România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Posts tagged ‘discriminare’

Parlamentarii europeni n-au interzis pornografia pe Internet


Parlamentarii europeni au votat, marti, cu 368 de voturi pentru si 159 impotriva, un raport intitulat „Eliminarea stereotipurilor legate de sexe in Uniunea Europeana„, dar au scos din document articolul care interzicea pornografia online.

Potrivit Russia Today, respingerea controversatei propuneri de a interzice pornografia online a fost o victorie a grupurilor parlamentare ce au sustinut libertatea cuvantului.

„Parlamentul europeana a spus ‘nu’ transformarii providerilor de Internet intr-o politie care sa controleze pornografia”, a declarat, pentru sursa citata, Christian Engstrom (foto), europarlamentar al Partidului Piratilor din Suedia.

In documentul aprobat a ramas o prevedere care se refera la o rezolutie anterioara a Parlamentului European, din 1997, care cere „masuri speciale pentru prevenirea pornografiei in media si publicitate”.

Dupa propunerea de rezolutie initiata de europarlamentarul danez Kartika Tamara Liotard, sute de emailuri de protest au fost „filtrate” de catre Departamentul de IT, inainte de a ajunge conturile mai multor europarlamentari ce urmau sa voteze rezolutia. Engstrom a fost unul dintre europarlamentarii care a protestat fata de amestecul IT-stilor din Parlamentul European.

Anunțuri

Genocid romanesc


Cei care se ocupă de dosarele medicale pentru străinătate propun să fie nominalizate de experţi mai multe spitale.

Pentru a găsi mai repede clinici în afara ţării pentru cei care au nevoie de tratament, legea ar trebui modificată: în loc de trei clinici, cum se prevede acum, ar trebui să fie nominalizate şi zece. Aceasta este propunerea pe care şeful Direcţiei de Sănătate Publică din Bucureşti o are pentru îmbunătăţirea legii care reglementează tratamentele în străinătate.

Alţi experţi spun că dotarea spitalelor româneşti ar rezolva o parte din probleme. „Trebuie actualizată tehnologia de vârf”

Prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie:

„Circuitul dosarelor pentru tratamentul în străinătate s-ar putea restrânge dacă în spitalele de referinţă din ţară s-ar actualiza tehnologia de vârf. În serviciile de bronhologie din ţară se simte nevoia de aparatură de ultimă generaţie. Transplantul pulmonar nu se poate realiza în România din motive tehnice sau din cauza lipsei donatorilor. Persoanele care au indicaţie de transplant pulmonar obţin aprobare de la Ministerul Sănătăţii pentru clinicile în străinătate, însă listele sunt foarte lungi, iar aşteptarea este de lungă durată”.

Conf. dr. Daniel Popescu, şeful Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti:

„Comisiile de specialitate ar trebui să nominalizeze mai multe clinici din afara ţării pe care să le comunice DSP-urilor, în loc de trei cât propun a – cum. Astfel şansele să meargă totul mai repede ar fi mult mai mari. De multe ori retrimitem şi a doua oară cereri la alte clinici pen tru a se putea alege cel mai mic preţ din ofertele date. Clinicile nu răspund pentru că nu sunt obligate”.

Prof. dr. Mircea Cinteză, fost ministru al sănătăţii, senator:

„Voi propune în această sesiune parlamentară un proiect de lege prin care voi solicita să se decidă anual ce proceduri salvatoare de vieţi se vor face în România. Avem o lipsă severă de aparatură, însă avem şi aparatură în care s-au investit mulţi bani şi care nu e folosită fiindcă nu se prevăd fonduri. Se încep proiecte fără ca altele în care s-au investit sume uriaşe să fie finalizate.”

BIROCRAŢIE DUSĂ LA EXTREM

Aşteaptă o aprobare de 4 ani

Andrei Mihăilă are 4 ani şi de tot atâta timp părinţii lui se chinuie să-l ducă la tratament în afara ţării. Suferă de talasemie majoră şi singura lui şansă să trăiască normal este un transplant de celule stem, imposibil deocamdată în România.

Dosarul cu actele care justifică operaţia a fost depus la Direcţia de Sănătate Publică Prahova prima dată la jumătatea anului 2006.

„După doi ani de aşteptări, am aflat că dosarul s-a pierdut, aşa că am depus unul nou. De patru ani ne tot chinuim cu birocraţia. Acum un an au trimis solicitări către trei clinici însă nu a răspuns decât una din Ungaria, care a cerut 200.000 de dolari. Nu era suficient. Acum au trimis la alte clinici, din Franţa, Italia. Ne-au spus că tratamentul pentru el costă mult şi d-asta se întârzie atât însă, chiar dacă sunt de la ţară, eu tot mă lupt pentru copilul meu”, spune cu hotărâre Nicoleta, mama lui Andrei.

Băieţelul ei supravieţuieşte acum doar datorită transfuziilor de sânge pe care le face la fiecare două săptămâni, la Bucureşti, şi perfuziilor pe care mama lui i le face noaptea.

Petiţie pentru românii care au nevoie de tratamente în străinătate!

„Evenimentul zilei” a iniţiat o petiţie pentru a schimba soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate. Unii mor înainte de a le primi, alţii la scurt timp după ce ajung să beneficieze de ele.

Două prevederi legislative ar trebui schimbate urgent:

1. Discriminarea (aprobarea unui dosar se face în funcţie de vârsta bolnavului, vechimea dosarului şi preţul tratramentului);

2. Obligativitatea de a identifica trei clinici dintre care Ministerul Sănătăţii să o aleagă pe cea mai ieftină, ca la licitaţie (procedură greoaie, care conduce la întârzieri, uneori fatale).

„Evenimentul zilei” cere Ministerului Sănătăţii să renunţe la aceste prevederi legislative care condamnă la moarte mulţi români cu boli grave!

Pentru a semna accesaţi petiţia online sau decupaţi talonul din ediţia tipărită şi trimiteţi-l la adresa Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2 Bucureşti, cu menţiunea Evenimentul zilei, campania „Birocraţia care ucide”. Petiţia va fi depusă şi la Consiliul pentru Combaterea Discriminării.

Birocraţia care ucide


Reprezentaţii ONG-urilor se luptă cu ministerul să schimbe legile strâmbe privind tratamentele în afara ţării.

Lupta cea mai acerbă pentru drepturile românilor care au nevoie de tratamente în străinătate au dus-o până acum organizaţiile neguvernamentale. „Bunii samariteni” strânşi în Asociaţia „Salvează Vieţi” sunt printre cei mai virulenţi.

De când au înfiinţat anul trecut asociaţia, au mers aproape lună de lună la Ministerul Sănătăţii (MS) pentru a cere schimbarea legilor aberante care funcţionează, însă fără succes, pentru moment. Din interacţiunea cu nume roşii bolnavi care le cer ajutorul, Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu, două din membrele active ale asociaţei, ştiu însă foarte clar ce ar face lucrurile să meargă mai bine.

Cum comentaţi criteriile de se lecţie a dosarelor (se acordă punctaje după vârsta, costurile tratamentului etc.)?
Oana Gheorghiu:
Indiferent de justificările pe care oficialii din MS le aduc introducerii acestor criterii, sunt lucruri peste care nu putem trece: vârsta – criteriu total discriminatoriu şi de neacceptat într-o ţară membră a UE, dreptul la viaţă este consfinţit de Constituţie, indiferent de vârstă; reintegrarea şi re inserţia: adică statul îi ajută doar pe cei care vor putea plăti impozite. Cam la asta se rezumă, nu? Costul – din nou un criteriu de neacceptat. Ce vină are un om că boala de care suferă nu se poate trata în ţara lui, căreia i-a plătit impozite şi că tratamentul e scump?

Faptul ca fondurile sunt limitate nu poate justifica introducerea unor criterii atât de aberante. Statul are obligaţia să asigure asistenţă medicală, iar fondurile limitate ţin mai mult de proasta lor gestionare. Ca exemplu: 40% din dosarele de tratamente în străinătate privesc cancere ale sângelui (leucemii, limfoame Hodgkins).

Cu toate astea, statul roman preferă să dea milioane pe transplanturi în stră inătate, deşi înfiinţarea registrului donatorilor neînrudiţi şi dotarea centrelor de transplant din România ar costa mai puţin şi ar ajuta mai mulţi bolnavi. Şi acesta e doar un exemplu.

Ce probleme aţi sesizat la nivelul direcţiilor de sănătate publică?
Carmen Uscatu:
Problemele sunt foarte grave. Lipsa profesionalismului angajaţilor duce la blocarea dosarelor luni şi chiar ani buni. Cererile către clinicile din afară se trimit uneori în limba română, pe numere de fax uneori greşite, nu se verifică niciodată dacă cererea de ofertă a fost primită în străinătate. Angajaţii DSP-urilor nu discută cu clinicile din străinătate pentru că nu cunosc limbi străine. În plus, ofertele primite din afară nu pot fi comparate, pentru că nu se cer oferte de preţ complete.

EFECTE TRAGICE

Morţi după ce au făcut transplanturi târziu

Dragoş Croitoru, Nicolae Vladu, Marian David, Ionela Linte, Claudiu Voicu. Toţi aveau diverse forme de cancer al sângelui şi au murit anul trecut pentru că au ajuns prea târziu la tratament în afara ţării. Un caz strigător la cer este cel al lui Marian. Avea doar 28 de ani când a murit.

Timp de cinci ani a fost plimbat de medicii din România. „Nimeni nu ne-a spus că pentru boala lui există varianta transplantului în afara ţării. Am aflat întâmplător, după ce am văzut un caz similar la televizor”, povesteşte cu amărăciune Andreea Stamatin, prietena care i-a fost alături lui Marian până la sfârşit. Într-un târziu, tânărul a ajuns la transplant în Israel.

„Dacă am fi ajuns cu doi ani mai devreme, şansele lui erau altele. Fiindcă era foarte slăbit, nu a rezistat după transplant. Medicul de acolo chiar mi-a spus că nu mai vrea să primească pacienţi din România, fiindcă vin în stadii foarte avansate”, mai spune tânăra.

Tărăgănarea dosarelor din cauza regulilor birocratice condamnă la moarte mulţi tineri. „Pentru Dragoş Croitoru, Nicolae Vladu, Marian David, Ionela Linte, Claudiu Voicu, care au murit, statul român a cheltuit circa 600.000 de euro,” comentează reprezentanţii „Salvează Vieţi”, care cred că banii au fost „aruncaţi” fiind daţi prea târziu.

Petiţie pentru românii care au nevoie de tratamente în străinătate!

„Evenimentul zilei” a iniţiat o petiţie pentru a schimba soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate. Unii mor înainte de a le primi, alţii la scurt timp după ce ajung să beneficieze de ele.

Două prevederi legislative ar trebui schimbate urgent:

1. Discriminarea (aprobarea unui dosar se face în funcţie de vârsta bolnavului, vechimea dosarului şi preţul tratramentului);

2. Obligativitatea de a identifica trei clinici dintre care Ministerul Sănătăţii să o aleagă pe cea mai ieftină, ca la licitaţie (procedură greoaie, care conduce la întârzieri, uneori fatale).

„Evenimentul zilei” cere Ministerului Sănătăţii să renunţe la aceste prevederi legislative care condamnă la moarte mulţi români cu boli grave!

Pentru a semna accesaţi petiţia online sau decupaţi talonul din ediţia tipărită şi trimiteţi-l la adresa Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2 Bucureşti, cu menţiunea Evenimentul zilei, campania „Birocraţia care ucide”. Petiţia va fi depusă şi la Consiliul pentru Combaterea Discriminării.

Nu, discriminarea tziganilor nu am invatat-o acasa!


via makavelis.com
Am vazut aseara la tv un spot facut de asociatia S.P.E.R. (stop prejudecatilor despre etnia roma). In filmulet era un copil care nu ii spusese mamei lui ca s-a jucat cu niste tigani atunci cand a fost plecat pe maidan. Totul se termina cu puiul de tigan care ne zicea ca
sa-l cunoastem inainte sa-l judecam.

Mi-a ramas in cap ideea principala a spotului: discriminarea romilor se invata acasa. Pai uite, eu nu am invatat de acasa ca tiganii sunt niste jigodii, desi poate mai foloseau ai mei celebrul: nu fi tigan!

Eu am invatat ca tiganii sunt niste javre ordinare din mai multe faze de-a lungul vietii:
– cand eram pusti, erau doi tigani in spatele blocului, frate si sora. Ea facea „puta’n puta” cu alti copii din spatele blocului sus, pe centrala, el a intrat in gradinita din apropiere si a furat pateuri si jucarii de plus
– pe la 12-13 ani jucam fotbal pe bani. Dupa ce am invins o echipa de garoi, bineinteles ca n-am mai vazut niciun ban de la ei
– tot pe atunci am vazut cum o gasca de ciori astepta in fata scolii pe un coleg de-al meu. Efectiv l-au terorizat pe baiat timp de cateva luni. Vroiau bani, sendvişuri sau doar le placea sa-l bata pe asta
– acum vreo 6 ani mi-am luat cateva de la o gasca de tigani. Nici nu ma stiau, eu am fost lasat balta de prieteni, au vrut ei sa se dea cocosi ca noh, erau in gasca. Acum daca ii vedeti singuri, va vine sa-i luati la palme doar pentru moaca aia sifilitici
– vacantele petrecute la Madrid mi-au aratat ca raul cel mai mare pe care ni-l fac (noua, ca popor) romanii plecati pe afara sunt tiganii. Garoii aia cu satra dupa ei, murdari si pisati, care stau in colturile strazilor prin Madrid si cersesc mila prostilor. De unde sunteti? Din Bosnia. Tu, recunoaste! Din Romania, dar nu ma da la politie, n-am casa,
n-am de mancare, n-am cum sa ajung inapoi in tara.
– si toate fazele astea care le vedem zilnic pe strada sau la tv. Se cearta, se injura ca prostii in mijlocul strazii, ii vedem la tv cum fura, isi dau in cap, isi rapesc copiii cu scopul de a face bani de pe ei. Nu ca romanii n-are face de astea, dar acum vorbesc despre ciori.

Nimic bun de la astia, nimic care sa ma faca sa incerc sa-i cunosc inainte sa-i judec. Pai cum mortii ma-sii sa incerc sa-l cunosc? Prima oara sa-mi vad de buzunare si dupa aceea poate stau de vorba cu el. Si de la distanta, ca si pute, poate si imi da o bata dupa cap.
Discriminarea n-am invatat-o acasa, dar am invatat, de-a lungul vietii, ca tiganii sunt niste jeguri umane. Pana gasesc macar 3 tigani de treaba, parerea mea ramane aceeasi. Si unde as putea eu sa gasesc tigani de treaba?

MOARTE TZIGANILOR !!!

Mai este România o democraţie?


Nu, nu este un post despre “dictatorul Băsescu”. Traian Băsescu este mai degrabă un simptom decât o cauză. Dacă ne apucăm să analizăm elementele constituente ale unei democraţii observăm că România îndeplineşte doar câteva, şi acelea cu multă indulgenţă. Deci:

Cele mai importante princii ale unei democraţii sunt egalitatea şi libertatea:

1. Egalitatea înseamnă că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi au acces egal la exercitarea puterii. Mai are rost să discutăm?

2. Libertatea. Aici există unele libertăţi. Ai libertatea cuvântului, ai libertatea de circulaţie, libertatea de asociere. Dacă mergem un pic mai departe, observăm că nu mai există presă liberă, iar informaţia este foarte dificil de identificat de manipulare, ceea ce restrânge un pic libertatea cuvântului. Libertatea de asociere există, dar este inutilă, atâta vreme cât nu există un sprijin instituţional formal pentru aşa ceva. Barierele pentru crearea partidelor politice sunt mari iar într-o medie controlată şansele de a răzbate sunt nule. Un bun exemplu este ASR Principele Radu, a cărui campanie, fie ea şi modestă, a fost ignorată complet de mainstream-ul media, deşi la un moment dat avea opţiunile a 10-12% din populaţie.

Urmează apoi principiile suport:

3. Separarea puterilor în stat: deşi avem un guvern cu cea mai mare susţinere parlamentară din istoria postrevoluţionară, guvernul igonoră cu desăvârşire rolul acestuia. De asemenea, în momentul de faţă puterea judecătorească este în plin haos. Serviciile secrete au devenit mult mai puternice decât în vremea dictaturii comuniste, iar numărul angajaţilor acestora este de 2,3 ori mai mare (de la cca 15,000 la cca 35,000).

4. Alegeri libere şi corecte şi sufragiu universal: la modul teoretic, alegerile sunt libere dar rareori corecte. În momentul în care votul se vinde/cumpără pe o sacoşă de produse nu mai avem ce să discutăm. Şi asta nu este p’o practică marginală, ci acoperă 20-30% din voturi. De asemenea, nu există informaţii şi outsiderii nu au nici o şansă. Practic, nu ai de ales decât din ceea ce ţi se propune de către sistem iar campaniile electorale au ajuns mai degrabă un “concurs de dosare” sau de sacoşe.

5. Suveranitatea populară. Pluralismul politic este pe cale de dispariţie. Deşi sunt organizate ideologic, partidele noastre sunt doar o extensie a birocraţiei “de partid şi de stat” a defunctului PCR. Nu există organizaţii, nu există activişti, iar liderii sunt exponenţi ai funcţiei publice pe care o exercită. În momentul în care o pierd, în 90% din cazuri pierd şi poziţia în partid. Politicienii trec fără greţuri de la un partid la altul. Exercitarea controlului asupra funcţiei publice este cvasi-inexistent. Deşi există o lege a transparenţei, ea funcţionează defectuos.

6. Dreptul la o judecată corectă. Corupţia instituţionalizată anulează, în mare parte, acest drept. Lipsa de discernământ a mass-mediei completează restul.

7. Drepturile civile/omului. În linii mari există, dar sunt foarte uşor încălcate. Un caz banal, celebra “profesoară porno”. Există discriminare rasială, discrimare sexuală, discrimare religioasă.

8. Societatea civilă. Nu există.

Madonna sa amintesti si de discriminarea palestinienilor!


După Bucureşti şi Sofia, Madonna îşi încheie turneul în Israel. Cântăreaţa, adeptă a sectei evreieşti Kabbalah, a sosit duminică seară la Ierusalim şi s-a dus direct la Zidul Plângerii, cel mai sacru lăcaş al religiei iudaice.

Etapa europeană a turneului „Sticky and Sweet” se încheie cu două concerte la Tel Aviv. Cel dintâi, programat marţi, se va desfăşura cu casa închisă, dar la al doilea se pare că mai sunt câteva bilete nevândute. Duminică, însă, Madonna a lăsat repetiţiile pentru un moment spiritual: o rugăciune la locul sacru al evreilor, Zidul Plângerii din Ierusalim.

Madonna este cea mai celebră adeptă a Kabbalei, o sectă mistică evreiască la care a aderat acum zece ani. Ea nu a mai concertat în Israel din 1993, dar a făcut, în ultimii ani, două pelerinaje private în această ţară unde a sărbătorit şi Anul Nou evreiesc. Deşi vizita la Zidul Plângerii era destinată reculegerii, fanii şi paparazzii n-au lăsat-o nici aici în pace pe Madonna care, pentru mai multă siguranţă, era protejată de poliţie.

În aşteptarea concertelor, presa israeliană a dat cale liberă zvonurilor: s-a scris că Madonnei i se vor alătura alte vedete adepte ale Kabbalei – Demi Moore şi Ashton Kutcher sau poate chiar Justin Timberlake.

Vedeta nu le-a răspuns nici măcar celor care au strigat-o pe numele evreiesc pe care şi l-a ales când a devenit adeptă a Kabbalei – Ester.

Madonna te rugam sa nu uiti sa amintesti si jidanilor ca discriminarea si  oprimarea palestinienilor nu este un lucru frumos kosher .

Bulgarii e mai buni


Madonna nu a mai vomitat in Bulgaria aceleasi invataturi cabalistite anti-discriminare ca si in Romania.

Nor de etichete