A fost criza financiară o schemă Ponzi? aprilie 29, 2010

Criza financiară izbucnită în 2008 poate fi asemănată cu o schemă Ponzi, o escrocherie financiară gen Madoff (sau FNI şi Caritas în variantă autohtonă), este concluzia, puţin şocantă poate, a economistului american Paul Krugman, laureat al premiului Nobel.

Schema frauduloasă Ponzi, după numele escrocului italian cu acelaşi nume de la începutul secolului trecut, presupune amăgirea investitorilor cu returnarea unor câştiguri rapide mult mai mari decât cele obişnuite de pe piaţă, dar care erau plătite nu din profituri obţinute real prin diverse investiţii ci chiar din banii aceloraşi investitori, cu condiţia ca numărul acestora să crească permanent. O astfel de „roată” este, fireşte, destinată eşecului, întrucat plăţile ce trebuie făcute investitorilor ajung la un moment dat să depăşească încasările.

Cum a funcţionat schema Ponzi în sistemul financiar? Expansiunea puternică a băncilor, care s-au întrecut în a acorda credite, a determinat o continuă apreciere a valorii activelor, principalul element de atracţie a investitorilor, care a ascuns astfel riscurile reale: unul dintre exemple este faptul că bula imobiliară a mascat riscul creditelor tip subprime din SUA. Mai devreme sau mai târziu, un astfel de balon se va desumfla, la fel ca într-o schemă Ponzi, şi totul se va prăbuşi.

De fapt, chiar Bob Shille, în celebra carte „Irrational Exuberance” a subliniat că un balon (bubble) este, de fapt, o schemă Ponzi, care nu necesită un act de fraudă deliberat însă are aceleaşi consecinţe.

Ce s-a întâmplat în perioada dintre 1980 şi 2008? În locul unui sistem financiar în care profiturile au fost realizate în lipsa competiţiei, a apărut un sistem în care profiturile s-au creat prin dezinformare şi percepţii greşite.

Inovaţia financiară a creat active, în special obligaţiuni garantate cu active (asset-backed securities), care au fost considerate multă vreme, în mod gresiv, ca fiind sigure şi evaluate ca atare. Astfel a operat sistemul financiar: s-a împrumutat ieftin pe baza respectivelor obligaţiuni considerate sigure şi a investit câştigurile în active care păreau să aducă randamente ridicate, ceea ce nu se întâmpla în realitate. Aşadar o uriaşă, neintenţionată (chiar dacă nu în intregime, totuşi) schemă Ponzi, care în final a clacat. Iar fără o reformă radicală, se va întâmpla din nou, consideră Krugman.

Acesta face şi o asociere cu problema pesos-ului mexican din anii 70, când respectiva monedă avea un curs fix faţă de dolar, însă dobânda titlurilor de stat mexicane era mult mai mare decât a celor americane, întrucât investitorii considerau că există un risc de depreciere, cu toate că probabilitatea era destul de redusă.

Astfel că investitorii puteau obţine uşor câştiguri aparent sigure: împrumutau dolari cu dobânzi mici, îi schimbau în pesos şi cumpărau obligaţiuni mexicane. La scadenţă, încasau profitul în pesos, îl schimbau în dolari la aceeaşi valoare, cursul fiind fix, şi astfel obţineau un profit garantat.

Cu toate acestea, la un moment dat moneda mexicană a fost lăsată sa floteze liber faţă de dolar şi a urmat o inevitabilă depreciere.

Curtea Constituţională germană respinge legea privind stocarea datelor cu caracter personal martie 4, 2010

Curtea Constituţională germană a decis că, în actuala ei formă, legea privind stocarea timp de 6 luni a datelor conţinute în comunicaţiile telefonice, prin internet şi e-mail nu este conformă cu legea fundamentală.

Stocarea fără motiv a datelor cu caracter personal contravine dreptului garantat în Constituţie al prezervării secretului poştal. Toate datele stocate până în prezent trebuie deci şterse, în conformitate cu decizia justiţiei. Sentinţa Curţii Constituţionale pare a fi o victorie pe toate planurile a celor care militează pentru protecţia datelor cu caracter personal.

E însă o izbândă condiţionată. Curtea Constituţională nu a interzis în principiu stocarea datelor cu caracter personal. Doar legea care stă la baza depozitării datelor contravine, în prezent, Constituţiei.

Planurile privind intensificarea supravegherii în numele siguranţei nu dispar definitiv. Dimpotrivă. În decizia actuală a Curţii Constituţionale se găsesc şi indicii privind modalităţile de schimbare a legii în cauză în aşa fel, încât să se conformeze legii fundamentale. În primul rând, datele cu caracter personal trebuie stocate separat, cifrate iar controlul lor să fie transparent. În cazul în care aceste premise sunt îndeplinite, forţele de ordine pot obţine permisiunea de a accesa datele cu caracter personal.

În plus, accesul trebuie să fie aprobat de un judecător, iar persoana verificată trebuie să fie suspectată de o crimă gravă, de exemplu de terorism, de periclitare a vieţii altora, de afectare a sănătăţii sau libertăţii cetăţenilor ori a întregii comunităţi.

Chiar dacă toate aceste condiţii la un loc par a forma un cadru restrictiv pentru accesul la datele cu caracter personal, scepticismul rămâne de rigoare. Statul are tendinţa de a acţiona preventiv în lupta anti-teroristă. În ultimii ani s-a putut observa o creştere a numărului supravegherilor telefonice sau informaţionale. În anul 2008 aceste cazuri au sporit la peste 5300. Iar supravegherile preventive, efectuate în absenţa unor suspiciuni motivate, nici nu apar în statistici. Acest fel de a acţiona nu este de natură a consolida încrederea populaţiei în propriul stat.

Serviciile de Informaţii nu sunt controlate de justiţie ci de o Comisie a parlamentului german, ai cărei membri s-au obligat să nu divulge secretele muncii lor. Totuşi, opinia publică află ocazional, din presă, de greşeli comise bunăoară de Poliţia Judiciară ori de Serviciul federal de informaţii (externe). Este bine că, prin intermediul mass-media, opinia publică are şansa de critica statul şi de a deveni, ca în cazul de faţă, o stavilă în calea tendinţelor guvernamentale de impunere a unor legi de securitate exagerate.

Alte două evenimente mai alimentează optimismul privind rezolvarea judicioasă a problemei stocării datelor cu caracter personal. În primul rând faptul că, din toama anului 2009, Ministerul german al Justiţiei este condus de Sabine Leutheusser-Schnarrenberger. Or, ea însăşi a înaintat o plângere împotriva legii privind stocarea datelor, emisă de fostul guvern şi amendată acum de Curtea Constituţională.

În al doilea rând, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, parlamentul european are mai multe drepturi de decizie. Comisia Europeană nu mai poate hotărî de una singură când vine vorba de datele cu caracter personal. În luna septembrie 2010, ordonanţa europeană privind stocarea datelor va fi supusă unei verificări atente. Iar decizia judecătorilor germani ar putea fi folositoare în acest proces.

Premierul israelian a autorizat asasinatul din Dubai februarie 22, 2010

Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a autorizat Mossad-ul să ducă la îndeplinire misiunea de a-l asasina în Dubai pe Mahmoud al-Mabhouh, un membru al mişcării palestiniene Hamas, în cursul unei reuniuni la sediul serviciului secret, potrivit unor surse citate de Sunday Times.

La începutul lunii ianuarie, două maşini negre Audi A6 s-au oprit în faţa porţii principale a unei clădiri de la periferia de nord a oraşului Tel Aviv, adăpostind sediul Mossad-ului, serviciul secret israelian.

Benjamin Netanyahu a coborât din maşină, fiind întâmpinat de Meir Dagan, directorul agenţiei, în vârstă de 64 de ani. Ajutându-se de un baston, din cauza unei răni suferite în tinereţe într-o misiune, Dagan i-a condus pe Netanyahu şi pe un general într-o sală de conferinţe.

Potrivit unor surse informate cu privire la Mossad, în sală se aflau şi mai mulţi membri ai unui comando. Fiind persoana care îşi dă autorizarea finală pentru astfel de operaţiuni, Netanyahu a fost informat în legătură cu planurile de a-l ucide pe al-Mabhouh, subliniază cotidianul britanic.

Mossad-ul primise informaţii potrivit cărora Mabhouh intenţiona să călătorească în Dubai şi planificase să-l asasineze acolo, într-un hotel de lux. Echipa se antrenase deja pentru această misiune, folosind un hotel din Tel Aviv, dar fără a-i alerta pe proprietari. Deoarece misiunea a fost considerată ca neprezentând un grad mare de risc sau de complexitate, Netanyahu a autorizat-o, semnând astfel condamnarea la moarte a lui Mabhouh, asasinat la 19 ianuarie, potrivit The Sunday Times.

În ceea ce priveşte acuzaţiile la adresa Israelului în acest caz, preşedintele Consiliului conservator pentru Orientul Mijlociu, parlamentarul britanic Hugo Swire, a declarat: “Trebuie să se răspundă acestor acuzaţii împotriva Guvernului israelian. Nu este ceva care poate fi pur şi simplu trecut cu vederea. Nu poţi conduce politica externă în această perioadă extrem de sensibilă printr-un astfel de comportament ilegal”.

Moarte asasinilor sionisti ! februarie 18, 2010

Numele serviciului secret israelian este vehiculat într-un nou scandal legat de un asasinat comis după modul clasic de operare al agenţilor săi. Mossadul este subiectul unei noi controverse declanşate de asasinarea, luna trecută, a unui lider Hamas într-o cameră de hotel din Dubai, operaţiune care poartă amprenta redutabilului serviciu secret israelian. Mahmoud al-Mabhouh, fondatorul aripii militare a grupării palestiniene Hamas, a fost găsit mort, pe 20 ianuarie, cel mai probabil în urma unui stop cardiac provocat de injectarea unei substanţe chimice în corpul său. Scandalul a luat amploare după ce poliţia din Dubai a dat publicităţii imagini cu ceea ce a descris ca fiind comandoul ucigaş, format din 11 persoane, îmtre care şi o femeie, toţi călătorind cu paşapoarte europene. Imaginile surprinse de camerele de luat vederi amplasate pe aeroportul din Dubai şi la hotelul de lux unde era cazat liderul palestinian au surprins momentele- cheie ale asasinatului. Divulgarea identităţilor, false bineînţeles, sub care cei 11 s-au deplasat în emirat, a generat o undă de şoc şi mai mare după ce persoane nevinovate s-au trezit peste noapte pe lista Interpolului cu cei mai căutaţi infractori. Reacţia Israelului – aceeaşi politică de ambiguitate Şapte israelieni de naţionalitate britanică şi germană au reclamat faptul că identitatea le-a fost furată după ce poliţia din Dubai a făcut publice numele sub care cei 11 suspecţi au acţionat pe 20 ianuarie. „Sunt şocat şi nici măcar nu înţeleg ceea ce văd”, a reacţionat Paul Keeley, uitându- se la poza sub care apare numele lui, prezentată de site-urile tuturor publicaţiilor din Israel. „Nu am părăsit ţara în ultimii doi ani şi nu am fost niciodată în Dubai. Îmi este teamă”, a declarat, la rândul său, Steven Daniel Hodes, un alt israelian aflat pe lista neagră a Interpolului, citat de cotidianul „The Jerusalem Post”. Autorităţile irlandeze au anunţat, după ce s-a aflat că trei dintre suspecţi călătoriseră cu paşapoarte emise de Dublin, că nici una dintre aceste identităţi nu există în baza lor de date. Acelaşi anunţ a fost făcut şi de autorităţile franceze în ceea ce priveşte identitatea falsă a altui suspect. Întrebat despre posibila implicare a agenţilor israelieni în asasinatul din Dubai, şeful diplomaţiei de la Ierusalim a răspuns evaziv. „Nu există niciun motiv să credem că Mossadul a fost implicat”, a spus Avigdor Lie berman. „Haaretz” cere demisia lui Dagan Presa israeliană a relatat pe larg despre asasinatul comis în Dubai, opiniile comentatorilor privind posibila implicare a Mossadului în această operaţiune fiind împărţite. Cotidianul „Haaretz” cere demisia directorului serviciului secret israelian, Meir Dagan, în funcţie din 2002, un adept al acţiunilor directe şi al operaţiunilor de lichidare a duşmanilor statului evreu. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât şapte dintre suspecţi s-au folosit de identităţi ale unor cetăţeni israelieni, a avertizat un fost oficial din Mossad. Dacă scandalul ia amploare, ar fi pentru a treia oară când premierul Benjamin Netanyahu ar trebui să gestioneze o astfel de situaţie în timpul mandatului său. În 1997, Israelul a fost implicat într-o gravă criză diplomatică cu Iordania şi Canada, după ce agenţi ai Mossad, călătorind cu paşapoarte canadiene, au încercat să îl asasineze pe liderul Hamas, Khaled Meshaal. Statul evreu l-a eliberat atunci pe un alt lider Hamas, Ahmed Yassin, în schimbul a doi agenţi. Un an mai târziu, cinci spioni israelieni au fost arestaţi în Elveţia în timp ce amplasau dispozitive de interceptare a convorbirilor telefonice ale unui militant Hezbollah. DEZVĂLUIRE. Fotografiile suspecţilor au fost date publicităţii de poliţia din Dubai FOTO: EPA

Razboiul din Irak a fost ilegal ianuarie 13, 2010

O comisie de ancheta din Olanda a stabilit, marti, ca razboiul din Irak nu a avut “nicio baza in dreptul international”, aceasta fiind prima ancheta independenta a invaziei asupra Irakului realizata pana acum. Comisia formata din 7 persoane a ajuns la concluzia ca razboiul, sustinut si de guvernul olandez, nu a fost justificat – “guvernul olandez si-a oferit sprijinul intr-un razboi ale carui scopuri nu erau in concordanta cu politica guvernului olandez. Actiunea militara nu avea un mandat clar conform dreptului international”. “In explicarea programului irakian de producere a armelor de distrugere in masa, guvernul olandez a fost, intr-o mare masura, ghidat de informatii publice si de alte informatii provenind din SUA si Marea Britanie” se mentioneaza in raport. In plus, a iesit la iveala faptul ca guvernul britanic a refuzat sa prezinte un document important la cererea comisiei olandeze.

Sobolani cu tupeu ianuarie 13, 2010

Israel a deschis un nou front de conflict diplomatic cu Turcia, la un nou nivel, după ce l-a umilit public pe ambasadorul Ankarei, fapt ce a declanşat un acces de furie la televiziunea turcă şi comentarii ale premierului turc.

Ministerul israelian de Externe a emis un comunicat în care îl denunţă pe premierul Recep Tayyip Erdogan, care a acuzat Israel “folosirea excesivă a forţei şi destabilizarea situaţiei din regiune,” şi serialul Tv Valea Lupilor, care îi înfăţişează pe soldaţii israelieni ca răpitori de copii.

Ambasadorul Ahmet Oguz Celikkol a fost convocat de viceministrul de Externe Danny Ayalon pentru a primi protestul Israelului.

Ayalon a renunţat la practica diplomatică, găzduindu-l pe Celikkol în micul său birou parlamentar, în loc de reşedinţa oficială, iar întâlnirea- cu un decor evident menit a-l umili pe ambasador- a fost transmisă de posturile tv israeliene.

Celikkol a fost aşezat pe o canapea, în timp ce Ayalon şi doi colegi stăteau pe scaune mai înalte, iar drapelul israelian era singurul aflat pe masa dintre ei. “Este important să arătăm că Celikkol este jos şi noi sus şi că este un singur steag,” arăta Ayalon jurnaliştilor în şedinţa foto de dinainte de discuţii.

Turcia a emis propriul său comunicat critic la adresa Israelului, pentru ceea ce a descris a fi o “umilire demonstrativă ” a ambasadorului său.

Israel şi Turcia sunt parteneri politici şi militari, dar relaţiile lor s-au răcit de anul trecut din momentul declanşăriii operaţiunilor militare din Fâşia Gaza.

Ankara a ameninţat că refuzul Israelului de a-şi cere scuze va declanşa “paşi diplomatici” de răzbunare. Iar un oficial turc îi denunţa pe Ayalon şi ministrul de Externe Avigdor Lieberman ca fiind nişte “adolescenţi”, în timp ce un comunicat cerea evreilor să se comporte respectuos.

Tensiunile au luat amploare, luni, după ce premierul turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Israel pune în pericol pacea mondială prin folosirea unei forţe exagerate contra palestinienilor, violarea spaţiului aerian al Libanului şi pentru că nu dă detalii despre programul său nuclear .

Israel va plăti daune ONU ianuarie 8, 2010

Israel a fost de acord să plătească ONU circa 10 milioane de dolari drept compensaţii pentru daunele provocate la clădirile ONU din Gaza, în timpul războiului de anul trecut, arătau surse diplomatice.

Plata este prima de la conflictul declanşat de Israel, ce a fus la moartea a 1400 palestinieni şi 13 israelieni. De asemenea, se consideră că este una din primele dăţi când Israel plăteşte ONU pentru daunele provocate la clădirile sale din teritoriile palestiniene.

Biroul juridic al ONU a negociat cu oficiali israelieni timp de câteva luni înainte ca ministrul Apărării, Ehud Barak, să accepte plata.

Oricum, momentan nu există informaţii că Israel ar fi pregătit să plătească şi alte daune pentru război sau să efectueze o anchetă, în pofida acuzaţiilor că armata sa a comis crime de război.

După război, ONU a declanşat o investigaţie în rândul angajaţilor săi şi a clădirilor din Gaza. Comisia a acuzat Israel de “neglijenţă şi indiferenţă” în conduita sa şi a cerut reperaţii materiale pentru crimele comise şi daune, de 11 milioane de dolari.

Israel a respins iniţial concluziile anchetei, ca fiind tedenţioase şi părtinitoare.

Propaganda sionista de tot rahatul decembrie 28, 2009

Inglorious Basterds e o mizerie de film propagandistic care sugereaza ca la un moment dat, vreodata , in istorie … nemtii au fost speriati de sobolanii sionisti . Minciuna!

Londra cere etichetarea specială a produselor din coloniile israeliene din Cisiordania decembrie 21, 2009

Marea Britanie va introduce o etichetare specială, ca prevede introducerea specificaţiei de “produs din coloniile evreieşti”, dar ministerul britanic de Externe susţine că iniţiativa nu este un boicot.

În acest fel se doreşte creşterea presiunii pe Israel privind coloniile sale din Cisiordania prin consilierea supermarketurilor din Marea Britanie despre cum să facă deosebirea între produse din colonii şi cele palestiniene.

Măsura ar putea creşte perspectivele unui boicot al bunurilor din avanposturi. Oficialii israelieni şi liderii coloniştilor au fost deosebiţi de critici la adresa Londrei.

Până acum produsele erau etichetate doar ca provenind din Cisiordania, dar potrivit noilor măsuri introduse de Departamentul pentru Mediu, Alimentaţi şi Afaceri Rurale(Defra), etichetele ar trebui ca pe viitor să ofere mai multe informaţii. Se propune etichetarea diferenţiată pe produse din coloniile evreieşti şi cele palestiniene.

Aproape 500.000 de colonişti evrei trăiesc în Ierusalimul de Est şi Cisiordania. Londra şi UE în general au argumentat de nenumărate ori că proiectul coloniilor evreieşti este un obstacol în calea păcii.

Legislaţia UE cere o distincţie între bunurile din Israel şi cele din teritoriile ocupate, deşi măsura nu este respectată mereu.

Coloniile evreieşti vând în Marea Britanie fructe, legume, cosmetice, produse farmaceutice şi produse de metal şi textile.

Bunurile din interiorul Israelului anterior conform graniţelor anterior anului 1967 au o anumită taxă de import, conform unui acord cu UE. Bunurile palestiniene din Cisiordania, Gaza şi Ierusalimul de Est sunt scutite de taxă. Produsele din colonii nu intră în nici una din aceste categorii.

UE nu recunoaşte ocuparea de către Israel a teritoriilor palestiniene.

Guvernul a scăpat de grija lor: 1,6 milioane de români peste graniţe decembrie 18, 2009

Românii sunt în UE cel mai mare grup de emigranţi provenind dintr-un stat membru, numărul lor ajungând la 1,67 milioane. Partea proastă pentru guvern: taxe mai mici încasate pe veniturile acestora. Partea bună: ajutoare de şomaj mai puţine plătite acestora, un adevărat avantaj pentru Guvern, deoarece în România sunt doar 50.000 de locuri de muncă disponibile.

Cei mai mulţi români plecaţi la muncă în străinătate au plecat la cules de căpşuni

// <![CDATA[//

Românii reprezintă al treilea grup de emigranţi din UE, după Turcia (2,4 milioane) şi Maroc (1,7 milioane), arată statistici făcute ieri publice de către Eurostat. Românii erau 15% din totalul emigranţilor din UE. Cei mai mulţi români se găsesc în Spania, 738.000. Alţi 625.300 sunt în Italia, iar 65.000 în Ungaria. Ţara noastră găzduieşte cei mai puţini străini, numai 26.000, potrivit datelor Eurostat pentru 2008. În acest an, 37% din străinii care locuiau în Uniunea Europeană erau cetăţeni ai unui alt stat membru, se arată în datele publicate de Eurostat. România este urmată de Italia, de unde au emigrat 1,3 milioane de cetăţeni, adică 11% din totalul străinilor cetăţeni europeni.

Publicitate

// <![CDATA[//

Pe locul al treilea se află Polonia, cu 1,2 milioane de cetăţeni, urmată de Albania cu un milion de emigranţi.

Pe de altă parte, România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte proporţia cetăţenilor străini găzduiţi. Astfel, mai puţin de 0,1% din populaţia totală era constituită în 2008 de cetăţeni străini. Mai exact, potrivit datelor Eurostat, în România trăiau 6.000 de cetăţeni provenind din alte ţări membre UE, şi alţi 20.000 provenind din ţări aflate în afara Uniunii, ajungându-se la un total de numai 26.000 de cetăţeni străini.

Ţările UE preferate de emigranţi au fost, în 2008, Germania (7,3 milioane de străini), Spania (5,3 milioane), Marea Britanie (4 milioane), Franţa (3,7 milioane) şi Italia (3,4 milioane). În total, aproximativ 75% din cetăţenii străini din UE locuiau în aceste cinci state membre. În România, cel mai mare grup de cetăţeni străini a fost în 2008, potrivit Eurostat, cel al moldovenilor (5.500 de cetăţeni), urmaţi de cetăţenii turci (2.200) şi de cei chinezi (1.900).