Tradare !

Conform estimărilor specialiştilor, Imperiul Roman a jefuit teritoriul acestei ţări de 500 de tone de aur, Imperiul Austro-Ungar  a jefuit România de alte 800 de tone de aur iar în ultimii 20 de ani, o clasă politică incompetentă şi ticăloasă, o clasă politică subordonată intereselor ocultei mondiale, pune la dispoziţia firmelor străine, spre exploatare, zăcăminte de aur estimate la o valoare cuprinsă între 50 şi 100 de MILIARDE de dolari, cu mult peste datoria externă a României!!!

Cum e posibil ca Statul Român să nu găsească resurse pentru a exploata în propriul nostru interes această imensă bogăţie?! Cum e posibil ca Statul Român să declare această industrie neprofitabilă şi să o închidă, să spună că resursele de aur sunt epuizate în condiţiile în care astăzi, specialiştii declară că în România există cel puţin 8 zăcăminte de aur de talie mare? Nu mai vorbim despre zăcămintele de argint sau alte minereuri extrem de valoroase.

Vi se pare că este o întâmplare că un număr important de firme străine au licenţă de prospectare chiar în zonele miniere declarate neprofitabile şi EPUIZATE DE AUR?! Că aceste firme deţin drepturi de exploatare şi că astăzi, în România, Statul Român nu mai are nicio exploatare proprie?!

Vă întrebaţi cum s-a ajuns aici? Iată un exemplu halucinant: mina auriferă Certej a fost închisă din cauza… UNEI SUPRAPRODUCŢII DE AUR!!! Da, aţi citit bine. Mina s-a închis pentru că producea prea mult aur iar Banca Naţională a României a refuzat în anul 2000 să mai cumpere aur din producţia internă LA RECOMANDAREA Băncii Central Europene, după cum a explicat consilierul BNR Horia Ozarchevici… Această decizie a BNR a făcut ca mina să intre în faliment deoarece nu putea vinde aurul în afara ţării!!!

Oameni buni, se vede de la o poştă că situaţia actuală este o combinaţie incalificabilă de incompetenţă şi trădare, că a existat şi există în continuare un plan extern de distrugere şi falimentare a României prin complicitatea unor politicienil români, mulţi dintre ei urmaşi ai nomenclaturiştilor bolşevici care şi-au schimbat numele ca să îi credem de naţionalitate română!

Mai multe dezvăluiri despre blestemul aurului românesc puteţi vedea în filmuleţul de mai jos.

Ce putem face pentru a avea o Românie a noastră, a celor care ne pasă?
 

În opinia mea, soluţia nu este de a ieşi în stradă şi de a le da în cap celor care ne conduc. În locul lor vor veni alţii la fel de lipsiţi de demnitate şi suflet. Soluţia este ca fiecare să îşi facă o misiune de suflet şi de patriotism şi să îi trezească la realitate pe cei din jurul lor – rude, prieteni, colegi de serviciu; şi nu numai în această problemă ci în toate celelalte. Soluţia este să determinăm o revoluţie la nivelul conştiinţei. Fără aceasta, orice revoluţie pe care ar iniţia-o cineva în stradă va aduce alţi nemernici şi profitori acolo sus. Trebuie să ne unim în acţiuni comune care să aibă ca scop repunerea în matrice a adevăratelor valori morale şi etice; este necesar să aducem frumosul, binele şi armonia în locul manelelor şi a „ştirilor de la ora 5”…

Pentru a nu deveni sclavi ai Noii Ordini Mondiale, nu mai putem rămâne nepăsători şi neutri, nu mai putem aştepta ca alţii să scoată pentru noi castanele din foc. Vremurile pe care le trăim nu ne mai permit să lăsăm pe mâine ceea ce trebuia să facem de ieri.

Gândeşte-te, cititorule, că eşti responsabil pentru familia ta, pentru prietenii tăi şi pentru această ţară minunată şi asumă-ţi rolul unui român adevărat. Aminteşte-ţi de Burebista şi Decebal, de Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul şi fi-le un demn urmaş!

Nu uita că nu vei duce cu tine în viaţa de dincolo maşini, case, diplome, carieră, prestigiu şi alte lucruri de acest fel. Dacă după pragul morţii mai este ceva (şi eu sunt sigur de asta), ceea ce va conta în această trecere va fi căt de mult ai iubit, cât de mult ai dăruit, cât de mult ai fost capabil să te sacrifici pentru alţii, câtă lumină ai răspândit în jurul tău.

Euro comunism

Pupinbăsiștii proști s-au apucat deja de bocit pentru că Romania a amânat  pe termen nedefinit „adoptarea” Euro și, în acest context, aruncă vorbe goale despre… comuniști, usl și antena 3.

Cehia e mulțumită cu… coroane, iar Polonia și Ungaria au amânat până când s-or răzgândi, dacă le-o mai trece prin cap. Trei state… comuniste, nu-i așa, pupinbăsiști proști?

Practic, Băsescu, Isărescu și ceilalți securiști proști au forțat adoptarea euro în 2015 după modelul Greciei… statistici mincinoase și bifări birocratice de criterii realizate pe hârtie, dar cu achitarea notei de plată în avans, adoptare condiționată de reachitarea notei de plată… și după constatarea „grelei moșteniri”.

Bun, dar cam care ar fi „gradul de capitalism” al scenariului „favorabil”, recte adoptarea euro as soon as possible, în accepțiunea cretinilor giurgiști, brainless, „de dreapta”?

Goana după terenuri în România: Un pumn de fier într-o mănuşă de catifea

În România, resursele naturale au devenit obiect de investiţii lacome şi masive. Terenurile sunt acaparate în mai multe scopuri – agricultură, minerit, energie, turism, resurse de apă şi speculă.

Potrivit unor  informaţii, aproximativ 800.000 de hectare, sau 6% din terenul agricol  românesc, s-ar putea afla deja în mâinile unor corporaţii transnaţionale  – se arată într-un raport cu tema ”Concentrarea terenurilor,  acapararea pământului şi eforturile oamenilor în Europa”, publicat de  think-tank-ul internaţional pentru politici progresiste Transnational  Institute (TNI), cu sediul la Amsterdam.

În acest caz, Europa este deopotrivă avidă de pământ, un loc de  acaparare a terenurilor şi un context al unui astfel de fenomen.  Fenomenul este ascuns în spatele imaginii armonioase a aderării României  la UE, inclusiv liberalizarea pieţei naţionale pentru cumpărători  străini, subliniază raportul. Ţara este ideală pentru investiţii în terenuri şi produse  agro-industriale. Caracteristicile sale naturale o fac potrivită pentru  culturile de cereale, zone mari sunt potenţial disponibile, iar  terenurile costă mai puţin decât în restul Europei. Zonele rurale sunt  abandonate, lăsând în urmă o populaţie locală îmbătrânită şi  vulnerabilă, care nu are prea multe alternative decât să accepte sosirea  unor corporaţii europene agro-industriale, care se instalează legal,  prin închiriere sau achiziţionare de terenuri. În plus, legislaţia şi sprijinul guvernamental favorizează  investitorii la scară largă.

Probabil că unele elemente de speculaţie  pentru a obţine subvenţiile profitabile ale Politicii Agricole Comune (PAC) a UE reprezintă unul dintre factorii care determină acest fenomen  al acaparării. Jumătate din subvenţii au fost primite în 2012 de 1% din  fermieri, toţi aceştia având dimensiunea fermei lor de peste 500 de  hectare. Cu toate acestea, legalitatea aparentă este ca o mănuşă de catifea  care ascunde agresivitatea pumnului de fier ce conduce fenomenul,  consideră raportul. Terenul este confiscat masiv, iar controlul asupra  beneficiilor exploatării acestuia, precum şi puterea de a decide cu  privire la utilizarea lui sunt monopolizate în mâini private, mai  notează raportul. (Sursa: Agerpres)

România,o ţară fără ROST…

“Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.”

Peste 10.000 de oameni cer anularea timbrului de mediu

Noua taxa auto 2013 (timbrul de mediu) intrata in vigoare pe 15 martie a ridicat cotele nemultumirii soferilor. In nici o luna de zile s-au strans mii de semnaturi contra acesteia, iar un avocat a preluat cazul pentru a incerca anularea in instanta a acestei taxe.

Avocatul Marius Coltuc se ocupa de mutarile legale pentru a anula taxa auto intrata in vigoare in 2013 sub numele de timbrul de mediu.

Pana acum a strans 10.000 de semnaturi contra acesteia si a inaintat catre Uniunea Europeana documente in care contesta legalitatea noii taxe.

Pentru a inainta si Parlamentului Romaniei o cerere de anulare a timbrului de mediu, Coltuc are nevoie de peste 100.000 de semnaturi.

Timbrul de mediu a intrat în vigoare, potrivit OUG nr. 9/2013, la data de 15 martie 2013. Taxa se plăteşte o singură dată, la prima înmatriculare pe piaţa din România sau la prima transcriere a maşinii. Nemultumirea principala este ca noua formulă de calcul duce la o creştere medie a taxei pentru cumpărătorii maşinilor Euro 3 şi 4, cele mai cautate si tranzactionate in Romania pe piata second-hand.

Cei demultumiti spun ca Guvernul a aruncat praf in ochi scazand taxele pentru rabelele Euro 1 si Euro 2 pe care nu le cumpara mai nimeni, cand de fapt percepe mai multi bani pentru autovehiculele la mana a doua care se cumpara cel mai mult in Romania, Euro 3 si Euro 4. Pentru acestea taxa auto a crescut in medie cu 100 de euro.

Margaret Thatcher a murit: Sute de britanici au sarbatorit in strada, cu sampanie

Sute de persoane s-au adunat, luni, in orasele britanice Glasgow, Liverpool si Brixton pentru a sarbatori moartea fostului premier britanic Margaret Thatcher.

In George Square din Glasgow s-au strans aproximativ trei sute de oameni pentru a-si lua un ramas bun iesit din comun de la Thatcher. Multi dintre acestia protestasera in aceeasi piata, in 1989, fata de controversata taxa propusa de fostul prim-ministru, relateaza The Independent.

Petrecaretii purtau palarii si aruncau fanioane in aer, in timp ce desfaceau sticle de sampanie. Apoi umpleau paharele si le ciocneau in semn de bucurie. La eveniment au participat chiar membri ai unor partide politice, precum Partidul Comunist sau Partidul Socialist, dar si oameni simpli, bucurosi de disparitia lui Margaret Thatcher.

Martin Chomsky, solistul trupei Chomsky Allstars, a cantat chiar o melodie despre Doamna de Fier, „So Long Margaret Thatcher”. „Emotiile sunt amestecate. Nu credeam ca voi sarbatori vreodata moartea cuiva, dar durerea pe care a provocat-o Americii Latine, Europei si altor tari din intreaga lume nu ar trebui sa fie uitata. Este responsabila, in mare parte, de diferenta uriasa dintre saracii si bogatii de astazi”, a acuzat artistul.

In acelasi timp, in St. George Hall din Liverpool, alte trei sute de britanici s-au adunat din acelasi motiv. Muzica rasuna, iar oamenii ciocneau pahare cu alcool, intr-o veritabila atmosfera de petrecere, strigand lozinci precum „Maggie, Maggie, Maggie, Dead, Dead, Dead”. Un tanar din multime era deosebit de bucuros de moartea Doamnei de Fier.

„Suntem aici pentru a celebra. Niciodata nu am vazut o atmosfera atat de plina de fericire dupa moartea cuiva. Era rea si urata de toata lumea. Sarbatorim sfarsitul unui tiran„, a spus acesta.

Aceeasi voie buna si in Brixton. Oamenii stransi pe strazi dansau si strigau lozinci impotriva lui Margaret Thatcher.

Fostul premier britanic a murit, luni, in urma unui atac cerebral.

Chiar daca singura femeie premier a Marii Britanii a murit, reformele controversate pentru liberalizarea pietelor continua sa influenteze economia. Din cauza schimbarilor, milioane de persoane au fost concediate, iar rata somajului a atins, in 1982, cel mai ridicat nivel din anii 1930 pana atunci. Astfel, guvernul Thatcher, mai ales premierul, au devenit foarte nepopulare. Deciziile aspre, dar si modul in care negocia cu rivalii internationali, in special cu blocul sovietic, i-au castigat porecla Doamna de Fier, de care, de altfel, era mandra.

Parlamentarii europeni n-au interzis pornografia pe Internet

Parlamentarii europeni au votat, marti, cu 368 de voturi pentru si 159 impotriva, un raport intitulat „Eliminarea stereotipurilor legate de sexe in Uniunea Europeana„, dar au scos din document articolul care interzicea pornografia online.

Potrivit Russia Today, respingerea controversatei propuneri de a interzice pornografia online a fost o victorie a grupurilor parlamentare ce au sustinut libertatea cuvantului.

„Parlamentul europeana a spus ‘nu’ transformarii providerilor de Internet intr-o politie care sa controleze pornografia”, a declarat, pentru sursa citata, Christian Engstrom (foto), europarlamentar al Partidului Piratilor din Suedia.

In documentul aprobat a ramas o prevedere care se refera la o rezolutie anterioara a Parlamentului European, din 1997, care cere „masuri speciale pentru prevenirea pornografiei in media si publicitate”.

Dupa propunerea de rezolutie initiata de europarlamentarul danez Kartika Tamara Liotard, sute de emailuri de protest au fost „filtrate” de catre Departamentul de IT, inainte de a ajunge conturile mai multor europarlamentari ce urmau sa voteze rezolutia. Engstrom a fost unul dintre europarlamentarii care a protestat fata de amestecul IT-stilor din Parlamentul European.

Schengen – explicatia

Romania a obtinut zilele acestea „o victorie in infrangere”. A pierdut tactic, dar a castigat strategic.

Iar motivul real pentru care a fost refuzata este, paradoxal, exact acelasi motiv pentru care ar fi trebuit sa se gandeasca foarte serios, de la inceput, daca vrea sa adere.

Una dintre ultimele redute care rezista in fata circulatiei globale a informatiei este cea a motivatiilor in politica. Este mult mai usor sa gasesti pe Internet specificatiile tehnice pentru un armament sofisticat, decat motivatiile reale pentru care guvernul tarii X a luat decizia Y, la momentul Z.

In cazul de fata, este important sa intelegem de ce Germania, Olanda si alte state membre UE care se ascund in spatele lor au decis sa respinga aderarea Romaniei.

Reactiile din Romania sugereaza ca majoritatea politicienilor fie nu cunosc motivatia reala a guvernelor europene in cauza, fie o cunosc dar prefera sa exploateze momentul in planul politicii interne.

Este importanta si intelegerea contextului, cu precizarea ca un context poate favoriza exploatarea unor anumiti parametri reali ai unei probleme, de catre un „actor” ofensiv care vrea sa loveasca o „tinta” politica. Adica a parametrilor care ii convin. Ceea ce nu schimba, pe fond, datele problemei.

In 2011, Olanda a fost cea care a blocat aderarea Romaniei la Spatiul Schengen, in 2013 rolul a revenit Germaniei. Acum doi ani ne-a dat flit un baiat de pravalie, astazi ne-a trantit usa in nas unul din patronii pravaliei, in persoana. Sunt doua tari cu pozitii foarte apropiate in UE, pe majoritatea dosarelor. Deci transferul de rol conteaza.

Si in 2011, si in 2013, respingerea Romaniei s-a facut cu ignorarea Tratatului European si a angajamentelor in domeniu asumate de toate guvernele statelor membre. „Legarea” aderarii la Spatiul Schengen de MCV este o inventie ulterioara, pur politica. Or, exact in plan politic contextul este (inca) defavorabil Romaniei.

Deustchland uber alles? Pentru catei, da. Pentru dulai, nu.

Germania a preluat stafeta acestui abuz de drept, inclusiv pentru ca politicienii romani, fara sa se gandeasca la consecinte si exclusiv din ratiuni de politica interna, au generat un context favorabil in vara lui 2012, atacand din toate pozitiile Germania si politicile acesteia in Europa.

Actionand astfel, au oferit alibiul perfect adevaratilor decidenti din UE, hotarati oricum sa nu permita accederea Romaniei in Spatiul Schengen. Avem aici un caz clasic de manipulare a unui context favorabil. Toata lumea se va gandi acum: aha, deci Germania si cancelarul Angela Merkel se razbuna acum pentru atitudinile politicienilor romani din vara lui 2012. E logic si credibil, nu?

E aparent logic, dar nu si credibil. Pentru ca al doilea refuz inregistrat de Romania dupa eforturile sale costisitoare de a intra in Spatiul Schengen, oricat de ciudat ar parea, nu are nicio legatura cu actiunile iresponsabile ale politicienilor romani din 2012, nici cu coruptia din Romania, nici cu reforma Justitiei.

Germania a fost „delegata” azi, in locul Olandei, pentru a transmite vestea proasta, tocmai pentru ca foarte multi observatori care se cred „destepti” vor considera ca este logic ca Germania sa ne „pocneasca” dupa ce s-a intamplat anul trecut. Este logic, dar inexact. De fapt, s-a lucrat ca la manual, cu profesionisti autentici.

Singura intrebare inteligenta aici este de ce Germania a acceptat sa faca „treaba murdara” a UE, stiut fiind ca respingerea Romaniei este contrara tratatelor si legislatiei europene, in apararea carora oficialii de la Bruxelles sarisera (corect, pe fond, dar ipocrit, dupa cum vedem azi) acum cateva luni?

Iar cel mai probabil raspuns ar fi ca Germania a decis ca in Romania partida este jucata in favoarea Guvernului, si nu doar pe 1-2 ani de aici inainte, deci pagubele Berlinului pe relatia cu Bucurestiul sunt oricum inferioare castigurilor pe relatia cu alte guverne si cu Bruxelles-ul (care nu poate interveni direct, avand in vedere ca dosarul Schengen este inter-guvernamental).

Prin urmare, de ce nu intram, de fapt, in Spatiul Schengen?

Daca presedintia irlandeza a UE are o atitudine la fel de amicala fata de Romania pe cat o sugereaza declaratiile ambasadorului Irlandei la Bucuresti, atunci problema aderarii Romaniei la spatiul Schengen trebuie sa se afle pe agenda Consiliului JAI din 7-8 martie. Este foarte important pentru Romania ca dezbaterea sa aiba loc.

Batalia zilelor urmatoare se va da pe agenda Consiliului JAI, nu pe decizile lui. Germania, Olanda si alte cateva state membre UE vor face eforturi disperate pentru a evita asumarea publica si deschisa a propriilor opinii, prin scoaterea subiectului de pe agenda. Europa nu numai ca se afunda in capcana dublelor standarde, dar incepe sa fie si fricoasa.

Romania are nevoie sa vada cum vor vota fiecare dintre partenerii si aliatii sai aflati la masa Consiliului, pentru a cunoaste, cel putin, pe ce se bazeaza in continuare. Daca nu le putem cere sa-si respecte semnaturile de pe tratate, le putem cere macar sa fie barbati si sa ne spuna in fata ce gandesc. Iar Irlanda ne poate ajuta.

Chiar daca vom obtine dezbaterea si-i vom face pe „cavalerii dreptatii” sa voteze, nu vom auzi motivul real pentru care nu avem sanse sa aderam la spatiul Schengen. Si nu-l vom auzi pentru ca este „incorect politic” si orice politician occidental care il va sugera doar voalat va fi demis in cel mult 12 ore.

Politicenii europeni de azi sunt pusi sa indrepte o greseala colosala facuta de predecesorii lor, iar asta presupune ca Romania si Bulgaria sa nu intre, nici acum nici pe viitor, in Spatiul Schengen. Greseala a fost acceptarea prematura a Greciei in acelasi spatiu, facuta pompieristic si fara stabilirea in prealabil a unor politici si institutii capabile sa-i protejeze frontierele, unele dintre cele mai dificile din lume.

Dupa aderarea la spatiul Schengen, Grecia a devenit tinta fluxurilor migratorii din Africa si Asia, precum si a mafiilor specializate in traficul de persoane. Motivul este evident: ca membra a formatului respectiv, Grecia este foarte atragatoare pentru toti candidatii la emigrare din Africa si Asia. Odata pus piciorul in Grecia, se deschid portile spre Italia, Franta, Germania, Olanda etc.

Acceptarea Greciei in spatiul Schengen a fost insa o dubla capcana. In primul rand, pentru statul grec, care a devenit tinta pentru migratia ilegala din doua continente supra-populate. In al doilea rand, pentru imigrantii insisi. Este usor sa inoti sau sa treci cu o barca din Turcia in insulele grecesti. Prin comparatie, o incercare de traversare din Libia sau Tunisia in Italia are 90% sanse sa se termine tragic.

Doar ca, odata ajunsi in Grecia, sute de mii de imigranti ilegal au descoperit ca sunt „prinsi” in capcana. Grecia este in Schengen, dar nu are frontiere terestre cu niciun stat Schengen. Iar traversarea maritima ilegala in Italia este mult mai dificila decat cea din Turcia in Grecia.

Pana la izbucnirea crizei, in 2008, se „adunasera” deja aproape un milion. Traiau la limita, „suportabil”, in indiferenta generalizata a anilor de prosperitate. Atena, Berlinul, Bruxelles-ul si Parisul se prefaceau, cu relativ talent, ca nu stiu nimic de problema. Izbucnirea crizei a dat insa totul peste cap.

Imigrantii ilegal au continuat sa soseasca in Grecia, iar declansarea revolutiilor arabe a facut ca numarul lor sa „explodeze”. Astazi sunt estimativ 2 milioane. Grecia (alaturi de Portugalia, care este insa geografic mult mai protejata) este cea mai saraca membra din cluburile selecte Euro si Schengen.

Nici sa vrea, statul grec nu poate intretine 2 milioane de musafiri neinvitati. Societatea greaca nu-i doreste si, oricum, criza a amplificat problema la dimensiuni paroxistice. Jumatate din greci abia isi mai asigura traiul zilnic. Somajul face ravagii, iar imigrantii au fost primii concediati.

„Militii” neofasciste bantuie pe strazile oraselor grecesti si cotonogesc imigranti, in aplauzele localnicilor si indiferenta autoritatilor. Uneori, imigrantii riposteaza si fac victime din randurile „majoritarilor”. Se contabilizeaza victime de ambele parti. Opinia publica europeana stie prea putine despre situatia din Grecia pentru ca presa occidentala are alte preocupari prioritare, precum romanii si bulgarii.

In concluzie, Romania si Bulgaria, din ratiuni geopolitice evidente, nu vor fi acceptate in Spatiul Schengen, pentru ca politicienii occidentali nu vor sa „importe” in tarile lor consecintele prostiei colosale facute la acceptarea Greciei. Chiar daca Romania ar deveni, maine, un stat 100% functional, tot nu ar intra in Spatiul Schengen. Ar complica doar, serios, sarcina unora din Vest.

Desi, mai important, ar face un mare bine poporului roman.

Ce este mai greu? Creierul de ziarist englez sau creierul de primar german?

Cotidianul britanic „Daily Mail” acorda recent un larg spatiu editorial primarului din orasul german Duisburg, care se plangea ca nu mai face fata la 400 de romani si bulgari, atentie, cetateni europeni.

De ce nu face fata? Pentru ca cei 400 „costa” primaria din Duisburg circa 17 milioane de euro pe an, cu „casa, masa si politie”. Articolul din presa britanica merita atentie, pentru ca este colosal prin implicatii.

La 17 milioane de euro pentru 400 de persoane, rezulta ceva peste 43.000 de euro cheltuiti anual de primaria din Duisburg pentru fiecare roman sau bulgar sosit in oras. Nu discutam aici daca respectivii sunt de „etnie nomada” sau nu, pentru ca nici primaria de acolo nu opereaza cu criterii etnice.

La o familie „medie” de 4 persoane, rezulta ca primaria Duisburg aloca anual peste 173.000 de euro. Considerand, la absurd, ca sunt atat de turbulenti incat sa aiba nevoie 365 de zile pe an de prezenta politiei, asta tot nu ar costa 73.000 de euro pe an (adica 200 de euro pe zi, deplasarea unei masini intra-urban, cu 2 politisti, plus tonerul consumat pentru printarea unui raport).

Dar sa admitem ca ar fi asa. Raman 100.000 de euro pe an, adica un „venit” lunar de 4.166 euro pe luna (18.138 lei) pentru o familie de 4 persoane din Romania care decide sa se mute la Duisburg. Cate familii de 4 persoane din Romania primesc de la statul roman 18.000 de lei lunar ajutoare sociale? Sau, altfel pusa problema, presedintele si prim-ministrul primesc un astfel de salariu in Romania?

Oricine citeste ineptiile publicate in ultima vreme de „Daily Mail”, dar si de multe alte ziare britanice nu poate decat sa se intrebe de ce a mai ramas cineva sa lucreze din greu, in Romania, pe 2.000 de lei pe luna, cand simpla prezenta intr-un oras german asigura fara munca 18.000 de lei de la primaria respectiva, cu posibilitate de indexare de la al treilea copil in sus.

Daca Romania si Bulgaria intra in Spatiul Schengen si 50.000 de pakistanezi din Grecia ajung voiosi cu autocarele la Duisburg, oare ce va face domnul Soeren Link, primarul de stanga al orasului, cand va trebui sa le asigure „asistenta sociala legala”?

Statele vest-europene au emis, decenii in sir, o legislatie „sociala” aberanta fara precedent in istoria lumii, care le-a transformat in „tinte” pentru sute de milioane de potentiali imigranti. A primi 4.000 de euro pe luna fara munca este o tentatie mult prea mare. Zeci de milioane de amarati vor porni la drum, milioane vor ajunge.

Politicienii vest-europeni, disperati de situatie, sunt cu spatele la zid. Nu pot cere alte legi, pentru ca lobby-urile de stanga din tarile lor i-ar „executa” ca „rasisti” sau „fascisti”. In disperare de cauza, s-au napustit asupra Romaniei si Bulgariei. Dar sa nu ne intristam: pe fond, este in interesul nostru sa se intample asta.

3 manipulări ordinare din scandalul gazelor de șist

Decizia de exploatare sau nu a gazelor de șist e complicată – poate că e cazul pentru un verdict pozitiv, poate nu. Trebuie multe analize de oportunitate.

Dar după cum arată lucrurile acum, nu e decât un tun clasic din seria privatizării profiturilor și a socializării pierderilor. Iată 3 manipulări:

1. “Economia are nevoie”
Orice sursă nouă de energie e bună, dar nu în orice condiții. Problema cu gazele e următoarea – România are deja resurse care-i acoperă peste jumătate din consum, dar redevențele sunt atât de mici, încât statul nu încasează mai nimic iar profiturile merg la Petrom – majoritar privată și la Romgaz – care arde banii pe prostii.

În lipsa redevențelor, producția locală este tratată ca gaz “ieftin”, la care salivează tot felul de clienți politici. Deci prima chestiune ar trebui să fie mărirea redevențelor la un nivel care să facă exploatarea gazului o afacere cu profit micuț, nu o rentă cum este acum. Pentru că dacă există rente, aproape sigur vor fi cedate contra șpagă, cum s-a mai întâmplat.

2. “Explorăm, nu exploatăm”
Minciunica vârâtă recent de domnii Ponta și Vosganian este că se vor face doar contracte de explorare, nu și de exploatare, “ca să vedem cum stăm”.

În realitate, un contract de explorare include și perspectiva operațională – de exploatare, că nu e nimeni prost să îngroape sute de milioane și să găsească gaze fără a ști dacă va avea sau nu dreptul să le scoată. Afirmația ar fi adevărată doar dacă “explorarea” s-ar face pe banii statului, care nu există.

3. “E mâna rușilor”
Sperietoarea rusească este pe alocuri ridicolă, însă presupunând că ar fi adevărată:

a) Nu înseamnă automat, în fiecare caz, că ce-i bun pentru ruși e rău pentru români și invers. Discuția ar trebui să rămână tot în zona riscurilor și beneficiilor, nu să se mute în curtea vecinilor.

b) Presupunând prin absurd că demonstrațiile de la Bârlad ar fi manipulate… ei bine, este de preferat o mișcare populară manipulată decât o mișcare populară ignorată. Sunt sigure gazele de șist? Atunci convingeți-i pe oameni, promiteți-le o parte substanțială din veniturile încasate (ar trebui să eclipseze oricât ar fi dat rușii, nu?) iar la sfârșit treceți totul printr-un referendum!

Paradoxul islandez: au testat plăcintele pentru carne de cal, dar nu au găsit niciun fel de carne în interior

În contextul scandalului cărnii de cal, islandezii au testat dacă plăcintele lor cu carne nu au asemenea conţinut. Ei au dat peste o veste bună şi una proastă: nu există nici carne de cal, dar vestea proastă e că plăcintele nu au niciun fel de carne.

Autoritatea pentru Alimentaţie din Islanda a testat plăcinta cu carne de la companie Gaedakokkar, o firmă specializată în produse de calitate şi care pe piaţă sunt numite “naturale”. Autorităţile au dorit să afle dacă aceste preparate nu conţin cumva carne de cal. Astfel, ei au ajuns la o concluzie pozitivă prima oară: nu era nicio urmă de cal. Partea proastă e că nu exista niciun fel de carne, după cum a declarat un reprezentant islandez, citat de “Wall Street Journal”.

Etichetele produselor promiteau faptul că există 30% carne de vită, dar agenţia suspectează acum că ceea ce reprezintă umplutura este un fel de proteină vegetală, dar încă nu s-a confirmat acest lucru.

Gaedakokkar a primit astfel o lovitură puternică. Firma există din 1999, iar până acum a fost respectată. Cu toate acestea, acum magazinele au început să arunce produsele acestora, iar patronii sunt nemulţumiţi. Magnus Nielsson, şeful companiei, a declarat că Agenţia pentru Alimentaţie (MAST) a intrat într-un singur magazin, au testat o singură plăcintă, iar acum îi distrug afacerea.

Nielsson a declarat pentru “Wall Street Journal” că “suntem o companie mică şi încercăm să facem tot ce putem. Am testat producţia noastră şi am descoperit că modul în care amestecăm carnea de vită, în mod manual, nu este destul de unitar şi se pot produce erori”.

Nielsson a mai spus că la începutul firmei, Gaedakokkar folosea doar carne pentru toate produsele sale, dar criza financiară i-a forţat să utilizeze şi proteine vegetale pentru a umple conţinutul. Ei au folosit de asemenea şi proteine din soia în chiftelele lor pentru a reduce costurile.