în străinătate. În acelaşi an declarau că vor să părăsească România aproape jumătate dintre studenţii intervievaţi în cadrul unui studiu realizat de Fundaţia Soros, în timp ce mulţi dintre medicii rezidenţi spuneau şi ei că vor să plece din România.

Nicolae Paulescu: Camăta, frauda şi jurămîntul fals în Talmud


Ca unul care mă trag din Adam, am fost atras întotdeauna de lucrurile interzise. Primul autor “interzis” (despre care am aflat de la tatăl meu pe cînd eram copil) a fost Nietzsche. În vremea liceului, am dat de o carte a lui Nietzsche în unul din anticariatele Iaşului. Următorii cîţiva ani mi i-am consacrat studierii acestui autor controversat. Nu credeam că astăzi mai există cărţi interzise. Dar am găsit una. E vorba de cartea savantului român Nicolae Paulescu (descoperitorul de fapt al insulinei), peste care cineva a tras o perdea nemeritată: Spitalul, Cahalul şi Francmasoneria. Am spicuit un fragment despre “patima de proprietate” în Talmud (termenul îi aparţine marelui fiziolog), care aş prefera să fie contrazis, nu interzis.

PS: Cartea a apărut în 1910 şi presupune un limbaj propriu acelei vremi (care sper să nu tulbure pudoarea politic corectă a cititorului modern).

paulescu

Patima de proprietate

Talmudul hărăzeşte numai jidovilor întreg pământul, cu toate bunurile din lume.

„Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor [1]” .

„Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii şi a vieţii tuturor popoarelor[2].

Jsrael este ca stăpâna casei, căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii, el trebuie să primească bani de la toate popoarele din lume”[3] .

„Când va veni Mesia, ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”[4] .

În consecinţă, Talmudul dă jidovilor dreptul de a fura pe goimi.

„Este permis să despoi pe un goi”[5]

După MAIMONIDE, preceptul biblic „să nu furi” înseamnă „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un ovrei”[6] – goimii nefiind oameni.

De altfel, când un jidan fură pe un goi, el nu face decât să-şi reia avutul său.

După Talmud, „proprietatea unui ne-ovrei e ca un lucru părăsit, ca un deşert, ca nisipul mării: adevăratul proprietar legitim este ovreiul, care o ia cel dintâi”[7] .

După rabinul Solomon Iarchi, sau RACHI, „averile goimilor sunt ca nişte lucruri fără stăpân, şi aparţin primului jidan care le ocupă”[8].

(mai mult…)

Nor de etichete