Luam lectii de la evreul comunist Tismaneanu? decembrie 29, 2009

Vladimir Tismăneanu. Susţinător al lui Băsescu. Om cu glagorie despre ruptura de comunism. Şi, mai ales, departe stătător, în America. Iată dialogul meu de final de an 2009.

“Cine mă urăşte? Nistorescu şi Romoşan? Voiculescu şi Patriciu? Iliescu şi Antonescu? Vadim şi Păunescu?”

Reporter: Să spunem că am votat Geoană. Tu? Băsescu. De ce? Unde-ai greşit? De ce te urăsc?
Vladimir Tismăneanu: Sincer vorbind, n-am votat decît simbolic, ori, mai precis spus, în gînd. Nu mai sînt cetăţean român de pe vremea cînd, în urma ameninţărilor cu moartea, prin 1985, am renunţat la ea. Însuşi Ceauşescu a semnat decretul. Mă tot gîndesc să-mi reiau cetăţenia, e multă birocraţie, dar cred că o voi face anul viitor (2010). L-am susţinut pe Băsescu pentru că nu minte. Pentru că este el însuşi.

Pentru că are un proiect de renovare a unei societăţi bolnave de duplicitate, impostură şi corupţie. Pentru că a fost atacat din toate părţile, mai ales după ce a condamnat comunismul. Pentru că în aproape patru ani de colaborare am văzut că este loial. Deci nu am greşit, cred că am ales bine. Mi-e teamă că tu ai greşit. Priveşte cît de penibil a reacţionat Geoană după înfrîngere. Cine mă urăşte? Nistorescu şi Romoşan? Voiculescu şi Patriciu? Iliescu şi Antonescu? Vadim şi Păunescu? Mă urăsc pentru că nu tac, pentru că am memorie, pentru că înţeleg să mă comport în consens cu acea etică a neuitării despre care a scris Monica Lovinescu.

Rep.: Loial? Numai cu cine îi convine, totuşi. Şi-a trădat de-a lungul timpului toţi partenerii, de la Roman la liberali, consilierii, Convenţia Democratică etc.
V.T.: Mai degrabă aş spune că a tot fost abandonat, ba chiar trădat (bizantinismul rămîne o maladie a vieţii politice naţionale). Cînd doi foşti consilieri prezidenţiali, soţ şi soţie, oameni care au lucrat direct cu Traian Băsescu vreme de opt ani, ajung să-l atace direct şi indirect, inclusiv în presa lui Dan Voiculescu şi a lui Dinu Patriciu, nu ştiu dacă Băsescu este cel care trădează. Vă asigur că eram gata să scriu că Elena Băsescu nu este un nou Nicu Ceauşescu (veţi concede că mă pricep puţin la subiectul Nicu şi socialismul dinastic). Traian Băsescu m-a descurajat spunîndu-mi că se va afirma că el mi-a cerut-o. Ceea ce ar fi fost total fals. „Ce face atît de grav Elena Udrea spre a merita oceanul de ură?“

Rep.: Liiceanu-Patapievici-Tismăneanu. Cum pot înghiţi că Băsescu şi-a tras vilă în Mihăileanu, că fii-sa a ajuns europarlamentară, că Udrea a fost ministru, că Ridzi, omul lui, a finanţat campania micuţei Băsescu?
V.T.: Două rele nu fac un bine, dar nu pot uita că ceea ce evoci tu aici este o bagatelă comparat cu mega-escrocheriile României postcomuniste. Nu văd de ce Elena Băsescu nu ar avea dreptul să fie europarlamentară, ce face atît de grav Elena Udrea spre a merita oceanul de ură revărsat la adresa ei?

Rep.: Tatăl EBA, preşedintele adult, a dictat ca membrii PD-L (un procent calculat) să voteze cu EBA. O societate normală ar trebui să-i condamne şi pe marii moguli care fură meşteşugit şi masiv. Cum face Băsescu. Dar tot societatea aia nu poate fi surdă la micii şmecheri care-şi fac avantaje. Cum a făcut Băsescu.
V.T.: Nu trăiesc în România, dar chiar mi se par disproporţionate aceste reacţii umorale. Dispreţul resentimentar face ravagii, înjosindu-i în primul rînd pe cei care îl practică. În plus, felul cum a fost atacată continuu Elena Băsescu (permiteţi-mi să-i folosesc numele real) ţine de o misoginie larvară care mă stupefiază. Nu vă place candidatura ei, este OK. Dar nu trebuie ucisă în efigie. A făcut studii, a citit cărţi, a crescut într-o familie unde se discută politică de dimineaţă pînă-n miez de noapte. Nu este şi fiul lui Sarkozy angajat în politică? Nu se numeşte premierul grec Papandreu, fiul lui Andreas (el însuşi premier în anii ’80) şi nepotul lui Gheorghios Papandreu (premier în anii ’60)? Eu aş prefera să examinăm performanţa ei ca europarlamentar, să ne ocupăm de lucruri cu adevărat semnificative.

“Băsescu este uneori abrupt, dar, cum spunea Andrei Pleşu, este un adult“”

Rep.: Sînt eu? De ce să votez „răul cel mai mic“?
V.T.: Nu, Traian Băsescu nu este „răul cel mai mic“. A promis că va ţine cont de raportul comisiei pe care am condus-o şi a făcut-o. A condamnat un regim ilegitim şi criminal, ridicîndu-şi contra sa toţi lacheii, nemernicii, poltronii şi escrocii. Evident, Băsescu nu e perfect. Nimeni nu este. Este un personaj uneori abrupt, dar, cum spunea Andrei Pleşu, este un adult. Cîtă vreme adversarii săi se comportă de o manieră isteroid-infantilă. Traian Băsescu a numit comisii pe teme vitale, a citit concluziile lor, încearcă să le aplice. Are o viziune, o strategie, o constelaţie de obiective. Cînd îl votăm pe Băsescu, votăm un proiect, nu doar un om.

Rep.: Am puterea. Ordon arestări. Le ascult telefoanele. Îşi merită soarta, sînt nişte ticăloşi. Asta-i Justiţia? Nu-s ca şi judecătorii corupţi, fără personalitate, dînd după bunul plac verdictele?
V.T.: Nu vom putea extirpa corupţia fără probe. De-aici şi paradoxul luptei împotriva corupţiei: riscul de a utiliza metode care să ne păteze mîinile. Este o mare provocare să ştii să nu cazi în această capcană a unui iacobinism justiţiar. Pe de altă parte, fără o revoluţie a legalităţii, România se scufundă în marasmul complicităţilor sordide.

“A fost învins”

Rep.: Sînt în trustul lui Vântu sau Voiculescu. Am cîntat pentru Băsescu. Jurnalist-blogger, de ce mă simt prizonierul opţiunii mele? De ce nu sînt liber, deşi liber am fost în a înjura?
V.T.: Eşti unde poţi să fii, în trustul pe care tranziţia noastră atît de alambicată l-a făcut aproape invincibil. Spun aproape pentru că, iată, a fost învins. Libertatea ţi-o construieşti. Dacă decizi să fii prizonier, vei fi. Decizi să nu îngenunchezi, vei sta în picioare.

Rep.: Plec de la Voiculescu. Mă duc unde? La Vântu? La Patriciu cel cu ziare apolitice? La Sârbu „dansez pentru tine“?
V.T.: Te duci acolo unde-ţi spune conştiinţa. Nu merită să ţi-o vinzi pentru cîţiva dolari (găuriţi ori nu). Te duci acolo unde nu ţi se spune ce să scrii. Unde nu eşti sclav.

“Fără pîine, libertatea este o himeră. Fără libertate, pîinea este amară, iar vinul sălciu”

Rep.: Ce-i de făcut? Mi-e foame.
V.T.: Ţi-e foame fizică? Ţi-e foame de adevăr? Ţi-e foame de dreptate? Există foame şi foame. Fără pîine, libertatea este o himeră. Fără libertate, pîinea este amară, iar vinul sălciu.

Rep.: De ce sînt imoral, ştiind adevărul?
V.T.: Pentru că nu ai legat adevărul de sufletul tău. Cînd vor comunica între ele ştiinţa şi conştiinţa, vei înceta să fii imoral.

Rep.: De ce trebuie să mint ca să-mi iau bucata de pîine?
V.T.: Pentru că nu ai găsit locul unde acest lucru nu face parte din „fişa postului“. Îţi doresc să cauţi şi să găseşti. Sînt convins că există un asemenea loc.

“Smerenia este o mare virtute absentă”

Rep.: De ce voi fi şomer, fără viitor, oricine ar fi la putere?
V.T.: Întrucît nu ai aflat ce poţi face cu şi din tine. Eşti plin de posibilităţi, dar ai hotărît să le ignori. Nu Puterea îţi dă o slujbă, ci aptitudinile tale, voinţa de a fi tu însuţi.

Rep.: De ce s-a furat şi-n SUA, de ce preamarii lumii n-au idei miraculoase?
V.T.: Pentru că nu s-a inventat (har Domnului!) paradisul terestru. Pentru că sîntem mai mult sau mai puţin păcătoşi. Pentru că smerenia este o mare virtute absentă. Dar prefer de un milion de ori o societate imperfectă precum cea din SUA uneia care se vrea substitut pentru împărăţia divină. Nimic mai primejdios decît ersatz-ul mundan al transcendenţei. Mi-e teamă de fanaticii palizi care ne condamnă la fericire.

Rep.: De ce se pleacă lumea lui Putin şi Rusiei?
V.T.: Pentru că există o teamă contagioasă de război, iar Rusia a arătat că nu se teme să comită agresiuni. La care se adaugă un fel de masochism occidental, o patimă de autoflagelare care i-a făcut pe atîţia intelectuali să-i aclame pe Stalin, Mao şi Castro. Ba unii, precum filosoful francez Alain Badiou, i-au aplaudat pînă şi pe demenţii khmeri roşii.

“Ţara nu este de merde, nu este eine Scheisserepublik“

Rep.: De ce ai plecat din ţară la timp?
V.T.: Am părăsit România „cu moartea în suflet“ în 1981. Lăsam în urmă o familie iubită, o mamă adorată, prieteni dragi. Dar simţeam că dacă rămîn voi muri. De furie, de plictis, de revoltă, de greaţă.

Rep.: De ce ţara asta e de căcat şi Băsescu un dictator?
V.T.: C’est toi qui l’a dit. Nu sînt de acord: ţara nu este de merde, nu este eine Scheisserepublik, iar Băsescu nu este un dictator. Este o ţară plină de paradoxuri, iar Băsescu este un lider democratic.

“Nu accept sub nici o formă basmul cu Băsescu «dictator»”

Rep.: El a impus un model: dacă nu eşti cu el, ca el, eşti ignorat sau, mai rău, condamnat la neputinţă. E un soi de dictatură invizibilă. El ascultă telefoanele. Uite o suspiciune. El e în continuă ceartă, ca apoi să facă nişte compromisuri de neiertat. Cel cu PSD.
V.T.: A fost un compromis inevitabil, dar nu unul putred. Nu exista soluţie viabilă de guvernare atunci, deci s-a ajuns la coaliţii, cu un substrat moral îndoielnic. Politica, s-a spus de atîtea ori, este arena compromisului. Important este să ştii să-ţi păstrezi busola valorică. Una este să accepţi o mare coaliţie şi alta să defilezi la Timişoara, tu, vajnic liberal, braţ la braţ cu candidatul PSD la funcţia supremă în stat. Dacă nu aş crede aceste lucruri, dacă aş socoti România drept un caz incurabil de degenerescenţă morală şi politică, nu m-aş ocupa de această ţară în scrierile mele. Nu există nici o ţară care să merite să fie privită ca un loc al pierzaniei definitive.

Nu accept sub nici o formă basmul cu Băsescu „dictator“. L-au lansat Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Adrian Severin, l-au diseminat Mircea Dinescu, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Crin Antonescu şi Cornel Nistorescu. Nu mai vorbesc de Vadim şi Becali, aceşti atleţi ai pluralismului.

Rep.: România este incurabilă? 50% din români au votat proiectul Băsescu, de acord, dar ceilalţi 50%? Au votat un alt proiect.
V.T.: Cred că trebuie să ne eliberăm de complexele de inferioritate şi de tentaţia autovictimizării. România nu este incurabilă. Incurabili sînt cei care încearcă să inducă acest gen de fatalism suicidar. Nimic serios nu se poate întemeia pe discursul excluziunii şi al stigmatizării. Tocmai aici e problema: coaliţia Grivco nu a avut alt ingredient decît ura pentru proiectul Băsescu. Or, ura nu zămisleşte nimic solid. Resentimentul generează doar flegmă, oftică, ranchiună. Primii care s-au trezit la realitate după ce-au pierdut au fost politicienii UDMR. Acum începe noaptea Sfîntului Bartolomeu în PSD. N-aş vrea să fiu în pielea sărmanului Mircea Geoană, un bun diplomat, însă un lamentabil politician. Este o mare provocare pentru Traian Băsescu, la acest ceas istoric, să construiască acel pol de centru-dreapta cu care se identifică, de fapt, atîţia dintre români. Cred că va urma o trezire a spiritelor lucide din PNL şi că vom asista la mari schimbări şi în acea formaţiune.

“Omul este scop, nu mijloc, spunea Immanuel Kant”

Rep.: De ce, de 20 de ani, trăim viaţa altuia?
V.T.: Trăim, de fapt, propria noastră viaţă, dar ni se întîmplă să ignorăm acest lucru. O aflăm de obicei în situaţii de ananghie, de criză existenţială. Ne confruntăm atunci subit cu un abis şi ne dăm seama că despre noi a fost vorba tot timpul.

Rep.: De ce să mor eu ca să vină o lume mai bună?
V.T.: Nimeni nu-ţi (mai) cere să te sacrifici pentru viitor. Asta o făceau comuniştii şi naziştii. Lumea cea bună, dacă există, este cea în care trăim. O poţi descoperi, asemenea lui N. Steinhardt, chiar şi într-o celulă de închisoare. Depinde doar de tine să nu fii nefericit.

Rep.: Cine mă va folosi în continuare?
V.T.: Nimeni, dacă vei şti să nu te laşi manipulat. Omul este scop, nu mijloc, spunea Immanuel Kant. Dar pentru a nu fi mijloc, omul trebuie să-şi apere libertatea. Un dar cu care venim pe lume şi pe care riscăm mereu să-l pierdem.

Propaganda sionista de tot rahatul decembrie 28, 2009

Inglorious Basterds e o mizerie de film propagandistic care sugereaza ca la un moment dat, vreodata , in istorie … nemtii au fost speriati de sobolanii sionisti . Minciuna!

Comunitatea internaţională a trădat Gaza decembrie 24, 2009

Comunitatea internaţională a trădat poporul din Gaza, nereuşind să pună capăt blocadei israeliene pentru a permite reconstrucţia, arată un raport a 16 grupuri pentru apărarea drepturilor omului.

Raportul susţine că Israel încală legile internaţionale, prin instituirea unei “pedepse colective” cu blocada nediscriminatorie asupra Gaza — pedepsindu-i pe toţi pentru acţiunile unora.

Autorităţile israeliene au permis intrarea în Gata a doar 41 de camioane cu materiale de construcţii de la sfârşitul războiului din ianuarie, arată raportul, care subliniază necesitatea a mii de astfel de transporturi pentru a repara casele.

“Puterile mondiale au eşuat şi chiar au trădat cetăţenii obişnuiţi din Gaza,” declara Jeremy Hobbs, director al Oxfam International .

Raportul, produs de 16 organizaţii internaţionale şi europene umanitare şi pentru drepturile omului, a fost emis pentru a coincide cu prima aniversare a ofensivei israeliene.

Reconstrucţia Fâşiei Gaza, unde trăiesc 1,5 milioane persoane, a fost zădărnicită de blocada israeliană ce opreşte materialele precum cimentul sau oţelul să intre în regiune, în pofida unui ajutor promis de miliarde de dolari.

Crucea Roşie arată că enclava este permanent ameninţată să rămână fără servicii sanitare, de apă sau electricitate.

Raportul mai cere UE să acţioneze imediat şi concret pentru ridicarea blocadei. Se arată că 90 procente din populaţie nu are electricitate timp de 4-8 ore pe zi. Calitatea apei este de asemenea o preocupare pentru ONG-uri.

Murim, si mor ai nostri. decembrie 22, 2009

BY CABRAL

De cand ma stiu urasc spitalele. Pentru mirosul lor, din cauza durerii fiecarui om ce-a trecut pe-acolo, durere ce pare sa ramana incremenita si suspendata ca fumul de tigara intr-o incapere fara ferestre, urasc sa fiu acolo, sa stau acolo. Cand m-am tavalit ultima oara cu motorul vroiau sa ma interneze pentru doua zile, genunchii-mi erau praf, coatele la fel, palma stanga era carne vie, ligamentele incrucisate de la laba piciorului drept rupte aproape 100%, eram sifonat sanatos. Cand am auzit de internare m-am codit si m-am foit pan-am reusit sa fug (cum am fugit va spun alta data, e de rasu-plansu’!).

Am umblat ceva prin spitale, slava Domnului, nu prea mult! De cate ori mi-am rupt capul cu ocazia grozavelor si superbelor accidente de motocicleta, hai la spital! Cu ocazia celor cateva raceli groaznice din ultimii ani, hai la spital! Cand cu santierul… hai la spital, sa ne facem antitetanosul si sa scoatem aschiile infipte prin diverse si suspecte suprafete dermice… astea fiind vizitele cvasi-fericite.

Cand fostul meu socru a decedat (odihneasca-se linistit!) am fost alaturi de Lua, cat am stiut si putut, am trecut prin spital. Si acolo n-a mai fost loc nici de fun, nici de misto-uri cu asistentele, nici de vaicareli de barbat exhaustiv si cu chef de vaicareala… pentru ca acolo se murea. Nu intalneai decat spirite crunt sufocate in trupuri costelive, nu vedeai decat oameni care-si mangaiau suflete pereche, sau mame, tati, surori, care se zvarcoleau intr-un final dureros.

Spitalele noastre sunt gauri negre, paduri intunecate si reci, pline de copaci strambi si urati, populate de spirite costelive, locuri unde aia cu coasa pe umar se plimba in voie.

Si cand spui “Romania” si mai adaugi si “spital”, deja simti faldul giulgiului mortii cum te atinge si-ti infioara carnea pe tine.

Sistemul sanitar de la noi are nevoie de ajutor. De acelasi fel de ajutor de urgenta de care are nevoie un pacient cu puls zero, cu picioarele amputate si cu sangele scurs aproape tot din corp.

Pentru ca mor oameni. Degeaba. Pentru ca doctorii sunt epuizati si infometati, prost platiti si desconsiderati. Pentru ca asistentele au varianta de a-ti da o gura de apa doar si numai daca ai in mana intinsa o hartie de 10 lei, sau au varianta de a trai in saracie, cu buzunarele goale dar facand ce este corect. Si revin… pentru ca mor oameni. Oamenii nostri. Colegii, parintii, fratii si surorile, prietenii nostri. Murim noi.

Da, mi-a plecat un prieten. De tot. A luptat cat a putut, dar in ultima vreme a vazut numai halate albe care-si ridicau umerii a neputinta. Acea strangere a umerilor in sus si spre gat, strangerea neputintei. A neputintei lor, a sistemului din care fac parte, a neputintei dotarilor spitalului, a neputintei tuturor care ar trebui sa faca din aceasta schimonoseala scumpa o normalitate sanatoasa.

Bai, ne auziti? Noi murim pe-aici, fi-v-ar girofarele-alea de coloana oficiala transformate in girofare de salvare ce va duce catre intuneric!

Palestinieni morţi, sursă de organe pentru Israel decembrie 22, 2009

Armata statului evreu a recunoscut că a dispus, în urmă cu un deceniu, prelevarea de cornee, piele şi oase de la militanţii decedaţi.

Yehuda Hiss, fostul director al Institutului de Medicină Legală Abu Kabir, de lângă Tel Aviv, a admis – într-un interviu acordat antropoloagei americane Nancy Scheper-Hughes – că în instituţia menţionată au fost prelevate organe de la palestinieni decedaţi, fără acordul familiilor acestora.

„Am început să recoltăm cornee. Orice s-a făcut a fost neoficial. Niciodată nu s-a cerut permisiunea familiei” celui decedat, spune Hiss, în interviul din 2000, al cărui conţinut a fost prezentat, duminică seară, de televiziunea de stat iraniană Press TV.

În apărarea tabloidului„Aftonbladet”

Potrivit cotidianului britanic „The Guardian”, Nancy Scheper-Hughes a decis să dea publicităţii interviul luat lui Yehuda Hiss pentru a face lumină în acest caz, despre care a scris, în august, şi tabloidul suedez „Aftonbladet”. Atunci, statul evreu a negat vehement acuzaţiile privind prelevarea de organe de la palestinieni morţi, calificându-le drept „antisemite”.

Autorităţile israeliene au mers chiar mai departe şi au cerut Suediei să îşi ceară scuze pentru articolul din ziarul „Aftonbladet”, dar au fost refuzate de oficialii de la Stockholm. Tensiunile dintre cele două state l-au determinat pe ministrul suedez de externe, Carl Bildt, să îşi anuleze vizita pe care urma să o efectueze în Israel, în septembrie.

Armata israeliană a confirmat informaţiile din interviu, însă a făcut o precizare importantă: „Activitatea (prelevarea de organe de la palestinieni – n.r.) s-a încheiat acum un deceniu şi nu se mai desfăşoară de atunci”. Yehuda Hiss i-a spus lui Nancy Scheper-Hughes că persoanele care recoltau organe „erau trimise de către armată”.

„Aceştia erau, adesea, studenţi la Medicină”, a declarat Scheper-Hughes, citată de pagina electronică a televiziunii Al-Jazeera. În afară de cornee, ei mai prelevau piele, valve cardiace şi oase. O parte din organe erau trimise spitalelor publice isreliene, pentru uzul cetăţenilor statului evreu, în timp ce pielea ajungea într-o bancă specială, aparţinând armatei, a dezvăluit Nancy Scheper-Hughes.

Yehuda Hiss a fost demis din funcţia de director al Institutului de Medicină Legală Abu Kabir în 2004, din cauza unor nereguli în utilizarea organelor prelevate aici, dar este în continuare şeful Secţiei de anatomie patologică.

Prea slugarnicul Daniel decembrie 22, 2009

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a făcut luni în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentul un gest fără precedent. A ținut un soi de slujbă de la microfonul Camerei Deputaților pentru miruirea lui Traian Băsescu ca președinte la ceremonia instalării acestuia pentru un al doilea mandat.

Un gest care nu a mai avut loc în România dinainte de instaurarea comunismului. Un gest de misticism demn de dictaturile din lumea islamică.

În vremurile când România era monarhie, șeful Bisericii Ortodoxe îl binecuvânta pe Suveran în sensul triadei istorice a națiunii române: Tronul, Biserica, Armata. Nu în Parlament însă, ci în Biserică!

Niciodată Biserica nu a fost folosită într-un mod atât de pervers! Călcată în picioare la propriu!

Astăzi, România este un stat în care cultele sunt independente de stat conform unei legi promulgate chiar de președintele Traian Băsescu în 2006 și care proclamă că toate credințele sunt egale în fața legii și nici o autoritate nu poate da prioritate uneia sau alteia dintre acestea.

Biserica este independentă de autoritățile politice. Ceea ce a făcut Traian Băsescu cu acordul implicit al Patriarhului Daniel este un abuz demn de un fundamentalism religios, care speram cu toții că a fost aruncat la coșul de gunoi al istoriei și care nu își are locul în nici o țară civilizată.

În istoria noastră recentă, Nicole Ceaușescu a mai încercat să-și subordoneze cultele și, implicit, Biserica Ortodoxă. În timpul Marii Adunări Naționale, Patriarhul Teoctist a devenit membru de drept al parlamentului UNICAMERAL comunist și cânta la masa PCR. În 1938, Regele Carol al II-lea și-a instaurat dictatura personală numindu-l pe Patriarhul Miron Cristea premier și  folosindu-l pentru instaurarea dictaturii sale personale. Mai apoi, Biserica a fost jucată la barbutul comunist și a cântat în surdină, dar veselă, Internaționala.

Gestul lui Daniel este cu atât mai surprinzător știut fiind faptul că PD-L este partidul cultelor neo protestante. Practic nu avem de a face numai cu o plecăciune a Patriarhului în fața Omului Suprem, ci mai ales cu un gest prin care Biserica Ortodoxă este batjocorită. Cu acordul său implicit. Arginții au cântărit și de data aceasta, dar mă tem că nici un ban nu va putea spăla rușinea.

O rușine nu numai pentru Patriarh, dar mai ales pentru noi, credincioșii ortodocși. Dar nu numai. Am tot respectul față de frații greco și romano catolici, cât și față de cei neoprotestanți, dar la acest abuz de putere toți ar trebui să reacționeze deoarece le va veni și lor rândul. Unora le-a venit deja. Vedem cu toții mizeria Cathedral Plaza.

Trebuie să fim cu toții solidari să apăram Bisericile de mizeria politică! Biserica nu face politică!

Art. 9  din Legea nr. 489/2006 promulgată de președintele Traian Băsescu prevede că:
(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari faţă de vreun cult

Palestinienii boicotează mărfurile israeliene din Cisiordania decembrie 21, 2009

Guvernul palestinian a anunţat că pune în aplicare un boicot pentru bunurile fabricate în coloniile evreieşti din Cisiordania şi a confiscat marfă de peste un milion de dolari din magazine şi companii.

Produsele israeliene, inclusiv cele fabricate în colonii, sunt un lucru obişnuit în Cisiordania, fie din lipsă de alternative palestiniene, fie pentru că sunt preferate. Drept urmare, eforturile anterioare palestiniene de a opri consumul de bunuri israeliene au eşuat.

Confiscarea de produse din colonii marchează cel mai serios efort guvernamental de introducere a boicotului. Palestinienii consideră continuarea extinderii coloniilor evreieşti ca fiind cel mai mare obstacol în calea independenţei şi susţin că promisiunea recentă de limitare a construcţiilor este insuficientă.

Circa 300.000 israelieni trăiesc în coloniile din Cisiordania şi alţi 180.000 în Ierusalimul de Est, regiunile pe care palestinienii le doresc pentru statul lor.

Purtătorul de cuvânt al ministerului israelian de externe Yigal Palmor susţine că un boicot este contraproductiv, deoarece nu va duce la atingerea scopurilor politice.

Printre mărfurile vizate se numără sucurile, cosmeticele sau conservele.

Londra cere etichetarea specială a produselor din coloniile israeliene din Cisiordania decembrie 21, 2009

Marea Britanie va introduce o etichetare specială, ca prevede introducerea specificaţiei de “produs din coloniile evreieşti”, dar ministerul britanic de Externe susţine că iniţiativa nu este un boicot.

În acest fel se doreşte creşterea presiunii pe Israel privind coloniile sale din Cisiordania prin consilierea supermarketurilor din Marea Britanie despre cum să facă deosebirea între produse din colonii şi cele palestiniene.

Măsura ar putea creşte perspectivele unui boicot al bunurilor din avanposturi. Oficialii israelieni şi liderii coloniştilor au fost deosebiţi de critici la adresa Londrei.

Până acum produsele erau etichetate doar ca provenind din Cisiordania, dar potrivit noilor măsuri introduse de Departamentul pentru Mediu, Alimentaţi şi Afaceri Rurale(Defra), etichetele ar trebui ca pe viitor să ofere mai multe informaţii. Se propune etichetarea diferenţiată pe produse din coloniile evreieşti şi cele palestiniene.

Aproape 500.000 de colonişti evrei trăiesc în Ierusalimul de Est şi Cisiordania. Londra şi UE în general au argumentat de nenumărate ori că proiectul coloniilor evreieşti este un obstacol în calea păcii.

Legislaţia UE cere o distincţie între bunurile din Israel şi cele din teritoriile ocupate, deşi măsura nu este respectată mereu.

Coloniile evreieşti vând în Marea Britanie fructe, legume, cosmetice, produse farmaceutice şi produse de metal şi textile.

Bunurile din interiorul Israelului anterior conform graniţelor anterior anului 1967 au o anumită taxă de import, conform unui acord cu UE. Bunurile palestiniene din Cisiordania, Gaza şi Ierusalimul de Est sunt scutite de taxă. Produsele din colonii nu intră în nici una din aceste categorii.

UE nu recunoaşte ocuparea de către Israel a teritoriilor palestiniene.

Guvernul a scăpat de grija lor: 1,6 milioane de români peste graniţe decembrie 18, 2009

Românii sunt în UE cel mai mare grup de emigranţi provenind dintr-un stat membru, numărul lor ajungând la 1,67 milioane. Partea proastă pentru guvern: taxe mai mici încasate pe veniturile acestora. Partea bună: ajutoare de şomaj mai puţine plătite acestora, un adevărat avantaj pentru Guvern, deoarece în România sunt doar 50.000 de locuri de muncă disponibile.

Cei mai mulţi români plecaţi la muncă în străinătate au plecat la cules de căpşuni

// <![CDATA[//

Românii reprezintă al treilea grup de emigranţi din UE, după Turcia (2,4 milioane) şi Maroc (1,7 milioane), arată statistici făcute ieri publice de către Eurostat. Românii erau 15% din totalul emigranţilor din UE. Cei mai mulţi români se găsesc în Spania, 738.000. Alţi 625.300 sunt în Italia, iar 65.000 în Ungaria. Ţara noastră găzduieşte cei mai puţini străini, numai 26.000, potrivit datelor Eurostat pentru 2008. În acest an, 37% din străinii care locuiau în Uniunea Europeană erau cetăţeni ai unui alt stat membru, se arată în datele publicate de Eurostat. România este urmată de Italia, de unde au emigrat 1,3 milioane de cetăţeni, adică 11% din totalul străinilor cetăţeni europeni.

Publicitate

// <![CDATA[//

Pe locul al treilea se află Polonia, cu 1,2 milioane de cetăţeni, urmată de Albania cu un milion de emigranţi.

Pe de altă parte, România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte proporţia cetăţenilor străini găzduiţi. Astfel, mai puţin de 0,1% din populaţia totală era constituită în 2008 de cetăţeni străini. Mai exact, potrivit datelor Eurostat, în România trăiau 6.000 de cetăţeni provenind din alte ţări membre UE, şi alţi 20.000 provenind din ţări aflate în afara Uniunii, ajungându-se la un total de numai 26.000 de cetăţeni străini.

Ţările UE preferate de emigranţi au fost, în 2008, Germania (7,3 milioane de străini), Spania (5,3 milioane), Marea Britanie (4 milioane), Franţa (3,7 milioane) şi Italia (3,4 milioane). În total, aproximativ 75% din cetăţenii străini din UE locuiau în aceste cinci state membre. În România, cel mai mare grup de cetăţeni străini a fost în 2008, potrivit Eurostat, cel al moldovenilor (5.500 de cetăţeni), urmaţi de cetăţenii turci (2.200) şi de cei chinezi (1.900).

Dacă climatul era o bancă, deja l-aţi fi salvat decembrie 17, 2009

Prezent la Copenhaga pentru conferinţa ONU privins schimbarea climatică, preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a criticat capitalismul care devastează planeta

“O fantomă bântuie străzile din Copenhaga… aceasta este capitalismul”, a acuzat Hugo Chavez.

“Modelul distrugător al capitalismul înseamnă eradicarea vieţii”, a adaugat el, arătând cartea jurnalistului francez Hervé Kempf, “Cum distrug bogaţii planeta”.

Chavez a criticat ţările bogate care au reacţionat rapid anul trecut la criza financiară, alocând sute de miliarde de dolari pentru salvarea bîncilor. “Dacâ climatul era o bancă, deja l-aţi fi salvat”, a adăugat el.

De asemenea, el l-a atacat pe preşedintele american.

“Barack Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace în ziua în care trimitea 30.000 de soldaţi pentru a ucide nevinovaţi în Afganistan, iar acum va veni aici cu Nobelul său, preşedintele SUA…”, a spus presedintele Venezuelei.