Cine conduce Romania, Traian Basescu sau Johnnie Walker? octombrie 8, 2009

Timp de cinci ani, Romånia a fost condusa de o pereche de chiloti de tiganca imputita pusi la uscat pe zidul Palatului Cotroceni, de un prezervativ de gaozar lipit de clanta sediului PD-L din Modrogan sau de o sticla fara fund de Johnnie Walker. Credeti-ma ca e totuna. Un ins despre care lumea credea ca lupta cu criza, tocmai a declarat ca nici Guvernul, nici el si nici BNR nu si-au propus sa scoata tara din criza, pentru ca nu se poate. Este declaratia unui invins care s-a dat viteaz, a unui impotent care a mimat ca este barbat si a unui impostor care a jucat cartea intransigentei, a cinstei si a responsabilitatii nationale.

Problema e ca presedintele care a macelarit sperantele a 22 de milioane de suflete, s-a insurubat in scaun si nu se da plecat nici cu militia.

Chestia e ca pentru a cåstiga timp, a cumparat linistea sociala cu peste 13 de miliarde de euro si este in stare sa-si vånda tara pe imprumuturi insolvabile doar pentru a se mai intoarce o data la cårma unei tari ca o corabie beata. Presedintele nu inceteaza sa se laude ca a imprumutat tara de la FMI ca sa protejeze leul, in timp ce bruma de oameni responsabili nu pridideste sa atraga atentia ca s-a cumparat de fapt doar timp, iar stocul acelui timp s-a subtiat amenintator si va expira cåt de curånd. Timp de cinci ani, in care reformele puteau fi implementate, dinspre presedintele tarii nu s-au auzit decåt geamparale, injuraturi, hauleli, mistouri, tåpurituri, cioace si strigaturi. Statul nu este dispus sa-si reduca propriile cheltuieli. Johnnie Walker a fost mai tare decåt Traian Basescu.

Statul nu este in stare sa decimeze sufocantul aparat birocratic. JW a gålgåit in toate discursurile sforaitoare ale lui Traian Basescu. Statul nu poate reduce salariile bugetarilor. Johnnie Walker a picurat in toate amenintarile proferate impotriva dusmanilor politici ai lui TB. Statul cheltuie pe salariile bugetarilor 30 de procente din totalul veniturilor sale. JW l-a dat la o parte pe Traian Basescu si a jurat sa mai candideze inca o data. Problema e ca se va gasi intotdeauna un popor suficient de beat ca sa-l aleaga pe Johnnie Walker.

Standard&Poor’s retrogradează România octombrie 1, 2009

Standard&Poor’s ar putea retrograda ratingul României, dacă situaţia politică va conduce la neîndeplinirea programului de consolidare fiscală şi economică la care s-a angajat în acordul cu FMI, şi, astfel, la o înrăutăţire a finanţelor publice, a declarat pentru Mediafax analistul S&P Marko Mrsnik.

“Dacă situaţia politică va conduce la eşecul guvernului să adere la programul de consolidare fiscală şi economică, producând o înrăutăţire a finanţelor publice, sau continua deterioare din sectorul bancar va duce la o dislocare în sistemul financiar, există riscul unei retrogradări a ratingului de ţară“, a spus Mrsnik.

Acesta spune că, odată cu programul multilateral de asistenţă financiară, Guvernul s-a angajat la o consolidare semnificativă în ceea ce priveşte partea de cheltuieli şi de venituri.

“Aceasta este, în opinia noastră, o provocare în îndeplinirea obligaţiilor, dată fiind severitatea recesiunii asociată cu ajustarea economică. Totuşi, era de aşteptat ca angajamentul de a implementa programul negociat cu FMI să fie supus unui test, din cauza neînţelegerilor din cadrul coaliţiei, în special în contextul alegerilor prezidenţiale”, a mai spus Mrsnik.

Ne imprumutam sa platim salariile bugetarilor. septembrie 18, 2009

Preşedintele Traian Băsescu a confirmat, la Radio România Actualităţi, că a doua tranşă a împrumutului de la Fondul Monetar Internaţional va merge la bugetul de stat pentru că, în lipsa banilor acestora, statul nu va putea achita salariile şi pensile contribuabililor.

“Şi eu, şi guvernul am cerut ca tranşa a doua care trebuia să meargă la BNR pentru a se elibera banii băncilor comerciale din rezerva BNR să nu mai fie trimisă BNR, ci să intre la buget pentru că obiectivul foarte puternic stabilit a fost să nu tăiem salariile oamenilor, să nu întârziem pensiile şi să menţinem invetiţiile pentru ca Ministerul Transporturilor să termine cei 100 de km de autostradă pe care i-a promis anul acesta”, a declarat Băsescu.

ONU cere renuntarea la dolar ca moneda de referinta in economia mondiala septembrie 10, 2009

//

Rolul dolarului in comertul international trebuie redus prin stabilirea unei noi monede de referinta, pentru a proteja pietele emergente de speculatiile financiare, sustin reprezentantii Organizatiei Natiunilor Unite (ONU). Potrivit unui raport prezentat de ONU in timpul Conferintei despre Comert si Dezvoltare, tarile membre ale organizatiei ar trebui sa puna bazele unei institutii financiare globale care sa emita noua moneda si sa monitorizeze ratele de schimb ale statelor ONU, informeaza Bloomberg.
Tarile BRIC (China, India, Brazilia si Rusia) au cerut deja, in repetate randuri, schimbarea dolarului din rolul de principala moneda de rezerva, dupa ce criza financiara declansata de caderea pietei ipotecare din SUA a dus la cea mai grava recesiune de la cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
China, tara cu cele mai mari rezerve in moneda americana, a subliniat ca o moneda supranationala, cum ar fi drepturile speciale de tragere (DST), oferite de FMI, ar adauga stabilitate sistemului financiar.
”Avem mult mai multe sanse de a ajunge la un model de schimb valutar stabil in cadrul unui sistem multilateral de management al cursului de referinta”, a spus Heiner Flassbeck, co-autor al raportului ONU. ‘Avem nevoie de o initiativa echivalenta Bretton Woods sau Sistemul Monetar European’, a adaugat el.

In 1944, pactul Bretton Woods a creat sistemul economic global modern si institutiile acestuia, precum FMI si Banca Mondiala.
Flassbeck atrage insa atentia ca, desi o intarire a DST ar fi binevenita, acest lucru nu ar fi suficient pentru a ajuta pietele emergente in cautare de lichiditate, ele fiind slab reprezentate in cadrul FMI. In aceste conditii, ar trebui creata o organizatie care sa gestioneze ratele de schimb reale dintre tari, masurate prin puterea de cumparare ajustata la inflatie, dar si din punct de vedere al dezvoltarii economice.
”Cea mai importanta lectie a crizei globale este aceea ca pietele financiare sunt incapabile sa stabileasca preturi corecte”, a subliniat Heiner Flassbeck. ”Guvernele sunt tentate de increderea rezultata din jocul participantilor pe pietele financiare insa acestia au demonstrat ca sunt incapabili sa gestioneze riscul’, a adaugat el.

Acordul cu FMI iulie 9, 2009

Pe la colţuri se vorbea că una din condiţiile acordului cu FMI era ca statul român să preia creditele neperformante ale băncilor. Zvonul nu a fost confirmat la vremea respectivă. Dar ia uitaţi ce declară şeful AVAS:

Agentia pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) este gata sa preia creditele neperformante ale bancilor, private !!! sau de stat, daca este nevoie, dar desi se discuta foarte mult despre acest subiect, bancile afirma ca nu este nevoie, a spus Mircea Ursache, presedintele AVAS.

Deocamdată, băncile se dau fete mari. Cât va dura până se vor grăbi să profite de ocazie?

Criza economică mondială, un dezastru şi o catastrofă umană aprilie 27, 2009

Criza economică mondială s-a transformat în catastrofă umană şi în dezastru. Este concluzia la care au ajuns reprezentanţii Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional , după o reuniune la Washington.

Potrivit oficialilor celor două instituţii, criza a împins deja peste 50 de milioane oameni sub pragul sărăciei, mai ales femei şi copii. Deteriorarea economiei mondiale are consecinţe grave în special în ţările în curs de dezvoltare, mai cred reprezentanţii FMI şi ai Băncii Mondiale.

Şi România apelează la FMI pentru a preîntâmpina efectele negative ale crizei economice. Ţara noastră a împtrumutat aproape 20 de miliarde de dolari pentru a-şi susţine economia, dintre care aproape 13 provin de la Fondul Monetar Internaţional.

Imprumutul de la FMI martie 30, 2009

SUA este de acord cu propunerea Chinei de a crea o monedă mondială martie 26, 2009

Secretarul Trezoreriei americane, Tim Geithner, a şocat pieţele globale arătând că Washington este “destul de deschis” la propunerea Chinei pentru dezvoltarea graduală a unei valute de rezervă globală, sub conducerea Fondului Monetar Internaţional.

Dolarul s-a prăbuşit instantaneu în cotaţie cu euro, yen, şi lira, finanţiştii apreciind că declaraţia este echivalentul unui cutremur în finanţe. Analistul David Bloom, de la HSBC, aprecia că “simplul fapt că secretarul american al Trezoreriei are gânduri că dolarul ar putea ceda a fi ancora sistemului monetar global a provocat consternaţie”, scrie The Telegraph.

Ulterior, Geithner şi-a detaliat declaraţiile subliniind că dolarul va rămâne “valuta mondială dominantă… pentru o lungă perioadă de timp”.

Pieţele au apărut derutate de declaraţiile confuze de la Washington. Preşedintele american Barack Obama declara cu câteva ore înainte, în cadrul unei conferinţe de presă, că nu există nici o ameninţare la statutul dolarului.

“Nu cred că este nevoie de o monedă globală. Motivul pentru care dolari este puternic acum este pentru că investitorii consideră SUA cea mai puternică economie din lume, cu cel mai stabil sistem politic”.

Şeful băncii centrale chineze ceruse înfiinţarea unei monede de rezervă super-suverană, sub conducerea FMI, ce ar face din acesta un fel de bancă centrală mondială.

Momentan, 65% din rezervele valutare mondiale, în valoare de 6,8 trilioane de dolari, sunt ţinute în dolari.

rahat martie 18, 2009

1. Zice EVZ că ar fi un proiect de lege care prevede, printre altele, respectarea convingerilor religioase ale deţinuţilor din punctul de vedere al hranei, asigurarea apei potabile tot timpul şi consultarea cu nutriţionişti pentru asigurarea unei alimentaţii echilibrate.

Prima problemă. Una din convingerile majorităţii oamenilor, la care văd că ţin cu încăpăţânare, este că nu trebuie să moară înainte de vreme. Ei bine, se pare că mulţi din cei închişi acolo tocmai de această convingere nu ţin cont. Atunci noi de ce trebuie să ţinem cont că lor nu le face bine carnea de porc?

A doua problemă. Eu sunt liber. Mă rog, în afară de cipul pe care mi l-au implantat sub piele şi despre care au zis că e pentru binele meu. Şi paşaportul biometric, prin care mă urmăreşte Guvernul Mondial. În rest, circul cam pe unde mă taie. Şi ia ghici. În majoritatea locurilor unde circul, nu am apă potabilă la dispoziţie. Am acasă şi la birou. Atât. Aşa că ei de ce să aibă non stop, gratis?

A treia problemă. În loc să se cheltuie banii ăia pe nutriţionişti, nu mai bine s-ar da pe nişte lopeţi şi târnăcoape şi să facem o dată canalul ăla Bucureşti-Dunăre sau vreo şosea?

2. Aia mică şi-a dat demisia din PDL ca să candideze ca independentă la europarlamentare. Deci e adevărat că aşchia nu sare departe de trunchi. E la fel de independentă ca tac’su. Mai ales că a precizat că dacă va fi aleasă va reintra în partid. Bravo Elena, ai învăţat să calci peste moralitate şi cinste. Dă-le-n pizda măsii.

Costul enorm al populismului martie 18, 2009

România poartă de o săptămână negocieri cu Fondul Monetar Internaţional în vederea încheierii unui acord de tip stand by.

Trei sunt scopurile unui eventual împrumut de la FMI:

-să aducă bani la rezerva valutară a ţării,

-să întărească încrederea mediului de afaceri extern în România

-şi să stimuleze clasa politică să facă reforme structurale.

Românii, de la vlădică la opincă, fug de un acord cu Fondul, iar motivul este teama de reforme???? sau Zeitgeist ??? . Or, fără bani de la FMI şi fără reforme nu se poate întări încrederea străinătăţii în România, care este cheia problemei în discuţie. De ce? România a devenit efectiv o parte a lumii globalizate, iar, în noua ipostază, felul cum o priveşte străinătatea este decisiv pentru soarta economiei sale. Nu s-au înţeles, probabil, nici implicaţiile liberalizării, la 1 septembrie 2006, a contului de capital. Până atunci, nimeni din afară nu era prea interesat de ce se discută în parlamentul nostru, de ce decizii se iau şi de consecinţele lor. După aceea, orice acţiune a autorităţilor, oricât de însemnată ar părea, este atent monitorizată şi evaluată, astfel încât investitorii primesc permanent semnale pe baza cărora decid dacă vin sau pleacă din România.

Recâştigarea încrederii străinătăţii în România este vitală, deoarece grava ei deteriorare în 2008, când clasa politică s-a lansat într-un populism deşănţat, ne costă acum enorm. Agenţiile de rating ne-au depunctat atât de rău încât băncile, practic, ne-au trântit uşa în nas.

Dacă vrea să ia un credit în euro, România trebuie să scoată din buzunar pentru riscul de neonorare a plăţilor cu 6-7 puncte procentuale mai mult decât ţările vest-europene. În cazul în care, mâine, băncile-mamă ar redeschide conducta cu euro, România nu ar putea beneficia de pe urma reluării creditării din simplul motiv că nu prea s-ar găsi amatori de împrumuturi cu dobânzi de 11-12%. Iar de o notă de plată atât de încărcată nu vom scăpa decât atunci când vom fi din nou priviţi cu încredere de mediul de afaceri extern. Nu este uşor de realizat o asemenea performanţă. Reducerea actualelor dezechilibre, pentru care am cerut sprijinul FMI şi Uniunii Europene, presupune demontarea bucată cu bucată a puzderiei de privilegii obţinute pe seama bugetului public. România este probabil singura ţară europeană în care jumătate din populaţie poate călători gratuit pe calea ferată. Povara pentru bugetul de stat este de 0,6% din PIB în fiecare an.

În acelaşi timp, în România s-a legiferat neplata unor taxe. Microîntreprinderile nu plătesc CAS şi TVA pentru autoturismele luate pe firmă. Toţi „băieţii deştepţi”, inclusiv marile companii străine de consultanţă, au prins mişcarea şi în momentul următor şi-au creat microîntreprinderi. Nu vine astfel la buget o sumă egală cu 0,5% din PIB pe an.

Toată lumea este de acord că ţăranul român, prin munca lui, a adus mari beneficii ţării şi merită să-i dai nişte bani la bătrâneţe, chiar dacă nu a contribuit la fondul de pensii. Întrebarea este însă de unde iei banii respectivi. Fireşte, nu ai de unde decât de la buget, prin reducerea altor capitole de cheltuieli. Întreaga populaţie a României, într-o ipostază sau alta, se bucură de privilegii de la buget. Iar teama că le va pierde prin reforme, determină opoziţia faţă de un acord cu FMI. Dar menţinerea statu quo-ului înseamnă o sărăcie şi mai mare.

Guvernanţii noştri de după ’89, incapabili să mărească ciolanul, n-au făcut decât să-l redistribuie. Or, dacă plăcinta nu creşte, feliile pe care le împarţi la tot mai mulţi, devin din ce în ce mai subţiri.

Este greu de presupus că România nu va bate palma cu FMI.

Un acord cu fondul este dureros, dar absenţa lui îţi poate produce dureri cumplite. Pentru că ar trebui să fii prea naiv să crezi că ne putem recâştiga încrederea străinătăţii, atât de necesară ieşirii din criză, fără reforme structurale şi că o asemenea operaţie va fi mai suportabilă fără anestezie, adică fără bani de la FMI.