Democratia

Un fragment dn interviul acordat pentru Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien de avocatul dr. Peter Wittmann, membru al Parlamentului din Austria, deputat din partea Partidului Social-Democrat SPÖ, presedinte al Comisiei Parlamentare pentru Constitutie, presedinte al Grupei parlamentare de prietenie Romania-Austria. Foarte relevant pentru diversiunea pusă la cale în turul întâi al prezidențialelor de către Traian Băsescu.

-Reducerea cheltuielilor activitatii parlamentare preocupa pe multa lume in toata Uniunea Europeana. Care este parerea dumneavoastra?

–Premiza activitatii democratice nu se poate reduce doar la dorinta de economisire. Austria isi permite alaturi de cele doua Camere ale Parlamentului inca noua Parlamente ale landurilor. Acestea corespund landurilor federale. Nu faceti economie la democratie!

Domnia unuia ar fi cea mai ieftina; este insa raul cel mai mare!

Consider ca este, politic vorbind, foarte important ca numarul mandatarilor din Parlamente sa nu se reduca excesiv. Fiecare dintre acestia reprezinta o anumita regiune, respectiv o anumita grupa de populatie. Cand aceasta grupa de populatie devine prea mare, se pierde contactul direct cu politica. Acesta este necesar pentru a pastra acceptul popular. E important sa intelegem ca intr-un colegiu electoral, indiferent daca in Romania sau in Austria, toti alegatorii trebuie sa poata fi reprezentati ulterior exercitarii votului.

Cand din ce in ce mai putini deputati devin responsabili pentru din ce in ce mai multi oameni, se pierde acceptul fata de politica. La un moment dat legatura cu individul se rupe. Politica se va face astfel fara a mai implica populatia. Este necesar ca democratia sa reprezinte o valoare a statului. Aceast lucru este valabil oriunde in Uniunea Europeana. Atrag atentia ca interactiunea politico-democratica nu trebuie tratata exclusiv sub premiza reducerii costurilor.

Nu vorbim despre o societate comerciala. Este vorba despre compensarea intereselor dintre oameni, dintre institutii si oameni, dintre putere si oameni si dintre administratie si oameni. Toate acestea trebuie sa ramana garantate!

Mai este România o democraţie?

Nu, nu este un post despre “dictatorul Băsescu”. Traian Băsescu este mai degrabă un simptom decât o cauză. Dacă ne apucăm să analizăm elementele constituente ale unei democraţii observăm că România îndeplineşte doar câteva, şi acelea cu multă indulgenţă. Deci:

Cele mai importante princii ale unei democraţii sunt egalitatea şi libertatea:

1. Egalitatea înseamnă că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi au acces egal la exercitarea puterii. Mai are rost să discutăm?

2. Libertatea. Aici există unele libertăţi. Ai libertatea cuvântului, ai libertatea de circulaţie, libertatea de asociere. Dacă mergem un pic mai departe, observăm că nu mai există presă liberă, iar informaţia este foarte dificil de identificat de manipulare, ceea ce restrânge un pic libertatea cuvântului. Libertatea de asociere există, dar este inutilă, atâta vreme cât nu există un sprijin instituţional formal pentru aşa ceva. Barierele pentru crearea partidelor politice sunt mari iar într-o medie controlată şansele de a răzbate sunt nule. Un bun exemplu este ASR Principele Radu, a cărui campanie, fie ea şi modestă, a fost ignorată complet de mainstream-ul media, deşi la un moment dat avea opţiunile a 10-12% din populaţie.

Urmează apoi principiile suport:

3. Separarea puterilor în stat: deşi avem un guvern cu cea mai mare susţinere parlamentară din istoria postrevoluţionară, guvernul igonoră cu desăvârşire rolul acestuia. De asemenea, în momentul de faţă puterea judecătorească este în plin haos. Serviciile secrete au devenit mult mai puternice decât în vremea dictaturii comuniste, iar numărul angajaţilor acestora este de 2,3 ori mai mare (de la cca 15,000 la cca 35,000).

4. Alegeri libere şi corecte şi sufragiu universal: la modul teoretic, alegerile sunt libere dar rareori corecte. În momentul în care votul se vinde/cumpără pe o sacoşă de produse nu mai avem ce să discutăm. Şi asta nu este p’o practică marginală, ci acoperă 20-30% din voturi. De asemenea, nu există informaţii şi outsiderii nu au nici o şansă. Practic, nu ai de ales decât din ceea ce ţi se propune de către sistem iar campaniile electorale au ajuns mai degrabă un “concurs de dosare” sau de sacoşe.

5. Suveranitatea populară. Pluralismul politic este pe cale de dispariţie. Deşi sunt organizate ideologic, partidele noastre sunt doar o extensie a birocraţiei “de partid şi de stat” a defunctului PCR. Nu există organizaţii, nu există activişti, iar liderii sunt exponenţi ai funcţiei publice pe care o exercită. În momentul în care o pierd, în 90% din cazuri pierd şi poziţia în partid. Politicienii trec fără greţuri de la un partid la altul. Exercitarea controlului asupra funcţiei publice este cvasi-inexistent. Deşi există o lege a transparenţei, ea funcţionează defectuos.

6. Dreptul la o judecată corectă. Corupţia instituţionalizată anulează, în mare parte, acest drept. Lipsa de discernământ a mass-mediei completează restul.

7. Drepturile civile/omului. În linii mari există, dar sunt foarte uşor încălcate. Un caz banal, celebra “profesoară porno”. Există discriminare rasială, discrimare sexuală, discrimare religioasă.

8. Societatea civilă. Nu există.