Palestinenii care aplică pentru tratament în Israel, forţaţi să devină informatori decembrie 17, 2009

Agenţi de securitate israelieni au reţinut un pacient palestinian timp de trei săptămâni fără a fi acuzat oficial, l-au interogat de mai multe ori şi i-au oferit acces la îngrijiri medicale dacă era de acord să devină informator.

Modul cum a fost tratat Abd al-Karim al-Atal este cel mai recent caz din ultimii doi ani în care pacienţi din Gaza care căutau să se interneze în Israel au fost reţinuţi şi presaţi să devină colaboratori, arată grupurile pentru apărarea drepturilor omului.

Doctorii pentru Drepturile Omului, grup israelian, declara că presiunea care se exercită asupra acestor pacienţi ajunge la forţare acestora, care este ilegală conform convenţiilor de la Geneva şi poate constitui o încălcare a convenţiilor ONU contra torturii. Circa unu din cinci palestinieni din Gaza care cer permis pentru intrarea în sistemul medical israelian este supus unor interogatorii detaliate.

B’Tselem, alt grup pentru drepturile omului, arată că agenţii israelieni “exploatează chestionarele pentru a exercita o presiune neadecvată asupra persoanelor bolnave, cu scopul de a-i forţa să colaboreze cu agenţia “.

Israel susţine că o asemenea chestionare este o necesitate de securitate pentru a preveni atacurile teroriste şi că 5000 de persoane – bolnavi şi rude- au luat permis de ieşire din Gaza în acest an din motive medicale.

CIA a căpătat acces la dosarele bancare ale tuturor europenilor decembrie 7, 2009

Sub acoperirea generoasă a „războiului contra terorismului“, Uniunea Europeană a acceptat să ofere serviciilor secrete americane acces neîngrădit la dosarele bancare ale europenilor.

Întelegerea, care va intra în vi­goa­re peste două luni, cere celor 27 de state membre ale UE să pună la dispoziţia CIA informaţiile bancare solicitate în virtutea programului american de urmărire a surselor de finanţare ale „terorismului“. „The Sunday Times“ arată că, într-o notiţă apărută săptă­mâna trecută şi remarcată de puţină lume, UE a admis public faptul că a convenit să-i oblige pe europeni să livreze informaţii către SUA, apreciind chiar că aceasta este o „chestiune urgentă“. Teoretic, potrivit prevederilor acordului, informaţiile vor fi păstrate într-o bază de date americană, după care ar trebui şterse.

Decizia a dat naştere la critici vehemente, cele mai cuminţi denunţând „dezechilibrul“ înţelegerii, care nu oferă şi serviciilor secrete europene acces la informaţiile bancare ale cetăţenilor americani.

De asemenea, multe voci au subliniat că acordul conferă Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA puteri investigative mai mari decât ale serviciilor de informaţii naţionale europene. Legislaţia din cea mai mare parte a ţărilor membre ale UE presupune existenţa unui mandat eliberat de justiţie, în baza declaraţiei sub jurământ a unui poliţist, pentru a „umbla“ la dosarul oricărui cetăţean.

CIA o poate face însă în baza unei simple cereri. Programul american de supraveghere financiară a fost introdus de Washing­ton imediat după atentatele din 11 sep­tembrie 2001, ca „măsură de ur­genţă“. Extinderea sa în UE s-a făcut în tăcere şi în absenţa unei dezbateri pu­blice considerate de mulţi a fi necesară. „Nimeni nu spune că aliaţii nu trebuie să coopereze, dar unde este protecţia intimităţii? Unde sunt mecanismele de siguranţă judiciară în această sche­mă? Acordul de transferare la scară mare a informaţiilor financiare euro­pene către Statele Unite este extrem de îngrijorătoare, mai ales în absenţa unei dezbateri publice sau parlamentare, fie la nivel european, fie la nivel naţional“, a declarat Shami Chakrabarti, directorul organizaţiei britanice de apărare a drepturilor civile „Liberty“.

„Acesta pare a fi încă un compromis dezechilibrat post-11 septembrie şi un nou caz de lesniciune cu care măsuri temporare de urgenţă ajung să ne fie impuse permanent“, a adăugat Chakrabarti. Autorităţile ame­ricane spun că programul de culegere a informaţiilor financiare nu are alt scop decât urmărirea tranzac­ţiilor făcute de indivizii suspectaţi de legături cu reţeaua teroristă al-Qaida. Ele subliniază că exact acest gen de informaţii au contribuit la dejucarea unui complot terorist de o anvergură încă şi mai mare decât cel din 11 septembrie, pus la cale de o celulă isla­mis­tă din Marea Britanie. În acest caz, din 2006, mai mulţi extremişti intenţio­nau să deturneze şapte avioane şi să plaseze bombe în mai multe mijloace de transport în comun, posibil şi pe lângă unele instalaţii nucleare. Nota informativă a UE spune că SUA pot solicita „seturi de informaţii generale“, în mai multe categorii largi de interes, precum „tipuri de mesaje relevante, geografie şi ameninţări teroriste“.

Programul este coordonat chiar din cartierul general al CIA, din Langley, Virginia. Până în 2006 acest program, care-i vizează şi pe cetăţenii americani, a fost ţinut secret. Cetăţenii străini, inclusiv europeni, care călăto­resc în SUA trebuie şi acum să se conformeze cerinţei americane de a declara o mulţime de informaţii personale, legate printre altele şi de ultimele cumpărături făcute indiferent unde.

Privatizarea razboiului din Afganistan decembrie 3, 2009

Mercenarii prospera de pe urma razboaielor din Irak si din Afganistan, in timp ce contribuabilii platesc miliarde de dolari pentru serviciile lor, armatele nationale risca sa fie parasite de militarii cu experienta, iar fortele de politie din SUA sunt deja depasite numeric de firmele private de securitate.

Presedintele american Barack Obama a anuntat marti desfasurarea a 30.000 de militari suplimentari in Afganistan, precizand, in egala masura, ca dupa 18 luni va incepe retragerea progresiva a trupelor. ‘Daca nu as fi crezut ca securitatea Statelor Unite si cea a americanilor sunt in joc in Afganistan, maine as da cu bucurie ordinul ca toti soldatii, pana la ultimul, sa se intoarca’, a justificat Obama suplimentarea trupelor. El a cerut si aliatilor din NATO sa contribuie cu trupe la efortul american, iar secretarul general al Aliantei, danezul Anders Fogh Rasmussen, a spus ca ‘este in joc echilibrul NATO, este important ca operatiunea din Afganistan sa nu fie perceputa ca o operatiune americana pur si simplu’.

Oficialii SUA se asteapta la un supliment de circa 8.000 de militari din partea aliatilor, insa Franta si Germania au anuntat deja ca nu vor mai trimite noi trupe in Afganistan.

Urmare a deciziei lui Obama, numarul militarilor americani urmeaza sa ajunga la circa 100.000, de aproape trei ori mai multi decat la investirea in functie a noului presedinte. ‘Nu iau aceasta decizie usor’, a declarat laureatul Premiului Nobel pentru Pace, amintind atat de pretul in vieti omenesti platit de SUA, cat si de cresterea costului razboiului cu 30 de miliarde de dolari.

Contribuabilii americani trebuie sa suporte si un alt tip de cheltuieli, legate de asa-numita privatizare a razboiului, in folosul marilor firme de securitate. Doar in 2009, SUA au incheiat contracte de 15 miliarde de dolari cu firmele DynCorp International si Fluor Corp pentru construirea si deservirea bazelor militare din Afganistan. Inainte de suplimentarile de trupe din aceasta vara, numarul mercenarilor din Afganistan se ridica la 74.000, in timp ce SUA aveau detasati doar 58.000 de militari. Situatia din Irak releva si mai clar fenomenul privatizarii razboiului: 120.000 de mercenari si 132.000 de militari SUA.

Sume imense se folosesc pentru angajarea mercenarilor, iar controlul statului asupra lor este foarte limitat. Spre exemplu, legea permite ofiterilor americani si canadieni sa incheie contracte de pana la un milion de dolari cu firmele de securitate, motiv pentru care guvernul canadian a trebuit sa suplimenteze bugetul misiunii din Afganistan.

In general, mercenarii sunt folositi in activitati de rutina, dar cu grad mare de periculozitate. In Irak, castigul zilnic al unui mercenar a ajuns chiar la 1.000 de dolari, ceea ce a determinat guvernul britanic sa majoreze substantial soldele militarilor pentru ca acestia sa nu paraseasca armata pentru o firma de securitate. Astfel, un soldat din trupele speciale SAS a ajuns sa castige 80.000 de dolari pe an, iar un sergent, circa 100.000 de dolari. Soldele mari sunt rezervate doar cetatenilor americani sau britanici. Pe langa acestia, firmele de securitate angajeaza imigranti din saracele tari asiatice, carne de tun platita cu doar 1.000 de dolari pe luna.

Regulile mai putin stricte si cruzimea de care au dat dovada mercenarii au adus mari deservicii armatelor nationale care lupta in Irak si in Afganistan. Angajatii firmei Blackwater au fost astfel acuzati ca au ucis 14 civili nevinovati in Bagdad, iar mercenarii firmei britanice Armor Group au organizat unele orgii sexuale la Ambasada SUA de la Kabul, pe care erau platiti sa o protejeze.

Practica angajarii mercenarilor a fost initiata ca masura temporara, dar s-a permanentizat in timpul administratiei Bush. ‘Folosirea personalului de securitate contractual este vitala pentru sprijinirea avanposturilor din anumite zone ale Afganistanului si pentru planurile noastre de a angaja cetateni afgani’, a explicat la inceputul lui 2009 seful Pentagonului, Robert Gates.

Pe plan intern, firmele de securitate raman in umbra, insa au depasit numeric fortele de politie din SUA, dar si din state europene, printre care si Romania, potrivit cotidianului ‘Le Monde’.

Cum se intercepteaza telefoanele octombrie 14, 2009

In 1996, Constantin Bucur, atunci capitan SRI, dezvaluia, intr-o conferinta de presa, ca Serviciul Roman de Informatii intercepta ilegal telefoanele unor politicieni, ziaristi, patroni de presa. Dupa 13 ani, fostul ofiter SRI povesteste pentru “Jurnalul National” ce l-a determinat sa faca aceste dezvaluiri si explica cum se fac interceptarile.

Constantin Bucur era, in martie 1996, ofiter activ in cadrul sectorului de supraveghere-inregistrare al Unitatii Militare de Transmisiuni 05026 din SRI, serviciul fiind condus la acea vreme de Virgil Magureanu. “Din ‘94-’95 sesizasem ca la noi in compartiment veneau solicitari de interceptare a telefoanelor din ce in ce mai multe iar din astea 50-100, cinci-zece vizau oameni politici, patroni de presa, ziaristi”, isi aminteste acum Constantin Bucur. Atunci, el l-a sesizat pe deputatul PRM Toader Constantinescu, membru al Comisiei parlamentare de control a SRI, spunandu-i ca in unitatea sa erau ascultati, fara mandat, o serie de politicieni si ziaristi, ale caror activitati nu intrau sub nicio forma sub incidenta legii privind siguranta nationala. De ce a mers la deputatul PRM? “Pentru ca era membru in Comisia de control SRI. El avea dreptul sa stie toate treburile astea. Iar Toader Constantinescu, in primavara lui ‘96, aparuse inclusiv pe problemele acestea de interceptarea a telefoanelor, cu niste declaratii foarte corecte. Adica el era omul care lupta impotriva sistemului”, explica Bucur. Atunci, Toader Constantinescu i-a cerut probe, respectiv casetele cu inregistrarile in cauza.

Sustragerea casetelor, singura solutie
Ca urmare, Constantin  Bucur a scos 10 astfel de casete din unitate si le-a predat parlamentarului, caruia i-a spus ca este ilegal ceea ce face. “Da, i-am zis ca pot sa fac treaba asta cu placere, insa e ilegal, e periculos… Da, si mi-am asumat riscul. Imi era sila de mine. Adica faceam o ilegalitate. Eu am fost un om corect. Asta a fost munca mea, munca de informatii intr-un aparat coercitiv, asa e considerat, nu? Eu toata chestia asta am facut-o si din multa dragoste fata de institutie”, marturiseste Bucur. Inregistrarile au fost date publicitatii intr-o conferinta de presa care s-a desfasurat la sediul PRM la 13 mai 1996. Aceste inregistrari  au dezvaluit ca persoanele ascultate erau o serie de politicieni, militari si ziaristi, printre care Nicolae Dide, Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor, gen. (r) Dumitru Cristea, Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Tana Ardeleanu, Doina Cornea, Simina Mezincescu etc. Ca urmare a acestor dezvaluiri, Bucur a fost dat afara din SRI si acuzat de culegere de informatii cu caracter secret si divulgarea informatiilor in afara cadrului legal, precum si de furt, respectiv sustragerea casetelor audio pe care i le-a dat deputatului Toader Constantinescu. Acum Bucur spune ca nu a avut alta posibilitate de a dovedi ca se fac interceptari ilegale decat prin sustragerea casetelor: “Era singura posibilitate. Am facut facultatea de drept, cunosc niste chestii din astea politiste, cercetare penala, stiu ce inseamna o infractiune, un abuz, stiu treburile astea. M-am gandit, nu mi s-a intamplat asa pur si simplu. Daca nu aveam originalele… Oricum mi s-a contestat… totul nu era adevarat. In primul rand, eu nu am existat. Nu exista capitanul Bucur in SRI. A spus-o Magureanu la presa, la discutii, zilnic aparea in ziar. Dar minteau ca si cum beau apa, nu era nici o problema. Deci nu a existat capitanul Bucur, nu au existat interceptari. «Daca se va dovedi ca acele casete au fost facute de noi, eu imediat imi dau demisia». Magureanu a spus treaba asta inclusiv cand a fost audiat de comisia parlamentara. Si pe de alta parte faceau presiune prin Parchet sa ii predam casetele originale. Deci nu exista, dar somatii si la partid, si la mine acasa, sa ii dam casetele originale, faceau. Si  le-am dat pana la urma pe toate”. Trimis in judecata, Constantin Bucur a pierdut procesul la toate instantele din tara, fiind condamnat la doi ani inchisoare cu suspendare. El acuza ca a pierdut toate procesele din tara pentru ca justitia “era mult prea comunista la vremea respectiva” neacceptandu-i martorii pe care i-a cerut in procese si banuind-o totodata de implicare. “La Tribunalul Militar lectia era invatata, puteam sa stau si in cap… puteam sa am si 100 de Cerveni si de Sergiu Andon. Nu conta…”, afirma Bucur. Pentru ca ar fi pierdut la toate instantele din tara, in iunie 2002 el a depus o plangere contra Romaniei la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg iar procesul este inca pe rol.

O medalie de la Basescu
Intre timp, fiind singurul care a fost condamnat in acest caz, Bucur asteapta un semn de la seful statului pentru a-l reabilita. “Si am zis, un astfel de om cum e Basescu la ora actuala, sa il cheme pe Bucur, sa-i faca o prezentare, asa mai pe larg, si sa se vada ca de fapt eu am fost un om de buna credinta, am fost un patriot prin ceea ce am facut ….Eu am avut un aport inclusiv la democratizrea SRI, sa imi dea o medalie, si lumea va intelege ca presedintele tarii l-a premiat pe capitanul Bucur, care a reclamat politia politica. Atunci inseamna ca Basescu lupta impotriva politiei politice. Iar daca nu ar face-o, maine-poimaine nu o sa mai fie presedinte, si o sa vina sa reclame ca l-au bagat astia in puscarie, sau ca ii asculta telefonul… Si asa mai departe.”
Constantin Bucur a dezvaluit totodata si cum se fac interceptarile, aratand ca interceptarea telefoanelor este o anexa a muncii de informatii care ajuta la probarea acuzatiilor.

Ascultarea telefoanelor, “munca de baza”

Jurnalul National : Cum e normal sa se faca interceptarea si cum e anormal, de v-a determinat pe dvs. sa faceti dezvaluirile?

Constantin Bucur: Normal ar fi fost asa: ce dosar avea ofiterul care lucra in munca informativa? Ce dosar avea despre tine? Eu nu aveam cum sa stiu, el nu avea obligatia sa imi arate. Dar in baza unui documentar pe care il facea, il prezenta la un procuror, care erau de fapt doi, in caz de ceva … dar nu la orice procuror … e o treaba secreta totusi … si la asta te duceai cu mandat.

Mandatul de cine era eliberat?

Era completat de mine. Ofiterul care lucra completa mandatul. Si dupa mandat, punea intr-o mapa acolo si … zicea … asta e bandit si noi trebuie sa-i dovedim ca este bandit. Dar eu stiam deja ca el este bandit. Cam asta este interceptarea. Ii interceptam telefonul si din interceptare reiesea ca e bandit. Nu interceptam intai telefonul si din intercepare rezulta ca el este bandit.

Luati mandatul. Unde va duceati cu el?

Mandatul asta venea la mine la unitate, era inregistrat intr-un registru, nu statea la mine, statea la ofiterul respectiv, dar era vazut, era un numar… Adica daca e la numarul asta, e numarul pentru cineva, nu pot sa bag alta persoana sau sa mai bag alte persoane pe acelasi numar.

Era un mandat pentru un urmarit?

Da, pentru un  singur urmarit.

Venea mandatul si dvs ce faceati?

In caietul acesta unic, care e strict secret, erau completate din mandat niste date: numele, telefonul interceptat, perioada, de la data pana la data.

Cat era maximum?

Era pe sase luni, si mi se pare ca acum e la fel. S-a mai modificat putin dar in sensul ca dupa 6 luni se mai pot da inca trei luni … ceva pana la elucidarea cazului. Cu alte cuvinte, conform legii, toata viata… Si eu acolo avem persoane care aveau 2-3 ani de cand erau tot asa lungite…

Si dvs. pe baza acestui mandat, ce faceati?

Imi faceam treaba, adunam casete despre respectivul.

Dar erau tot timpul inregistrati?

Non-stop. Tot ce se discuta, 24  de ore din 24.

Din punct de vedere tehnic, cum se facea interceptarea? Era supravegheat telefonul non-stop si  legat la un dispozitiv de inregistrare? Cum?

Da, din centrala telefonica. Telefonul de acasa trece prin centrala telefonica … erau fire speciale, cu oameni speciali care lucrau din posta… Asta e treaba care se face legal.

Dar dvs. ce faceati? Ii spuneati celui din posta?

Nu. Nu aveam treaba, nu ii cunosteam, nu aveam legatura.

Si ei nu stiau, nu isi dadeau seama?

Singura treaba pe care o aveam cu cazul respectiv era un numar de telefon pe care il aveam de la ofiter pentru ca intram pe o convorbire. Pentru o treaba foarte urgenta… De exemplu: Domne, asta vrea diseara sa dea foc la ceva … la Cotroceni … nu ii mai trimiteai caseta. Pana ajungea caseta, o redai … etc… Luai legatura si ii ziceai vezi ca asta diseara vrea sa faca cutare lucru … o chestie grava … sau are un trafic de droguri … ceva ce era de siguranta nationala, nu orice… In felul asta luam legatura, in rest nu aveam nici o legatura.

Casetele inregistrate unde mergeau?

Mergeau la un alt compartiment, care facea redarea, le punea pe hartie… Existau si alti oameni care faceau…. Uite vezi aici e o treaba foarte importanta… Ei zic: Domnule stai putin, ca noi triam si nu opream la dosar faptul ca obiectivul urmarit avea relatii cu o femeie. Nu ne interesa pe noi. Desi, si asta e discutabil. Toate sunt discutabile. De ce? Pentru ca in momentul in care eu stiu ca tu ai niste relatii neprincipiale cu o femeie, cu sefii … te pot santaja? Foarte usor, am si dovezi. Si multe ilegalitati se pot face pe chestiile astea … ca sa nu mai zic… Ce se intampla… De exemplu tu esti prim-ministru. Eu nu pot sa iti interceptez telefonul,ca nu am voie, nu ? Dar eu ce fac, Magureanu, care vreau sa stiu exact ce faci si ce gandesti, ca nu era numai Elena Ceausescu bolnava dupa asa ceva… Si astia foarte repede se imbolnavesc, si Basescu, si toti presedintii care au negat interceptarea telefoanelor, dupa ce au iesit presedinti a inceput sa le placa. Vroiau sa stie despre ala cu ce se ocupa, ce face, ce hibe are. O alta ilegalitate de exemplu. Avand in vedere ca tu erai prim-ministru, eu nu puteam sa pun un mandat. Si atunci, tu ai acasa o femeie de serviciu, care matura, spala vasele. Si o puneam pe Gherghina…

Menajera de la capatul firului si ce facea Gherghina
Ce facea Gherghina? Facea foarte multe… In primul rand telefonul ei de serviciu era telefonul tau de acasa, ca la tine acasa lucra, iti ascultam telefonul tau. Unii zic ca … lasa domne … ca mafiotii nu discuta prin telefon…. Dar eu pot prin telefon sa iti fac cercul tau de prieteni. Si daca e sa ii fac informatori, eu trebuie sa stiu cu cine vorbesti tu… Pai mi-l fac informator pe ala care te suna o data pe an? Sau pe ala care te suna odata pe zi? Cu ala discuti, cu ala iti impartasesti tot ce vrei sa faci… Deci uite cate lucruri poti sa afli… Ca zic unii nu o sa discute ca vinde armament, sau droguri, sau nu stiu ce … nu discuta … dar pe mine ma ajuta foarte mult chestiile astea… De asta se pastreaza… Si asta e un foc de paie ce zic ei acum cu interceptarea telefoanelor, ca  se pastreaza nu stiu cat…

Pe vremea dvs. se pastrau mult timp sau se distrugeau periodic?

Se stergeau periodic dar ramaneau scripturile care mergeau la ofiterul de caz.

Satana din Est octombrie 12, 2009

Marile linii ale unei noi politici externe israeliene: Surpriza lui Lieberman
Editorial de Marc Henry în Le Figaro:

Avigdor Liebermen se declară gata să spargă un tabu al diplomaţiei israeliene. Zgomotosul ministru al afacerilor externe, într-un document confidenţial dezvăluit joi, propune nici mai mult nici mai puţin de a slăbi alianţa cu marele aliat american, fundament al întregii politici externe astatului evreu de mai multe decenii.

Această „revoluţie” nu lasă nimic la întâmplare. Ea survine într-un moment în care Barack Obama este în poziţie de slăbiciune.Un alt ministru, Benyamin Ben Eliezer, membru al cabinetului de securitate, nu ezită să afirme că preşedintele american „înoată în ceaţă” într-un moment în care George Mitchell, emisarul său special, întreprinde, fără mari speranţe, un nou turneu în regiune.

„Statele Unite sunt fără nici o îndoială cei mai buni prieteni ai Israelului în lume, dar dependenţa noastră exclusivă faţă de ele nu este sănătoasă pentru nici una din părţi. (…) Statele Unite şi Israelul trebuie să constituie coaliţii cu alte ţări”, preconizează raportul intitulat „Marile linii ale unei noi politici externe israeliene”. Avigdor Lieberman a dat el însuşi exemplul. După ce a fost pus pe tuşă de americani şi de majoritatea europenilor ca reacţie la declaraţiile sale considerate anti-arabe, şeful grupării Israel Beitenou, un partid ultranaţionalist, a sporit în ultimele luni vizitele în America Latină şi în Africa, „două continente multă vreme neglijate”.

Pentru a transmite acest mesaj, Avigdor Lieberman îi dă o tentă de bunăvoinţă.”Ceea ce vrem noi este să facilităm viaţa americanilor care sunt confruntaţi cu numeroase probleme în Coreea de Nord, în Afganistan, în Pakistan, În Iran, în Irak, în timp ce, în ceea ce ne priveşte, trebuie să învăţăm să nu mai avem tot timpul nevoie de americani”, a explicat şeful diplomaţiei.

În continuare, documentul deplânge faptul că ministerul israelian al afacerilor externe a devenit „ministerul afacerilor palestiniene”. „Este de neconceput ca relaţiile noastre noastre cu Statele Unite să fie centrate numai pe chestiunea palestiniană, în timp ce sunt alte dosare, cum sunt securitatea regională, lupta contra terorismului”, deplânge raportul. El respinge de asemenea de la bun început orice tentativă de a fixa un calendar pentru a ajunge la un acord final cu palestinienii, în timp ce Barack Obama vroia să încheie negocierile referitoare la un stat palestinian în următorii doi ani.

Avigdor Lierman propune ca părţile să se mulţumească cu un simplu „acord interimar” şi să fie lăsate deoparte „pentru o lungă perioadă de timp” problemele „dificile şi emoţionale”, ca viitorul Ierusalimului sau coloniile israeliene. Un scenariu pe care palestinienii nu au nici o şansă să îl accepte.

O altă necunoscută de amploare: Avigdor Lieberman sugerează o oarecare distanţare de Statele Unite fără a preciza care este strategia de rezervă în caz de eşec al tentativelor de apropiere cu alte ţări. Singura certitudine: pentru moment, rari sunt cei care par dispuşi să se prezinte voluntari pentru a sparge izolarea Israelului de la venirea la putere în primăvară a guvernului Netanyahu.

Legea „Big Brother” violează Constituţia şi libertăţile cetăţeneşti octombrie 9, 2009

Operatorii de telefonie mobilă şi furnizorii de internet nu mai sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni datele de identificare ale utilizatorilor şi să le pună la dispoziţia autorităţilor

Convorbirile telefonice şi e-mailurile nu vor mai fi stocate obligatoriu.

Curtea Constituţională a hotărât, joi, că legea care obligă firmele de telefonie şi furnizorii de internet să stocheze, vreme de şase luni, datele de identificare ale clienţilor lor, precum şi alte informaţii privind apelurile telefonice, mesajele scrise sau email-urile trimise de aceştia, încalcă legea fundamentală. Această lege nu este încă în vigoare, aplicarea ei fiind amânată până la sfârşitul acestui an.

Decizia Curţii Constituţionale vine după ce o organizaţie neguvernamentală, Comisariatul pentru Societatea Civilă, a susţinut, în cadrul unui litigiu civil cu firma de telefonie mobilă Orange, că această lege ar reprezenta o încălcare a secretului corespondenţei, prevăzut de Constituţie. Articolul 28 din Constituţia României prevede că “secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. Instanţa de fond a sesizat Curtea Constituţională, care a dat dreptate, joi, Comisariatului pentru Societatea Civilă.

// <![CDATA[//

Legea privind reţinerea datelor prelucrate în reţelele de comunicaţii electronice a fost adoptată de Parlament anul trecut, dar aplicarea ei a fost amânată, urmând să intre în vigoare abia în ultima zi a acestui an. Actul normativ prevedea că orice operator de telefonie fixă sau mobilă şi orice furnizor de internet trebuie să îşi creeze o bază de date în care să stocheze date de identificare ale utilizatorilor, suportul de comunicare sau echipamentul folosit de aceştia, precum şi data, ora şi durata comunicărilor. Legea preciza că toate aceste date puteau să fie accesate, la cerere, şi de poliţie, procuratură sau serviciile de informaţii, dar numai în cazurile în care s-a declanşat deja urmărirea penală şi numai în baza unui mandat emis de o instanţă de judecată.

Şi procurorii au contestat legea

După ce legea a fost adoptată, a stârnit reacţii de dezaprobare atât din partea societăţii civile, cât şi din partea Parchetului, motivele fiind însă net diferite. Astfel, mai multe organizaţii de apărare a drepturilor civile, printre care Asociaţia ProDemocraţia, APADOR-CH, şi Centrul pentru Jurnalism Independent, au cerut Avocatului Poporului să atace legea la Curtea Constituţională, pe motiv că prejudiciază drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. De cealaltă parte, procurorii s-au plâns că legea este prea restrictivă pentru că nu le mai dă voie să solicite listingurile de convorbiri telefonice decât după ce s-a început urmărirea penală şi numai cu autorizarea unui judecător. Vechea legislaţie permitea Parchetului să ceară aceste listinguri şi în timpul cercetărilor preliminare din cadrul unei anchete şi fără să fie nevoie de aprobarea unei instanţe de judecată. Procurorul general Codruţa Kovesi a susţinut că şi termenul de şase luni, cât ar urma să fie stocate datele, ar fi prea scurt. De altfel, în urma semnalelor negative venite din partea anchetatorilor, Guvernul a decis în februarie să suspende aplicarea acestei legi până la sfârşitul acestui an, termen până la care şi operatorii de telefonie sau internet urmau să îşi creeze bazele de date.

Legea anulată de Curtea Constituţională a fost creată pentru a transpune în legislaţia naţională o directivă europeană din 2006. Directiva este obligatorie pentru toate statele membre ale UE.

Un elev a castigat procesul impotriva Amazon si… 150.000 USD octombrie 6, 2009

Faimosul magazin online Amazon a intrat intr-un adevarat scandal in luna iulie 2009, cand a sters de pe e-reader-ele Kindle ale clientilor sai romanul “1984” a lui George Orwell. Motivele stergerii cartii au fost, conform declaratiilor Amazon, de natura legala (incalcarea unor drepturi de autor), insa nu toti cititorii au acceptat situatia.

Justin Gawronski, un elev in varsta de 17 ani, a fost atat de suparat de acest lucru, incat a dat in judecata Amazon. “Citisem deja aproape jumatate din carte si mi-am facut multe notite”, a declarat Gawronski pentru LA Times.

Notitele, necesare pentru studiu la scoala, erau facute chiar pe textul romanului, deci in momentul in care Amazon a sters cartea de pe Kindle, munca elevului a devenit complet inutila. Saptamana trecuta, procesul s-a incheiat favorabil pentru Gawronski, care a intrat astfel in posesia unei despagubiri de 150.000 de dolari americani.

Amendă pentru slovacii care folosesc defectuos limba maternă septembrie 11, 2009

In Bratislava, vorbirea perfectă te scuteşte de amenzi.

În Slovacia, folosirea de neologisme ar putea fi pedepsită pe viitor cu amenzi usturătoare. Până la 5000 de euro va trebui să scoată din buzunar slovacul care comite greşeli grave de exprimare. Asta prevede aşa-numita lege a folosirii corecte a limbii slovace. Fie el scris în cea mai curată limbă slovacă, textul legii a dat naştere unor controverse majore.

Fastfood, walkman, hobby. Cine abuzează de neologisme în mass-media slovace ar putea să plătească scump. Amenda pentru temerarul slovac căruia îi va scăpa din gură vreun “computer”, “provider” sau, de ce nu, chiar şi un “cheesburger”, s-ar putea ridica la 5000 de euro. De braţul lung al legii nu vor scăpa nici spoturile publicitare, care vor trebui să fie traduse integral în limba slovacă.

Limba slovacă şi etnicii maghiari

Cui serveşte legea? Greu de spus. Fapt este însă că ea vizează în mare măsură minoritatea ungară, care reprezintă 10% din populaţia slovacă. Va pune noua lege paie pe focul relaţiilor dintre Slovacia şi Ungaria? Va pune, consideră analiştii.

Pilaful cu carne de pui şi mirodenii nu este interesat de limba vorbită de convivii care se bucură de gustul lui. În micul oraş Samorin, situat în sudul Slovaciei, cele două fete ale familiei Horvath sunt ademenite să mănânce bucatele gătite de părinţii lor în două limbi. Tatăl comunică în limba maghiară, mama în slovacă.

Premierul slovac, Robert Fico, în dreapta, alături de fostul omolog din Ungaria, Ferenc GyurcsanyBildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Premierul slovac, Robert Fico, în dreapta, alături de fostul omolog din Ungaria, Ferenc Gyurcsany

Melanjul celor două limbi face parte din cotidian în familia Horvath. O familie mixtă, care trăieşte într-o comunitate formată din 12.000 de oameni, cei mai mulţi dintre ei etnici maghiari. Toţi admit însă că proiectul de lege al guvernului slovac este inutil şi interferează grav cu libertăţile individuale. Peter Horvath, capul familiei, este de părere că legea nu reprezintă nimic altceva decât imixtiunea statului într-o chestiune care nu provoacă nimănui un deserviciu.

Scut în faţa neologismelor

Dincolo de rumoarea creată de legea “folosirii corecte a limbii slovace”, detaliile acesteia nu sunt cunoscute nimănui cu exactitate. Nici măcar autorităţile responsabile cu elaborarea proiectului de lege. Un lucru este însă clar : limba slovacă trebuie apărată cu orice preţ de hoardele de neologisme care s-au abătut asupra ei. Indicatoarele rutiere, monumentele, statuile, chiar şi afişele publicitare, peste tot legea va sancţiona folosirea incorectă a limbii slovace.

Cu precădere însă în teritoriile în care etnicii maghiari sunt majoritari, informaţiile de pe indicatoare vor trebui să fie întotdeauna traduse şi în limba slovacă. Acolo unde lucrurile nu vor fi conforme cu legea, amenzile vor avea grijă să încondeieze tupeul nesupunerii. Cinci mii de dolari este suma maximă la care pot ajunge sancţiunile.

O lege cu iz politic

În răstimp, criticii legii au început să fie şi ei foarte vocali. Aceştia nu au nici o îndoială că planurile guvernului slovac de apărare a limbii naţionale reprezintă o provocare, fiind o lege cu pronunţat caracter politic, a cărei menire este de a înfierbânta spiritele şi de a arăta că statul este jupânul absolut.

Un lucru pe care puţină lume îl cunoaşte este acela că legea “folosirii corecte a limbii slovace” datează din 1995, ea fiind readusă în atenţia publică anul acesta de coaliţia naţionalistă a premierului Robert Fico.

Rothschild propune Marii Britanii să privatizeze autostrăzile pentru 100 miliarde lire sterline septembrie 1, 2009

Banca de investiţii NM Rothschild a propus politicienilor britanici un plan de privatizare a reţelei de autostrăzi din Marea Britanie pentru a obţine fonduri de 100 de miliarde de lire sterline, destinate susţinerii finanţelor publice, potrivit cotidianului local The Times

Companiile de administrare a drumurilor şi fondurile de investiţii în infrastructură vor concura pentru operarea autostrăzilor, se arată în planul băncii.

O variantă ar fi ca statul să plătească operatorilor pentru întreţinerea drumurilor sau taxarea directă a conducătorilor auto de către companii.

“Nu este neobişnuit ca diferite organizaţii să prezinte propuneri ministerelor, însă în final deciziile sunt luate de instituţiile statului, iar în prezent nu există planuri de a vinde o participaţie la Autoritatea pentru Autostrăzi”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Transporturilor.

NM Rothschild s-a aflat în spatele mai multor privatizări importante din Marea Britanie în anii 1980 şi 1990, precum cele ale companiilor naţionale din domeniile producţiei de oţel, gaze şi cărbune.

CINE E Rothschild?

http://www.inpolitics.ro/Blog/bilderberg/art/43982/BILDERBERG-5-Rothschild-family.html

http://pakalert.wordpress.com/2009/06/23/iran-elections-the-failed-rothschild-zionist-iran-coup/

Inca un partid al piratilor! Cand formam unul si in Romania ? august 20, 2009

Un partid al piraţilor, care susţine legalizarea partajării de fişiere pe Internet, asemănător celui din Suedia care a înregistrat un succes la alegerile europarlamentare, a fost lansat oficial în Finlanda, a anunţat, liderul formaţiunii, relatează AFP.

Partidul finlandez al piraţilor a obţinut susţinerea necesară pentru a forma un grup politic, a precizat preşedintele acestuia, Pasi Palmulehto.

“Suntem încântaţi că am putut strânge cele 5.000 de semnături necesare“, a afirmat el, menţionând că Partidul piraţilor figurează de acum în registrul oficial al partidelor finlandeze, realizat de Ministerul Justiţiei.

Partidul va cere “o reformare a legilor privind drepturile de autor, protejarea vieţii private, libertatea de exprimare şi transparenţa în politică“, a adăugat Palmulehto.

El a afirmat că organizaţia sa intenţionează să participe la următoarele alegeri locale, naţionale şi europene.

Partidul finlandez al piraţilor doreşte să legalizeze partajarea fişierelor pe Internet, să diminueze protejarea drepturilor de autor şi să elimine brevetele pentru programele informatice şi pentru produsele farmaceutice.

Partidul suedez al piraţilor a prezentat un program asemănător la alegerile europene din iunie şi a obţinut 7,1 la sută din voturi. După acest succes, partide ale piraţilor au apărut în Marea Britanie, Cehia şi în Australia.