free JUSTICE in Lendovciois

freedom of speech / “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” Mahatma Gandhi

Dacă climatul era o bancă, deja l-aţi fi salvat decembrie 17, 2009

Prezent la Copenhaga pentru conferinţa ONU privins schimbarea climatică, preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a criticat capitalismul care devastează planeta

“O fantomă bântuie străzile din Copenhaga… aceasta este capitalismul”, a acuzat Hugo Chavez.

“Modelul distrugător al capitalismul înseamnă eradicarea vieţii”, a adaugat el, arătând cartea jurnalistului francez Hervé Kempf, “Cum distrug bogaţii planeta”.

Chavez a criticat ţările bogate care au reacţionat rapid anul trecut la criza financiară, alocând sute de miliarde de dolari pentru salvarea bîncilor. “Dacâ climatul era o bancă, deja l-aţi fi salvat”, a adăugat el.

De asemenea, el l-a atacat pe preşedintele american.

“Barack Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace în ziua în care trimitea 30.000 de soldaţi pentru a ucide nevinovaţi în Afganistan, iar acum va veni aici cu Nobelul său, preşedintele SUA…”, a spus presedintele Venezuelei.

 

UE va adopta o rezoluţie pentru Orientul Mijlociu decembrie 8, 2009

Categorisit la Palestina — www.jostaxa.tk @ 06:25
Tags: , , , , , , , , ,

Cei 27 de miniştri de externe ai UE sunt aşteptaţi marţi să decidă asupra textului final al unei declaraţii pentru Orientul Mijlociu ce ar putea include şi recunoaşterea europeană a Ierusalimului de Est ca viitoarea capitală a unui stat palestinian.

Tentativele de la Bruxelles, de luni, de a ajunge la un consens asupra textului de către ambasadorii UE a eşuat, ceea ce presupune că miniştrii vor trebui să decidă asupra formei finale.

Oficialii israelieni arăta că este foarte rar ca un asemenea text substanţial să ajungă la nivel ministerial fără un acord anterior.

Ministrul suedez de externe Carl Bildt a încercat să treacă declaraţia, considerată problematică de Israel, susţinut însă şi de Londra sau Irlanda şi Portugalia.

Franţa şi Germania se spune că nu sunt hotărâte, obosite de lupta diplomatică a Israelului şi palestinienilor în Europa din ultima săptămână.

Israel a dus o luptă diplomatică intensă în ultima săptămână contra proiectului suedez, totuşi acest stat nu îşi punea, luni, mari speranţe în înlăturarea clauzei ce cere recunoaşterea Ierusalimului de Est ca viitoare capitală a unui stat palestinian.

Israel este preocupată că proiectul are prejudecăţi legate de Ierusalim, nu menţionează nevoile sale de securitate şi nici nu vorbeşte despre nevoia de demilitarizare a unui viitor stat palestinian.

 

CIA a căpătat acces la dosarele bancare ale tuturor europenilor decembrie 7, 2009

Sub acoperirea generoasă a „războiului contra terorismului“, Uniunea Europeană a acceptat să ofere serviciilor secrete americane acces neîngrădit la dosarele bancare ale europenilor.
Portofelele europenilor vor fi inspectate atent de agentii CIA

Întelegerea, care va intra în vi­goa­re peste două luni, cere celor 27 de state membre ale UE să pună la dispoziţia CIA informaţiile bancare solicitate în virtutea programului american de urmărire a surselor de finanţare ale „terorismului“. „The Sunday Times“ arată că, într-o notiţă apărută săptă­mâna trecută şi remarcată de puţină lume, UE a admis public faptul că a convenit să-i oblige pe europeni să livreze informaţii către SUA, apreciind chiar că aceasta este o „chestiune urgentă“. Teoretic, potrivit prevederilor acordului, informaţiile vor fi păstrate într-o bază de date americană, după care ar trebui şterse.

Decizia a dat naştere la critici vehemente, cele mai cuminţi denunţând „dezechilibrul“ înţelegerii, care nu oferă şi serviciilor secrete europene acces la informaţiile bancare ale cetăţenilor americani.

De asemenea, multe voci au subliniat că acordul conferă Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA puteri investigative mai mari decât ale serviciilor de informaţii naţionale europene. Legislaţia din cea mai mare parte a ţărilor membre ale UE presupune existenţa unui mandat eliberat de justiţie, în baza declaraţiei sub jurământ a unui poliţist, pentru a „umbla“ la dosarul oricărui cetăţean.

CIA o poate face însă în baza unei simple cereri. Programul american de supraveghere financiară a fost introdus de Washing­ton imediat după atentatele din 11 sep­tembrie 2001, ca „măsură de ur­genţă“. Extinderea sa în UE s-a făcut în tăcere şi în absenţa unei dezbateri pu­blice considerate de mulţi a fi necesară. „Nimeni nu spune că aliaţii nu trebuie să coopereze, dar unde este protecţia intimităţii? Unde sunt mecanismele de siguranţă judiciară în această sche­mă? Acordul de transferare la scară mare a informaţiilor financiare euro­pene către Statele Unite este extrem de îngrijorătoare, mai ales în absenţa unei dezbateri publice sau parlamentare, fie la nivel european, fie la nivel naţional“, a declarat Shami Chakrabarti, directorul organizaţiei britanice de apărare a drepturilor civile „Liberty“.

„Acesta pare a fi încă un compromis dezechilibrat post-11 septembrie şi un nou caz de lesniciune cu care măsuri temporare de urgenţă ajung să ne fie impuse permanent“, a adăugat Chakrabarti. Autorităţile ame­ricane spun că programul de culegere a informaţiilor financiare nu are alt scop decât urmărirea tranzac­ţiilor făcute de indivizii suspectaţi de legături cu reţeaua teroristă al-Qaida. Ele subliniază că exact acest gen de informaţii au contribuit la dejucarea unui complot terorist de o anvergură încă şi mai mare decât cel din 11 septembrie, pus la cale de o celulă isla­mis­tă din Marea Britanie. În acest caz, din 2006, mai mulţi extremişti intenţio­nau să deturneze şapte avioane şi să plaseze bombe în mai multe mijloace de transport în comun, posibil şi pe lângă unele instalaţii nucleare. Nota informativă a UE spune că SUA pot solicita „seturi de informaţii generale“, în mai multe categorii largi de interes, precum „tipuri de mesaje relevante, geografie şi ameninţări teroriste“.

Programul este coordonat chiar din cartierul general al CIA, din Langley, Virginia. Până în 2006 acest program, care-i vizează şi pe cetăţenii americani, a fost ţinut secret. Cetăţenii străini, inclusiv europeni, care călăto­resc în SUA trebuie şi acum să se conformeze cerinţei americane de a declara o mulţime de informaţii personale, legate printre altele şi de ultimele cumpărături făcute indiferent unde.

 

Privatizarea razboiului din Afganistan decembrie 3, 2009

Mercenarii prospera de pe urma razboaielor din Irak si din Afganistan, in timp ce contribuabilii platesc miliarde de dolari pentru serviciile lor, armatele nationale risca sa fie parasite de militarii cu experienta, iar fortele de politie din SUA sunt deja depasite numeric de firmele private de securitate.

Presedintele american Barack Obama a anuntat marti desfasurarea a 30.000 de militari suplimentari in Afganistan, precizand, in egala masura, ca dupa 18 luni va incepe retragerea progresiva a trupelor. ‘Daca nu as fi crezut ca securitatea Statelor Unite si cea a americanilor sunt in joc in Afganistan, maine as da cu bucurie ordinul ca toti soldatii, pana la ultimul, sa se intoarca’, a justificat Obama suplimentarea trupelor. El a cerut si aliatilor din NATO sa contribuie cu trupe la efortul american, iar secretarul general al Aliantei, danezul Anders Fogh Rasmussen, a spus ca ‘este in joc echilibrul NATO, este important ca operatiunea din Afganistan sa nu fie perceputa ca o operatiune americana pur si simplu’.

Oficialii SUA se asteapta la un supliment de circa 8.000 de militari din partea aliatilor, insa Franta si Germania au anuntat deja ca nu vor mai trimite noi trupe in Afganistan.

Urmare a deciziei lui Obama, numarul militarilor americani urmeaza sa ajunga la circa 100.000, de aproape trei ori mai multi decat la investirea in functie a noului presedinte. ‘Nu iau aceasta decizie usor’, a declarat laureatul Premiului Nobel pentru Pace, amintind atat de pretul in vieti omenesti platit de SUA, cat si de cresterea costului razboiului cu 30 de miliarde de dolari.

Contribuabilii americani trebuie sa suporte si un alt tip de cheltuieli, legate de asa-numita privatizare a razboiului, in folosul marilor firme de securitate. Doar in 2009, SUA au incheiat contracte de 15 miliarde de dolari cu firmele DynCorp International si Fluor Corp pentru construirea si deservirea bazelor militare din Afganistan. Inainte de suplimentarile de trupe din aceasta vara, numarul mercenarilor din Afganistan se ridica la 74.000, in timp ce SUA aveau detasati doar 58.000 de militari. Situatia din Irak releva si mai clar fenomenul privatizarii razboiului: 120.000 de mercenari si 132.000 de militari SUA.

Sume imense se folosesc pentru angajarea mercenarilor, iar controlul statului asupra lor este foarte limitat. Spre exemplu, legea permite ofiterilor americani si canadieni sa incheie contracte de pana la un milion de dolari cu firmele de securitate, motiv pentru care guvernul canadian a trebuit sa suplimenteze bugetul misiunii din Afganistan.

In general, mercenarii sunt folositi in activitati de rutina, dar cu grad mare de periculozitate. In Irak, castigul zilnic al unui mercenar a ajuns chiar la 1.000 de dolari, ceea ce a determinat guvernul britanic sa majoreze substantial soldele militarilor pentru ca acestia sa nu paraseasca armata pentru o firma de securitate. Astfel, un soldat din trupele speciale SAS a ajuns sa castige 80.000 de dolari pe an, iar un sergent, circa 100.000 de dolari. Soldele mari sunt rezervate doar cetatenilor americani sau britanici. Pe langa acestia, firmele de securitate angajeaza imigranti din saracele tari asiatice, carne de tun platita cu doar 1.000 de dolari pe luna.

Regulile mai putin stricte si cruzimea de care au dat dovada mercenarii au adus mari deservicii armatelor nationale care lupta in Irak si in Afganistan. Angajatii firmei Blackwater au fost astfel acuzati ca au ucis 14 civili nevinovati in Bagdad, iar mercenarii firmei britanice Armor Group au organizat unele orgii sexuale la Ambasada SUA de la Kabul, pe care erau platiti sa o protejeze.

Practica angajarii mercenarilor a fost initiata ca masura temporara, dar s-a permanentizat in timpul administratiei Bush. ‘Folosirea personalului de securitate contractual este vitala pentru sprijinirea avanposturilor din anumite zone ale Afganistanului si pentru planurile noastre de a angaja cetateni afgani’, a explicat la inceputul lui 2009 seful Pentagonului, Robert Gates.

Pe plan intern, firmele de securitate raman in umbra, insa au depasit numeric fortele de politie din SUA, dar si din state europene, printre care si Romania, potrivit cotidianului ‘Le Monde’.

 

Ierusalimul de Est ar trebui să fie capitala palestiniană decembrie 3, 2009

Un document UE ce arată că Ierusalimul de Est ar trebui să fie capitala viitorului stat palestinian a primit un răspuns dur din partea Israelului, care arăta că Bruxelles dăunează reluării negocierilor de pace.

Documentul, care va fi discutat de miniştrii de externe ai UE săptămâna viitoare, critică dur politica israeliană faţă de palestinieni şi avertizează că negocierile trebuie reluare urgent. Deşi UE a susţine că viitorul Ierusalimului trebuie stabilit prin negocieri, documentul pare să fie parte a efortului diplomatic de a întări poziţia palestiniană şi a-i încuraja să revină la negocieri.

Proiectul arată că viitoarea Palestina trebuie să fie compusă din Cisiordania şi Gaza, iar Ierusalimul de Est să fie capitala. Se adaugă că UE nu recunoaşte anexarea de către Israel a Ierusalimului de Est- poziţie împărtăşită şi de restul comunităţii internaţionale.

Mahmoud Abbas, preşedintele palestinian, a refuzat să reia negocierile de pace, îngheţate de un an, până ce Israel nu opreşte activitatea de colonizare.

“Iniţiativa Suediei (care ocupă preşedinţia UE) afectează capacitatea Uniunii Europene de a avea un rol în negocierile dintre Israel şi palestinieni,” anunţat ministrul israelian de externe.

Acesta a mai arătat că Israel a făcut paşi spre negociere, iar UE ar trebui să exercite presiuni pe palestinieni să revină la masa tratativelor, iar paşii iniţiaţi de Suedia au efectul contrar.

 

Italia condamnă 23 agenţi CIA pentru răpirea unui imam egiptean noiembrie 5, 2009

abu omar

 

Un tribunal din Milano a condamnat la opt ani închisoare pe fostul şef al biroului CIA din Milano pentru răpire, în prima astfel de sentinţă din lume.

Robert Lady a fost judecat în absenţă şi condamnat pentru organizarea şi răpirea imamului Osama Moustafa Hassan Nasr, cunoscut ca Abu Omar, din Milano, în februarie February 2003. Superiorul său din Italia, Jeff Castelli, a fost achitat, precum şi directorul SISMI, serviciul militar de informaţii italian, Nicolo Pollari, dar a condamnat alţi 22 de foşti agenţi CIA şi doi italieni .

Abu Omar a fost capturat pe o stradă din Milano la 17 februarie 2003, în cursul unei operaţiuni coordonate a SISMI şi CIA. Avocaţii imamului susţin că acesta a fost torturat într-o închisoare din Egipt şi au cerut daune de zece milioane de euro.

Agenţii CIA au fost condamnaţi la câte cinci ani, iar italienii la trei ani de închisoare.

Pe de altă parte, tribunalul a condamnat toţi acuzaţii găsiţi vinovaţi să îl indemnizeze pe fostul imam cu un milion de euro, lăsându-i acestuia posibilitatea de a cere mai mult într-un tribunal civil, şi să-i acorde 500.000 de euro soţiei sale.

Acest proces este simbolic deoarece este primul din Europa privind transferurile secrete efectuate de CIA, al căror obiect au fost persoane suspectate de terorism, către ţări cunoscute că practică tortura, după atentatele de la 11 septembrie.

Abu Omar a fost oprit la acea dată aparent de poliţia italiană pe o stradă din Milano. A fost transportat la baza aeriană Aviano de lângă Veneţia, transferat la Ramstein, apoi în Egipt.

Patru ani mai târziu a fost eliberat fără nicio acuzaţie, moment în care imamul arăta că a fost transformat într.o epavă umană din cauza torturii.

 

Genocid octombrie 30, 2009

Prin controlul absolut asupra resurselor de apă în teritoriile ocupate, Israelul ar fi obstrucţionat accesul palestinienilor la apă potabilă. Concluzia aparţine unui raport al Amnesty International.

Conform studiului prezentat marţi dimineaţă, Israelul ar fi consumat nu mai puţin de 80% din cantitatea de apă potabilă din Cisiordania, restul de 20% revenind populaţiei palestiniene. Donatella Rovera de la Amnesty International, autoarea studiului, îşi susţine fără rezerve afirmaţiile făcute.

“Palestinienii consumă zilnic 60-70 de litri de apă de persoană pe zi, în timp ce israelienii consumă 3000 de litri. Discrepanţa este foarte mare. Mai mult, în multe regiuni din Cisiordania, la sat, palestinienii consumă doar 15-20 de litri pe zi de persoană. Proporţiile acestor concluzii sunt catastrofale”, afirmă Rovera.

Raportul Amnesty International afirmă de asemenea faptul că circa 200 000 de palestinieni ar locui în sate în care nu au acces la resursele de apă. Armata israeliană, mai spune raportul, nu le-ar permite oamenilor care locuiesc în aceste regiuni nici măcar să colecteze apa de ploaie. Alta ar fi însă situaţia aşezărilor evreieşti din teritoriile ocupate, care nu se confruntă cu lipsa apei potabile, susţine în continuare Donatella Rovera.

“Am sesizat în toate zonele rurale activităţi care nu sunt posibile fără existenţa apei. În toate aşezărire evreieşti, în piscine şi în fântâni arteziene care risipesc apa. Pe de altă parte, vedem sate palestiniene decuplate de la reţeaua de apă, astfel că oamenii sunt dependenţi de cisterne, de fructele de câmp sau folosesc pur şi simplu apa de ploaie”.

Amnesty arată cu degetul inclusiv interdicţia aplicată palestinienilor de către autorităţile israeliene, care împiedică punerea în practică a proiectelor de îmbunătăţire şi dezvoltare a reţelei de apă potabilă în teritoriile ocupate. Sunt aduse şi exemple. În 1997 de pildă, crearea unei staţii de epurare finanţată cu bani din Germania şi destinată palestinienilor care locuiesc în apropierea aşezării evreieşti Ariel din Cisiordania, a fost întârziată de autorităţile israeliene. Motivul? Permanenta contaminare a comunelor palestiniene cu apă reziduală provenită de la aşezarea evreiască Ariel. Amnesty solicită Israelului să nu uite de “reponsabilităţile care îi revin în calitate de ocupant” şi să permită accesul palestinienilor la surse de apă potabilă.

 

Cum se intercepteaza telefoanele octombrie 14, 2009

Foto SRIIn 1996, Constantin Bucur, atunci capitan SRI, dezvaluia, intr-o conferinta de presa, ca Serviciul Roman de Informatii intercepta ilegal telefoanele unor politicieni, ziaristi, patroni de presa. Dupa 13 ani, fostul ofiter SRI povesteste pentru “Jurnalul National” ce l-a determinat sa faca aceste dezvaluiri si explica cum se fac interceptarile.

Constantin Bucur era, in martie 1996, ofiter activ in cadrul sectorului de supraveghere-inregistrare al Unitatii Militare de Transmisiuni 05026 din SRI, serviciul fiind condus la acea vreme de Virgil Magureanu. “Din ‘94-’95 sesizasem ca la noi in compartiment veneau solicitari de interceptare a telefoanelor din ce in ce mai multe iar din astea 50-100, cinci-zece vizau oameni politici, patroni de presa, ziaristi”, isi aminteste acum Constantin Bucur. Atunci, el l-a sesizat pe deputatul PRM Toader Constantinescu, membru al Comisiei parlamentare de control a SRI, spunandu-i ca in unitatea sa erau ascultati, fara mandat, o serie de politicieni si ziaristi, ale caror activitati nu intrau sub nicio forma sub incidenta legii privind siguranta nationala. De ce a mers la deputatul PRM? “Pentru ca era membru in Comisia de control SRI. El avea dreptul sa stie toate treburile astea. Iar Toader Constantinescu, in primavara lui ‘96, aparuse inclusiv pe problemele acestea de interceptarea a telefoanelor, cu niste declaratii foarte corecte. Adica el era omul care lupta impotriva sistemului”, explica Bucur. Atunci, Toader Constantinescu i-a cerut probe, respectiv casetele cu inregistrarile in cauza.

Sustragerea casetelor, singura solutie
Ca urmare, Constantin  Bucur a scos 10 astfel de casete din unitate si le-a predat parlamentarului, caruia i-a spus ca este ilegal ceea ce face. “Da, i-am zis ca pot sa fac treaba asta cu placere, insa e ilegal, e periculos… Da, si mi-am asumat riscul. Imi era sila de mine. Adica faceam o ilegalitate. Eu am fost un om corect. Asta a fost munca mea, munca de informatii intr-un aparat coercitiv, asa e considerat, nu? Eu toata chestia asta am facut-o si din multa dragoste fata de institutie”, marturiseste Bucur. Inregistrarile au fost date publicitatii intr-o conferinta de presa care s-a desfasurat la sediul PRM la 13 mai 1996. Aceste inregistrari  au dezvaluit ca persoanele ascultate erau o serie de politicieni, militari si ziaristi, printre care Nicolae Dide, Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor, gen. (r) Dumitru Cristea, Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Tana Ardeleanu, Doina Cornea, Simina Mezincescu etc. Ca urmare a acestor dezvaluiri, Bucur a fost dat afara din SRI si acuzat de culegere de informatii cu caracter secret si divulgarea informatiilor in afara cadrului legal, precum si de furt, respectiv sustragerea casetelor audio pe care i le-a dat deputatului Toader Constantinescu. Acum Bucur spune ca nu a avut alta posibilitate de a dovedi ca se fac interceptari ilegale decat prin sustragerea casetelor: “Era singura posibilitate. Am facut facultatea de drept, cunosc niste chestii din astea politiste, cercetare penala, stiu ce inseamna o infractiune, un abuz, stiu treburile astea. M-am gandit, nu mi s-a intamplat asa pur si simplu. Daca nu aveam originalele… Oricum mi s-a contestat… totul nu era adevarat. In primul rand, eu nu am existat. Nu exista capitanul Bucur in SRI. A spus-o Magureanu la presa, la discutii, zilnic aparea in ziar. Dar minteau ca si cum beau apa, nu era nici o problema. Deci nu a existat capitanul Bucur, nu au existat interceptari. «Daca se va dovedi ca acele casete au fost facute de noi, eu imediat imi dau demisia». Magureanu a spus treaba asta inclusiv cand a fost audiat de comisia parlamentara. Si pe de alta parte faceau presiune prin Parchet sa ii predam casetele originale. Deci nu exista, dar somatii si la partid, si la mine acasa, sa ii dam casetele originale, faceau. Si  le-am dat pana la urma pe toate”. Trimis in judecata, Constantin Bucur a pierdut procesul la toate instantele din tara, fiind condamnat la doi ani inchisoare cu suspendare. El acuza ca a pierdut toate procesele din tara pentru ca justitia “era mult prea comunista la vremea respectiva” neacceptandu-i martorii pe care i-a cerut in procese si banuind-o totodata de implicare. “La Tribunalul Militar lectia era invatata, puteam sa stau si in cap… puteam sa am si 100 de Cerveni si de Sergiu Andon. Nu conta…”, afirma Bucur. Pentru ca ar fi pierdut la toate instantele din tara, in iunie 2002 el a depus o plangere contra Romaniei la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg iar procesul este inca pe rol.

O medalie de la Basescu

Intre timp, fiind singurul care a fost condamnat in acest caz, Bucur asteapta un semn de la seful statului pentru a-l reabilita. “Si am zis, un astfel de om cum e Basescu la ora actuala, sa il cheme pe Bucur, sa-i faca o prezentare, asa mai pe larg, si sa se vada ca de fapt eu am fost un om de buna credinta, am fost un patriot prin ceea ce am facut ….Eu am avut un aport inclusiv la democratizrea SRI, sa imi dea o medalie, si lumea va intelege ca presedintele tarii l-a premiat pe capitanul Bucur, care a reclamat politia politica. Atunci inseamna ca Basescu lupta impotriva politiei politice. Iar daca nu ar face-o, maine-poimaine nu o sa mai fie presedinte, si o sa vina sa reclame ca l-au bagat astia in puscarie, sau ca ii asculta telefonul… Si asa mai departe.”
Constantin Bucur a dezvaluit totodata si cum se fac interceptarile, aratand ca interceptarea telefoanelor este o anexa a muncii de informatii care ajuta la probarea acuzatiilor.

Ascultarea telefoanelor, “munca de baza”

Jurnalul National : Cum e normal sa se faca interceptarea si cum e anormal, de v-a determinat pe dvs. sa faceti dezvaluirile?

Constantin Bucur: Normal ar fi fost asa: ce dosar avea ofiterul care lucra in munca informativa? Ce dosar avea despre tine? Eu nu aveam cum sa stiu, el nu avea obligatia sa imi arate. Dar in baza unui documentar pe care il facea, il prezenta la un procuror, care erau de fapt doi, in caz de ceva … dar nu la orice procuror … e o treaba secreta totusi … si la asta te duceai cu mandat.

Mandatul de cine era eliberat?

Era completat de mine. Ofiterul care lucra completa mandatul. Si dupa mandat, punea intr-o mapa acolo si … zicea … asta e bandit si noi trebuie sa-i dovedim ca este bandit. Dar eu stiam deja ca el este bandit. Cam asta este interceptarea. Ii interceptam telefonul si din interceptare reiesea ca e bandit. Nu interceptam intai telefonul si din intercepare rezulta ca el este bandit.

Luati mandatul. Unde va duceati cu el?

Mandatul asta venea la mine la unitate, era inregistrat intr-un registru, nu statea la mine, statea la ofiterul respectiv, dar era vazut, era un numar… Adica daca e la numarul asta, e numarul pentru cineva, nu pot sa bag alta persoana sau sa mai bag alte persoane pe acelasi numar.

Era un mandat pentru un urmarit?

Da, pentru un  singur urmarit.

Venea mandatul si dvs ce faceati?

In caietul acesta unic, care e strict secret, erau completate din mandat niste date: numele, telefonul interceptat, perioada, de la data pana la data.

Cat era maximum?

Era pe sase luni, si mi se pare ca acum e la fel. S-a mai modificat putin dar in sensul ca dupa 6 luni se mai pot da inca trei luni … ceva pana la elucidarea cazului. Cu alte cuvinte, conform legii, toata viata… Si eu acolo avem persoane care aveau 2-3 ani de cand erau tot asa lungite…

Si dvs. pe baza acestui mandat, ce faceati?

Imi faceam treaba, adunam casete despre respectivul.

Dar erau tot timpul inregistrati?

Non-stop. Tot ce se discuta, 24  de ore din 24.

Din punct de vedere tehnic, cum se facea interceptarea? Era supravegheat telefonul non-stop si  legat la un dispozitiv de inregistrare? Cum?

Da, din centrala telefonica. Telefonul de acasa trece prin centrala telefonica … erau fire speciale, cu oameni speciali care lucrau din posta… Asta e treaba care se face legal.

Dar dvs. ce faceati? Ii spuneati celui din posta?

Nu. Nu aveam treaba, nu ii cunosteam, nu aveam legatura.

Si ei nu stiau, nu isi dadeau seama?

Singura treaba pe care o aveam cu cazul respectiv era un numar de telefon pe care il aveam de la ofiter pentru ca intram pe o convorbire. Pentru o treaba foarte urgenta… De exemplu: Domne, asta vrea diseara sa dea foc la ceva … la Cotroceni … nu ii mai trimiteai caseta. Pana ajungea caseta, o redai … etc… Luai legatura si ii ziceai vezi ca asta diseara vrea sa faca cutare lucru … o chestie grava … sau are un trafic de droguri … ceva ce era de siguranta nationala, nu orice… In felul asta luam legatura, in rest nu aveam nici o legatura.

Casetele inregistrate unde mergeau?

Mergeau la un alt compartiment, care facea redarea, le punea pe hartie… Existau si alti oameni care faceau…. Uite vezi aici e o treaba foarte importanta… Ei zic: Domnule stai putin, ca noi triam si nu opream la dosar faptul ca obiectivul urmarit avea relatii cu o femeie. Nu ne interesa pe noi. Desi, si asta e discutabil. Toate sunt discutabile. De ce? Pentru ca in momentul in care eu stiu ca tu ai niste relatii neprincipiale cu o femeie, cu sefii … te pot santaja? Foarte usor, am si dovezi. Si multe ilegalitati se pot face pe chestiile astea … ca sa nu mai zic… Ce se intampla… De exemplu tu esti prim-ministru. Eu nu pot sa iti interceptez telefonul,ca nu am voie, nu ? Dar eu ce fac, Magureanu, care vreau sa stiu exact ce faci si ce gandesti, ca nu era numai Elena Ceausescu bolnava dupa asa ceva… Si astia foarte repede se imbolnavesc, si Basescu, si toti presedintii care au negat interceptarea telefoanelor, dupa ce au iesit presedinti a inceput sa le placa. Vroiau sa stie despre ala cu ce se ocupa, ce face, ce hibe are. O alta ilegalitate de exemplu. Avand in vedere ca tu erai prim-ministru, eu nu puteam sa pun un mandat. Si atunci, tu ai acasa o femeie de serviciu, care matura, spala vasele. Si o puneam pe Gherghina…

Menajera de la capatul firului si ce facea Gherghina

Ce facea Gherghina? Facea foarte multe… In primul rand telefonul ei de serviciu era telefonul tau de acasa, ca la tine acasa lucra, iti ascultam telefonul tau. Unii zic ca … lasa domne … ca mafiotii nu discuta prin telefon…. Dar eu pot prin telefon sa iti fac cercul tau de prieteni. Si daca e sa ii fac informatori, eu trebuie sa stiu cu cine vorbesti tu… Pai mi-l fac informator pe ala care te suna o data pe an? Sau pe ala care te suna odata pe zi? Cu ala discuti, cu ala iti impartasesti tot ce vrei sa faci… Deci uite cate lucruri poti sa afli… Ca zic unii nu o sa discute ca vinde armament, sau droguri, sau nu stiu ce … nu discuta … dar pe mine ma ajuta foarte mult chestiile astea… De asta se pastreaza… Si asta e un foc de paie ce zic ei acum cu interceptarea telefoanelor, ca  se pastreaza nu stiu cat…

Pe vremea dvs. se pastrau mult timp sau se distrugeau periodic?

Se stergeau periodic dar ramaneau scripturile care mergeau la ofiterul de caz.

 

Cetăţenii israelieni nu vor fi judecaţi pentru crime de război octombrie 14, 2009

Israelul refuză ca cetăţenii săi să fie aduşi în faţa justiţiei pentru crime de război, după ofensiva din Fâşia Gaza, a declarat luni premierul Benjamin Netanyahu.

Deschizând o nouă sesiune parlamentară la Ierusalim, Netanyahu a criticat vehement raportul ONU care acuză Israelul şi islamiştii palestinieni din cadrul Hamas de “crime de război” în Gaza, în decembrie-ianuarie, apreciind că acest document controversat este un obstacol în calea procesului de pace.

Raportul Goldstone, după numele judecătorului care a prezidat comisia de anchetă a ONU pe tema ofensivei din Gaza, recomandă sesizarea Curţii Penale Internaţionale (CPI) dacă Israelul nu desfăşoară în următoarele şase luni o anchetă “de bunăcredinţă” în legătură cu acuzaţiile de crime de război.

În acest caz, CPI ar putea judeca lideri politici sau militari israelieni implicaţi în ofensivă şi emite în acest sens mandate de arestare internaţionale.

“Nu vom permite ca (fostul premier) Ehud Olmert, (ministrul Apărării) Ehud Barak şi (fostul ministru de Externe) Tzipi Livni, care au trimis militarii noştri să ne apere oraşele şi cetăţenii să stea în banca acuzaţilor la Haga”, unde îşi are sediul CPI, a declarat Netanyahu.

“Nu vom permite ca gradaţii şi soldaţii din Tsahal să fie trataţi drept criminali de război după ce au apărat cetăţenii Israelului cu onoare şi curaj de un inamic crud”, a conchis el.

 

Satana din Est octombrie 12, 2009

Marile linii ale unei noi politici externe israeliene: Surpriza lui Lieberman
Editorial de Marc Henry în Le Figaro:

Avigdor Liebermen se declară gata să spargă un tabu al diplomaţiei israeliene. Zgomotosul ministru al afacerilor externe, într-un document confidenţial dezvăluit joi, propune nici mai mult nici mai puţin de a slăbi alianţa cu marele aliat american, fundament al întregii politici externe astatului evreu de mai multe decenii.

Această „revoluţie” nu lasă nimic la întâmplare. Ea survine într-un moment în care Barack Obama este în poziţie de slăbiciune.Un alt ministru, Benyamin Ben Eliezer, membru al cabinetului de securitate, nu ezită să afirme că preşedintele american „înoată în ceaţă” într-un moment în care George Mitchell, emisarul său special, întreprinde, fără mari speranţe, un nou turneu în regiune.

„Statele Unite sunt fără nici o îndoială cei mai buni prieteni ai Israelului în lume, dar dependenţa noastră exclusivă faţă de ele nu este sănătoasă pentru nici una din părţi. (…) Statele Unite şi Israelul trebuie să constituie coaliţii cu alte ţări”, preconizează raportul intitulat „Marile linii ale unei noi politici externe israeliene”. Avigdor Lieberman a dat el însuşi exemplul. După ce a fost pus pe tuşă de americani şi de majoritatea europenilor ca reacţie la declaraţiile sale considerate anti-arabe, şeful grupării Israel Beitenou, un partid ultranaţionalist, a sporit în ultimele luni vizitele în America Latină şi în Africa, „două continente multă vreme neglijate”.

Pentru a transmite acest mesaj, Avigdor Lieberman îi dă o tentă de bunăvoinţă.”Ceea ce vrem noi este să facilităm viaţa americanilor care sunt confruntaţi cu numeroase probleme în Coreea de Nord, în Afganistan, în Pakistan, În Iran, în Irak, în timp ce, în ceea ce ne priveşte, trebuie să învăţăm să nu mai avem tot timpul nevoie de americani”, a explicat şeful diplomaţiei.

În continuare, documentul deplânge faptul că ministerul israelian al afacerilor externe a devenit „ministerul afacerilor palestiniene”. „Este de neconceput ca relaţiile noastre noastre cu Statele Unite să fie centrate numai pe chestiunea palestiniană, în timp ce sunt alte dosare, cum sunt securitatea regională, lupta contra terorismului”, deplânge raportul. El respinge de asemenea de la bun început orice tentativă de a fixa un calendar pentru a ajunge la un acord final cu palestinienii, în timp ce Barack Obama vroia să încheie negocierile referitoare la un stat palestinian în următorii doi ani.

Avigdor Lierman propune ca părţile să se mulţumească cu un simplu „acord interimar” şi să fie lăsate deoparte „pentru o lungă perioadă de timp” problemele „dificile şi emoţionale”, ca viitorul Ierusalimului sau coloniile israeliene. Un scenariu pe care palestinienii nu au nici o şansă să îl accepte.

O altă necunoscută de amploare: Avigdor Lieberman sugerează o oarecare distanţare de Statele Unite fără a preciza care este strategia de rezervă în caz de eşec al tentativelor de apropiere cu alte ţări. Singura certitudine: pentru moment, rari sunt cei care par dispuşi să se prezinte voluntari pentru a sparge izolarea Israelului de la venirea la putere în primăvară a guvernului Netanyahu.