Basescu cumpara 24 de avioane F-16 de la evrei martie 24, 2010
După ce a făcut rost de un ministru de paie (cândva dat afară din Armată):
Traian Băsescu îşi vede promisiunea cu ochii: 24 de avioane F 16 second-hand pentru România
Consiliul Suprem de Apărare Ţării a aprobat, marţi, propunerea Ministerului Apării Naţinale de achiziţionare a 24 avioane F16 în uz, propunere care va fi trimisă Parlamentului României pentru analiză, dezbatere şi decizie. Ministrul apărării naţionale, Gabriel Oprea, a vorbit în CSAT, despre implicaţiile cauzate de terminarea, în anii următori, a resursei avionului MIG 21 Lancer, aflat în dotarea Forţelor Aeriene Române, după cum a informat Administraţia Prezidenţială.
Profesorii si pensionarii vor impinge la avioane ca sa isi ia zborul
Era de așteptat ca odată cu amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul României, Statele Unite să fie mare câștigător al propunerilor de achiziţie înaintate de Ministerul român al Apărării Naţionale pentru achiziția celor 24 de aparate de zbor F16, aflate în uz.
Ştim, în momentul de faţă, că avioanele vor fi cumpărate din Israel, dar acestea nu pot fi utilizate imediat în România din cauza greutăţii şi a facilităţilor aeroportuare necorespunzătoare. De aceea, avioanele F 16 vor putea ateriza, în zonă, dar numai pe aeroporturile din Ungaria şi Turcia. Rezultă, prin urmare, că miza financiară cea mare o reprezintă – nu posibilul comision de 10 % din tranzacţia propriu-zisă, – ci amenajarea aeroporturilor din România care vor trebui modernizate, precum şi adaptarea instalaţiilor de sol care deservesc aceste aparate de zbor.
Statele Unite au transmis informaţii preliminare către MApN referitoare la avioanele F-16, răspunzând astfel unor întrebări formulate de Armata română, scria Mediafax.”SUA au oferit doar informaţii preliminare Ministerului Apărării Naţionale referitor la avioanele F-16, ca răspuns la întrebări formulate de Armata română”, a precizat ambasada, fără a oferi detalii.
MApN lua în calcul cumpărarea de avioane multirol vechi, încă din septembrie anul trecut.
F-16 este un avion construit de Lockheed Martin.
Another Jew in White House martie 8, 2010
Şeful de cabinet al preşedintelui Obama se află în centrul unui scandal mediatic, fiind acuzat că se foloseşte de practicile unui “consigliere” mafiot. Postul pe care îl ocupă a fost deţinut în ultimele decenii de viitori şefi ai Pentagonului, CIA, vicepreşedinţi şi secretari de Stat.
Rahm Emanuel „adoptă un rol precum cel al unui consigliere al unui cap mafiot, şopteşte sfaturi în urechea preşedintelui şi apoi determină opozanţii să se supună dorinţei «stăpânului»”, scrie “The Guardian” în ediţia sa de duminică, rezumând criticile la adresa şefului de cabinet al preşedintelui SUA, care curg necontenit în presa americană. Rahm Emanuel este acuzat pentru eşecurile lui Obama, iar unii consideră că el ar trebui să demisioneze în urma acestei polemici. Membrii unor think-tank-uri şi bloggeri americani văd în Rahm Emanuel un conservator ascuns, motiv pentru care nu a reuşit să obţină adoptarea reformei în sănătate şi a altor politici liberale de către Congres.
Nu lipsesc nici susţinătorii lui Rahm Emanuel.
Publicitate
// <
Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a autorizat Mossad-ul să ducă la îndeplinire misiunea de a-l asasina în Dubai pe Mahmoud al-Mabhouh, un membru al mişcării palestiniene Hamas, în cursul unei reuniuni la sediul serviciului secret, potrivit unor surse citate de Sunday Times.
La începutul lunii ianuarie, două maşini negre Audi A6 s-au oprit în faţa porţii principale a unei clădiri de la periferia de nord a oraşului Tel Aviv, adăpostind sediul Mossad-ului, serviciul secret israelian.
Benjamin Netanyahu a coborât din maşină, fiind întâmpinat de Meir Dagan, directorul agenţiei, în vârstă de 64 de ani. Ajutându-se de un baston, din cauza unei răni suferite în tinereţe într-o misiune, Dagan i-a condus pe Netanyahu şi pe un general într-o sală de conferinţe.
Potrivit unor surse informate cu privire la Mossad, în sală se aflau şi mai mulţi membri ai unui comando. Fiind persoana care îşi dă autorizarea finală pentru astfel de operaţiuni, Netanyahu a fost informat în legătură cu planurile de a-l ucide pe al-Mabhouh, subliniază cotidianul britanic.
Mossad-ul primise informaţii potrivit cărora Mabhouh intenţiona să călătorească în Dubai şi planificase să-l asasineze acolo, într-un hotel de lux. Echipa se antrenase deja pentru această misiune, folosind un hotel din Tel Aviv, dar fără a-i alerta pe proprietari. Deoarece misiunea a fost considerată ca neprezentând un grad mare de risc sau de complexitate, Netanyahu a autorizat-o, semnând astfel condamnarea la moarte a lui Mabhouh, asasinat la 19 ianuarie, potrivit The Sunday Times.
În ceea ce priveşte acuzaţiile la adresa Israelului în acest caz, preşedintele Consiliului conservator pentru Orientul Mijlociu, parlamentarul britanic Hugo Swire, a declarat: “Trebuie să se răspundă acestor acuzaţii împotriva Guvernului israelian. Nu este ceva care poate fi pur şi simplu trecut cu vederea. Nu poţi conduce politica externă în această perioadă extrem de sensibilă printr-un astfel de comportament ilegal”.
Moarte asasinilor sionisti ! februarie 18, 2010
Sobolani cu tupeu ianuarie 13, 2010
Israel a deschis un nou front de conflict diplomatic cu Turcia, la un nou nivel, după ce l-a umilit public pe ambasadorul Ankarei, fapt ce a declanşat un acces de furie la televiziunea turcă şi comentarii ale premierului turc.
Ministerul israelian de Externe a emis un comunicat în care îl denunţă pe premierul Recep Tayyip Erdogan, care a acuzat Israel “folosirea excesivă a forţei şi destabilizarea situaţiei din regiune,” şi serialul Tv Valea Lupilor, care îi înfăţişează pe soldaţii israelieni ca răpitori de copii.
Ambasadorul Ahmet Oguz Celikkol a fost convocat de viceministrul de Externe Danny Ayalon pentru a primi protestul Israelului.
Ayalon a renunţat la practica diplomatică, găzduindu-l pe Celikkol în micul său birou parlamentar, în loc de reşedinţa oficială, iar întâlnirea- cu un decor evident menit a-l umili pe ambasador- a fost transmisă de posturile tv israeliene.
Celikkol a fost aşezat pe o canapea, în timp ce Ayalon şi doi colegi stăteau pe scaune mai înalte, iar drapelul israelian era singurul aflat pe masa dintre ei. “Este important să arătăm că Celikkol este jos şi noi sus şi că este un singur steag,” arăta Ayalon jurnaliştilor în şedinţa foto de dinainte de discuţii.
Turcia a emis propriul său comunicat critic la adresa Israelului, pentru ceea ce a descris a fi o “umilire demonstrativă ” a ambasadorului său.
Israel şi Turcia sunt parteneri politici şi militari, dar relaţiile lor s-au răcit de anul trecut din momentul declanşăriii operaţiunilor militare din Fâşia Gaza.
Ankara a ameninţat că refuzul Israelului de a-şi cere scuze va declanşa “paşi diplomatici” de răzbunare. Iar un oficial turc îi denunţa pe Ayalon şi ministrul de Externe Avigdor Lieberman ca fiind nişte “adolescenţi”, în timp ce un comunicat cerea evreilor să se comporte respectuos.
Tensiunile au luat amploare, luni, după ce premierul turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Israel pune în pericol pacea mondială prin folosirea unei forţe exagerate contra palestinienilor, violarea spaţiului aerian al Libanului şi pentru că nu dă detalii despre programul său nuclear .
Israel va plăti daune ONU ianuarie 8, 2010
Israel a fost de acord să plătească ONU circa 10 milioane de dolari drept compensaţii pentru daunele provocate la clădirile ONU din Gaza, în timpul războiului de anul trecut, arătau surse diplomatice.
Plata este prima de la conflictul declanşat de Israel, ce a fus la moartea a 1400 palestinieni şi 13 israelieni. De asemenea, se consideră că este una din primele dăţi când Israel plăteşte ONU pentru daunele provocate la clădirile sale din teritoriile palestiniene.
Biroul juridic al ONU a negociat cu oficiali israelieni timp de câteva luni înainte ca ministrul Apărării, Ehud Barak, să accepte plata.
Oricum, momentan nu există informaţii că Israel ar fi pregătit să plătească şi alte daune pentru război sau să efectueze o anchetă, în pofida acuzaţiilor că armata sa a comis crime de război.
După război, ONU a declanşat o investigaţie în rândul angajaţilor săi şi a clădirilor din Gaza. Comisia a acuzat Israel de “neglijenţă şi indiferenţă” în conduita sa şi a cerut reperaţii materiale pentru crimele comise şi daune, de 11 milioane de dolari.
Israel a respins iniţial concluziile anchetei, ca fiind tedenţioase şi părtinitoare.
Luam lectii de la evreul comunist Tismaneanu? decembrie 29, 2009
Vladimir Tismăneanu. Susţinător al lui Băsescu. Om cu glagorie despre ruptura de comunism. Şi, mai ales, departe stătător, în America. Iată dialogul meu de final de an 2009.
“Cine mă urăşte? Nistorescu şi Romoşan? Voiculescu şi Patriciu? Iliescu şi Antonescu? Vadim şi Păunescu?”
Reporter: Să spunem că am votat Geoană. Tu? Băsescu. De ce? Unde-ai greşit? De ce te urăsc?
Vladimir Tismăneanu: Sincer vorbind, n-am votat decît simbolic, ori, mai precis spus, în gînd. Nu mai sînt cetăţean român de pe vremea cînd, în urma ameninţărilor cu moartea, prin 1985, am renunţat la ea. Însuşi Ceauşescu a semnat decretul. Mă tot gîndesc să-mi reiau cetăţenia, e multă birocraţie, dar cred că o voi face anul viitor (2010). L-am susţinut pe Băsescu pentru că nu minte. Pentru că este el însuşi.
Pentru că are un proiect de renovare a unei societăţi bolnave de duplicitate, impostură şi corupţie. Pentru că a fost atacat din toate părţile, mai ales după ce a condamnat comunismul. Pentru că în aproape patru ani de colaborare am văzut că este loial. Deci nu am greşit, cred că am ales bine. Mi-e teamă că tu ai greşit. Priveşte cît de penibil a reacţionat Geoană după înfrîngere. Cine mă urăşte? Nistorescu şi Romoşan? Voiculescu şi Patriciu? Iliescu şi Antonescu? Vadim şi Păunescu? Mă urăsc pentru că nu tac, pentru că am memorie, pentru că înţeleg să mă comport în consens cu acea etică a neuitării despre care a scris Monica Lovinescu.
Rep.: Loial? Numai cu cine îi convine, totuşi. Şi-a trădat de-a lungul timpului toţi partenerii, de la Roman la liberali, consilierii, Convenţia Democratică etc.
V.T.: Mai degrabă aş spune că a tot fost abandonat, ba chiar trădat (bizantinismul rămîne o maladie a vieţii politice naţionale). Cînd doi foşti consilieri prezidenţiali, soţ şi soţie, oameni care au lucrat direct cu Traian Băsescu vreme de opt ani, ajung să-l atace direct şi indirect, inclusiv în presa lui Dan Voiculescu şi a lui Dinu Patriciu, nu ştiu dacă Băsescu este cel care trădează. Vă asigur că eram gata să scriu că Elena Băsescu nu este un nou Nicu Ceauşescu (veţi concede că mă pricep puţin la subiectul Nicu şi socialismul dinastic). Traian Băsescu m-a descurajat spunîndu-mi că se va afirma că el mi-a cerut-o. Ceea ce ar fi fost total fals. „Ce face atît de grav Elena Udrea spre a merita oceanul de ură?“
Rep.: Liiceanu-Patapievici-Tismăneanu. Cum pot înghiţi că Băsescu şi-a tras vilă în Mihăileanu, că fii-sa a ajuns europarlamentară, că Udrea a fost ministru, că Ridzi, omul lui, a finanţat campania micuţei Băsescu?
V.T.: Două rele nu fac un bine, dar nu pot uita că ceea ce evoci tu aici este o bagatelă comparat cu mega-escrocheriile României postcomuniste. Nu văd de ce Elena Băsescu nu ar avea dreptul să fie europarlamentară, ce face atît de grav Elena Udrea spre a merita oceanul de ură revărsat la adresa ei?
Rep.: Tatăl EBA, preşedintele adult, a dictat ca membrii PD-L (un procent calculat) să voteze cu EBA. O societate normală ar trebui să-i condamne şi pe marii moguli care fură meşteşugit şi masiv. Cum face Băsescu. Dar tot societatea aia nu poate fi surdă la micii şmecheri care-şi fac avantaje. Cum a făcut Băsescu.
V.T.: Nu trăiesc în România, dar chiar mi se par disproporţionate aceste reacţii umorale. Dispreţul resentimentar face ravagii, înjosindu-i în primul rînd pe cei care îl practică. În plus, felul cum a fost atacată continuu Elena Băsescu (permiteţi-mi să-i folosesc numele real) ţine de o misoginie larvară care mă stupefiază. Nu vă place candidatura ei, este OK. Dar nu trebuie ucisă în efigie. A făcut studii, a citit cărţi, a crescut într-o familie unde se discută politică de dimineaţă pînă-n miez de noapte. Nu este şi fiul lui Sarkozy angajat în politică? Nu se numeşte premierul grec Papandreu, fiul lui Andreas (el însuşi premier în anii ’80) şi nepotul lui Gheorghios Papandreu (premier în anii ’60)? Eu aş prefera să examinăm performanţa ei ca europarlamentar, să ne ocupăm de lucruri cu adevărat semnificative.
“Băsescu este uneori abrupt, dar, cum spunea Andrei Pleşu, este un adult“”
Rep.: Sînt eu? De ce să votez „răul cel mai mic“?
V.T.: Nu, Traian Băsescu nu este „răul cel mai mic“. A promis că va ţine cont de raportul comisiei pe care am condus-o şi a făcut-o. A condamnat un regim ilegitim şi criminal, ridicîndu-şi contra sa toţi lacheii, nemernicii, poltronii şi escrocii. Evident, Băsescu nu e perfect. Nimeni nu este. Este un personaj uneori abrupt, dar, cum spunea Andrei Pleşu, este un adult. Cîtă vreme adversarii săi se comportă de o manieră isteroid-infantilă. Traian Băsescu a numit comisii pe teme vitale, a citit concluziile lor, încearcă să le aplice. Are o viziune, o strategie, o constelaţie de obiective. Cînd îl votăm pe Băsescu, votăm un proiect, nu doar un om.
Rep.: Am puterea. Ordon arestări. Le ascult telefoanele. Îşi merită soarta, sînt nişte ticăloşi. Asta-i Justiţia? Nu-s ca şi judecătorii corupţi, fără personalitate, dînd după bunul plac verdictele?
V.T.: Nu vom putea extirpa corupţia fără probe. De-aici şi paradoxul luptei împotriva corupţiei: riscul de a utiliza metode care să ne păteze mîinile. Este o mare provocare să ştii să nu cazi în această capcană a unui iacobinism justiţiar. Pe de altă parte, fără o revoluţie a legalităţii, România se scufundă în marasmul complicităţilor sordide.
“A fost învins”
Rep.: Sînt în trustul lui Vântu sau Voiculescu. Am cîntat pentru Băsescu. Jurnalist-blogger, de ce mă simt prizonierul opţiunii mele? De ce nu sînt liber, deşi liber am fost în a înjura?
V.T.: Eşti unde poţi să fii, în trustul pe care tranziţia noastră atît de alambicată l-a făcut aproape invincibil. Spun aproape pentru că, iată, a fost învins. Libertatea ţi-o construieşti. Dacă decizi să fii prizonier, vei fi. Decizi să nu îngenunchezi, vei sta în picioare.
Rep.: Plec de la Voiculescu. Mă duc unde? La Vântu? La Patriciu cel cu ziare apolitice? La Sârbu „dansez pentru tine“?
V.T.: Te duci acolo unde-ţi spune conştiinţa. Nu merită să ţi-o vinzi pentru cîţiva dolari (găuriţi ori nu). Te duci acolo unde nu ţi se spune ce să scrii. Unde nu eşti sclav.
“Fără pîine, libertatea este o himeră. Fără libertate, pîinea este amară, iar vinul sălciu”
Rep.: Ce-i de făcut? Mi-e foame.
V.T.: Ţi-e foame fizică? Ţi-e foame de adevăr? Ţi-e foame de dreptate? Există foame şi foame. Fără pîine, libertatea este o himeră. Fără libertate, pîinea este amară, iar vinul sălciu.
Rep.: De ce sînt imoral, ştiind adevărul?
V.T.: Pentru că nu ai legat adevărul de sufletul tău. Cînd vor comunica între ele ştiinţa şi conştiinţa, vei înceta să fii imoral.
Rep.: De ce trebuie să mint ca să-mi iau bucata de pîine?
V.T.: Pentru că nu ai găsit locul unde acest lucru nu face parte din „fişa postului“. Îţi doresc să cauţi şi să găseşti. Sînt convins că există un asemenea loc.
“Smerenia este o mare virtute absentă”
Rep.: De ce voi fi şomer, fără viitor, oricine ar fi la putere?
V.T.: Întrucît nu ai aflat ce poţi face cu şi din tine. Eşti plin de posibilităţi, dar ai hotărît să le ignori. Nu Puterea îţi dă o slujbă, ci aptitudinile tale, voinţa de a fi tu însuţi.
Rep.: De ce s-a furat şi-n SUA, de ce preamarii lumii n-au idei miraculoase?
V.T.: Pentru că nu s-a inventat (har Domnului!) paradisul terestru. Pentru că sîntem mai mult sau mai puţin păcătoşi. Pentru că smerenia este o mare virtute absentă. Dar prefer de un milion de ori o societate imperfectă precum cea din SUA uneia care se vrea substitut pentru împărăţia divină. Nimic mai primejdios decît ersatz-ul mundan al transcendenţei. Mi-e teamă de fanaticii palizi care ne condamnă la fericire.
Rep.: De ce se pleacă lumea lui Putin şi Rusiei?
V.T.: Pentru că există o teamă contagioasă de război, iar Rusia a arătat că nu se teme să comită agresiuni. La care se adaugă un fel de masochism occidental, o patimă de autoflagelare care i-a făcut pe atîţia intelectuali să-i aclame pe Stalin, Mao şi Castro. Ba unii, precum filosoful francez Alain Badiou, i-au aplaudat pînă şi pe demenţii khmeri roşii.
“Ţara nu este de merde, nu este eine Scheisserepublik“
Rep.: De ce ai plecat din ţară la timp?
V.T.: Am părăsit România „cu moartea în suflet“ în 1981. Lăsam în urmă o familie iubită, o mamă adorată, prieteni dragi. Dar simţeam că dacă rămîn voi muri. De furie, de plictis, de revoltă, de greaţă.
Rep.: De ce ţara asta e de căcat şi Băsescu un dictator?
V.T.: C’est toi qui l’a dit. Nu sînt de acord: ţara nu este de merde, nu este eine Scheisserepublik, iar Băsescu nu este un dictator. Este o ţară plină de paradoxuri, iar Băsescu este un lider democratic.
“Nu accept sub nici o formă basmul cu Băsescu «dictator»”
Rep.: El a impus un model: dacă nu eşti cu el, ca el, eşti ignorat sau, mai rău, condamnat la neputinţă. E un soi de dictatură invizibilă. El ascultă telefoanele. Uite o suspiciune. El e în continuă ceartă, ca apoi să facă nişte compromisuri de neiertat. Cel cu PSD.
V.T.: A fost un compromis inevitabil, dar nu unul putred. Nu exista soluţie viabilă de guvernare atunci, deci s-a ajuns la coaliţii, cu un substrat moral îndoielnic. Politica, s-a spus de atîtea ori, este arena compromisului. Important este să ştii să-ţi păstrezi busola valorică. Una este să accepţi o mare coaliţie şi alta să defilezi la Timişoara, tu, vajnic liberal, braţ la braţ cu candidatul PSD la funcţia supremă în stat. Dacă nu aş crede aceste lucruri, dacă aş socoti România drept un caz incurabil de degenerescenţă morală şi politică, nu m-aş ocupa de această ţară în scrierile mele. Nu există nici o ţară care să merite să fie privită ca un loc al pierzaniei definitive.
Nu accept sub nici o formă basmul cu Băsescu „dictator“. L-au lansat Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Adrian Severin, l-au diseminat Mircea Dinescu, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Crin Antonescu şi Cornel Nistorescu. Nu mai vorbesc de Vadim şi Becali, aceşti atleţi ai pluralismului.
Rep.: România este incurabilă? 50% din români au votat proiectul Băsescu, de acord, dar ceilalţi 50%? Au votat un alt proiect.
V.T.: Cred că trebuie să ne eliberăm de complexele de inferioritate şi de tentaţia autovictimizării. România nu este incurabilă. Incurabili sînt cei care încearcă să inducă acest gen de fatalism suicidar. Nimic serios nu se poate întemeia pe discursul excluziunii şi al stigmatizării. Tocmai aici e problema: coaliţia Grivco nu a avut alt ingredient decît ura pentru proiectul Băsescu. Or, ura nu zămisleşte nimic solid. Resentimentul generează doar flegmă, oftică, ranchiună. Primii care s-au trezit la realitate după ce-au pierdut au fost politicienii UDMR. Acum începe noaptea Sfîntului Bartolomeu în PSD. N-aş vrea să fiu în pielea sărmanului Mircea Geoană, un bun diplomat, însă un lamentabil politician. Este o mare provocare pentru Traian Băsescu, la acest ceas istoric, să construiască acel pol de centru-dreapta cu care se identifică, de fapt, atîţia dintre români. Cred că va urma o trezire a spiritelor lucide din PNL şi că vom asista la mari schimbări şi în acea formaţiune.
“Omul este scop, nu mijloc, spunea Immanuel Kant”
Rep.: De ce, de 20 de ani, trăim viaţa altuia?
V.T.: Trăim, de fapt, propria noastră viaţă, dar ni se întîmplă să ignorăm acest lucru. O aflăm de obicei în situaţii de ananghie, de criză existenţială. Ne confruntăm atunci subit cu un abis şi ne dăm seama că despre noi a fost vorba tot timpul.
Rep.: De ce să mor eu ca să vină o lume mai bună?
V.T.: Nimeni nu-ţi (mai) cere să te sacrifici pentru viitor. Asta o făceau comuniştii şi naziştii. Lumea cea bună, dacă există, este cea în care trăim. O poţi descoperi, asemenea lui N. Steinhardt, chiar şi într-o celulă de închisoare. Depinde doar de tine să nu fii nefericit.
Rep.: Cine mă va folosi în continuare?
V.T.: Nimeni, dacă vei şti să nu te laşi manipulat. Omul este scop, nu mijloc, spunea Immanuel Kant. Dar pentru a nu fi mijloc, omul trebuie să-şi apere libertatea. Un dar cu care venim pe lume şi pe care riscăm mereu să-l pierdem.
Comunitatea internaţională a trădat Gaza decembrie 24, 2009
Comunitatea internaţională a trădat poporul din Gaza, nereuşind să pună capăt blocadei israeliene pentru a permite reconstrucţia, arată un raport a 16 grupuri pentru apărarea drepturilor omului.
Raportul susţine că Israel încală legile internaţionale, prin instituirea unei “pedepse colective” cu blocada nediscriminatorie asupra Gaza — pedepsindu-i pe toţi pentru acţiunile unora.
Autorităţile israeliene au permis intrarea în Gata a doar 41 de camioane cu materiale de construcţii de la sfârşitul războiului din ianuarie, arată raportul, care subliniază necesitatea a mii de astfel de transporturi pentru a repara casele.
“Puterile mondiale au eşuat şi chiar au trădat cetăţenii obişnuiţi din Gaza,” declara Jeremy Hobbs, director al Oxfam International .
Raportul, produs de 16 organizaţii internaţionale şi europene umanitare şi pentru drepturile omului, a fost emis pentru a coincide cu prima aniversare a ofensivei israeliene.
Reconstrucţia Fâşiei Gaza, unde trăiesc 1,5 milioane persoane, a fost zădărnicită de blocada israeliană ce opreşte materialele precum cimentul sau oţelul să intre în regiune, în pofida unui ajutor promis de miliarde de dolari.
Crucea Roşie arată că enclava este permanent ameninţată să rămână fără servicii sanitare, de apă sau electricitate.
Raportul mai cere UE să acţioneze imediat şi concret pentru ridicarea blocadei. Se arată că 90 procente din populaţie nu are electricitate timp de 4-8 ore pe zi. Calitatea apei este de asemenea o preocupare pentru ONG-uri.
Palestinieni morţi, sursă de organe pentru Israel decembrie 22, 2009
Armata statului evreu a recunoscut că a dispus, în urmă cu un deceniu, prelevarea de cornee, piele şi oase de la militanţii decedaţi.
Yehuda Hiss, fostul director al Institutului de Medicină Legală Abu Kabir, de lângă Tel Aviv, a admis – într-un interviu acordat antropoloagei americane Nancy Scheper-Hughes – că în instituţia menţionată au fost prelevate organe de la palestinieni decedaţi, fără acordul familiilor acestora.
„Am început să recoltăm cornee. Orice s-a făcut a fost neoficial. Niciodată nu s-a cerut permisiunea familiei” celui decedat, spune Hiss, în interviul din 2000, al cărui conţinut a fost prezentat, duminică seară, de televiziunea de stat iraniană Press TV.
În apărarea tabloidului„Aftonbladet”
Potrivit cotidianului britanic „The Guardian”, Nancy Scheper-Hughes a decis să dea publicităţii interviul luat lui Yehuda Hiss pentru a face lumină în acest caz, despre care a scris, în august, şi tabloidul suedez „Aftonbladet”. Atunci, statul evreu a negat vehement acuzaţiile privind prelevarea de organe de la palestinieni morţi, calificându-le drept „antisemite”.
Autorităţile israeliene au mers chiar mai departe şi au cerut Suediei să îşi ceară scuze pentru articolul din ziarul „Aftonbladet”, dar au fost refuzate de oficialii de la Stockholm. Tensiunile dintre cele două state l-au determinat pe ministrul suedez de externe, Carl Bildt, să îşi anuleze vizita pe care urma să o efectueze în Israel, în septembrie.
Armata israeliană a confirmat informaţiile din interviu, însă a făcut o precizare importantă: „Activitatea (prelevarea de organe de la palestinieni – n.r.) s-a încheiat acum un deceniu şi nu se mai desfăşoară de atunci”. Yehuda Hiss i-a spus lui Nancy Scheper-Hughes că persoanele care recoltau organe „erau trimise de către armată”.
„Aceştia erau, adesea, studenţi la Medicină”, a declarat Scheper-Hughes, citată de pagina electronică a televiziunii Al-Jazeera. În afară de cornee, ei mai prelevau piele, valve cardiace şi oase. O parte din organe erau trimise spitalelor publice isreliene, pentru uzul cetăţenilor statului evreu, în timp ce pielea ajungea într-o bancă specială, aparţinând armatei, a dezvăluit Nancy Scheper-Hughes.
Yehuda Hiss a fost demis din funcţia de director al Institutului de Medicină Legală Abu Kabir în 2004, din cauza unor nereguli în utilizarea organelor prelevate aici, dar este în continuare şeful Secţiei de anatomie patologică.
Comentarii recente