România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Posts tagged ‘religie’

In plata Domnului


Avem 31.596 biserici in Romania – incluzand 280 in constructie.
Avem vreo 8 mii de scoli.

As fi preferat invers.

Romania libera informeaza ca in fiecare an desfiintam in medie 1000 de scoli si construim 200 de biserici noi.

Sunt inca sate in care copiii devin navetisti de la 7 ani, parcurgand kilometri intregi pana la cea mai apropiata institutie de invatamant.
Aceleasi sate au minimum o biserica.

As vrea sa vorbesc frumos, tendentios si diplomat, dar mi s-a acrit sa imi tot caut cuvintele si sa fac floricele din hartie pentru a nu rani cugetele (mugetele) preacuviosilor imbecili.

O adunatura de bigoti analfabeti, pupatori de moaste si de cururi.
31 de MII de biserici care genereaza peste 3 miliarde de euro. Din buzunarele noastre, evident. Acesti 3 miliarde de euro acopera, conform BOR, doar 40% din necesitatile preanespalatilor. Da cat pizda mamii voastre va mai trebuie?
Si pentru ce? Pentru inca 200 de biserici pe an? In care sa faceti ce?

Am incercat sa gasesc un raport cu contributia financiara a BOR catre societate.
N-am gasit. Am gasit doar unul al baptistilor, cu donatii si proiecte. BOR are in schimb mii de pagini in care ne invita tot pe noi sa donam.

Pe langa donatii si taxe oficiale, mai apar si cele neoficiale. Daca nu le dai pe alea, reactia e univoca: Preaporcenia sa isi pune palma in cur si pleaca, lasandu-te cu mireasa / mortul / copilul in brate

Pt nunta: intre 3 si 10 milioane
Pt botez: intre 2 si 7 milioane
Pt inmormantare: 2 si 8 milioane (neoficial, daca vrei si 3 tarcovnici si altele)

Felul nostru de a aborda religia e feudal, batut in cap si precrestin.
Ne doare fix in cur de invatamintele in sine, cat ne pasa de ritualuri. Habar n-avem ce dracu a facut Sfantul Preafutenie de a ajuns in calendar, stim doar ca astazi nu se spala.
Aproape nici o baba nu stie ce-i cu sfantul asta Ilie si de ce e sfant; in schimb stiu ca zboara pe sus cand ploua si te trazneste daca indraznesti sa scoti apa sau sa-ti speli chilotii de ziua lui.

Credinciosii isi scriu numele unul altuia pe toaca, isi fac particele, ingroapa papusi pentru a li se ierta avorturile, isi dau in carti si platesc tiganci sa le ghiceasca in cafea.

Si lingem. La noi credinta e direct proportionala cu saliva. Mult. Lingem maini, cruci, troite, mozolim icoane, balim fragmente de cadavre, umplem de scuipat un altar de la un cap la altul, facem posta lingurita de impartasanie, pupam mortul, pupam mireasa, pupam poala popii care nu pupa poala noastra, tzocaim tot ce prindem in materie de cult.

Si nu ne rugam la Dumnezeu; ne milogim de el. Nu stiu cum ma-sa apare dumnezeu asta in scena fix in momente in care nu meriti nimic.
Esti muci la examen? „Doamne-ajuta”
Esti total paralel cu jobul la care te duci? „Doamne-ajuta”
Esti impiedicat si mototol si iar pierzi trenul sau avionul? „Doamne-ajuta”

Da de ce sa te ajute, ba milogule? Ce parastasul si canepa ma-tii ai facut sa meriti?

De Pasti ne dam foc cu lumanari. De Craciun ne scoatem ochii cu pocnitori. De ambele sarbatori ajungem la spital cu matele pocnite de atata crapat in noi.

In schimb, conform unui raport al Comisiei de la Bruxelles, peste 50% din adolescentii romani de 15 ani nu reusesc sa citeasca si sa inteleaga un text.
Fenomen care se numeste analfabetism functional.

Duceti-va la biserica, ma boilor. Mai pupati o poala, o pula, lasati cartea. Daramati in continuare 1000 de scoli pe an si faceti-va cate o biserica in fiecare camera si o troita pe fiecare palier. In cel mai rau caz, va popiti cu totii si va luati taxe intre voi.

România , tara care ar trebui desfintata.

Ortodoxie sau catolicism?


In lumea spiritului si deci si a religiei, nu exista concurenta. Doar completare, innobilare, dialog (fie el de pe pozitii adverse, si atunci devine dialectic: teza-antiteza-sinteza la nivel superior). In lumea crestinismului, prin mesajul lui fundamental, ar trebui sa existe un singur lucru, mai presus de toate aceste miscari: iubire.  Nu o sa vorbim aici despre schismele diverse, nici despre cea care, aparent, ne intereseaza. Dar cele doua biserici, ortodoxa si catolica se pun pe pozitii de adversitate: cea ortodoxa in mod efectiv, brutal (arhiereul Romaniei , spre exemplu, a caterisit orice ortodox care se impartaseste la catolici), cea catolica in mod elegant si subtil (cum ar fi decizia actualului papa de a-si adauga in statut un atribut care il face cap al intregii biserici crestine, ignorand astfel existenta bisericii rasaritene si nu numai). Drept urmare, din ce in ce mai multi romani (ca despre noi vorbim si ne interesam) au tendinta de a migra dinspre o biserica spre cealalta, sau a-si pune macar intrebarea: de ce nu?  O punem si noi aceasta intrebare, nu ca la un indemn la migrare, ci ca pe un indemn la reflectie: de ce noi (orice rit am avea) pierdem din vedere ceea ce ceilalti pierd? E singurul motiv pentru care vom compara, nu dogmatic ci ca si mediu religios si social, cele doua biserici.

Un lucru poate reprezentativ pentru cele doua biserici  este felul in care credinciosii lor se saluta. La ortodocsi, salutul este “ Doamne ajuta”  la catolici e “ Slavit fie Isus!”. Unii adopta umilinta si cererea, ceilalti respectul, dragostea si bucuria neconditionate. Mai departe, catolicii au un simt al frumosului pur uman (picturile lor sunt realiste si gingase, iubesc forma, sculptura bogata, expresiva, pe undeva  umanista, actul de cultura. Ortodocsii insa au dezvoltata latura ascetica, picturile lor (aici ma refer la stilul oficial, bizantin) sunt standard, cu profiluri alungite, fetele si mainile subtiri, sugerand postul si rugaciunea atat de dragi rasaritenilor, culorile intunecate, decoratiile sunt bogate in auriu sau chiar aur intr-un fel de “ce e mai curat e pentru Domnui” nerostit. Sintetizand, hainele celor doua biserici sunt diferite, catolicismul pare sa tinda spre oameni si sentimentele frumusetea lor, in timp ce ortodocsii traiesc profunzimea actului divin pana la auto-sacrificare, de unde impresia de seninatate si relaxare la primii si cea de auto-anulare, tristete, la ceilalti.

Ritualic, ortodocsii invelesc slujbele in misterul mistic uneori prea mult, multi dintre noi ajungand sa nu mai inteleaga nimic din taina are loc. Scoatem ceasurile, numaram minutele, daca stim tipicul asteptam sa se ajunga la “Tatal Nostru” si sa ne intoarcem acasa, toate astea in cazul in care avem incapatanarea sa stam toata liturghia, de exemplu. La catolici insa, ai senzatia ca faci o vizita lui Dumnezeu, e un moment festiv simplu pe care il urmaresti stand confortabil in scaun si pios in picioare, in care ti se permite sa te implici chiar daca nu ai voce, pentru ca rostesti raspunsurile fara dascal, din pornire proprie.

Comparatia ar putea sa continue in felul acesta. Ortodocsii sunt mai spirituali, mai orientati spre propria suferinta si pacatul originar, in timp ce   catolicii sunt orientati spre acum, spre bucuria de a fi fost creat si iubirea pentru creator.

Pana aici, diferentele tin de gusturi. Cele doua biserici sunt insa foarte bine diferentiate la nivel social si, din pacate, diferenta este in favoarea catolicilor. Ortodocsilor le lipseste organizarea, poate  vointa reala de a vindeca suferinte. Implicarea lor in activitati de binefacere este aproape accidentala, sfatul dat celor dezorientati este adesea  anacronic si nedocumentat. Se permite enorm de multa incultura printre preotii ortodocsi, ca si cum un calauzitor de suflete nu ar trebui sa stie nimic despre detinatorii lor si lumea in care traiesc ei, ca si cum harul divin ar tine loc de inteligenta. Catolicii insa isi pregatesc cu mare grija pastorii, asa incat pastoritii sa aiba unde sa ceara sfat si ajutor.  Preotii (care de altfel sunt calugari) si calugaritele din anumite ordine sunt preocupati pana la jertfa de sine nu de mantuirea singura a propriului suflet  (sau buzunar, ca sa fim cinstiti cu realitatea de care sufera cel putin romanii ortodocsi)  ci de ajutorarea efectiva a celor saraci, bolnavi sau neajutorati din orice punct de vedere. Contactul cu tinerii e pastrat in permanenta, pentru ca  exista programe clare pentru ei, programe care fac din ei o comunitate vie si implicata. Mai ales, exista preoti specializati pe lucrul cu tinerii, altii pe lucrul cu cuplurile si altii pe lucrul cu bolnavii, spre exemplu.

Biserica ortodoxa are o profunzime si o frumusete aparte. Este insa bantuita de o boala cu multe manifestari ca prostia, ignoranta, dezordinea, dezinteresul, incompetenta, ipocrizia. Boala care poate sa ucida nu biserica in sine, ci filonul ei viu. Cat despre cea catolica, si aici vorbesc strict pentru romania, acuzele aduse ei in afara (preotii care molesteaza copii) nu se aplica la noi in tara, binele pe care il face societatii romanesti si chiar si surorii ei de rit rasaritean, careia ii aduce tineri catre crestinismul ecumenic, este evident.

Oana Soare

Nor de etichete