România , tara care ar trebui desfintata. / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Archive for februarie 9, 2009

De ce fug germanii de ţara lor?


În vreme ce mulţi oameni din ţările sărace sau în dezvoltare îşi riscă şi viaţa pentru a ajunge în Europa, o familie de germani a cerut azil în SUA dintr-un motiv mai puţin obişnuit. Germania este una dintre puţinele ţări europene în care şcolarizarea copiilor la domiciliu nu este permisă.

Familia Romeike locuieşte acum în Morristown, Tennessee. Pentru cei cinci copii ai cuplului Romeike ziua începe cu o lectură din Biblie în limba engleză. Copiii stau aşezaţi în jurul unei mese mari de lemn. Doi dintre ei, Daniel şi Lydia, au frecventat câţiva ani cursurile unei şcoli din Baden-Württemberg, dar şcoala i-a schimbat – susţin părinţii. Au devenit mai tăcuţi şi retraşi. Atunci cuplul Romeike a decis să-i şcolarizeze acasă. În plus, susţin cei doi soţi, ei decid în ce ritm se desfăşoară orele de studiu şi din ce cărţi vor învăţa copiii. Pentru ei, Biblia va fi cartea de căpătâi: „În manualele şcolare am observat că procesul educaţional nu este niciodată neutru în sensul că îi este imposibil unui om să transmită elevilor o informaţie fără orice fel de imixtiune subiectivă. Aşa că noi transmitem copiilor vrând-nevrând propriile noastre păreri şi valori. Deci profesorii fac acelaşi lucru, iar noi nu putem influenţa cu nimic acest fapt.”

Poliţia germană le-a spulberat speranţa că autorităţile le vor da pace pentru că nu-şi trimit copiii la şcoală sau că vor scăpa numai cu o amendă mică. „Într-o dimineaţă ne-am trezit cu Poliţia la uşă. Prima oară n-am deschis, m-am gândit că pleacă numai că n-au făcut-o. Au ameninţat că sparg uşa. Apoi au luat copiii şi i-au dus la şcoală de unde i-a luat soţia mea în următoarea pauză.” – povesteşte Uwe Romeike. Celor doi soţi a început să le fie teamă. Hannelore Romeike arată o somaţie din partea autorităţilor pe care a primit-o sora ei, care de asemenea îşi şcolarizează copiii acasă. În scrisoare se menţionează că femeia riscă o amendă de până la 50.000EUR, privare de libertate şi pierderea drepturilor părinteşti.

Home, sweet home…Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Home, sweet home…În America, familia Romeike a primit sprijin din partea asociaţiei Homeschool Legal Defense (HSLDA). Mike Donnelly, jurist al asociaţiei, spune că odată cu depunerea cererii de azil trebuie prezentate dovezi că solicitanţii sunt urmăriţi în ţările lor de origine sau că se tem din cauza apartenenţei lor la anumite grupări religioase, politice sau sociale. A fost şi cazul familiei Romeike. „Suntem de părere că părinţii din Germania care îşi şcolarizează copiii acasă aparţin unui asemenea grup social. Aceşti oameni au toate motivele să se teamă de consecinţele deciziei lor, de amenzile de până la 50.000EUR. Părinţii sunt ameninţaţi cu închisoarea sau cu decăderea din drepturile părinteşti.”

Juristul asociaţiei este convins că cererea familiei Romeike va primi aviz favorabil din partea autorităţilor americane. În câteva luni, Uwe Romeike, profesor de pian, va primi şi permisul de muncă. Dar ce se va întâmpla dacă cererea lor va fi respinsă? Familia Romeike este decisă să nu se mai întoarcă în Germania. Numai biletele de avion pentru şapte persoane ar fi o mare problemă: „Am venit aici cu încrederea că Dumnezeu ne va călăuzi şi ne va ajuta, dar dacă trebuie să plecăm în altă parte, atunci ne vom îndrepta într-acolo indiferent că este vorba despre Europa sau despre un alt stat american. Încă nu ştim nimic concret.”

Ortodoxie sau catolicism?


In lumea spiritului si deci si a religiei, nu exista concurenta. Doar completare, innobilare, dialog (fie el de pe pozitii adverse, si atunci devine dialectic: teza-antiteza-sinteza la nivel superior). In lumea crestinismului, prin mesajul lui fundamental, ar trebui sa existe un singur lucru, mai presus de toate aceste miscari: iubire.  Nu o sa vorbim aici despre schismele diverse, nici despre cea care, aparent, ne intereseaza. Dar cele doua biserici, ortodoxa si catolica se pun pe pozitii de adversitate: cea ortodoxa in mod efectiv, brutal (arhiereul Romaniei , spre exemplu, a caterisit orice ortodox care se impartaseste la catolici), cea catolica in mod elegant si subtil (cum ar fi decizia actualului papa de a-si adauga in statut un atribut care il face cap al intregii biserici crestine, ignorand astfel existenta bisericii rasaritene si nu numai). Drept urmare, din ce in ce mai multi romani (ca despre noi vorbim si ne interesam) au tendinta de a migra dinspre o biserica spre cealalta, sau a-si pune macar intrebarea: de ce nu?  O punem si noi aceasta intrebare, nu ca la un indemn la migrare, ci ca pe un indemn la reflectie: de ce noi (orice rit am avea) pierdem din vedere ceea ce ceilalti pierd? E singurul motiv pentru care vom compara, nu dogmatic ci ca si mediu religios si social, cele doua biserici.

Un lucru poate reprezentativ pentru cele doua biserici  este felul in care credinciosii lor se saluta. La ortodocsi, salutul este “ Doamne ajuta”  la catolici e “ Slavit fie Isus!”. Unii adopta umilinta si cererea, ceilalti respectul, dragostea si bucuria neconditionate. Mai departe, catolicii au un simt al frumosului pur uman (picturile lor sunt realiste si gingase, iubesc forma, sculptura bogata, expresiva, pe undeva  umanista, actul de cultura. Ortodocsii insa au dezvoltata latura ascetica, picturile lor (aici ma refer la stilul oficial, bizantin) sunt standard, cu profiluri alungite, fetele si mainile subtiri, sugerand postul si rugaciunea atat de dragi rasaritenilor, culorile intunecate, decoratiile sunt bogate in auriu sau chiar aur intr-un fel de “ce e mai curat e pentru Domnui” nerostit. Sintetizand, hainele celor doua biserici sunt diferite, catolicismul pare sa tinda spre oameni si sentimentele frumusetea lor, in timp ce ortodocsii traiesc profunzimea actului divin pana la auto-sacrificare, de unde impresia de seninatate si relaxare la primii si cea de auto-anulare, tristete, la ceilalti.

Ritualic, ortodocsii invelesc slujbele in misterul mistic uneori prea mult, multi dintre noi ajungand sa nu mai inteleaga nimic din taina are loc. Scoatem ceasurile, numaram minutele, daca stim tipicul asteptam sa se ajunga la “Tatal Nostru” si sa ne intoarcem acasa, toate astea in cazul in care avem incapatanarea sa stam toata liturghia, de exemplu. La catolici insa, ai senzatia ca faci o vizita lui Dumnezeu, e un moment festiv simplu pe care il urmaresti stand confortabil in scaun si pios in picioare, in care ti se permite sa te implici chiar daca nu ai voce, pentru ca rostesti raspunsurile fara dascal, din pornire proprie.

Comparatia ar putea sa continue in felul acesta. Ortodocsii sunt mai spirituali, mai orientati spre propria suferinta si pacatul originar, in timp ce   catolicii sunt orientati spre acum, spre bucuria de a fi fost creat si iubirea pentru creator.

Pana aici, diferentele tin de gusturi. Cele doua biserici sunt insa foarte bine diferentiate la nivel social si, din pacate, diferenta este in favoarea catolicilor. Ortodocsilor le lipseste organizarea, poate  vointa reala de a vindeca suferinte. Implicarea lor in activitati de binefacere este aproape accidentala, sfatul dat celor dezorientati este adesea  anacronic si nedocumentat. Se permite enorm de multa incultura printre preotii ortodocsi, ca si cum un calauzitor de suflete nu ar trebui sa stie nimic despre detinatorii lor si lumea in care traiesc ei, ca si cum harul divin ar tine loc de inteligenta. Catolicii insa isi pregatesc cu mare grija pastorii, asa incat pastoritii sa aiba unde sa ceara sfat si ajutor.  Preotii (care de altfel sunt calugari) si calugaritele din anumite ordine sunt preocupati pana la jertfa de sine nu de mantuirea singura a propriului suflet  (sau buzunar, ca sa fim cinstiti cu realitatea de care sufera cel putin romanii ortodocsi)  ci de ajutorarea efectiva a celor saraci, bolnavi sau neajutorati din orice punct de vedere. Contactul cu tinerii e pastrat in permanenta, pentru ca  exista programe clare pentru ei, programe care fac din ei o comunitate vie si implicata. Mai ales, exista preoti specializati pe lucrul cu tinerii, altii pe lucrul cu cuplurile si altii pe lucrul cu bolnavii, spre exemplu.

Biserica ortodoxa are o profunzime si o frumusete aparte. Este insa bantuita de o boala cu multe manifestari ca prostia, ignoranta, dezordinea, dezinteresul, incompetenta, ipocrizia. Boala care poate sa ucida nu biserica in sine, ci filonul ei viu. Cat despre cea catolica, si aici vorbesc strict pentru romania, acuzele aduse ei in afara (preotii care molesteaza copii) nu se aplica la noi in tara, binele pe care il face societatii romanesti si chiar si surorii ei de rit rasaritean, careia ii aduce tineri catre crestinismul ecumenic, este evident.

Oana Soare

Nor de etichete