România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Archive for Aprilie, 2013

Euro comunism


Pupinbăsiștii proști s-au apucat deja de bocit pentru că Romania a amânat  pe termen nedefinit „adoptarea” Euro și, în acest context, aruncă vorbe goale despre… comuniști, usl și antena 3.
Cehia e mulțumită cu… coroane, iar Polonia și Ungaria au amânat până când s-or răzgândi, dacă le-o mai trece prin cap. Trei state… comuniste, nu-i așa, pupinbăsiști proști?
Practic, Băsescu, Isărescu și ceilalți securiști proști au forțat adoptarea euro în 2015 după modelul Greciei… statistici mincinoase și bifări birocratice de criterii realizate pe hârtie, dar cu achitarea notei de plată în avans, adoptare condiționată de reachitarea notei de plată… și după constatarea „grelei moșteniri”.
Bun, dar cam care ar fi „gradul de capitalism” al scenariului „favorabil”, recte adoptarea euro as soon as possible, în accepțiunea cretinilor giurgiști, brainless, „de dreapta”?

Goana după terenuri în România: Un pumn de fier într-o mănuşă de catifea


În România, resursele naturale au devenit obiect de investiţii lacome şi masive. Terenurile sunt acaparate în mai multe scopuri – agricultură, minerit, energie, turism, resurse de apă şi speculă.

Potrivit unor  informaţii, aproximativ 800.000 de hectare, sau 6% din terenul agricol  românesc, s-ar putea afla deja în mâinile unor corporaţii transnaţionale  – se arată într-un raport cu tema ”Concentrarea terenurilor,  acapararea pământului şi eforturile oamenilor în Europa”, publicat de  think-tank-ul internaţional pentru politici progresiste Transnational  Institute (TNI), cu sediul la Amsterdam.

În acest caz, Europa este deopotrivă avidă de pământ, un loc de  acaparare a terenurilor şi un context al unui astfel de fenomen.  Fenomenul este ascuns în spatele imaginii armonioase a aderării României  la UE, inclusiv liberalizarea pieţei naţionale pentru cumpărători  străini, subliniază raportul. Ţara este ideală pentru investiţii în terenuri şi produse  agro-industriale. Caracteristicile sale naturale o fac potrivită pentru  culturile de cereale, zone mari sunt potenţial disponibile, iar  terenurile costă mai puţin decât în restul Europei. Zonele rurale sunt  abandonate, lăsând în urmă o populaţie locală îmbătrânită şi  vulnerabilă, care nu are prea multe alternative decât să accepte sosirea  unor corporaţii europene agro-industriale, care se instalează legal,  prin închiriere sau achiziţionare de terenuri. În plus, legislaţia şi sprijinul guvernamental favorizează  investitorii la scară largă.

Probabil că unele elemente de speculaţie  pentru a obţine subvenţiile profitabile ale Politicii Agricole Comune (PAC) a UE reprezintă unul dintre factorii care determină acest fenomen  al acaparării. Jumătate din subvenţii au fost primite în 2012 de 1% din  fermieri, toţi aceştia având dimensiunea fermei lor de peste 500 de  hectare. Cu toate acestea, legalitatea aparentă este ca o mănuşă de catifea  care ascunde agresivitatea pumnului de fier ce conduce fenomenul,  consideră raportul. Terenul este confiscat masiv, iar controlul asupra  beneficiilor exploatării acestuia, precum şi puterea de a decide cu  privire la utilizarea lui sunt monopolizate în mâini private, mai  notează raportul. (Sursa: Agerpres)

România,o ţară fără ROST…


“Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.”

Peste 10.000 de oameni cer anularea timbrului de mediu


Noua taxa auto 2013 (timbrul de mediu) intrata in vigoare pe 15 martie a ridicat cotele nemultumirii soferilor. In nici o luna de zile s-au strans mii de semnaturi contra acesteia, iar un avocat a preluat cazul pentru a incerca anularea in instanta a acestei taxe.

Avocatul Marius Coltuc se ocupa de mutarile legale pentru a anula taxa auto intrata in vigoare in 2013 sub numele de timbrul de mediu.

Pana acum a strans 10.000 de semnaturi contra acesteia si a inaintat catre Uniunea Europeana documente in care contesta legalitatea noii taxe.

Pentru a inainta si Parlamentului Romaniei o cerere de anulare a timbrului de mediu, Coltuc are nevoie de peste 100.000 de semnaturi.

Timbrul de mediu a intrat în vigoare, potrivit OUG nr. 9/2013, la data de 15 martie 2013. Taxa se plăteşte o singură dată, la prima înmatriculare pe piaţa din România sau la prima transcriere a maşinii. Nemultumirea principala este ca noua formulă de calcul duce la o creştere medie a taxei pentru cumpărătorii maşinilor Euro 3 şi 4, cele mai cautate si tranzactionate in Romania pe piata second-hand.

Cei demultumiti spun ca Guvernul a aruncat praf in ochi scazand taxele pentru rabelele Euro 1 si Euro 2 pe care nu le cumpara mai nimeni, cand de fapt percepe mai multi bani pentru autovehiculele la mana a doua care se cumpara cel mai mult in Romania, Euro 3 si Euro 4. Pentru acestea taxa auto a crescut in medie cu 100 de euro.

Margaret Thatcher a murit: Sute de britanici au sarbatorit in strada, cu sampanie


Sute de persoane s-au adunat, luni, in orasele britanice Glasgow, Liverpool si Brixton pentru a sarbatori moartea fostului premier britanic Margaret Thatcher.

In George Square din Glasgow s-au strans aproximativ trei sute de oameni pentru a-si lua un ramas bun iesit din comun de la Thatcher. Multi dintre acestia protestasera in aceeasi piata, in 1989, fata de controversata taxa propusa de fostul prim-ministru, relateaza The Independent.

Petrecaretii purtau palarii si aruncau fanioane in aer, in timp ce desfaceau sticle de sampanie. Apoi umpleau paharele si le ciocneau in semn de bucurie. La eveniment au participat chiar membri ai unor partide politice, precum Partidul Comunist sau Partidul Socialist, dar si oameni simpli, bucurosi de disparitia lui Margaret Thatcher.

Martin Chomsky, solistul trupei Chomsky Allstars, a cantat chiar o melodie despre Doamna de Fier, „So Long Margaret Thatcher”. „Emotiile sunt amestecate. Nu credeam ca voi sarbatori vreodata moartea cuiva, dar durerea pe care a provocat-o Americii Latine, Europei si altor tari din intreaga lume nu ar trebui sa fie uitata. Este responsabila, in mare parte, de diferenta uriasa dintre saracii si bogatii de astazi”, a acuzat artistul.

In acelasi timp, in St. George Hall din Liverpool, alte trei sute de britanici s-au adunat din acelasi motiv. Muzica rasuna, iar oamenii ciocneau pahare cu alcool, intr-o veritabila atmosfera de petrecere, strigand lozinci precum „Maggie, Maggie, Maggie, Dead, Dead, Dead”. Un tanar din multime era deosebit de bucuros de moartea Doamnei de Fier.

„Suntem aici pentru a celebra. Niciodata nu am vazut o atmosfera atat de plina de fericire dupa moartea cuiva. Era rea si urata de toata lumea. Sarbatorim sfarsitul unui tiran„, a spus acesta.

Aceeasi voie buna si in Brixton. Oamenii stransi pe strazi dansau si strigau lozinci impotriva lui Margaret Thatcher.

Fostul premier britanic a murit, luni, in urma unui atac cerebral.

Chiar daca singura femeie premier a Marii Britanii a murit, reformele controversate pentru liberalizarea pietelor continua sa influenteze economia. Din cauza schimbarilor, milioane de persoane au fost concediate, iar rata somajului a atins, in 1982, cel mai ridicat nivel din anii 1930 pana atunci. Astfel, guvernul Thatcher, mai ales premierul, au devenit foarte nepopulare. Deciziile aspre, dar si modul in care negocia cu rivalii internationali, in special cu blocul sovietic, i-au castigat porecla Doamna de Fier, de care, de altfel, era mandra.

Nor de etichete