A fost, de-ar mai fi iară,

Din neamuri tracice, regeşti,

O prea frumoasă ţară.

Şi era una pe pământ

Şi mândră-n toate cele,

Cum e icoana unui sfânt

Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet când privesc

La tot ce se întâmplă,

Şi în mormânt mă răsucesc

Şi cuie-mi intră-n tâmplă.

Eu nu mai simt miros de tei

În viaţa mea postumă,

Nu văd nici vajnici pui de lei,

Doar mucegai şi humă.

Luceferi nu mai strălucesc

Cand ţara e o rană,

Copiii mamele-şi bocesc,

Că n-au în blide hrană.

Cântat-am graiul românesc,

Această dulce limbă.

Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc

Prin alte ţări o schimbă.

Degeaba le-am lăsat cu dor

O “Doină”, să tresară!

Trecutul nu e viitor

Şi viaţa li amară.

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,

Din Nistru până-n Tisa.

Moldova-i astăzi jumătăţi.

Cât rău făcutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori

Din vremuri de urgie,

Şi m-am rugat de-atâtea ori

Mai bine să vă fie.

Avut-am piatră la hotar

Şi-n ţara noastră singuri

Cules-am holde din brăzdar.

Acum n-aveţi nici linguri…

O, biet popor, popor sărac,

Cu-o ţară prea bogată!

Tu vino-i răului de hac

Să nu ţi-o vândă toată!

Şi dă-i afară pe străini

Cu toţi îmburgheziţii,

Să nu-ţi mai fie-n alte mâini

Guverne şi poliţii!

Cu trupe de comedianţi

Numindu-le partide,

Sunteţi românii emigranţi

Din Rai în ţări aride.

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt

Şi-i goală visteria.

Mai daţi şi ape şi pământ

Şi vindeţi România.

Mihai Viteazu v-a lăsat

O ţară mai rotundă.

Voi azi aţi scos-o la mezat,

Străinii vă inundă.

Aveţi întinsul Bărăgan,

Şi nu aveţi o pâine.

Aveţi şi turme şi ciobani,

Dar duceţi vieţi de câine.

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi

Şi dulcea Mioriţă,

Păduri de brazi ce vă sunt fraţi,

Şi flori în poieniţă.

Aveţi o deltă ca-n poveşti,

Vedeţi să nu v-o fure,

Atâtea ape, atâţia peşti

Şi nu mâncaţi nici mure…

Nici vii pe deal nu mai zăresti,

Livezile se-uscară,

Când mărul Ţării Româneşti

Se-aduce de afară.

Albastrul cerului senin

Se-ntunecă mai tare

De-atâţia nouri de venin,

De-atâta delăsare.

Nu voi a vă-nvăţa de rău

Ci-ncerc a vă-nţelege.

De ani şi ani cădeţi în hău,

Nimic nu vă mai merge.

Ruşine să vă fie-n veac

Că v-aţi trădat străbunii

De parcă n-aţi fi pui de dac

Ci rude-aţi fi cu hunii!

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi

Să vă înece-n smoală,

Să fiţi doar simpli figuranţi

În ţara voastră goală…

Dar cu Basescu nu mai putem trai .A vandut prea mult ! A furat prea mult ! E timpul sa isi ia un glont in cap.

jos taxa auto,muie basescu,recuperare taxa auto,taxa de poluare 2010,suge pula,muie boc,muie tariceanu,muie udrea,muie pdl,jos taxa 

jos taxa auto,muie basescu,recuperare taxa auto,taxa de poluare 2010,suge pula,muie boc,muie tariceanu,muie udrea,muie pdl,jos taxa, taxa auto 2012, calculator taxa auto

Astfel, banii câştigaţi în România ajung în conturile unor firme deschise în ţări care nu impozitează aceste sume, precum Andora, Insulele Virgine Britanice, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg, Cipru sau Malta.

Offshorurile deschise în paradisuri fiscale sunt soluţiile pe care companiile din România le folosesc pentru a scăpa de impozitarea profiturilor

Astfel, banii câştigaţi în România ajung în conturile unor firme deschise în ţări care nu impozitează aceste sume, precum Andora, Insulele Virgine Britanice, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg, Cipru sau Malta.

Transferul profiturilor firmelor din România într-un offshore se face prin contracte de prestări servicii, de management, de împrumut, de drepturi de autor, a explicat pentru gândul consultantul fiscal Gabriel Sincu.

// “Practic, veniturile pe care le realizează firma din România sunt transferate prin contracte de servicii încheiate cu un offshore, reducând profiturile impozabile ale firmei româneşti. Impozitul astfel plătit în Romania devine foarte mic sau tinde spre zero iar profiturile sunt retrase din conturile firmei deschise într-un paradis fiscal şi folosite fără a mai plăti impozite”, a explicat Gabriel Sincu. Legislaţia din România permite ca această procedură să fie legală, dacă Fiscul nu descoperă, în urma unui control, că acele contracte de prestări servicii prin care se transferă câştigurile sunt doar o modalitate de a scăpa de impozitare

Potrivit reprezentanţilor Fiscului, nu există estimări referitoare la sumele pe care le pierde statul din neimpozitarea profiturilor “expatriate”. Oricine îşi poate deschide un offshore, dacă deţine banii necesari pentru înfiinţare.

Insulele Virgine Britanice

Ca paradis fiscal, Insulele Virgine Britanice au una dintre cele mai prospere economii din Caraibe. Cei doi “stâlpi” ai economiei sunt turismul (45% din venitul naţional) şi serviciile financiare (52% din venitul total provine din licenţele pentru companii străine).

Impozitarea profiturilor unei companii

Conform legii, companiile offshore sunt exceptate de la plata impozitului pe profit pentru o perioada de minim 20 ani. Companiile pot desfăşura orice activităţi legale cu excepţia celor bancare, de asigurări sau servicii de trust. Pentru aceste servicii este necesară obţinerea unor licenţe speciale.

Confidenţialitate

Documentele pentru înmatricularea companiei nu poartă numele acţionarului sau a directorului. Identitatea acestor persoane nu apare în nicio înregistrare publică.

Capital social

Capitalul social standard este de circa 37 de mii de euro

Contabilitate si raportari financiare anuale

Nu este obligatoriu să se completeze registre contabile şi nici să se depună declaraţii financiare anuale.

Costuri de înfiinţare-circa 1400 de euro

Taxa anuală- 700 de euro

Cipru

Cipru a devenit în totalitate stat membru al Uniunii Europene 1 Mai 2004. Este o ţară cu o economie privată în care rolul guvernului se limitează la regularizarea, supravegherea şi planificarea utilităţilor publice.

De asemenea, ţara oferă facilităţi bancare printr-un număr de bănci onshore, offshore şi instituţii financiare specializate.

Confidenţialitate

Identitatea acţionarilor sau a directorilor trebuie făcută publică. Identitatea proprietarului real al companiei este protejată prin lege.
Actiuni şi capital social

Aportul la capital poate fi în bani sau în natură, prin transferul altor active . Capitalul social standard este de circa 1.700 de euro.

Impozitarea profiturilor unei companii în Cipru

Firmele nerezidente, respectiv acele firme care nu au directori rezidenţi în Cipru, managementul este realizat în afara ţării şi nu există niciun venit generat în Cipru nu sunt supuse impozitării.

Contabilitate şi raportări financiare anuale

Anual trebuie depuse raportări contabile auditate de către un auditor independent autorizat. Companiile pot desfăşura orice activităţi legale

Insulele Seyxhelles

Insulele Seychelles sunt situate în Oceanul Indian între coasta de est a Africii şi India şi reprezintă unul dintre centrele offshore cele mai progresive din lume.

Confidenţialitate

Numele acţionarilor şi ale directorilor sunt înregistrate public.

Actiuni şi capital social

Capitalul social standard este de circa 3.700 de euro.

Impozitare

Companiile offshore din Seychelles sunt exceptate de la plata impozitului pe profit. Firmele pot desfăşura orice activităţi legale cu excepţia celor bancare, de asigurări sau servicii de trust. Pentru aceste servicii este necesară obţinerea unor licenţe speciale.

Costuri de înfiinţare- circa 1.100 de euro

Taxa anuală- 600 de euro

Ce este o firmă offshore?

- Este o companie care îşi desfăşoară activitatea în afara ţării în care a fost înfiinţată

Ce este un paradis fiscal?

- O ţară sau jurisdicţie în care companiile au avantaje fiscale, de regula impozit zero

Exemplu: Andora, Insulele Virgine Britanice, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Cipru, Malta, etc.

Cum deschid un cont bancar offshore?

- Deschiderea unui cont nu este o problemă specială, acesta fiind în majoritatea cazurilor deschis o dată cu compania offshore care este înfiinţată.

Deputatul PSD Robert Negoita a depus, marti, la Camera Deputatilor, o initiativa legislativa de modificare a impozitului anual pentru autoturisme.El spera ca initiativa să fie aprobata în regim de urgenţă, iar noul impozit să fie calculat din 2011.

Impozitul pe Aro ar putea scădea conform noii modalităţi de calcul / FOTO: masini-auto.blogspot.com

Imaginea 1/1

//

Iniţiativa legislativă introduce o nouă modalitate de calcul a impozitului, ce include trei variabile – preţul autoturismului, un coeficient în functie de capacitatea cilindrică şi un coeficient de poluare, scrie dailybusiness.ro.

Deputatul a explicat ca, in noua varianta de impozitare, valoarea autoturismelor va fi calculată şi prezentată anual de către Ministerul de Finanţe.

Negoita spune că pentru un Logan 1600 cc se va plăti un impozit de 60,9 lei, faţă de 63,92 lei în prezent. Pentru un Aro 244 de 3100 cc, impozitul va fi redus de la 2.320 lei la 180 lei.

În cazul automobilelor de lux, taxele vor creşte. Pentru un autoturism Mercedes Clasa C 1600 cc se va plăti un impozit de 281 lei faţă de 63,84 lei în prezent, iar pentru un Mercedes-Benz S 600 de 6000 de cc, se va plăti 11.250 lei, faţă de 4350 lei.

Sebastian Vladescu a declarat ieri ca guvernul si-a asumat riscul ca Romania sa fie penalizata de Comisia Europeana din cauza masurilor de combatere a evaziunii fiscale  care incalca legislatia europeana. Executivul a adoptat o ordonanta in acest sens care nu a fost publicata in Monitorul Oficial, deoarece se poarta discutii cu oficialii CE. Ministrul Finantelor a sustinut ca actul normativ nu va suferi modificari si ca va intra in vigoare pana la sfarsitul saptamanii viitoare.

„Riscul procedurii de infringement este asumat si este generat de nevoia de a reduce evaziunea din domeniul TVA intracomunitar, dar si pe anumite produse sensibile, cum sunt cerealele sau legumele si fructele. Vom face orice este necesar sa iesim din aceasta procedura de infringement inainte ca ordonanta sa atraga penalitati”, a declarat Sebastian Vladescu intr-o conferinta de presa sustinuta impreuna cu Vasile Blaga, ministrul Administratiei si Internelor. Prevederile ordonantei sunt valabile pana la 1 ianuarie 2011, iar guvernantii se bazeaza pe faptul ca pot trece cateva luni pana cand CE va aplica efectiv penalitati Romaniei.

Sebastian Vladescu a spus ca princi­palele zone in care se face evaziune fiscala sunt produsele accizabile si comertul intracomunitar. Guvernul a decis limi­tarea drastica a numarului de antrepozite de depozitare: la alcool au fost desfiintate, la tutun au ramas doua pentru fiecare operator autorizat, iar la produse energe­tice cel mult opt. La comertul intraco­munitar se prevede plata TVA la intrarea in tara pentru anumite categorii de pro­duse, cum sunt cerealele, legumele si fructele sau carnea. Masuri de reducere a evaziunii au fost luate si la duty free-uri.

Importatorii sunt cei mai afectati

Mediul de afaceri sus­tine ca deciziile gu­vernului pun in pericol firmele corecte. Astfel, produsele pentru care se va plati TVA la granita coincid, cu exceptia materialelor de constructii, cu produsele la care se va aplica taxarea inversa. Un importator va plati taxa de 19% la vama, dupa care in tara este obligat sa vanda fara TVA. Deoarece procedura de ram­bursare a TVA du­reaza foarte mult, firmele vor avea dificultati serioase de finantare si risca falimentul. Specialistii sustin ca diminuarea presiunii evazio­nistilor se putea face aplicand doar taxarea inversa.

„Plata TVA la granita mi se pare o chestie extrem de ciudata, pentru ca implica costuri administrative pentru stat si, de asemenea, costuri suplimentare de finantare pentru contribuabili, care, pana la urma, se vor duce in inflatie”, spune Gabriel Biris, Managing Partner Biris Goran. De asemenea, firmele care impor­ta bauturi alcoolice intentioneaza sa se mute in tarile vecine.

„Legea desfiinteaza antrepozitul fiscal si ma obliga sa aduc marfa direct banderolata, ceea ce e o chestiune cvasiimposibila, pentru ca fabricile nu au ca obiect aplicarea de banderole. Aceasta masura ne limiteaza drastic posibilitatea de a ne desfasura activi­tatea in Ro­mania. Am vorbit cu cole­gii mei din Ungaria sa ban­de­rolam toata marfa acolo si s-o aducem apoi in tara. Pier­- derile sunt greu de estimat, dar cred ca vor fi undeva la 15%-20% din profit”, ne-a declarat Tu­dor Furir, di­rec­tor general la Pernod Ricard Roma­nia.

MAI a confiscat 145 mil. tigari

Ministrul Finantelor a anuntat ca in primele cinci luni ale anului au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare de aproape un miliard de euro, s-au aplicat 69.000 de amenzi si masuri asiguratorii in valoare de 2,7 miliarde de lei. Vasile Blaga, ministrul Administratiei si Internelor, a spus ca structurile din MAI au confiscat intre 1 ianuarie si 1 iunie peste 145 de milioane de tigarete, peste 60% din totalul din 2009.

Pe 4 mai a fost aprobat Planul de actiune pentru cunoas­terea, prevenirea si combaterea activi­tatilor ilegale cu produse din tutun ce provin din Ucraina, Re­publica Moldova sau sunt transportate pe Marea Neagra, iar de atunci au fost confiscate peste 45 de milioane de tigari. Sebastian Vladescu a afirmat ca din suma de un miliard de euro pierduta de buget la tutun, cifra avansata de marii pro­ducatori, se vor recupera cateva sute de milioane de euro in acest an, iar anul viitor mai mult de jumatate.

As fi preferat invers.

Romania libera informeaza ca in fiecare an desfiintam in medie 1000 de scoli si construim 200 de biserici noi.

Sunt inca sate in care copiii devin navetisti de la 7 ani, parcurgand kilometri intregi pana la cea mai apropiata institutie de invatamant.
Aceleasi sate au minimum o biserica.

As vrea sa vorbesc frumos, tendentios si diplomat, dar mi s-a acrit sa imi tot caut cuvintele si sa fac floricele din hartie pentru a nu rani cugetele (mugetele) preacuviosilor imbecili.

O adunatura de bigoti analfabeti, pupatori de moaste si de cururi.
31 de MII de biserici care genereaza peste 3 miliarde de euro. Din buzunarele noastre, evident. Acesti 3 miliarde de euro acopera, conform BOR, doar 40% din necesitatile preanespalatilor. Da cat pizda mamii voastre va mai trebuie?
Si pentru ce? Pentru inca 200 de biserici pe an? In care sa faceti ce?

Am incercat sa gasesc un raport cu contributia financiara a BOR catre societate.
N-am gasit. Am gasit doar unul al baptistilor, cu donatii si proiecte. BOR are in schimb mii de pagini in care ne invita tot pe noi sa donam.

Pe langa donatii si taxe oficiale, mai apar si cele neoficiale. Daca nu le dai pe alea, reactia e univoca: Preaporcenia sa isi pune palma in cur si pleaca, lasandu-te cu mireasa / mortul / copilul in brate

Pt nunta: intre 3 si 10 milioane
Pt botez: intre 2 si 7 milioane
Pt inmormantare: 2 si 8 milioane (neoficial, daca vrei si 3 tarcovnici si altele)

Felul nostru de a aborda religia e feudal, batut in cap si precrestin.
Ne doare fix in cur de invatamintele in sine, cat ne pasa de ritualuri. Habar n-avem ce dracu a facut Sfantul Preafutenie de a ajuns in calendar, stim doar ca astazi nu se spala.
Aproape nici o baba nu stie ce-i cu sfantul asta Ilie si de ce e sfant; in schimb stiu ca zboara pe sus cand ploua si te trazneste daca indraznesti sa scoti apa sau sa-ti speli chilotii de ziua lui.

Credinciosii isi scriu numele unul altuia pe toaca, isi fac particele, ingroapa papusi pentru a li se ierta avorturile, isi dau in carti si platesc tiganci sa le ghiceasca in cafea.

Si lingem. La noi credinta e direct proportionala cu saliva. Mult. Lingem maini, cruci, troite, mozolim icoane, balim fragmente de cadavre, umplem de scuipat un altar de la un cap la altul, facem posta lingurita de impartasanie, pupam mortul, pupam mireasa, pupam poala popii care nu pupa poala noastra, tzocaim tot ce prindem in materie de cult.

Si nu ne rugam la Dumnezeu; ne milogim de el. Nu stiu cum ma-sa apare dumnezeu asta in scena fix in momente in care nu meriti nimic.
Esti muci la examen? “Doamne-ajuta”
Esti total paralel cu jobul la care te duci? “Doamne-ajuta”
Esti impiedicat si mototol si iar pierzi trenul sau avionul? “Doamne-ajuta”

Da de ce sa te ajute, ba milogule? Ce parastasul si canepa ma-tii ai facut sa meriti?

De Pasti ne dam foc cu lumanari. De Craciun ne scoatem ochii cu pocnitori. De ambele sarbatori ajungem la spital cu matele pocnite de atata crapat in noi.

In schimb, conform unui raport al Comisiei de la Bruxelles, peste 50% din adolescentii romani de 15 ani nu reusesc sa citeasca si sa inteleaga un text.
Fenomen care se numeste analfabetism functional.

Duceti-va la biserica, ma boilor. Mai pupati o poala, o pula, lasati cartea. Daramati in continuare 1000 de scoli pe an si faceti-va cate o biserica in fiecare camera si o troita pe fiecare palier. In cel mai rau caz, va popiti cu totii si va luati taxe intre voi.

România , tara care ar trebui desfintata.

BNR a redus dobânda-cheie până la un nou minim istoric Foto: Octav Ganea, Gândul

În următoarele săptămâni este de aşteptat ca băncile să mai taie din dobânzile la creditele în lei pentru firme şi populaţie.

BNR a redus dobânda de politică monetară pentru a patra oară în 2010, de la 6,5% la 6,25%, nivelul anunţat ieri de către Consiliul de Administraţie (CA) al băncii centrale fiind un nou minim istoric. Decizia vine în contextul scăderii în continuare a inflaţiei, dar şi a revenirii exporturilor, se arată în comunicatul emis de CA al BNR.

“Rata anuală a inflaţiei a coborât la nivelul de 4,2% în luna martie de la 4,47% în luna februarie, revenind astfel în interiorul intervalului de variaţie din jurul ţintei, în special ca efect al evoluţiei favorabile a preţurilor alimentare, pe fondul volatilităţii relativ reduse a cursului de schimb al leului”, explică oficialii băncii centrale.

Reducerea cu 0,25 puncte procentuale a dobânzii-cheie înseamnă implicit şi costuri mai mici la creditele în lei pentru firme şi populaţie, pentru că dobânda de politică monetară este cea la care băncile se pot împrumuta de la BNR în lei.

Cum băncile “cumpără” mai ieftin leii de la banca centrală, este de aşteptat ca în următoarele săptămâni românii să se poată împrumuta la rândul lor de la bănci la dobânzi de sub 10%. De la începutul anului, BNR a tăiat 1,75 puncte procentuale din dobânda de politică monetară, de la 8% la 6,25%, însă fiecare decizie de relaxare a politicii monetare a fost urmată de reduceri timide ale dobânzilor creditelor în lei.

În primul trimestru, rata medie a dobânzii la lei a scăzut cu 1,4 puncte pentru plasamentele aflate în portofoliile băncilor, la 8,03%, şi cu aproape trei puncte procentuale pentru sumele noi depuse, la 7,25%, arată datele BNR. Totodată, dobânda medie la lei a coborât cu 1,62 puncte la creditele existente în sold şi cu 3,04 puncte pentru împrumuturile noi. Per total, dobânda medie la împrumuturile noi în lei contractate de gospodării s-a diminuat în primele trei luni cu 2,38 puncte, la 14,2%.

Citez de pe Inpolitics: ”În perioada cînd dl.Traian Băsescu era ministru al Transporturilor, a început anchetarea dosarului Flota, iar în 1999 a fost gata prima expertiză, care îl găsea responsabil pentru o uriașă fraudă, de aproape 300 de milioane de dolari. Acea expertiză a fost trimisă Parchetului General”

”M-am opus să nu se facă asta, adică fostul ministru al Transporturilor care apoi devenea primar general să fie adus în cătușe, cu mare tam-tam mediatic, pe baza unei expertize care a durat trei ani. Am considerat în acel moment că interesul țării, înainte de integrare, era să nu se spargă coaliția de guvernare…Dl.Traian Băsescu era un personaj important al PD, partener important în coaliție, s-ar fi produs o sciziune. Povestea a continuat, dar fără anchete, fără aducerea sa la Parchet, fără tam-tam, iar singurii care au cunoscut dosarul au fost cei incriminați, li s-a adus la cunoștință fără tam-tam”

Foarte interesant! Dar ce sa intelegem din asta? Ca arestarile se fac cu tam-tam sau nu, ca SE FAC sau NU, in functie de dorintele unui presedinte sau altul? In functie de interesele politice, de aliante? Sau strategice, de moment? Emil Constantinescu confirma ca justitia ii e subordonata presedintelui?

De acord, domnu preşedinte, dar eu oricum i-am pus doar pe cei pe care mi i-aţi dat dumneavoastră pe listă… Da, Emile, dar tu azi eşti, mâine cine ştie. Nu vreau să mai am surprize cu vreunul pe care-l pun prim ministru şi după aia şi-o ia în cap.

Aşa… Mai vreau să nu pot fi suspendat de Parlament, să fie clar scris acolo, decât dacă e de acord şi Curtea. Cu ăştia de la Curte, Curtea Constituţională, ca să înţelegi şi tu despre ce vorbesc, mă descurc eu. M-am descurcat eu cu mogulii, ai văzut doar ce i-am ciuruit, n-o să mă descurc cu nouă boşorogi? Sigur, dom preşedinte, boşorogi, că altfel nici nu pot să le zic nici eu, dacă aşa le ziceţi dumneavoastră, să trăiţi!

A, să nu uit, bagă acolo la suspendare, dacă Doamne fereşte se-ntâmplă, să fie clar că intermaru n-are voie să schimbe guvernul. Şi să nu te pună dracu să te-atingi de articolul ăla care îmi dă voie să numesc ce premier vreau eu, indiferent ce majoritate se face în Parlament. Da, dar ştiţi, acolo, articolul ală e cam ambiguu, ca să mă exprim aşa, mai elevat, cum îi place lu domnu Patapievici. Adică tot cu scandal, ca şi până acum? Da, cu scandal Bocule, cu scandal, că doar nu vrei să mă plictisesc pe-aici pe la Cotroceni.

Să trăiţi, cu scandal să fie, domnu preşedinte, cu scandal! Buun…. Şi la chestia aia cu numărul de parlamentari şi cu unicameralul rămâne cum a zis poporul. 300, maxim. Maxim, am zis! Şi o singură cameră. Camera Reprezentanţilor să-i zici, aşa ca la licuriciu ăla mare, să vadă şi el că ne ţinem de cuvânt cu parteneriatul ăla strategic. El ne-a dat scut noi le luăm numele de la cameră. Yes, of course, mister President!

ooohh da … marele popor francez:

“Astăzi, în cadrul şedinţei grupurilor parlamentare reunite, PNL îşi va elabora strategia parlamentară pentru dezbaterea legii educaţiei, care înţelegem că a fost aprobată azi de Guvern şi faţă de care ne-am exprimat punctul de vedere şi în cadrul moţiunii simple depuse la Senat săptămâna trecută, dar pe care îl vom sublinia şi în cursul dezbaterii parlamentare care va urma”, a spus Voicu.

Vicepreşedintele liberal a precizat că, dacă există elemente de neconstituţionalitate, PNL îşi va exercita dreptul de a reclama legea la CCR.

“Dacă există elemente de neconstituţionalitate, vor exercita acest drept, însă până atunci vom participa activ şi în cadrul comisiilor şi în plen, cu amendamente, cu susţinerea poziţiei noastre şi vom vedea după ce se vor termina dezbaterile parlamentare care este situaţia constituţională a legii”, a spus Mihai Voicu.

El a acuzat “lipsa unui dialog şi încălcarea legii cu privire la durata dezbaterii publice pe care ar fi trebuit să o aibă această lege”.

Guvernul a aprobat, luni, proiectul legii educaţiei naţionale, urmând ca documentul să fie transmis în Parlament spre dezbatere în regim de urgenţă.

Principalele modificări propuse prin proiectul de lege vizează introducerea obligativităţii învăţământului până la vârsta de 16 ani şi a claselor pregătitoare, dar şi introducerea clasei a IX-a în învăţământul gimnazial.

“Atunci nu era o piaţă liberă, acum este greu să mai semnezi la nivel de stat, de guverne, înţelegeri prin care turiştii să fie trimiţi forţat să-şi petreacă vacanţele în România”, a spus Elena Udrea, întrebată de moderatorul emisiunii Naşul dacă Ministerul Turismului nu mai poate încheia înţelegeri cu alte state ca să aducă turişti în România, aşa cum turiştii sovietici veneau înainte de Revoluţie în ţara noastră.
La sugestia moderatorului de a căuta o dictatură cu care să se încheie un astfel de acord, Elea Udrea a replicat: “O dictatură luminată, ştiţi, mai zic eu aşa, din când în când că ţara asta mai are nevoie de o dictatură luminată“.

Udrea a arătat că o ţară interesată de încheierea unui acord cu România este China, pentru a facilita accesul turiştilor chinezi în ţara noastră.

Odata cu decizia guvernului american de a amplasa elemente ale scutului antiracheta in tara noastra s-a hotarat ca licitatia organizata de Ministerul Apararii pentru achizitia de avioane de lupta sa se incheie cu un castigator american: F16 aflat in uz, asa cum cotidianul „Financiarul” a scris in editia din 4 martie a.c. Urmeaza ca Pentagonul sa ceara la inceputul lunii viitoare acordul Congresului pentru a vinde Romaniei aparate in valoare de peste un miliard de dolari.

La inceputul lunii aprilie, Agentia de Cooperare in Domeniul Securitatii si Apa­rarii din cadrul Pentagonului va inainta documentatia necesara pentru aprobarea de catre Congres a vanzarii de armament catre Romania. De data aceasta, subiectul cererii este vanzarea a 24 de avioane mili­tare F16 aflate in uz, tranzactie estimata de specialisti la peste un miliard de dolari. Dar asta este doar prima parte a afacerii pentru ca, pentru a respecta conditiile impuse in Caietul de Sarcini de partea romana, aparatele vor trebui imbuna­ta­tite, ceea ce inseamna alte cheltuieli pentru Ministerul Apararii.

Aparatele, despre care se spune ca sunt folosite de Garda Nationala din SUA, vor sosi anul viitor, daca Parla­men­tul roman si Con­gresul american vor aproba tran­zac­tia. Vestea buna este ca la pachet cu F16 vine si promisiunea ca Romania va fi ad­misa peste 10 ani sa cumpere avioane de ultima generatie, adica aparate F35 in­vizibile. Vestea proasta este ca dupa recep­tia avioanelor care ne sunt livrate cu titlu gratuit va trebui sa le punem motoare noi. Or, potrivit unor specialisti militari, moto­rul, impreuna cu infrastructura aferenta, reprezinta aproape jumatate din valoarea avionului. Acest punct de vedere a fost confirmat si de Teodor Melescanu, prese­dintele Comisiei de aparare din Senat, care a declarat la un post de televiziune ca avioanele vor avea nevoie de motoare noi.

Lockheed Martin se arata dispusa

Intrebati fiind daca pregatesc vanza­rea celor 24 de avioane F16 ca rasplata pentru instalarea elementelor din scutul antiracheta pe teritoriul tarii noastre, americanii de la Lockheed Martin s-au eschivat spunand: „In conditiile in care atat instalarea scutului antiracheta in Romania, cat si contractul multirol pentru Fortele Aeriene sunt discutate si negociate intre Guvernul SUA si cel al Romaniei, Ambasada Statelor Unite la Bucuresti este mai in masura sa ofere aceste raspun­suri”. Dar asta nu i-a impie­dicat sa afirme ca sunt pregatiti sa ne dea apa­ra­tele: „Lock­heed Mar­tin are o istorie inde­lun­gata in ceea ce priveste crea­rea si dez­vol­tar­ea unor parteneriate globale puternice. Daca Guvernul Romaniei va decide sa isi modernizeze efectivele in domenii in care Guvernul SUA considera potrivita contri­butia Lockheed Martin, compania este pregatita sa faca acest lucru”.

O componenta foarte importanta din achizitia de avioane de lupta care vor inlo­cui batranele MiG 21 LanceR (care urmea­za sa iasa din uz, treptat, de anul viitor si pana in 2013) este asa-numitul contract de offset. Prin acest contract, vanzatorul se obliga sa aduca beneficiarului (in acest caz Romaniei) contracte militare si civile care sa genereze venituri egale cu costul tran­zactiei. In acest domeniu, Lockheed Mar­tin este foarte secretoasa: „In ceea ce pri­veste offsetul, avand in vedere ca trans­ferul de tehnologie F16 in uz catre Guver­nul Romaniei este facilitat de Guvernul SUA, va rugam sa va adresati reprezen­tan­tilor acestuia pentru informatii specifice”.

A doua petitie la Congres

Solicitarea adresata Congresului de a aviza tranzactia nu este prima de acest fel. Acum doi ani, Pentagonul a anuntat ca a informat Congresul american cu privire la posibilitatea de a vinde Romaniei 24 de avioane noi de lupta Lockheed Martin Corp F16 si echipamente aferente, impre­una cu alte 24 de avioane F16 din generatii ante­ri­oare care necesita imbunatatiri. Con­tractul era evaluat atunci la 4,5 mili­arde de dolari.

Pe site-ul oficial al Agentiei de Coo­perare in Domeniul Securitatii si Apararii (Defense Security Cooperation Agency), institutie care supervizeaza vanzarile exter­ne de arme, erau anuntate printre prin­cipalii contractanti pentru aceasta van­zare companiile: Lockheed Martin, Boeing Co, BAE Systems Plc, Raytheon Co, Northrop Grumman Corp, Pratt&Whit­ney – unitate a United Tech­nologies Corp, General Electric Co, Goo­d­rich Corp si L-3 Communications Holdings Inc.

Potrivit reglementarilor americane, Congresul are la dispozitie 30 de zile pentru a bloca vanzarea, insa actiunile de acest tip sunt foarte rare.

Reprezentantii Ministerului Apararii spun ca acest anunt nu este echivalent cu parafarea contractului. „Anuntul facut de Pentagon se inscrie intr-o practica nor­mala in Statele Unite. De fiecare data cand vor sa incheie un contract militar de o asemenea amploare oficialii de la Penta­gon trebuie sa informeze Congresul. Este un pas important care trebuie facut ina­inte de a se inscrie la o astfel de licita­tie”, ne-au declarat surse militare.

Traian Băsescu îşi vede promisiunea cu ochii: 24 de avioane F 16 second-hand pentru România

Profesorii si pensionarii vor impinge la avioane ca sa isi ia zborul

Era de așteptat ca odată cu amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul României, Statele Unite să fie mare câștigător al propunerilor de achiziţie înaintate de Ministerul român al Apărării Naţionale pentru achiziția celor 24 de aparate de zbor F16, aflate în uz.

Ştim, în momentul de faţă, că avioanele vor fi cumpărate din Israel, dar acestea nu pot fi utilizate imediat în România din cauza greutăţii şi a facilităţilor aeroportuare necorespunzătoare. De aceea, avioanele F 16 vor putea ateriza, în zonă, dar numai  pe aeroporturile din Ungaria şi Turcia. Rezultă, prin urmare, că miza financiară cea mare o reprezintă – nu posibilul comision de 10 % din tranzacţia propriu-zisă, – ci amenajarea aeroporturilor din România care vor trebui modernizate, precum şi adaptarea instalaţiilor de sol care deservesc aceste aparate de zbor.

Statele Unite au transmis informaţii preliminare către MApN referitoare la avioanele F-16, răspunzând astfel unor întrebări formulate de Armata română, scria Mediafax.”SUA au oferit doar informaţii preliminare Ministerului Apărării Naţionale referitor la avioanele F-16, ca răspuns la întrebări formulate de Armata română”, a precizat ambasada, fără a oferi detalii.

F-16 este un avion construit de Lockheed Martin.

Sa presupunem ca… Guvernul acorda fiecaruia din noi cam 100.000 de roni.

- daca cheltuim acesti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge in China;
- daca cumparam benzina, vor ajunge la Arabi;
- daca cumparam calculatoare, vor ajunge in India si Hong Kong;
- daca cumparam fructe si legume, vor ajunge in Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran;
- daca cumparam autoturisme mici si economice, vor ajunge in Japonia sau Germania;
- daca cumparam unul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge in Taiwan, si nu vor ajuta cu nimic economia româna.
Singura posibilitate de a pastra acesti bani acasa in Romania, este de a-i cheltui pe curve, gustosul vin românesc sau pe tuica, deoarece acestea sunt garantat produse autohtone.

ADN-ul a mii de români a fost supus unei analize atente în ultimii 15 ani. Datele genetice au confirmat datele istorice. Suntem urmaşii romanilor şi ai dacilor. Cu diferenţe între transilvăneni pe de-o parte şi munteni şi moldoveni pe de alta

Toţi oamenii care trăiesc azi sunt descendenţii unui singur bărbat care a trăit în Africa, acum 60.000 de ani. Este concluzia la care a ajuns cercetătorul american Spencer Wells în urma a mai bine de 10 ani de analiză a mostrelor de ADN din întreaga lume. Urmărind mutaţiile genetice ale cromozomului Y care se transmit din tată în fiu, Wells a reuşit să stabilească şi data în care omul a părăsit Africa şi rutele pe care primii oameni le-au urmat în drumul lor care avea să ducă la colonizarea întregii planete. Urmaşii lui Adam (cum a fost supranumit strămoşul îndepărtat african) pleacă din Africa în urmă cu 50.000 de ani şi într-un timp foarte scurt, la scară istorică, străbat toată coasta sudică a Asiei ajungând în Australia. Un alt val de africani migrează până în Orientul Mijlociu de unde se răspândesc în mai multe direcţii. Unii vor deveni urmaşii asiaticilor şi ai amerindienilor, migrând spre Est, alţii vor devenii strămoşii europenilor, migrând spre Vest. Românul Gheorghe Ştefănescu şi mai apoi Institutul de Genetică din cadrul Universităţii Bucureşti au la rândul lor o contribuţie în obţinerea unor astfel de rezultate.

Markerii genetici moleculari ai românilor

Spencer Wells este discipolul re-numitului gentician italian Luca Cavalli-Sforza, acelaşi care, în 1996, îi acordă fonduri ieşeanului Gheorghe Ştefănescu pentru a preleva mostre de ADN de la români în cadrul proiectului Human Genome Diversity. “Acest Gheorghe Ştefănescu a avut această iniţiativă, a fost foarte agreat de italieni, este un tip extrem de ambiţios. În primul rând era vorba de obţinere de probe de ADN din populaţia umană din România şi cercetarea lor în Italia. Asta se întâmpla în 1996 – 1997. El a obţinut nişte fonduri în cadrul acestui program, destul de consistente”, povesteşte profesorul doctor Lucian Gavrilă, directorul Institutului de Genetică al Universităţii din Bucureşti. “Cei de la Iaşi, trecând printr-o criză de finanţare în perioada aceea nenorocită, au vrut să salveze colectivul de acolo folosind aceste fonduri pentru acoperirea salariilor, lucru ce contravenea scopului pentru care se alocaseră fondurile. Omul a intrat în conflict foarte dur cu ei şi a trebuit să părăsească centrul de cercetări de la Iaşi. Acum este un simplu profesor de liceu”, spune Lucian Gavrilă. Pentru ca proiectul să nu fie abandonat, Ştefănescu îl încredinţează nou-înfiinţatului institut. “A venit disperat la mine. Eu începusem să pun bazele Institutului de Genetică. Mihaela Ştefan, un cercetător foarte promiţător, a preluat acest program. Am trimis-o la specializare în Roma. Acolo ea s-a achitat excepţional de programul respectiv, timp în care a tot prelucrat probele acestea de ADN din România. Vorbim de mostre de ordinul miilor, din populaţii distincte”, povesteşte profesorul.

Carpaţii, o barieră genetică

Deşi românii nu au deosebiri esenţiale din punct de vedere genetic faţă de restul europenilor, cercetarea preluată acum de Mihaela Ştefan a dat la iveală câteva rezultate care au entuziasmat geneticienii italieni. “Fata aceasta a descoperit un lucru foarte important. În funcţie de distribuţia acestor markeri moleculari legaţi de cromozomul Y, se pare că lanţul Carpaţilor a reprezentat o barieră de izolare geografică în calea migraţiilor. Carpaţii nu au permis amestecul genetic între populaţia sedentară şi migratori. Aceştia au venit, au furat, au ucis şi au plecat. S-au oprit la poalele Carpaţilor”, povesteşte profesorul Gavrilă, dând la iveală o altă descoperire. Din punct de vedere genetic, transilvănenii sunt uşor diferiţi de munteni şi moldoveni. “Ea a făcut o comparaţie între markerii din Moldova, Muntenia şi Transilvania. În Transilvania a constatat că există alte asocieri de markeri moleculari faţă de celelalte regiuni ale ţării“, spune profesorul Gavrilă.

Diferenţele nu sunt însă substanţiale, iar luat în mare, poporul român este vechi şi omogen. “Toate aceste studii arată că populaţia României are un genofond vechi şi foarte închegat, în care nu s-au permis multe infiltraţii de informaţie genetică. Introgresie genică – ăsta este termenul. Introgresia genică a fost minoră în cadrul populaţiei din România. Fenomen generat şi de factori geografici, dar şi de factori culturali, religioşi. S-a constituit un genofond – de pe vremea dacilor şi a romanilor”, spune profesorul Gavrilă, adăugând că cel puţin din punct de vedere genetic, marea migraţie slavă nu a schimbat mult poporul român. “Slavii aparţin tot rasei caucaziene. Chiar dacă s-a realizat un amestec, din punct de vedere genetic rezultatul nu a fost foarte diferit”.

Diferenţe de la sud la nord

Rezultatele Mihaelei Ştefan au fost verificate de alte două studii genetice care au dus la aceleaşi concluzii. Unul dintre acestea a fost efectuat de asistentul doctorand Dănuţ Cimponeriu. “În 2006 – 2007 eu am pornit pe altă cale. Ca să vedem dacă cercetarea este corectă şi populaţia României este într-adevăr puţin diferită între diferitele regiuni istorice, am analizat în 2006 – 2007 populaţia din sudul României, dar nu bazându-mă pe cromozomi, ci pe autozomi (cromozomii ce sunt aceiaşi pentru organismele din ambele sexe n.r.)”, povesteşte Dănuţ Cimponeriu. “Cu cât ne-am apropiat de munţii Carpaţi, cu atât rezultatele au fost mai diferite. După ce trecem de zona Urziceni şi Mehedinţi, în vest, rezultatele deja nu mai erau similare. Probabil că dacă am fi trecut arcul Carpatic, diferenţele ar fi fost mult mai mari. Alte colege de-ale mele au studiat markerii moleculari din genele pentru globine. Genele pentru globine sunt relativ conservate evolutiv. Au fost testate mutaţiile apărute în aceste gene şi au observat că există practic o divergenţă a mutaţiilor în ce priveşte răspândirea pe teritoriul ţării. Tot la arcul Carpatic s-a constatat că există o astfel de rupere în fluxul genic. Asta demonstrează că cei care trăiau peste munte s-au amestecat mai puţin cu alte populaţii pentru că era mai greu de ajuns acolo. Dar nu şi că cei de peste munte nu sunt români”, spune Dănuţ Cimponeriu, adăugând că, oricum, aceste diferenţe minore vor dispărea în scurt timp. “Aceste diferenţe se vor estompa în timp pentru că în prezent circulaţia nu mai este îngrădită, iar o barieră reprezentată de un munte nu mai înseamnă nimic. Cercetările care vor fi făcute peste câteva zeci de ani nu vor mai sesiza aceste diferenţe. Pe de altă parte, dacă aceste cercetări ar fi fost posibile acum câteva zeci de ani, diferenţele ar fi fost probabil mai mari”. Tocmai această amestecare a populaţiilor face tot mai grea descifrarea istoriei în materialul genetic. Din ce parte a Imperiului Roman au venit coloniştii care au dat naştere poporului român? Ce procent din materialul genetic al românilor provine de la daci sau de la slavi? Sunt întrebări la care studiul genetic poate da din ce în ce mai greu răspunsul, în lipsa termenilor de comparaţie. “Europa a fost scena unui întreg tăvălug de populaţii. Românii se aseamănă pentru că au trăit împreună vreme îndelungată, dar nu sunt esenţial diferiţi de alţi europeni sau caucazieni. Nu există un caracter genetic sau o mutaţie genetică specifică pentru România. Ne încadrăm în marea familie a popoarelor indo-europene”, mai spune profesorul Lucian Gavrilă.

Pentru a găsi mai repede clinici în afara ţării pentru cei care au nevoie de tratament, legea ar trebui modificată: în loc de trei clinici, cum se prevede acum, ar trebui să fie nominalizate şi zece. Aceasta este propunerea pe care şeful Direcţiei de Sănătate Publică din Bucureşti o are pentru îmbunătăţirea legii care reglementează tratamentele în străinătate.

Alţi experţi spun că dotarea spitalelor româneşti ar rezolva o parte din probleme. „Trebuie actualizată tehnologia de vârf”

Prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie:

„Circuitul dosarelor pentru tratamentul în străinătate s-ar putea restrânge dacă în spitalele de referinţă din ţară s-ar actualiza tehnologia de vârf. În serviciile de bronhologie din ţară se simte nevoia de aparatură de ultimă generaţie. Transplantul pulmonar nu se poate realiza în România din motive tehnice sau din cauza lipsei donatorilor. Persoanele care au indicaţie de transplant pulmonar obţin aprobare de la Ministerul Sănătăţii pentru clinicile în străinătate, însă listele sunt foarte lungi, iar aşteptarea este de lungă durată”.

Conf. dr. Daniel Popescu, şeful Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti:

„Comisiile de specialitate ar trebui să nominalizeze mai multe clinici din afara ţării pe care să le comunice DSP-urilor, în loc de trei cât propun a – cum. Astfel şansele să meargă totul mai repede ar fi mult mai mari. De multe ori retrimitem şi a doua oară cereri la alte clinici pen tru a se putea alege cel mai mic preţ din ofertele date. Clinicile nu răspund pentru că nu sunt obligate”.

Prof. dr. Mircea Cinteză, fost ministru al sănătăţii, senator:

„Voi propune în această sesiune parlamentară un proiect de lege prin care voi solicita să se decidă anual ce proceduri salvatoare de vieţi se vor face în România. Avem o lipsă severă de aparatură, însă avem şi aparatură în care s-au investit mulţi bani şi care nu e folosită fiindcă nu se prevăd fonduri. Se încep proiecte fără ca altele în care s-au investit sume uriaşe să fie finalizate.”

Aşteaptă o aprobare de 4 ani

Andrei Mihăilă are 4 ani şi de tot atâta timp părinţii lui se chinuie să-l ducă la tratament în afara ţării. Suferă de talasemie majoră şi singura lui şansă să trăiască normal este un transplant de celule stem, imposibil deocamdată în România.

Dosarul cu actele care justifică operaţia a fost depus la Direcţia de Sănătate Publică Prahova prima dată la jumătatea anului 2006.

„După doi ani de aşteptări, am aflat că dosarul s-a pierdut, aşa că am depus unul nou. De patru ani ne tot chinuim cu birocraţia. Acum un an au trimis solicitări către trei clinici însă nu a răspuns decât una din Ungaria, care a cerut 200.000 de dolari. Nu era suficient. Acum au trimis la alte clinici, din Franţa, Italia. Ne-au spus că tratamentul pentru el costă mult şi d-asta se întârzie atât însă, chiar dacă sunt de la ţară, eu tot mă lupt pentru copilul meu”, spune cu hotărâre Nicoleta, mama lui Andrei.

Băieţelul ei supravieţuieşte acum doar datorită transfuziilor de sânge pe care le face la fiecare două săptămâni, la Bucureşti, şi perfuziilor pe care mama lui i le face noaptea.

Petiţie pentru românii care au nevoie de tratamente în străinătate!

„Evenimentul zilei” a iniţiat o petiţie pentru a schimba soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate. Unii mor înainte de a le primi, alţii la scurt timp după ce ajung să beneficieze de ele.

Două prevederi legislative ar trebui schimbate urgent:

1. Discriminarea (aprobarea unui dosar se face în funcţie de vârsta bolnavului, vechimea dosarului şi preţul tratramentului);

2. Obligativitatea de a identifica trei clinici dintre care Ministerul Sănătăţii să o aleagă pe cea mai ieftină, ca la licitaţie (procedură greoaie, care conduce la întârzieri, uneori fatale).

„Evenimentul zilei” cere Ministerului Sănătăţii să renunţe la aceste prevederi legislative care condamnă la moarte mulţi români cu boli grave!

Pentru a semna accesaţi petiţia online sau decupaţi talonul din ediţia tipărită şi trimiteţi-l la adresa Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2 Bucureşti, cu menţiunea Evenimentul zilei, campania “Birocraţia care ucide”. Petiţia va fi depusă şi la Consiliul pentru Combaterea Discriminării.

România-i o ţară pur şi simplu necondusă administrativ, dar prădată cu aplicaţie. România-i o ţară care nu prea mai produce nimic, importă orbeşte şi se împrumută din străinătate ca să plătească salarii de bugetari şi pensii. România-i o ţară unde, în ultima vreme, jaful armat a devenit obişnuinţă a jurnalelor de ştiri şi tinde să ajungă poziţie în codul ocupaţiilor profesionale. România-i o ţară care, la 20 de ani de la Revoluţia anticomunistă, se (men)ţine tăcută pe bază de procurori şi ascultări de telefoane. România-i o ţară fără străzi care a cheltuit zeci de miliarde de euro ca să nu le aibă. România-i o ţară surprinsă an de an că ninge iarna, soarele arde vara şi după ploaie ies râurile din matcă.

Asta-i România despre care ar trebui să vorbească (şi să roşească) Boc; dacă ar şi avea cine să-l întrebe (şi dacă ar avea bun simţ). Nevolnicul ar avea extrem de multe lucruri de povestit. Dar puterea politică în ansamblul ei, ar cărei exponent e tocmai (vorba lui Adrian Păunescu) premierul-interjecţie, în loc să dea explicaţii, se preface că se luptă cu nişte himere care nu stârnesc nici o pasiune printre oamenii normali, învrăjbeşte categoriile sociale şi-i aleargă prin piaţa publică pe neobrăzaţii care nu strigă-n gura mare cât de înţelept, de sănătos şi de chipeş e preşedintele. Între altele şi pentru că pe fond de zgomot şi anarhie se dau cele mai mari tunuri şi se fac cele mai frumoase averi…

Vă amintiţi cum a început toată mizeria de acum? Peste Ocean, politicienii au promis şi au convins că oricine îşi va putea permite o locuinţă. Cum s-a sfârşit la ei şi cum începe la noi:

În 2009, prima ediţie a programului Prima Casă era o încercare aproape naivă de-a stopa prăbuşirea pieţei imobiliare, a construcţiilor şi a creditării bancare. Rezultatele s-au văzut: zero.
În 2010, guvernul insistă. Ce s-ar putea întâmpla dacă chiar va reuşi să obţină rezultate.

Mai întâi, ce s-a întâmplat în SUA:

Pasul 1. Ispita: garanţiile de stat. Cuplul magnific Freddie Mac şi Fannie May – fonduri guvernamentale de garantare – au promis că preiau riscurile băncilor care dau credite ipotecare pentru persoane cu venituri mici. Condiţia: 52% dintre clienţi să aibă venituri SUB medie.

Pasul 2. Schizofrenia. Nu e greu de ghicit ce a urmat. Dacă tu, cumpărător din clasa de mijloc, mergi la bancă să te împrumuţi, banca trebuie să găsească încă un client care în mod normal ar mai fi muncit mulţi ani până să-şi permită o casă.
Adică, să mărească riscul portofoliului ca să obţină dobânzi mai mici din tiparniţa FED. How cool is that? Boschetar? Respiră? E perfect!

Pasul 3. Beţia: bula imobiliară. Bani mai ieftini înseamnă preţuri mai mari. Clienţi mai mulţi înseamnă preţuri şi mai mari.

Pasul 4. Lăcomia: hazardul moral. Preţurile din ce în ce mai mari dau senzaţia că vor creşte la nesfârşit. Mai contează dacă îţi permiţi o casă? Cumperi acum, vinzi mai târziu, păstrezi profitul. Toată lumea e fericită. Sigur?

Pasul 5. Delirul. Se termină boschetarii. Preţurile încep să scadă. Proprietarii încep să vândă. Preţurile scad şi mai mult. Unii se trezesc că locuinţa lor a ajuns să valoreze mai puţin decât suma de plătit la bancă. Nu mai plătesc. Executări silite. Preţurile scad şi mai mult. Spirala continuă.

Pasul 6. Nota de plată. De pe acoperişurile Freddie, Fannie, Bear Sterns, AIG, Citi, încep să se arunce şefi, cu paraşutele de aur. Numără rar. Când trec de zece, înseamnă că băncile lor sunt prea mari pentru a fi lăsate să cadă.

Începe dominoul şi ajunge întâi în Europa, apoi în România. Bursele încep să cadă. Piaţa imobiliară începe să cadă. Împrumuturile încep să cadă. Economia începe să cadă. Guvernele anunţă planuri anti-criză, fiecare cât şi cum poate. România nu se lasă mai prejos. Printre măsuri, “Prima casă 2″:

Pasul 1. Ispita: garanţiile de stat. Dacă dai credite de 60-75 mii euro, cu avans de doar 5% şi dobândă tot 5% (euribor+4), statul îţi promite că tu, bancă, nu vei pierde nimic orice s-ar întâmpla.

Pasul 2. Schizofrenia. Cu 3000 de euro avans, adică un descoperit de cont pe card, şi venituri pe familie de 600 de euro poţi lua un apartament de două camere pentru care să dai în fiecare lună 300 de euro rată. Probabil, tot atât dădeai chirie.

Până aici, lucrurile s-au întâmplat sau se întâmplă. Mai departe, aşteptăm consecinţele. Cel mai rău scenariu:

Pasul 3. Mahmureala. Ştie cineva sigur dacă preţurile chiar s-au oprit din cădere? Care va fi impactul executărilor silite amânate până acum? Dar al proiectelor terminate şi nevândute pe care constructorii le pictează pe dinăuntru cu cai verzi, ca să doarmă băncile liniştite? Care va fi efectul îmbătrânirii şi al migraţiei? Dar al creşterii Euribor de la 1 la 5%, adică a dobânzii finale de la 5 la 9%? Bani scumpi înseamnă preţuri mai mici, ofertă mare înseamnă preţuri şi mai mici. [Citeşte şi când trebuie să tratezi căderea pieţei ca pe o veste bună]

Pasul 4. Depresia. La ultima întrebare, răspunsul e simplu. Dacă dobânda creşte de la 5% la 9%, rata lunară creşte de la 300 de euro la 450 de euro. Adică de la jumătate la trei sferturi din venitul familiei. Adică, venitul disponibil se înjumătăţeşte, de la 300 de euro la 150 de euro. O fluctuaţie de curs valutar sau o reducere de venituri poate să îl ducă chiar spre zero. Ce să faci în aşa situaţie?

Pasul 5. Stranger in bed. Numele adevărat al lui Freddie Mac este FHLMC. Pe Fannie May o cheamă FNMA. În România, garanţiile le dă FNGCIMM, o băncuţă guvernamentală care n-a căpătat până acum niciun nume popular (propuneri?).

Cum cine? Ea garantează miliardele de euro pe care băncile vor să le dea familiilor de la punctul 4. Dacă nu poate singură, îşi face asigurare. Dacă asigurarea nu ajunge, ne căutăm de bani. Deja vu!

Pasul 6. Nota de plată. Este România prea mare pentru a fi lăsată să cadă?

Plafoanele pentru Prima Casă 2, în milioane de euro (sursa: reflectiieconomice.zilisteanu.ro)

Lupta cea mai acerbă pentru drepturile românilor care au nevoie de tratamente în străinătate au dus-o până acum organizaţiile neguvernamentale. „Bunii samariteni” strânşi în Asociaţia „Salvează Vieţi” sunt printre cei mai virulenţi.

De când au înfiinţat anul trecut asociaţia, au mers aproape lună de lună la Ministerul Sănătăţii (MS) pentru a cere schimbarea legilor aberante care funcţionează, însă fără succes, pentru moment. Din interacţiunea cu nume roşii bolnavi care le cer ajutorul, Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu, două din membrele active ale asociaţei, ştiu însă foarte clar ce ar face lucrurile să meargă mai bine.

Cum comentaţi criteriile de se lecţie a dosarelor (se acordă punctaje după vârsta, costurile tratamentului etc.)?
Oana Gheorghiu: Indiferent de justificările pe care oficialii din MS le aduc introducerii acestor criterii, sunt lucruri peste care nu putem trece: vârsta – criteriu total discriminatoriu şi de neacceptat într-o ţară membră a UE, dreptul la viaţă este consfinţit de Constituţie, indiferent de vârstă; reintegrarea şi re inserţia: adică statul îi ajută doar pe cei care vor putea plăti impozite. Cam la asta se rezumă, nu? Costul – din nou un criteriu de neacceptat. Ce vină are un om că boala de care suferă nu se poate trata în ţara lui, căreia i-a plătit impozite şi că tratamentul e scump?

Faptul ca fondurile sunt limitate nu poate justifica introducerea unor criterii atât de aberante. Statul are obligaţia să asigure asistenţă medicală, iar fondurile limitate ţin mai mult de proasta lor gestionare. Ca exemplu: 40% din dosarele de tratamente în străinătate privesc cancere ale sângelui (leucemii, limfoame Hodgkins).

Cu toate astea, statul roman preferă să dea milioane pe transplanturi în stră inătate, deşi înfiinţarea registrului donatorilor neînrudiţi şi dotarea centrelor de transplant din România ar costa mai puţin şi ar ajuta mai mulţi bolnavi. Şi acesta e doar un exemplu.

Ce probleme aţi sesizat la nivelul direcţiilor de sănătate publică?
Carmen Uscatu: Problemele sunt foarte grave. Lipsa profesionalismului angajaţilor duce la blocarea dosarelor luni şi chiar ani buni. Cererile către clinicile din afară se trimit uneori în limba română, pe numere de fax uneori greşite, nu se verifică niciodată dacă cererea de ofertă a fost primită în străinătate. Angajaţii DSP-urilor nu discută cu clinicile din străinătate pentru că nu cunosc limbi străine. În plus, ofertele primite din afară nu pot fi comparate, pentru că nu se cer oferte de preţ complete.

EFECTE TRAGICE

Morţi după ce au făcut transplanturi târziu

Dragoş Croitoru, Nicolae Vladu, Marian David, Ionela Linte, Claudiu Voicu. Toţi aveau diverse forme de cancer al sângelui şi au murit anul trecut pentru că au ajuns prea târziu la tratament în afara ţării. Un caz strigător la cer este cel al lui Marian. Avea doar 28 de ani când a murit.

Timp de cinci ani a fost plimbat de medicii din România. „Nimeni nu ne-a spus că pentru boala lui există varianta transplantului în afara ţării. Am aflat întâmplător, după ce am văzut un caz similar la televizor”, povesteşte cu amărăciune Andreea Stamatin, prietena care i-a fost alături lui Marian până la sfârşit. Într-un târziu, tânărul a ajuns la transplant în Israel.

„Dacă am fi ajuns cu doi ani mai devreme, şansele lui erau altele. Fiindcă era foarte slăbit, nu a rezistat după transplant. Medicul de acolo chiar mi-a spus că nu mai vrea să primească pacienţi din România, fiindcă vin în stadii foarte avansate”, mai spune tânăra.

Tărăgănarea dosarelor din cauza regulilor birocratice condamnă la moarte mulţi tineri. „Pentru Dragoş Croitoru, Nicolae Vladu, Marian David, Ionela Linte, Claudiu Voicu, care au murit, statul român a cheltuit circa 600.000 de euro,” comentează reprezentanţii „Salvează Vieţi”, care cred că banii au fost „aruncaţi” fiind daţi prea târziu.

Petiţie pentru românii care au nevoie de tratamente în străinătate!

„Evenimentul zilei” a iniţiat o petiţie pentru a schimba soarta românilor care au nevoie de tratamente în străinătate. Unii mor înainte de a le primi, alţii la scurt timp după ce ajung să beneficieze de ele.

Două prevederi legislative ar trebui schimbate urgent:

1. Discriminarea (aprobarea unui dosar se face în funcţie de vârsta bolnavului, vechimea dosarului şi preţul tratramentului);

2. Obligativitatea de a identifica trei clinici dintre care Ministerul Sănătăţii să o aleagă pe cea mai ieftină, ca la licitaţie (procedură greoaie, care conduce la întârzieri, uneori fatale).

„Evenimentul zilei” cere Ministerului Sănătăţii să renunţe la aceste prevederi legislative care condamnă la moarte mulţi români cu boli grave!

Pentru a semna accesaţi petiţia online sau decupaţi talonul din ediţia tipărită şi trimiteţi-l la adresa Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2 Bucureşti, cu menţiunea Evenimentul zilei, campania “Birocraţia care ucide”. Petiţia va fi depusă şi la Consiliul pentru Combaterea Discriminării.

Rahm Emanuel „adoptă un rol precum cel al unui consigliere al unui cap mafiot, şopteşte sfaturi în urechea preşedintelui şi apoi determină opozanţii să se supună dorinţei «stăpânului»”, scrie “The Guardian” în ediţia sa de duminică, rezumând criticile la adresa şefului de cabinet al preşedintelui SUA, care curg necontenit în presa americană. Rahm Emanuel este acuzat pentru eşecurile lui Obama, iar unii consideră că el ar trebui să demisioneze în urma acestei polemici. Membrii unor think-tank-uri şi bloggeri americani văd în Rahm Emanuel un conservator ascuns, motiv pentru care nu a reuşit să obţină adoptarea reformei în sănătate şi a altor politici liberale de către Congres.

Nu lipsesc nici susţinătorii lui Rahm Emanuel.

Editorialista Dana Milbank a scris în “Washington Post” că “primul an al lui Obama la putere a eşuat în mare parte pentru că nu a urmat sfaturile şefului său de cabinet pe probleme majore. Obama are nevoie de mai puţini acoliţi şi de mai multă acţiune. Rahm ar trebui să rămână”. Potrivit “Los Angeles Times”, Prima Doamnă Michele Obama a fost înfuriată de articolul din “Washington Post”.

Rahm Emanuel, nascut într-o familie de evrei ortodocşi din Chicago, a fost voluntar în Israel, în timpul razboiului din Golf, în 1991. Ulterior a fost consilier al preşedintelui Bill Clinton, iar în 2002 a fost singurul congresman democrat de Illinois care a susţinut intervenţia SUA în Irak.

Polemicile din jurul lui Rahm Emanuel au colorat şi carierele multora dintre foştii şefi de cabinet ai preşedinţilor SUA, o funcţie care îl face pe deţinător să fie deseori numit al doilea cel mai puternic om din Washington. Nume grele ale politicii americane au ocupat acest post din umbra preşedinţilor. Fostul vicepreşedinte Dick Cheney şi fostul şef al Pentagonului Donald Rumsfeld au fost şefi de cabinet în timpul preşedintelui Gerald Ford. James Baker a ocupat aceeaşi funcţie în administraţia Ronald Reagan, înainte de a deveni secretar de Stat şi apoi secretar al Trezoreriei. Leon Panetta, actualul director al CIA, a fost şef de cabinet al preşedintelui Bill Clinton. Relevant este şi cazul şefului de cabinet al fostului vicepreşedinte Dick Cheney, Lewis Libby, condamnat pentru obstrucţionarea justiţiei, într-un caz în care a deconspirat identitatea agentei CIA Valerie Plame, al cărei soţ critica intervenţia militară americană în Irak.

Nemţii către greci: La muncă, nu la întins mâna! Cotidianul Bild: “Treziţi-vă mai devreme şi munciţi mai din greu!”

Publicaţia germană a ţinut o prelegere de “etică a muncii”, după ce premierul grec George Papandreou a vizitat Berlinul, unde a dat asigurări că el “nu cere ca pensiile şi vacanţele grecilor să fie plătite de contribuabilii germani”

Soluţia pentru depăşirea crizei bugetare din Grecia ar fi mult mai simplă decât îşi închipuie grecii, potrivit tabloidului german Bild. “Treziţi-vă mai devreme şi munciţi mai din greu!”, le-a transmis publicaţia, într-un material asumat de întreaga echipă editorială.

Sfaturile au fost oferite sub forma unei scrisori deschise către premierul grec George Papandreou, care s-a aflat la Berlin, la sfârşitul săptămânii trecute, în încercarea de a obţine susţinerea cancelarului Angela Merkel pentru planul de austeritate, fără a cere însă vreun împrumut. Pentru a înlătura orice suspiciuni, Papandreou declarase că el “nu cere ca pensiile şi vacanţele grecilor să fie plătite de contribuabilii germani”.

Bild admite că nici Germania nu este scutită de mari datorii, dar că le face faţă. Acesta s-ar datora faptului că “noi de trezim rezonabil de devreme şi muncim toată ziua”. Ziarul sugerează ca şi grecii să facă asemenea nemţilor următoarele:

• “Aici, oamenii muncesc până la 67 de ani. Şi nici nu mai există al 14-lea salariu pentru funcţionarii publici”.

• “Aici, nimeni nu trebuie să dea mită de 1.000 euro, pentru a obţine la timp un pat de spital”.

• “Aici, nu plătim pensii pentru fiicele generalului care nu şi-au găsit soţi”.

• “În această ţară, benzinăriile au case de marcat, taximetriştii dau chitanţe şi fermierii nu fură subsidii europene cu milioane de măslini care nu există”.

Stocarea fără motiv a datelor cu caracter personal contravine dreptului garantat în Constituţie al prezervării secretului poştal. Toate datele stocate până în prezent trebuie deci şterse, în conformitate cu decizia justiţiei. Sentinţa Curţii Constituţionale pare a fi o victorie pe toate planurile a celor care militează pentru protecţia datelor cu caracter personal.

E însă o izbândă condiţionată. Curtea Constituţională nu a interzis în principiu stocarea datelor cu caracter personal. Doar legea care stă la baza depozitării datelor contravine, în prezent, Constituţiei.

Planurile privind intensificarea supravegherii în numele siguranţei nu dispar definitiv. Dimpotrivă. În decizia actuală a Curţii Constituţionale se găsesc şi indicii privind modalităţile de schimbare a legii în cauză în aşa fel, încât să se conformeze legii fundamentale. În primul rând, datele cu caracter personal trebuie stocate separat, cifrate iar controlul lor să fie transparent. În cazul în care aceste premise sunt îndeplinite, forţele de ordine pot obţine permisiunea de a accesa datele cu caracter personal.

În plus, accesul trebuie să fie aprobat de un judecător, iar persoana verificată trebuie să fie suspectată de o crimă gravă, de exemplu de terorism, de periclitare a vieţii altora, de afectare a sănătăţii sau libertăţii cetăţenilor ori a întregii comunităţi.

Chiar dacă toate aceste condiţii la un loc par a forma un cadru restrictiv pentru accesul la datele cu caracter personal, scepticismul rămâne de rigoare. Statul are tendinţa de a acţiona preventiv în lupta anti-teroristă. În ultimii ani s-a putut observa o creştere a numărului supravegherilor telefonice sau informaţionale. În anul 2008 aceste cazuri au sporit la peste 5300. Iar supravegherile preventive, efectuate în absenţa unor suspiciuni motivate, nici nu apar în statistici. Acest fel de a acţiona nu este de natură a consolida încrederea populaţiei în propriul stat.

Serviciile de Informaţii nu sunt controlate de justiţie ci de o Comisie a parlamentului german, ai cărei membri s-au obligat să nu divulge secretele muncii lor. Totuşi, opinia publică află ocazional, din presă, de greşeli comise bunăoară de Poliţia Judiciară ori de Serviciul federal de informaţii (externe). Este bine că, prin intermediul mass-media, opinia publică are şansa de critica statul şi de a deveni, ca în cazul de faţă, o stavilă în calea tendinţelor guvernamentale de impunere a unor legi de securitate exagerate.

Alte două evenimente mai alimentează optimismul privind rezolvarea judicioasă a problemei stocării datelor cu caracter personal. În primul rând faptul că, din toama anului 2009, Ministerul german al Justiţiei este condus de Sabine Leutheusser-Schnarrenberger. Or, ea însăşi a înaintat o plângere împotriva legii privind stocarea datelor, emisă de fostul guvern şi amendată acum de Curtea Constituţională.

În al doilea rând, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, parlamentul european are mai multe drepturi de decizie. Comisia Europeană nu mai poate hotărî de una singură când vine vorba de datele cu caracter personal. În luna septembrie 2010, ordonanţa europeană privind stocarea datelor va fi supusă unei verificări atente. Iar decizia judecătorilor germani ar putea fi folositoare în acest proces.

Cuba a acuzat Statele Unite, a căror administraţie democrată încearcă să relanseze relaţiile cu Havana, că a amplificat subversiunea contra statului comunist.

Ministrul de Externe, Bruno Rodriguez Parrilla, a criticat de asemenea Occidentul în general pentru că a creat un sistem economic global ce aduce moartea a milioane de persoane în statele sărace şi pentru că lansează războaie pentru a prelua controlul resurselor energetice.

Calificând lunga blocadă economică impusă de Washington drept genocid, el declara Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU: “Politica americană contra Cubei pe care guvernul preşedintelui Obama a păstrat-o neschimbată a curmat vieţile cubanezilor.”

De asemenea, el arăta că moartea unui grevist al foamei – Orlando Zapata Tamayo – într-o închisoare din Cuba, despre care suporterii susţin că era prizonier politic iar Cuba arăta că este deţinut de drept comun, a declanşat o nouă escladare a subversiunii contra insulei.

Secretarul american de stat Hillary Clinton şi-a exprimat profundul regret pentru moartea lui Zapata şi arăta că acesta a fost închis deoarece a vobit deschis.

Experţii politici apreciază că această chestiune a dat o lovitură speranţelor unei îmbunătăţiri rapide a relaţiilor americano-cubaneze sau europene-cubaneze.

Vehemenţa discursului lui Rodriguez în faţa consiliului din 47 state sugerează că Havana are o opinie similară. Rodriguez acuza Occidentul că pozează în apărător al drepturilor omului la nivel mondial, dar este responsabil pentru abuzuri sistematice şi flagrante.

“Ei sunt cei care poartă responsabilitatea pentru actuala ordine economică internaţională ce ucide tăcut milioane de fiinţe umane care cad victimă înfometării, sărăciei şi bolilor care pot fi vindecate sau prevenite. SUA şi aliaţii europeni au recurs la manipularea terorismului pentru a lansa războaie al căror scop este controlarea şi cucerirea resurselor energetice din Irak şi Afganistan” .

Miniştrii europeni de Interne permiseseră de la 1 februarie a.c. autorităţilor antiteroriste de la Washington să aibă acces la datele stocate de către prestatorul belgian de servicii bancare SWIFT, vizând milioane de transferuri transfrontaliere de fonduri. Europarlamentarii au putut adopta această atitudine de frondă împotriva SUA graţie Tratatului de la Lisabona, care conferă puteri sporite legislativului comunitar.

Europarlamentarii au jubilat ieri – şi asta pe drept cuvânt, fiindcă respingerea retroactivă a Acordului SWIFT este un eveniment demn de luat în seamă. Mai întâi fiindcă deputaţii au folosit prima ocazie ivită pentru a-şi demonstra noua putere în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar. Pentru cei mai mulţi dintre legiuitori, procesul de reformă a UE durase prea mult. Din punctul lor de vedere, anii trecuţi au fost anii unor mari frustrări fiindcă, chiar dacă vocea Parlamentului se făcuse auzită, deciziile importante fuseseră luate în Consiliul European, al guvernelor ţărilor membre.

Această stare de fapt a luat sfârşit, graţie tratatului de la Lisabona. Acest tratat a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 şi conferă europarlamentarilor dreptul de a se pronunţa prin vot asupra tratatelor încheiate cu ţări terţe. Tema SWIFT a fost de aceea atât de importantă fiindcă a fost din întâmplare prima ocazie cu care legislativul comunitar şi-a arâtat noua putere. Şi fiindcă vorbirăm de întâmplare, o altă întâmplare, cam ciudată, a fost accea că minştrii europeni de Interne au votat cu numai o zi înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, unilateral, în favoarea aplicării Acordului SWIFT, conform vechilor proceduri. În ochii europerlamentarilor, acţiunea miniştrilor de Interne a fost un afront.

Că europarlamentarii au votat acum împotriva acordului Swift este mai puţin o revanşă, cât expresia unor dubii cu privire la justeţea prevederilor acestui acord, fiind vorba despre teme explozive cum ar fi combaterea terorismului, protecţia datelor şi drepturile cetăţeneşti. În dezbaterea care a precedat votul, chiar reprezentanţi ai Comisiei Europene şi Consiliului European, ajunseseră să spună că în forma actuală, acordul SWIFT este inacceptabil. Reprezentanţii celor două instituţii au recunoscut de asemenea existenţa unor carenţe de comunicare în raporturile cu eurodeputaţii. Mai pe şleau, cu toţii au recunoscut că este vorba despre un acord imperfect. La întrebarea dacă acesta ar fi fost mai bun decât niciunul, eurodeputaţii au răspuns aproape în cor că nu.

Remarcabilă este respingerea acordului SWIFT mai ales fiindcă UE a demonstrat puternicului partener american, că în UE domnesc alte principii în ce priveşte protecţia datelor, decât dincolo de Atlantic. Şi aceasta în ciuda masivei influenţe a unor diplomaţi americani, ale căror acţiuni au fost chiar tentativă de şantaj în ochii unora dintre eurodeputaţi. Sigur că niciun membru al legislativului comunitar nu-şi doreşte să fie acuzat că a fost complice la următorul atac terorist. Asta nu este însă nici posibil, fiindcă un acord valabil de asistenţă mutuală în probleme juridice încheiat între UE şi SUA vine să acopere zonele de risc apărute în urma invalidării acordului SWIFT. Apoi, este dat ca sigur că Belgia şi Olanda nu se vor putea eschiva de încheierea unor tratate bilaterale cu SUA în domeniu.

Votul Parlamentului European este salutar fiindcă legiuitorii nu ar trebui să facă niciun fel de compromisuri când este vorba de drepturile fundamentale ale celor 500 de milioane de cetăţeni ai UE. Scepticismul lor legat de o serie de prevederi ale invalidatului acord a fost pe deplin justificat. De exemplu, nu era clar cum s-ar fi putut apăra în justiţie cetăţenii de transmiterea mai departe a datelor lor bancare. Nu era iarăşi clar cât timp urmau să fie stocate aceste date şi nici nu existau mecanisme care să împiedice tranferul, de către SUA, a acestor date către ţări terţe.

După votul negativ al europarlamentarilor, toate aceste chestiuni trebuie reluate în discuţie, înaintea negocierii unui nou acord, fie că le place sau nu guvernelor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Din această perspectivă, respingerea acordului SWIFT nu numai că a fost remarcabilă, dar a fost corectă.

Va prezentam problemele pe care le-a întâmpinat un tânăr la contractarea unui împrumut prin programul guvernamental “Prima Casă”. Bărbatul a iniţiat demersul de a contracta un împrumut în august 2009 şi abia pe 22 februarie 2010 a avut banii în cont.

În şapte luni, tânărul a cheltuit în procesul birocratic 20% din suma solicitată băncii.

Clujeanul Eugen Olariu are 32 de ani şi deţine o firmă de servicii fotografice. A fost fotoreporter la mai multe ziare locale, dar acum lucrează pe cont propriu.

În august, Eugen s-a dus la bancă să se intereseze cum să obţină un împrumut prin programul “Prima casă”, care devenise operaţional în iulie. Găsise un apartament care-i plăcea într-un bloc din 2008, afacerea îi mergea, nu era dator la furnizori şi nu-şi luase niciodată salariul cu întârziere, fiind propriul său angajat.

A cerut un credit de 32.000 de euro, precizând că, din calculele sale, îşi permite o rată lunară de maxim 1000 de lei (250 de euro).

“Au început cu o analiză preliminară a veniturilor mele, iar primele acte pe care mi le-au cerut au fost balanţa firmei pe ultimele 6 luni şi adeverinţe de salariu pe ultimele 3 luni, plus atestat fiscal că nu am datorii către stat”, spune Eugen.

Veniturile sale nete atingeau 3000 de lei pe lună, din salariu şi dividende.

“După ce le-am spus cât câştig şi ce apartament vreau, au zis că e nevoie de evaluarea apartamentului şi, apoi, de un act notarial, antecontractul de vânzare-cumpărare, care presupune extras de la Cartea Funciară şi dovada plăţii avansului către vânzător”.

Apartamentul i-a fost evaluat la 34.000 de euro, iar antecontractul l-a semnat la notar pe 15 august. I-a dat un avans “rotund” vânzătorului de 2000 de euro, mai mare decât procentul obligatoriu de 5% din valoarea locuinţei (1700 de euro).

“Show-ul a început în septembrie”, spune Eugen. “M-au chemat la bancă şi mi-au spus că, în urma analizei dosarului, sunt în categoria de risc mediu şi nu pot să-mi acorde creditul decât dacă duc un coplătitor, un girant care să fie rudă de gradul 1 sau 2″.

Eugen a fost inclus la “risc de neplată”, deşi firma sa înregistrase profit de minimum 5.000 de euro în fiecare an de la înfiinţare. Dar s-a conformat. L-a trecut ca girant pe unul dintre fraţii săi, care era mai credibil pentru că… avea deja credite şi era cu ratele la zi. În ţara asta, dacă nu apelezi la credite, nu eşti credibil”, spune acesta.

În octombrie, l-au chemat din nou la bancă. “Pentru că vi s-a redus profitul pe septembrie 2009 în raport cu septembrie 2008 şi pentru că piaţa imobiliară e în scădere, deci există riscul ca, în caz de neplată, apartamentul să nu mai poată fi vândut la suma evaluată, trebuie să-i mai daţi 10% vânzătorului”. I-a dat încă 3100 de euro, inclusiv onorariile adiacente la notar.

Dosarul lui Eugen a ajuns la Fondul Naţional de Garantare a Creditelor, care mandatarul statului pentru programul “Prima casă”, abia la începutul lui decembrie, după 4 luni de la debutul procedurii. “Mi s-a spus că voi primi răspuns de la Fond înainte de Crăciun, dar l-am primit în 4 februarie. De ce? Pentru că ianuarie a fost lună moartă, nimeni n-a mişcat nimic până nu s-a aprobat bugetul de stat în Parlament”, îşi aminteşte Eugen.

Împrumutul a ajuns în contul lui pe 22 februarie. Per total, Eugen a primit 28.900 de euro, cu 3100 de euro mai puţin decât ceruse în august. Rata pe lună i-a fost stabilită la 200 de euro, iar perioada de rambursare a fost de 20 de ani.

În şapte luni, iată cheltuielile pe care le-a acumulat Eugen:

1. Avans către vânzătorul apartamentului: 5100 de euro (mai întâi 2000, apoi încă 3100).

2. Onorariul pentru evaluarea locuinţei: 400 lei.

3. Autentificarea la notar a ante-contractului de vânzare-cumpărare: 180 lei.

4. Extrase “de etapă” de la Cartea Funciară: 280 de lei

5. Autentificarea la notar a creditului bncar: 750 de lei.

6. Declaraţie notarială pe proprie răspundere că nu a deţinut şi nu deţine locuinţă 120 de lei (2 x 60).

7. Trei rate de dobândă, care rămân în cont până la stingerea creditului: 1000 de lei.

8. Asigurarea locuinţei: 750 de lei

9. Asigurarea de incendiu: 200 de lei.

10. Autentificarea la notar a actului final de vânzare-cumpărare: 1900 lei.

11. Intabularea şi ultimul extras de carte funciară: 250 de lei.

Total cheltuit în 7 luni: peste 6500 de euro (5100 de euro şi 5830 de lei).

Această sumă nu include asigurarea de viaţă pe un an care este obligatorie, cardul deschis la bancă, de asemenea obligatoriu şi benzina.

“În cazul meu, banca a făcut analiza de parcă luam un milion de euro împrumut”, încheie solicitantul Eugen

Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a autorizat Mossad-ul să ducă la îndeplinire misiunea de a-l asasina în Dubai pe Mahmoud al-Mabhouh, un membru al mişcării palestiniene Hamas, în cursul unei reuniuni la sediul serviciului secret, potrivit unor surse citate de Sunday Times.

La începutul lunii ianuarie, două maşini negre Audi A6 s-au oprit în faţa porţii principale a unei clădiri de la periferia de nord a oraşului Tel Aviv, adăpostind sediul Mossad-ului, serviciul secret israelian.

Benjamin Netanyahu a coborât din maşină, fiind întâmpinat de Meir Dagan, directorul agenţiei, în vârstă de 64 de ani. Ajutându-se de un baston, din cauza unei răni suferite în tinereţe într-o misiune, Dagan i-a condus pe Netanyahu şi pe un general într-o sală de conferinţe.

Potrivit unor surse informate cu privire la Mossad, în sală se aflau şi mai mulţi membri ai unui comando. Fiind persoana care îşi dă autorizarea finală pentru astfel de operaţiuni, Netanyahu a fost informat în legătură cu planurile de a-l ucide pe al-Mabhouh, subliniază cotidianul britanic.

Mossad-ul primise informaţii potrivit cărora Mabhouh intenţiona să călătorească în Dubai şi planificase să-l asasineze acolo, într-un hotel de lux. Echipa se antrenase deja pentru această misiune, folosind un hotel din Tel Aviv, dar fără a-i alerta pe proprietari. Deoarece misiunea a fost considerată ca neprezentând un grad mare de risc sau de complexitate, Netanyahu a autorizat-o, semnând astfel condamnarea la moarte a lui Mabhouh, asasinat la 19 ianuarie, potrivit The Sunday Times.

În ceea ce priveşte acuzaţiile la adresa Israelului în acest caz, preşedintele Consiliului conservator pentru Orientul Mijlociu, parlamentarul britanic Hugo Swire, a declarat: “Trebuie să se răspundă acestor acuzaţii împotriva Guvernului israelian. Nu este ceva care poate fi pur şi simplu trecut cu vederea. Nu poţi conduce politica externă în această perioadă extrem de sensibilă printr-un astfel de comportament ilegal”.

Terapia universală cu medicamente anti-retrovirale (ART) nu numai că ar salva milioane de vieţi, dar ar preveni şi transmiterea HIV prin a-i face pe cei ce poartă virusul mai puţin periculoşi pentru ceilalţi, consideră Brian Williams, de la Centrul sud-african pentru Epidemiologie şi Analiză (Sacema).

Deşi o asemenea iniţiativă ar fi scumpă iniţial, la un nivel de cel puţin 3 miliarde de dolari pe an doar în Africa de Sud, s-ar dovedi eficientă apoi prin reducerea costurilor pentru tratarea pacienţilor cu SIDA şi reducerea daunele economice provocate de decesele cu SIDA, arăta Williams în faţa Asociaţiei americani pentru Avansul Ştiinţei.

În absenţa unui vaccin, un program agresiv de tratament este cea mai promiţătoare cale de a controla boala ce afectează 33 milioane de persoane în lume şi ucide 2,1 milioane anual.

De asemenea, are potenţialul de a înjumătăţi infecţiile cu tuberculoză asociate cu HIV şi SIDA.

Două programe pilot de testare universală şi tratament vor începe în Africa de Sud în curând, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii a arătat că va susţine strategia dacă se dovedeşte eficientă.

Eugenia Lazăr, din judeţul Hunedoara, trebuie să primească de la statul român daune morale de 20.000 de euro pentru că i-a fost refuzat dreptul la un proces corect. Totul a început din vara anului 2000, de când femeia încearcă să afle cine se face vinovat de moartea fiului ei, care a decedat la câteva ore după ce a fost internat la spitalul din Deva.

Poveste-şoc

În noaptea de 10 spre 11 iulie 2000, Adrian Lazăr, fiul Eugeniei Lazăr, s-a prezentat, cu dureri mari în gât şi senzaţie de sufocare, la Urgenţa Spitalului din Deva, Era însoţit de părinţi.

„Înainte să ajungem la spital, pe căldură mare, Adrian băuse rece. Duminică a suportat durerea, dar noaptea ne-a trezit pe la 1.00 spunând că se sufocă. Am ajuns pe la 2.00 la urgenţă, la Deva. Doctorii i-au făcut nişte injecţii, dar n-au rezolvat problema. A fost chemat de acasă doctorul Marcu, ORL-istul specialist. Pe la 3.00-3.30, l-au băgat în operaţie. Mi s-a părut o dezorganizare totală acolo, în spital. Era o urgenţă maximă, dar medicul anestezist întârzia să apară. După o vreme, a ieşit cineva din sală şi ne-a spus «Operaţia a reuşit» dar n-a mai durat mult şi din aceeaşi sală a ieşit o asistentă mai tânără, care plângea. Apoi mi s-a spus că Adrian murise”, povesteşte Eugenia Lazăr.

Ping-pong între Parchete

Femeia nu a acceptat explicaţiile medicilor, care i-au spus că au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-l salva, şi a făcut plângere la poliţie.

Potrivit autopsiei efectuate de Serviciul Judeţean de Medicină Legală, moartea tânărului a fost provocată de faptul că traheotomia „a fost efectuată corect, dar tardiv”.În acelaşi raport se arăta că moartea tânărului s-a produs şi din cauza „necoordonării corespunzătoare a circuitu lui de urgenţă”, de la acel moment.

În luna noiembrie 2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a decis neînceperea urmăririi penale. A urmat un adevărat meci de ping-pong între instanţe. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba infirmă soluţiile de NUP şi cerea reluarea procedurilor, iar Parchetul Judeţean Hunedoara le reconfirmă.

În a doua jumătate a anului 2004, procedurile penale s-au schimbat, iar Eugenia Lazăr, de data aceasta asistată de un avocat, a cerut Judecătoriei Deva anularea deciziei de NUP. Iniţial a avut câştig de cauză, dar Parchetul a făcut recurs la Tribunalul Hunedoara şi a câştigat, sentinţa rămânând definitivă.

Eugenia Lazăr epuizase astfel toate căile legale din domeniul penal. A făcut plângere la CEDO, după care şi-a lăsat avocatul să se ocupe de formalităţi. Pe 16 februarie 2010, CEDO a emis sentinţa prin care statul român trebuie să plătească daune morale pentru că Eugeniei Lazăr i-a fost încălcat dreptul la un proces corect.

300 de milioane de lei pentru despăgubiri civile

Statul român a pierdut, anul trecut, 153 de procese intentate de cetăţenii români la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Într-o singură zi, marţea trecută, au fost pierdute trei procese la CEDO.

• Pentru românul de rând, această statistică se traduce prin despăgubiri în valoare de aproape 12 milioane de euro pe care statul român trebuie să le achite din buget.
• Potrivit bugetului pe 2010, Ministerul de Finanţe a primit, 297,54 de milioane de lei pentru „Despăgubiri civile”, categorie în care se încadrează şi daunele stabilite de CEDO.

CSM: Nu magistraţii sunt de vină, ci incoerenţa legislativă

În cazul în care vrea să-şi recupereze banii, statul poate da în judecată un judecător şi să solicite imputarea sumei plătite în urma unei unei decizii a CEDO, dar trebuie să dovedească reaua credinţă sau grava neglijenţă a magistratului. Fapt ce poate fi stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii, care, în decurs de un an de la hotărârea pronunţată de magistratul respectiv, poate analiza dacă acesta a comis vreo abatere disciplinară.

„E mare păcat că magistraţii sunt văzuţi drept vinovaţi în astfel de cauze, când chiar cei de la Strasbourg au criticat incoerenţa legislativă din România”, spune judecătorul Cecilia Morariu, purtător de cuvânt Consiliul Superior al Magistraturii.

RESEMNARE

Eugenia Lazăr: „Răul întâmplat nu mai poate fi reparat”

Eugenia Lazăr spune că a obosit tot judecându-se şi că, prin intervenţia de la CEDO, nu a vrut despăgubiri, ci doar să i se facă dreptate.

„Nu am nevoie de bani, pentru că banii nu mi-l aduc înapoi pe Adrian. Am vrut doar să mi se facă dreptate în ţară şi nu am avut parte de dreptate, fapt pe care sentinţa CEDO îl confirmă. După ce-mi plătesc avocatul, cu banii rămaşi mă duc la spitalul din Deva şi mă voi interesa ce aparat aş putea cumpăra aşa încât istoria să nu se repete.Despre medici şi procurori nu vreau să mai spun nimic. Nu vreau să merg mai departe pentru că răul întâmplat nu mai poate fi reparat, oricum”, spune ea.

Pe de altă parte, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Nicolae Paştiu, s-a arătat suprins de decizia CEDO şi susţine că procurorii şi-au făcut datoria.

„Cazul e dureros pentru toată lumea. Colegii mei însă au respectat procedurile legale. Într-un asemenea caz trebuie să ţinem cont şi de poziţia Colegiului Medicilor, care a stabilit că nu era vorba de o culpă medicală. Din acest motiv a fost susţinută soluţia de neîncepere a urmăririi penale, soluţie confirmată, până la urmă, şi de Tribunalul Hunedoara, prin sentinţă definitivă. Nu avem încă motivarea sentinţei CEDO, dar, după ce vom intra şi noi în posesia ei şi vom vedea care sunt argumentele, vom face o analiză”, ne-a declarat Nicolae Paştiu.

Aşa avertizează poliţiştii care se tem că numărul consumatorilor ce riscă să a jungă în puşcării va creşte, în lipsa unor modificări legislative care să-i scoată pe aceştia de sub „ghilotina” pedepselor care-i aş teaptă: între 2 şi 5 ani după gratii.

„Noi îi «iertăm» până când ajung să comită alte fapte”

„Cea mai mare problemă este de departe «Special Gold», ale cărui efecte sunt mai puternice decât cele ale ecstasy şi se fac simţite încă din primele minute de la momentul la care praful e «prizat». De aceea a şi fost inclus în categoria drogurilor de mare risc. Ajunge însă pe piaţa neagră la un preţ dublu decât cel cu care se vindea în magazine la finele săptămânii trecute, adică undeva la 50 de lei/doza de 0,25 de grame. Şi, în acest fel, va fi mult mai accesibil consumatorilor decât heroina care se vinde cu 80 de lei doza de 0,02 grame şi decât ecstasy, comercializat în cluburile de fiţe din Capitală cu 100 de lei pastila”, au avertizat poliţiştii.

Aceştia au admis şi că, până la o modificare a legii în privinţa consumului, îi mai „iartă” pe consumatori.

„Am a vut un tânăr de 21 de ani, consumator de heroină, pe care l-am prins de cel puţin patru ori cu droguri şi l-am «iertat» de fiecare dată. Nu era vina lui, se nenorocea în puşcărie, pentru că era bolnav. A trebuit să-i punem însă cătuşele în momentul în care a fost prins furând dintr-o maşină, disperat că nu mai avea bani pentru cele patru doze pe care şi le injecta zilnic. (…) Am mai avut probleme cu o puştoaică. Nu mai avea locşor pe corp să-şi injecteze drogul. Consuma de câţiva ani, iar părinţii ei – nişte prosperi oameni de afaceri – erau disperaţi. Am recuperat-o ultima dată dintr-un ghetou din Ferentari”, îşi aminteşte un poliţist care lucrează de ani buni în Combaterea Criminalităţii Organizate.

În privinţa traficanţilor însă pedepsele sunt dure şi se aplică: 20 de ani de puşcărie pentru cei care vor fi prinşi vânzând „Special Gold”. „Sunt convins că foştii proprietari ai «magazinelor de vise» nu au de gând să distrugă toată marfa. Probabil vor încerca s-o vândă «pe blat». Dar le garantez că or să se ducă acolo unde le e locul. Fără regrete!”, completează poliţistul.

Cât despre consumatori, chiar şi oamenii legii regretă Agenţia Naţională Antidrog (ANA): „Chiar reuşiseră să le garanteze unora dintre aceşti tineri nu doar tratament şi consiliere, ci şi reinserţie socială. Dar se pare că nu mai avem nevoie de specialişti…” .

„Premierul poate reînfiinţa ANA curând”

Reînfiinţarea ANA şi modificarea legislaţiei în privinţa consumului sunt şi doleanţele societăţii civile. „Problema amfetaminelor precum «Special Gold» este că dau o puternică dependenţă psihică, ceea ce-i face pe consumatori să o caute fără să mai ţină cont de riscuri. Trebuie reînfiinţată ANA şi trebuie modificată legea, să nu umplem puşcăriile cu tineri nevinovaţi”, spune psihiatrul Eugen Hriscu.

„O decizie poate fi luată la nivel guvernamental. Premierul poate reînfiinţa oricând ANA”, conchide medicul Tudor Ciuhodaru, de la Unitatea de Primire Urgenţe Iaşi.

Potrivit unor surse judiciare, citate de Mediafax, soţul femeii datora câteva mii de euro unor persoane. Bărbatul se ocupa cu schimbul valutar. Poliţiştii nu exclud ca mobilul crimei să fi fost recuperarea datoriei, însă recunosc că acest caz este unul atipic şi ar putea avea motive “mai grave”.

Femeia şi fiica ei au fost împuşcate cu o armă de calibrul nouă milimetri. Copila a fost împuşcată în frunte, iar femeia în tâmplă, potrivit aceloraşi surse judiciare.

Poliţiştii au organizat filtre în tot judeţul Suceava, dar şi la frontiera cu Ucraina.

Morala? Datoriile se platesc!

După aproape 10 ani de amânări, legea asigurării obligatorii a locuinţei împotriva riscurilor catastrofale ar putea intea în vigoare de anul viitor. Asta nu înseamnă că sistemul va fi operaţional: infrastructura tehnică nu va fi gata, iar banii strânşi nu vor fi suficienţi nici măcar pentru reasigurare.

Pentru stat, miza financiară este să nu mai dea despăgubiri din buget în caz de inundaţii, alunecări de teren sau cutremur. Asigurătorii speră ca pe lângă poliţele obligatorii să vândă şi unele facultative. Pentru contribuabili, miza este zero: vor plăti un serviciu indiferent dacă au sau nu nevoie de el. 20 de euro pe an pentru o valoare asigurată de maximum 20.000 de euro. Dacă nu, amendă între 100 şi 500 de lei. Ieri, asigurătorii au încercat să convingă că asigurarea obligatorie nu este o taxă, ”pentru că nu este scumpă şi îi e de folos asiguratului”. Este o taxă! Iată de ce:

1. Faţă de celelalte poliţe obligatorii, RCA şi răspunderea managerială, asigurarea obligatorie a locuinţei nu acoperă un risc pe care asiguratul îl prezintă faţă de terţi.
2. Preţul poliţei nu este stabilit liber pe piaţă ci prin Hotărâre de Guvern. Nu trece nici măcar prin filtrul necesar pentru celelalte impozite: regulile teoretice de adoptare a Codului Fiscal.
3. Preţul nu este diferenţiat în funcţie de nivelul de risc. O locuinţă cu risc seismic, în pantă şi în zonă inundabilă plăteşte aceeaşi sumă ca o locuinţă nouă din centrul unui oraş.
4. Valoarea asigurată nu acoperă nevoile majorităţii contribuabililor, în schimb acoperă suma necesară reconstruirii caselor modeste, rurale, expuse la riscurile acoperite.
5. Companiile de asigurări nu vor concura între ele pentru a oferi servicil. Dimpotrivă, ele au constituit o comapnie comună (Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor – PAID – la care sunt acţionari 13 asigurători: Clal, Astra, Groupama Uniqa (fosta Unita), City Insurance, Certasig, Ardaf, Generali, Carpatica Asig, Euroins (fosta Asitrans), Grawe, Credit Europe Asigurări şi ABC Asigurări). PAID va încheia poliţe, va plăti daune, va contracta reasigurarea internaţională (adică poliţa pentru cazul în care nu poate face faţă singură la un nivel mare al despăgubirilor) şi a anunţat că va cere bani de la buget pentru a-şi acoperi pierderile.

Capacitatea de a lua decizii este influenţată de nivelul de dopamină din creier, care are un impact direct asupra vieţii de zi cu zi, se arată într-un studiu al unor cercetători britanici, citat de BBC News.

Dopamina este o substanţă secretată de creier şi are un rol important la determinarea dispoziţiei. Cercetătorii au dorit să afle în ce măsură afectează dopamina procesul analitic de luare a deciziilor.

Prin urmare, cei 61 de participanţi la studiu au primit 80 de propuneri pentru petrecerea vacanţelor, cu destinaţii de la Grecia la Thailanda, şi apoi li s-a cerut să le acorde puncte în funcţie de atractivitate.

Pentru început subiecţii au primit zahăr şi au fost rugaţi să-şi închipuie că se află în respectivele destinaţii. A doua oară, cei care au participat la studiu au primit un medicament L-Dopa, utilizat la tratamentul persoanelor cu maladia Parkinson, care creşte nivelul dopaminei din creier.

După administrarea medicamentului, cercetătorii au descoperit că cei care au avut un nivel mai ridicat al sustanţei în creier au avut aşteptări mai mari de la destinaţiile de vacanţe şi au acordat punctele în consecinţă.

Astfel, studiul a confirmat faptul că dopamina joacă un rol important în privinţa plăcerii asociată cu diverse momente viitoare. Dopamnia joacă un rol important la luarea unor decizii importante, fie că este vorba de carieră, fie de întemeiera unei familii, a concluzionat coordonatorul studiului, Tali Sharot de la Universitatea UCL.

În momentul de faţă circa 2 milioane de hectare de terenuri agricole sunt necultivate, adică 20% din suprafaţa arabilă totală

Aproximativ 500.000 de persoane riscă să plătească în acest an penalităţi pentru că deţin circa 2 milioane hectare de terenuri agricole pe care nu le lucrează. Cifra reprezintă aproximativ 20% din suprafaţa arabilă a ţării noastre. Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a anunţat că este un susţinător al ideii de impozitare suplimentară a celor care nu lucrează suprafeţele agricole. “Sunt susţinătorul ideii de penalizare a celor care au terenuri agricole, însă nu le folosesc. Eu sunt un partizan al impozitării terenurilor agricole şi o penalitate pentru cei care nu exploatează terenurile agricole ar putea să apară. Din punctul meu de vedere, este binevenită”, a declarat Vlădescu. Acesta nu a avansat un cuantum al acestui nou bir. Ideea însă nu este nouă, fiind menţionată în vara anului trecut şi de preşedintele Traian Băsescu, care a declarat că subvenţiile trebuie primite doar de către agricultorii care îşi cultivă terenul, iar cei care îl păstrează nelucrat, “în interes speculativ”, ar trebui să plătească taxe şi penalităţi.

“În UE nu există terenuri nelucrate”

Printre statele unde în această perioadă se discută despre impozitarea terenurilor lăsate pârloagă se numără şi Armenia, unde Parlamentul dezbate o lege privind introducerea de noi taxe, printre care şi cea pe terenurile nelucrate, potrivit agenţiei de presă Arminfo.

Întrebaţi dacă în UE există o taxă pentru suprafeţele agricole nelucrate, reprezentanţii Ministerului Agriculturii au răspuns că acolo nu există terenuri pârloagă. “În UE nu există terenuri nelucrate. În UE se preţuieşte fiecare palmă de teren. La un moment dat exista obligaţia ca, pe o anumită perioadă (de maximum trei ani – n. red.), să se lase terenul nelucrat, pentru a se reface din punct de vedere al calităţii. Odată cu criza, nu mai există această obligativitate”, a declarat  secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu.

La rândul său, Ştefan Nicolae, preşedintele sindicatului Agrostar, consideră că aplicarea de penalizări va duce la multe dezbateri. “Impozitarea terenurilor nelucrate trebuie dublată de alte măsuri, precum neaccizarea motorinei. Trebuie avut însă în vedere că există şi persoane în vârstă care nu sunt de vină că nu-şi pot lucra terenul”, a spus Nicolae.

Potrivit calculelor , în acest an circa 200 de milioane euro reprezintă suma subvenţiilor pe care le vor încasa cele 500.000 de persoane ce deţin suprafeţe nelucrate. În 2010, producătorii agricoli vor primi plăţi pe hectar de circa 81 euro de la UE şi restul până la 110 euro de la bugetul de stat. În prezent, proprietarii de terenuri agricole plătesc la primării un impozit anual cuprins între 36 de lei şi 43 lei pe hectar.

Dacă statul român ar înceta să-şi plătească datoriile din drepturi de autor, aşa cum sugerează un proiect de lege propus de mai mulţi deputaţi PDL, care a trecut deja de Senat, numărul concertelor gratuite în aer liber şi al petrecerilor organizate de primării sau de alte autorităţi publice s-ar reduce simţitor. Proiectul de lege prevede că statul să nu mai plătească drepturile de autor pentru concertele în aer liber organizate de primării sau alte instituţii publice.

În afară de prejudiciile care li s-ar aduce compozitorilor, statul ar instaura în felul acesta un mediu necompetitiv, în care ar profita de concurenţa neloială la care ar fi supus mediul privat. „Acum, 80% dintre spectacolele susţinute în România sunt gratuite şi pică sub incidenţa acestei legi. Astfel, compozitorii români, dar şi cei străini pot interzice statului utilizarea operelor lor muzicale atâta timp cât nu vor mai primi bani din drepturi de autor”, a explicat, ieri, Dinu Ţurcanu, consilier juridic, care s-a alăturat compozitorilor ce au dorit să protesteze în cadrul unei conferinţe organizate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA).

Proiectul legislativ se află, până astăzi, în discuţie la Comisia de cultură de la Camera Deputaţilor, care va lua decizia finală. „Această lege, dacă va fi adoptată, va avea consecinţe extrem de nefavorabile faţă de ceea ce înseamnă actul artistic în această ţară”, este de părere Adrian Iorgulescu, preşedintele UCMR-ADA.

„Vanghelioanele”, în pericol

Legea nu îi va afecta, însă, numai pe compozitorii români, ci şi pe cei străini, care îşi vând drepturile de autor în România. „În ultimii ani, foarte mulţi artişti străini au fost invitaţi la spectacole organizate de primării. De exemplu, «Vanghelioanele» lui Marian Vanghelie, unde au cântat artişti ca Toto Cutugno ori Boney M.

În contractul pe care îl semnează pentru un astfel de concert sunt prevăzute şi drepturile de autor, pe care organizatorul trebuie să le plătească compozitorilor pentru melodiile pe care le interpretează artiştii. În cazul în care compozitorii respectivi nu ar mai primi drepturile de autor care li se cuvin, ar putea interzice difuzarea pieselor lor în România”, adaugă Ţurcanu.

Deputatul PDL Mihaela Şandru, unul dintre cei zece semnatari ai proiectului de lege, spune că „a fost o neînţelegere”, însă reprezentanţii UCMR-ADA susţin că legea apare scrisă alb pe negru şi nu pot exista urme de neînţelegeri. Reprezentanţii UCMR-ADA afirmă că în nicio altă ţară din Europa nu există o astfel de exceptare a statului de la plata drepturilor de autor. „Este o măsură aberantă. Nimeni nu s-a gândit mai mult de lungul nasului la ce s-ar putea întâmpla dacă s-ar adopta o asemenea lege, este o măsură tipic românească”, crede Ţurcanu.

„Sper că e o glumă! Au nevoie de noi în campanii”

Această măsură este exagerată, susţin reprezentanţii UCMRADA, care spun că există posibilitatea ca instituţiile străine care se ocupă de colectarea banilor din drepturile de autor de la UCMRADA (aproximativ 19 milioane de euro au plecat anul trecut numai către America) să desfacă prezentele contracte, astfel încât posturile de radio şi televiziune, case de discuri sau operatori prin cablu nu vor mai putea să difuzeze repertoriul muzical mondial.

Asta pentru că utilizatorii români difuzează muzică străină în baza autorizaţiilor date de UCMR-ADA, auto riza ţii specificate în urma contractelor încheiate între UCMR-ADA şi organismele străine de gestiune. Laurenţiu Duţă, unul dintre cei 6.500 de compozitori afiliaţi la UCMR-ADA, spune că o astfel de măsură poate fi luată numai de oameni „care nu iubesc muzica”.

„În străinătate, la orice eveniment se plătesc drepturile de autor. Trupa este invitată pentru că piesele sunt nişte hituri şi lumea vrea să le audă. Chiar dacă autorul nu este pe scenă, el este prezent prin creaţia sa, prin geniul său”, crede Duţă. Solistul formaţiei Trei Sud Est adaugă: „Sper totuşi că este o glumă, până la urmă şi ei au nevoie de noi în campaniile electorale”.

Un grup de companii din industria chimică, alimentelor, petrolului şi farmaceuticelor, condus de British American Tobacco (BAT), a influenţat Tratatul UE, cu modificări care au pus accentul pe interesele de afaceri în detrimentul sănătăţii publice, potrivit unui raport citat de EUObserver.

Raportul a fost realizat de profesori de la University of Bath şi University of Edinburgh, în urma analizei a circa 700 de documente interne ale BAT, unul dintre cei mai mari producători de tutun la nivel mondial.

Autorii susţin că au găsit dovezi potrivit cărora BAT s-a asociat, la jumătatea anilor ’90, cu institutul de cercetări European Policy Centre din Bruxelles, pentru a crea un grup care să se asigure că evaluarea opţiunilor de strategie la nivelul UE pune accentul pe interesele de afaceri, în detrimentul sănătăţii publice.

Reprezentanţii Comisiei Europene nu au ştiut că BAT a fost implicată în această campanie, reiese din studiul apărut în jurnalul Public Library of Science Medicine şi finanţat de Smoke-Free Partnership şi Cancer Research UK, citat de Mediafax.

Potrivit raportului, BAT a constituit o reţea de coordonare a strategiilor formată din companii importante, precum Shell, Zeneca, Tesco, SmithKline Beecham, Bayer şi Unilever, care a efectuat o campanie multi-anuală de lobby cu scopul de a influenţa siastemul de analiză a impactului la nivelul UE.

Există mai multe sisteme de analiză a impactului, folosite ca instrumente de evaluare a posibilelor schimbări legislative, fiecare scoţând în evidenţă diferite aspecte ale implicaţiilor optării pentru o lege sau alta.

Unele dintre aceste sisteme pun mare accent pe impactul asupra mediului sau sănătăţii, în timp ce altele pe impactul financiar.

Analizele de impact, care iau în considerare costurile şi beneficiile unei anumite strategii, sunt criticate în raport, întrucât costurile suportate de mediul de afaceri sunt uşor cuantificabile, în timp de impactele fundamentale, precum costul vieţilor pierdute sau afectate, nu sunt la fel de uşor de măsurat.

Forma analizei de impact promovată în această perioadă de BAT şi grupul condus de acesta, împărtăşită în ultimă instanţă de UE prin modificările aduse Tratatului UE, a fost susţinut de companii, potrivit studiului, întrucât s-a crezut că va limita introducerea restricţiilor privind fumatul în locuri publice şi a publicităţii anti-tutun.

Cercetătorii au descoperit documente ale BAT potrivit cărora membri din conducerea companiei au aflat că această formă de analiză a impactului a fost folosită cu succes de producătorul de ţigări Philip Morris, în SUA, în acelaşi scop.

Într-un document de uz intern folosit de studiu se arată că “nicăieri la nivel mondial Guvernele nu trebuie, în practică, să îşi justifice acţiunile prin analize costuri-beneficii, susţinute de analize riguroase ale riscurilor. O oportunitate de a promova o astfel de cerinţă a fost identificată în UE”.

Potrivit documentului, British American Tobacco şi sectorul de profil au constatat că “o coaliţie amplă de companii cu viziuni asemănătoare ar putea fi capabile să convingă statele membre să modifice tratatul, impunând obligativitatea analizei costuri-beneficii şi a evaluării riscurilor”.

În acest scop, din 1996, BAT s-a bazat pe European Policy Centre (EPC şi uneori a colaborat cu Weinberg Group, companie de consultanţă care a avut legături cu Philip Morris.

EPC a format în acest scop Risk Assessment Forum, în beneficiul BAT şi alianţilor săi.

În ultimă instanţă, campania BAT a fost un succes, contribuind la modificarea Tratatului UE în sensul dorit, graţie colaborării cu un institut important de cercetări şi înfiinţării unui grup de sprijin. Astfel, BAT a evitat percepţia că un mare producător de tutun se află în spatele modificării strategiei UE.

Aceasta nu este singura declaraţie controversată la lui Pat Robertson, evanghelistul a mai stârnit comentarii aprinse când a pretins că are puterea de a deturna uragane prin rugăciune, a denunţat religia hindusă ca fiind satanică, islamul demonic şi anumite amendamente ale protestantismului ca expresii ale spiritului Anticristului. A născut o controversă mondială când a îndemnat la asasinarea lui Hugo Chavez şi a clamat starea precară de sănătate a lui Ariel Sharon ca fiind lucrarea lui Dumnezeu.

„E capitalismul un păcat?”. „Pentru mine, da. În momentul acesta, e diabolic, e contrar a tot ceea ce înseamnă binele. Capitalismul e rău, de aceea trebuie eliminat”, este una dintre discuţiile lui Michael Moore cu un pastor american în care sistemul e pus pe lista păcatelor capitale.

Prin urmare, „Dumnezeu va veni pe pământ şi-l va eradica”, pentru că este „imoral şi obscen”, sunt câteva dintre argumentele care pigmentează demonstraţia lui Moore în „Capitalism: o poveste de dragoste”, care ajunge de mâine în cinematografele din România.

Apelul la religie e ineficient, chiar rizibil în acest context, însă în schema manipulatorie a lui Moore – alături de copii şi soţii plângând, „Carmina Burana” pe fundalul unor grafice despre mărirea corporaţiilor şi decăderea ce tă ţeanului simplu – e vital. „Cred că am ratat pasajul din Biblie unde scrie că Iisus e capitalist”, încheie sarcastic cineastul.

„Aristocraţia managerială”

Documentarul, construit pe tiparul lui „Bowling for Columbine”, „Fahrenheit 9/11” sau „Sicko”, demonizează nu un întreg sistem, ci felul în care acesta s-a transformat de la un punct încolo, iar Moore marchează cotitura făcută în epoca lui Ronald Reagan (din 1980 încoace, veniturile managerilor au crescut cu 649% faţă de cele ale muncitorilor), când corporaţiile au început să preia pute rea în Statele Unite. E un protest faţă de „aristocraţia managerială” – acel 1% din populaţia SUA – care controlează toate domeniile-cheie.

Contextul în care s-a lansat acest film vara trecută, la Festivalul de la Veneţia, când Hugo Chàvez a păşit pe covorul roşu, a iscat discuţii intense pe tema capitalism vs socialism. Moore a fost acuzat, printre altele, că priveşte subiectul unilateral şi că ignoră voit aspectele pozitive, de dragul demonstraţiei. În plus, critici din fostele ţări socialiste i-au amintit politicos că n-ar fi făcut niciodată acest documentar dacă ar fi trăit în fostul bloc din Est.

„Capitalism: o poveste de dragoste” aduce totuşi în discuţie câteva dezvăluiri şocante. Una ar fi legată de profitul pe care îl scot companiile din moartea pre matură a angajaţilor lor. Fără ştirea familiei şi schimbând beneficiarul, acestea încasează sumele din asigurările lor. „Eşti mai valoros mort decât viu pentru unele companii”, spune cinic un avocat, care dă şi numele unora dintre aceste corporaţii.

O altă anomalie: peste 6.500 de copii au fost aduşi la o casă de corecţie pe nedrept, la recomandarea unui judecător aflat mână în mână cu patronul respectivului centru. Firma încasa milioane de dolari de la stat.

Un mare semn de întrebare se află şi în dreptul planului de salvare a băncilor, pentru care statul american a dat 700 de miliarde de dolari. Întrebată ce s-a întâmplat cu banii, Elizabeth Warren, preşedinta Comisiei de supraveghere a sectorului bancar din Congres, dă o replică uluitoare: „Nu ştiu… Potrivit legii, băncile nu trebuie să ne dea socoteală…”.

„Am băgat patru plicuri în trei ore, apoi încă patru, toleranţa îmi creştea repede, alergam după starea de bine, consumam ca bestia. Când nu băgam, îmi clănţăneau dinţii, mă durea maxilarul, mă durea spatele, eram deprimată, mă simţeam dezgustată de mine”.

Aşa se rezumă cele patru luni de calvar trăite de Teresa, o tânără de 25 de ani, după experienţa „Special Gold” (4-metylmethcathinone sau me phedron), ultima găselniţă a producătorilor de droguri tari.

Ignorat de Ministerul Sănătăţii, fenomenul „mephedron” a pus pe jar mai multe ţări europene, care au luat deja măsuri. Lipsiţi de informare şi de sprijin, tineri ca şi Teresa sunt lăsaţi voit în mâinile „vânzătorilor de vise ucigaşe”.

Scăpată cu viaţă după ce a gustat „sarea de baie”, care se vinde cu 50 de lei/plic în „magazinele de vise”, tânăra are câteva sfaturi pentru cei tentaţi şi apropiaţii lor: „Sunt o groază de lucruri mai bune de făcut decât să dai banii pe o clipă de plăcere şi o viaţă plină de chinuri. Părinţii să nu-i acuze, ci să le fie alături”.

POVESTEA UNEI FOSTE DEPENDENTE DE „SPECIAL GOLD”

Ţi-ai vinde şi mama ca să ai bani de „praf”

EVZ: Cum ai trecut de la marijuana la „Special Gold”?
Teresa: Vara trecută, la mare, la o petrecere rave, pe plajă, am vrut să fumez ceva (fumez „verde” de la 16 ani). Ei: „Nu merge iarba la rave, te moleşeşte, ia «Special Gold», un praf legal”. Am întrebat dacă dă dependenţă, mi-au spus că nu. Săracii, cred că nici ei nu ştiau ce-i în plic. Vrăjită de conţinut – dacă citeşti ingredientele, par inofensive, ca la reclamă – „to good to be light” – am încercat.

Ce ai simţit după prima linie?
Nu mare lucru, era mică. Mi-au zis „Vrei să vezi exact cum e?”. Eu, tâmpită, am acceptat. Mi-au făcut o linie babană, care efectiv „rocked my world” (mi-a zguduit lumea – n.r.). Ochii au început să-mi joace în orbită, puls mărit, o stare de bine fenomenală, logoree maximă, nu aveam stare.

Efectul a venit imediat?
După linia aia, în vreo zece minute. Nazal, efectul e în 15 minute, oral (pui praful în şerveţel şi-l iei ca pe pastilă) – în 30 de minute, dar doza trebuie să fie mai mare, intravenos, mulţumesc lui Dumnezeu, nu am testat.

Cât a durat starea de bine?
Fiind la început, două ore bune. Spre finalul orei trei, în care a scăzut treptat, am mai băgat, îmi doream, mi-era poftă. În seara aia am băgat mult, vreo patru plicuri (un gram – n.r.). Am făcut cinste la toată lumea, am mai scos bani de pe card, că nu mai aveam.

Cât ai cheltuit atunci?
Mult, vreo 21 de milioane, dintre care 12 doar pe „Special”. Am continuat petrecerea până după-amiaza. De la „Special” nu poţi dormi, stai şi cinci zile, şi o săptămână treaz. S-a făcut seară, noi eram tot „high”.

Ce simţeai efectiv, îţi era rău?
Când consumi nu te simţi rău, ţi se încleştează maxilarul, îţi clănţăne dinţii. Îţi muşti obrajii pe interior, îţi poţi încleşta dinţii atât de tare încât ţi-i ciobeşti. După ce trecea efectul, aveam stări de somnolenţă, dureri de spate. Mi-am dat seama că-i de la praf, de la marijuana nu paţisem aşa ceva niciodată.Cât am stat la mare, două săptămâni, am tras de patru ori.

Odată revenită în Bucureşti, ai mai căutat „Special”?
M-am abţinut cinci zile. Apoi, într-o vineri, m-am urcat la volan şi m-am oprit la primul „magazin de vise”, pe Ştefan cel Mare. Am luat patru plicuri, le-am tras în trei ore, apoi am ieşit în club. În drum, am mai luat patru. Toleranţa creşte repede, „alergi” după starea iniţială. În club, am consumat ca bestia (îmi cumpărasem un snorter, dispozitiv pentru prizat), apoi m-am dus acasă.

Ai mai consumat în ziua aia?
Da. După 30 de minute, n-am mai rezistat, am plecat să cumpăr. Am tras trei plicuri în dimineaţa aia. Era cald, sfârşit de august, am ieşit să beau ceva. Am plecat cu o jumătate de plic spre Herăstrău. Nu eram în apele mele, ştiam că nu mai am prea mult praf, simţeam ne voia să mai bag, fiindcă nu mai simţeam efectul euforic de la început. În ziua aia am mai băgat patru plicuri, am reuşit să adorm după un Valium şi nişte somnifere naturiste.

După 12 ore, m-am trezit cu nişte dureri de spate groaznice, abia puteam să mă aplec, mă simţeam obosită, mă ustura toată gura, nu mai zic de nas, aveam răni îngrozitoare (am apelat la o cunoştinţă, care mi-a recomandat un doctor discret), îmi era foame, dar nu puteam mânca, eram deprimată, dezgustată de mine însămi. În momentul acela nu voiam să mai prizez, dar a doua zi, când m-am făcut bine… nu mă gândeam decât să mai bag. Dorinţa era maximă.

Când tragi, ţi-ai vinde şi mama, numai să ai praf! Mi-am luat două plicuri, s-au dus într-o oră. Ajunsesem să bag câte şase plicuri la două zile, în weekend nu dormeam deloc, consumam încontinuu, banii nefiind o problemă. Începusem să slăbesc, nu mai aveam cum să mă ascund. Cine mă întreba, spuneam că ţin regim şi fac fitness.

De la 65 de kilograme, aveam acum 52. Mi-am limitat ieşirile, preferam să stau singură în casă şi să trag de nebună cu muzica la maximum. Mâncam rar, de două-trei ori pe săptămână, nu simţeam foame, toată luna septembrie a fost aşa. În noiembrie, am ajuns pe www.drugsforum.com. Am înnebunit când am citit mărturiile altor consumatori. Am zis gata, mă las.

Cât ai rezistat?
Am reuşit şase zile, după care, nu ştiu ce mi-a venit, şi am tras. Am luat-o de la capăt, iniţial cu un plic, apoi încă cinci. Mi-am dat seama că e ceva serios. Am început să mă gândesc la lucrurile bune în viaţă şi dacă eu nu reuşeam să fac ordine în viaţa mea, altcineva nu avea cine. Am plecat din Bucureşti, era cel mai bine. Mi-am lăsat telefonul şi cardul acasă. Am stat la munte, la bunici, trei săptămâni, i-am evitat pe cei care trăgeau. Nu mai băgam, dar mâncam rar, o dată în zi, puţin…

Te-a mai tentat de atunci?
Nu, mi-am zis că nu vreau să mor dintr-o prostie. Să zicem că mi-am revenit psihic în proporţie de 100%, fizic – 70%. Nu ştiu dacă am fost puternică de am renunţat, dacă eram puternică nu mă apucam de aşa ceva. Poate am fost un pic mai cerebrală: m-am gândit, înainte să fie prea târziu, că totuşi nu merită să-ţi ruinezi viaţa pentru o plăcere de-o „secundă”.

„Să-şi ia gândul de la aşa ceva”

Care este sfatul tău pentru tinerii care ar putea fi invitaţi să testeze „Special Gold”?
Părerea mea, sinceră şi onestă, este să îşi ia gândul de la aşa ceva. Toţi cred că sunt „şmecheri” şi pot controla efectele drogurilor asupra lor, când, de fapt, e invers. Nici măcar iarbă să nu încerce. Sau, dacă ar fi să aleagă dintre „Special”, plante de fumat şi iarba, aş spune că iarba este cea mai sigură dintre toate. Sunt o groază de lucruri mult mai bune de făcut cu banii, decât să-i arunci pe geam pentru o clipă de plăcere şi o viaţă plină de chinuri.

Ce le transmiţi părinţilor celor care ar putea fi victime ale „magazinelor de vise”?
Nu cred că aş fi în măsură să le dau sfaturi părinţilor, dar cred că ar fi bine ca, în loc să-i învinovăţească şi să-i facă drogaţi, să le fie alături şi împreună să încerce să treacă peste probleme. Cel mai bine este să afle ce consumă, după care să găsească o modalitate de a-şi convinge puştiul/ puştoaica să se oprească. Iar dacă toate metodele pe care le aplică dau greş, cel mai bine este ca persoanele dependente să fie internate într-un centru specializat.

Care la noi nu prea există, însă…
Da, într-adevăr, sistemul dedicat dependenţilor este jalnic, penibil şi insuficient, ca majoritatea serviciilor de la noi din ţară. Dar, până la urmă, dacă persoana în cauza nu are voinţă, nu îşi doreşte asta, nimeni nu are cum să-l ajute. Şi după un an în care îl ţii închis, ca pe un câine, el tot asta va face când va ieşi. Va trage, pentru că îi place senzaţia, va merge la orice oră la un shop şi-şi va cumpăra doza legală.

Şi cred că e cu atât mai greu să te laşi cu cât „magazinele de vise” sunt pe toate drumurile…
Da, riscul este mare şi pericolul iminent. Numărul de consumatori este foarte, foarte mare, iar vârstele variază de la 15 la 40 de ani, să zic, din toate mediile sociale. Predomină băieţii, zic eu, în proporţie de 65%-70%. Poate că numărul consumatorilor ar fi mai mic dacă ar şti cu adevărat ce bagă în ei. Ş cred că şi autorităţile au o parte de vină, nu ştiu cum îi lasă să vândă un produs cu nişte ingrediente fictive, trecute pe pachet. Iar „Special” nu e singurul, mai sunt şi alte prafuri comercializate, „Charge”, „Magic” şi „Crush”.

„Dacă nu pot singuri, să ceară ajutor”

Ce sfaturi ai pentru cei care trag „Special” sau „Magic” sau alte prafuri legale, extrem de periculoase?
Dacă pot să se oprească, să o facă, ştiu ei mai bine de ce, au simţit pe pielea lor efectele. Dacă nu pot singuri, să ceară ajutor, să nu le fie ruşine…

Crezi că „Special Gold” ar trebui interzis?
Nu „Special” în sine este problema, ci magazinele. Pentru că interzici un produs, iar producătorii sintetizează altul. „Magazinele de vise” trebuie închise. Şi dacă autorităţile vor să facă ceva asemănător, să dea autorizaţii unui mic număr de oamenii capabil, serioşi, cu simţul răspunderii, pentru a comercializa marijuana şi haşiş.

Decât plante stropite cu chimicale, amphetamina şi pastile herbale cu Benzylpiperazine, mai bine nişte plante care, cât de cât, sunt naturale 100%. Dintre două rele alegi, răul cel mai mic.

„Magazinele de vise”

MOARTE ASUMATĂ

Oficialii din Sănătate, contrazişi de europeni

Deşi mephedron sau 4 – metylmethcathinone a fost deja interzis sau se află sub controlul strict al autorităţilor în state precum Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, Marea Britanie şi Israel, iar în altele, precum Germania, va fi declarat interzis de la finele acestei luni, oficialii Ministerului Sănătăţii insistă să permită comercializarea ei în toate „magazinele de vise” de la noi. Argumentul: nevoia unui aviz din partea Comisiei Europene.

Subalternii ministrului Attila Cseke au insistat şi ieri pe acest motiv, invocând dispoziţiile directivei Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi reglementările tehnice referitoare la comercializarea unor produse. Ei sunt contrazişi însă atât de parlamentari, cât şi de reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale, care au avut nenumărate discuţii pe tema unor produse similare cu comisari europeni.

„Ceea ce susţine Ministerul Sănătăţii (MS) este o prostie. Comisia Europeană nu intervine niciodată în problemele interne ale unui stat, iar consumul aşa-ziselor produse «spicy» şi riscurile pe care le implică în România sunt probleme interne ale României. Chiar am avut discuţii cu comisari europeni pe această temă şi ne-au atras atenţia că este o problemă internă pe care trebuie să o gestionăm aşa cum credem de cuviinţă. Comisia trebuie doar informată despre schimbările stabilite şi eventual poate formula o serie de recomandări, de care nu suntem obligaţi să ţinem cont”, au explicat reprezentanţi ai organizaţiilor reunite în Reţeaua de Reducere a Riscurilor.

„Germania nu a avut nevoie de aprobarea CE!”

Opinia acestora este împărtăşită şi de deputatul Ştefan Pirpiliu care s-a lovit la rându-i de aceleaşi motive hilare invocate de MS, anul trecut, când a încercat să obţină avizul colegilor parlamentari pentru un proiect legislativ, prin care încerca să introducă în anexele legii stupefiantelor, şi să pună astfel sub control 17 substanţe extrem de periculoase, alternative la drogurile ilegale.

„Dintre acestea, 12 sunt interzise sau puse sub control în diverse state UE, dar şi în Canada sau SUA. Fostul ministru Ion Bazac a decis însă să facă o comisie, să analizeze substanţele, şi apoi să stabilească ce au decis şi alţii. Adică, în loc să punem substanţele sub control, mai cheltuim nişte bani pentru studii proprii, pe care nici nu are cine să le facă. Nu văd de ce noi trebuie să avem aprobarea CE ca să stopăm un rău. Germania nu a avut nevoie! (…) Ori cineva are interes şi menţine această stare de confuzie, pentru că, să ştiţi, «magazinele de vise» au profituri incredibile”, a spus Pirpiliu.

Potrivit acestuia, o şansă ca proiectul – în care ar putea fi introdus şi 4-methylmethcathinone – să fie rediscutat, ar fi după votarea bugetului. „Voi iniţia o nouă discuţie. E absurd să stăm în loc, în timp ce tot mai mulţi tineri sunt dependenţi de aceste substanţe. E grav ce se întâmplă: după ce că suntem o ţară de tranzit pe droguri de mare risc, devenim rapid şi una consumatoare de substanţe legale cu efecte devastatoare”, a conchis deputatul.

O SOLUŢIE

Parlamentul ar putea reînfiinţa ANA

După ce Dan Nica a pus cruce monitorizării şi tratării toxicomanilor, desfiinţând Agenţia Naţională Antidrog (ANA) şi lăsând în voia sorţii nu doar centrele în care tinerii puteau primi ajutor, ci şi proiectele de câteva zeci de milioane de euro care puteau duce la îmbunătăţirea situaţiei dezastruoase cu care se confruntă România la acest capitol, o soluţie ar putea veni curând din parlament. Asta, după ce legiuitorii au realizat cât de gravă este problema şi cât de proastă a fost alegerea lui Nica.

„Şi eu am votat pentru reorganizare, dar atunci nu ni s-a explicat exact ce înseamnă asta. Îmi dau seama că faptul că nu mai avem un organism ca ANA, cu specialişti care să-i ajute pe tineri, se dovedeşte a fi o reală problemă. Sper să reluăm discuţiile şi să punem la punct o agenţie care să se ocupe şi de combatere, şi de trafic”, spune Ştefan Pirpiliu, deputat PDL.

ATITUDINE

Ce le propun ONG-urile autorităţilor

ALIAT a pus pe hârtie soluţii pentru a nu ajunge, în mai puţin de un an, la zeci de mii de consumatori dependenţi de amfetamine:

1. Demararea unor discuţii la care să participe factorii decizionali şi societatea civilă;
2. Reînfiinţarea ANA ca agenţie aflată sub autoritatea primului-ministru şi coordonată de specialişti în sănătate mintală;
3. Mutarea accentului de pe măsurile poliţieneşti pe cele medicale şi de prevenire;
4. Alocarea de fonduri speciale pentru educarea populaţiei, prevenirea consumului în rândul tinerilor şi tratamentul celor dependenţi şi cooptarea organizaţiilor şi experţilor care au experienţa necesară;
5. Înfiinţarea de servicii de tratament şi postcură, formarea de personal medical în domeniul prevenirii şi tratării abuzului de droguri.

PERICOL IGNORAT. Deşi amfetamina „Special Gold” a ucis deja câţiva tineri şi este interzisă în mai multe state, oficialii Ministerului Sănătăţii insistă să permită comercializarea ei în „magazinele de vise”

Aceştia văd euro la o cotă de 4,84 lei peste 12 luni, dar numai în condiţiile în care România nu respectă acordul cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi celelalte instituţii internaţionale.

„Acesta este scenariul nostru principal şi credem că are o probabilitate de peste 50%, în cazul în care nu va merge acordul cu FMI. Pentru această cotaţie nu am luat în considerare intervenţia pe piaţă a BNR”, a declarat Christian Blaabjerg, analist al Saxo Bank.

Totodată, din aceleaşi considerente reprezentantul băncii sus-numite vedea şi dolarul la o cotaţie de domeniul SF, de 4,21 lei. Pe de altă parte, Blaabjerg spunea că, dacă toate condiţiile acordului stand-by sunt respectate şi politicienii fac tot posibilul pentru a susţine economia, moneda europeană poate ajunge peste 12 luni şi la o cotaţie de 3,6 lei.

Cotaţii mai realiste

Contrar spuselor reprezentanţilor Saxo Bank, Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raif feisen Bank, spune că anul acesta nu este posibil ca euro să ajungă la o rată de schimb de 4,8 lei, indiferent de situaţie. „Cursul va fi unul stabil în jurul cotaţiei de 4-4,1 lei pentru un euro”, a declarat acesta în cadrul emisiunii „Evenimentele zilei” de la B1 TV.

De aceeaşi părere este şi analistul economic Dragoş Cabat, care este şi mai optimist şi spune că moneda europeană ar putea ajunge la finele anului la o valoare de 3,8-4 lei.

„În această perioadă, leul nu are cum să scadă pentru că percepţia investitorilor s-a îmbunătăţit cu privire la România. Totodată, este o presiune mult prea mare pe euro pentru ca acesta să poată duce leul la o devalorizare asemănătoare celei de anul trecut”, a declarat Cabat în cadrul aceleiaşi emisiuni.

http://www.thefua.ro/2010/minutul-98/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+TheFuckYouAward+%28The+Fuck+U+Award%29

Majoritatea pacienţilor au suferint intervenţii în străinătate, iar acum cer CJAS Timiş să li se returneze banii. „În 2009, un număr de 216 cetăţeni români s-au tratat în străinătate şi au solicitat rambursarea cheltuielilor”, a declarat Mariana Mocioalcă, purtător de cuvânt al instituţiei.

Reprezentanţii CJAS Timiş spun că, în total, suma revendicată este de 864.000 de lei. „Pacienţii s-au tratat în Ungaria, Germania şi Franţa, unii de cancer, alţii de hernie de disc sau operaţii de cataractă. Între ei se regăsesc şi persoane care au făcut chimioterapie, dar şi mame care au născut”, a mai precizat Mocioalcă.

Vasile Cosma, în vârstă de 81 de ani, este unul dintre timişorenii care aşteaptă rambursarea banilor de mai bine de nouă luni. „M-am operat în Germania, iar intervenţia, pe care a suportat-o fiica mea, a costat 6.000 de euro. În luna aprilie anul trecut, am depus la CJAS Timiş dosarul pentru a ni se rambursa banii, însă până acum nu am primit niciun răspuns legat de solicitare. Intervenţia a avut loc în luna martie 2009”, spune Vasile Cosma.

Şapte pacienţi şi-au primit banii înapoi

Pe de altă parte, un număr considerabil de bolnavi care îşi cer înapoi banii cheltuiţi pe medicamente şi proteze s-au tratat la Spitalul Judeţean din Timişoara. Potrivit Lianei Dacilescu, purtătorul de cuvânt al spitalului, este vorba de 45 de pacienţi, iar sumele respective trebuie achitate din fondurile proprii ale spitalului.

„Anul trecut au fost depuse 45 de dosare de rambursare a banilor folosiţi de pacienţi pentru medicamente şi materiale sanitare pe perioada cât au fost internaţi în spital. 26 de dosare au fost soluţionate, iar şapte pacienţi au primit banii, suma totală fiind de 5.000 lei. Alte 19 dosare se află în curs de soluţionare, în sensul că oamenii sunt pe o listă de aşteptare, pentru momentul când vom avea banii disponibili”, a declarat Liana Dacilescu. Restul solicitanţilor au fost respinşi, pentru că nu au întocmit dosare complete.

Cele mai mici sume revendicate sunt de 200 de lei, bani cheltuiţi pe medicamente, iar cele mai mari sunt de ordinul a câteva mii de lei. „Cele mai mari solicitări sunt de aproximativ 7.000 de lei. Sumele acestea sunt în cazul pacienţilor care au avut nevoie de implanturi (tije, proteze). Unii bani vin pe programe naţionale, dar dacă un pacient nu doreşte să fie pus pe lista de aşteptare până se primesc aceste implanturi, îşi cumpără el şi după aceea ne solicită să restituim banii”, a mai declarat Dacilescu.

Andrada Petrescu şi-a rupt piciorul în iarna lui 2009 şi a plătit 300 de euro pentru tija care a ajutat-o să meargă din nou. Tânăra de 30 de ani spune că nu s-a gândit să recupereze banii, fiind mult prea fericită că a scăpat cu bine din această poveste. „Am plătit tija zăvorâtă după ce medicul mi-a explicat care sunt procedurile prin care mi se poate fixa fractura. În varianta clasică, cu placă şi şuruburi, ar fi durat mai mult vindecarea ş recuperarea”, conchide Andrada Petrescu.

INFORMAŢII UTILE

Ce trebuie să conţină dosarul

Pacienţii care plătesc pentru intervenţiile medicale din spitale pot să îşi recupereze banii dacă depun un dosar, care trebuie să conţină referatul întocmit de medicul curant şi aprobat de medicul şef de secţie, chitanţele şi facturile (copie) care să ateste că s-au achiziţionat materialele sanitare şi medicamentele pe durata internării şi o cerere către conducerea spitalului. Dosarul complet va fi depus la Registratura spitalului unde s-au tratat.

Israel a deschis un nou front de conflict diplomatic cu Turcia, la un nou nivel, după ce l-a umilit public pe ambasadorul Ankarei, fapt ce a declanşat un acces de furie la televiziunea turcă şi comentarii ale premierului turc.

Ministerul israelian de Externe a emis un comunicat în care îl denunţă pe premierul Recep Tayyip Erdogan, care a acuzat Israel “folosirea excesivă a forţei şi destabilizarea situaţiei din regiune,” şi serialul Tv Valea Lupilor, care îi înfăţişează pe soldaţii israelieni ca răpitori de copii.

Ambasadorul Ahmet Oguz Celikkol a fost convocat de viceministrul de Externe Danny Ayalon pentru a primi protestul Israelului.

Ayalon a renunţat la practica diplomatică, găzduindu-l pe Celikkol în micul său birou parlamentar, în loc de reşedinţa oficială, iar întâlnirea- cu un decor evident menit a-l umili pe ambasador- a fost transmisă de posturile tv israeliene.

Celikkol a fost aşezat pe o canapea, în timp ce Ayalon şi doi colegi stăteau pe scaune mai înalte, iar drapelul israelian era singurul aflat pe masa dintre ei. “Este important să arătăm că Celikkol este jos şi noi sus şi că este un singur steag,” arăta Ayalon jurnaliştilor în şedinţa foto de dinainte de discuţii.

Turcia a emis propriul său comunicat critic la adresa Israelului, pentru ceea ce a descris a fi o “umilire demonstrativă ” a ambasadorului său.

Israel şi Turcia sunt parteneri politici şi militari, dar relaţiile lor s-au răcit de anul trecut din momentul declanşăriii operaţiunilor militare din Fâşia Gaza.

Ankara a ameninţat că refuzul Israelului de a-şi cere scuze va declanşa “paşi diplomatici” de răzbunare. Iar un oficial turc îi denunţa pe Ayalon şi ministrul de Externe Avigdor Lieberman ca fiind nişte “adolescenţi”, în timp ce un comunicat cerea evreilor să se comporte respectuos.

Tensiunile au luat amploare, luni, după ce premierul turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Israel pune în pericol pacea mondială prin folosirea unei forţe exagerate contra palestinienilor, violarea spaţiului aerian al Libanului şi pentru că nu dă detalii despre programul său nuclear .

Femeia a avut curajul să-şi ceară de la stat indemnizaţia pentru fiecare dintre cei trei copii ai săi. După doi ani, în care a facut o mulţime de cereri, petiţii şi procese, mama celor trei fete gemene va primi în sfârşit banii.

Problemele au început după naştere, când femeia a văzut că primeşte bani pentru un singur copil, deşi avea trei gemene. Pentru că acest caz a creat un precedent, acum toate mămicile de gemeni sau tripleţi pot beneficia de indemnizaţie pentru toţi copiii.

După procesul câştigat, legea menită să îi ajute pe părinţii din România care au gemeni, tripleţi sau, în cazuri mai rare, cvadrupleţi va fi schimbată.

Oliver Stone, controversatul regizor de film, se poate confrunta cu alte critici după ce a sugerat că Hitler a fost “un ţap ispăşitor” la îndemâna istoriei.

Stone, care a mai fost acuzat anterior de promovarea teoriei conspiraţiei şi glorificarea violenţei în filme, a făcut un nou documentar despre care susţine că va plsa figurile istorie “în context”, inclusiv Hitler şi Stalin.

În trailerul pentru “The Secret History of America” (Istoria secretă a Americii), regizorul arătă: “Nu poţi aborda istoria decât dacă ai empatie pentru persoana pe care o urăşti.”

El declara în cadrul unei conferinţe de presă că “nu poţi judeca oamenii doar ca ‘buni’ sau ‘răi’”.

“Hitler este un ţap ispăşitor la îndemână în istorie şi a fost folosit de o manieră ieftină. Este produsul unei serii de acţiune. Este cauza şi efectul,” arăta acesta.

Regizorul pretinde că multe persoane din America nu au înţeles legătura dintre Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial şi aprecia că intenţia este să lărgească orizonturi, analizând finanţarea Partidului Nazist şi modul cum corporaţiile americane au fost implicate.

Profesor Peter Kuznick, principalul scenarist al seriei, a declarat că programul nu îl va înfăţişa pe Hitler de o manieră pozitivă, dar îl va descrie ca un fenomen istoric în loc de “cineva care a apărut de nicăieri”.

Israel a fost de acord să plătească ONU circa 10 milioane de dolari drept compensaţii pentru daunele provocate la clădirile ONU din Gaza, în timpul războiului de anul trecut, arătau surse diplomatice.

Plata este prima de la conflictul declanşat de Israel, ce a fus la moartea a 1400 palestinieni şi 13 israelieni. De asemenea, se consideră că este una din primele dăţi când Israel plăteşte ONU pentru daunele provocate la clădirile sale din teritoriile palestiniene.

Biroul juridic al ONU a negociat cu oficiali israelieni timp de câteva luni înainte ca ministrul Apărării, Ehud Barak, să accepte plata.

Oricum, momentan nu există informaţii că Israel ar fi pregătit să plătească şi alte daune pentru război sau să efectueze o anchetă, în pofida acuzaţiilor că armata sa a comis crime de război.

După război, ONU a declanşat o investigaţie în rândul angajaţilor săi şi a clădirilor din Gaza. Comisia a acuzat Israel de “neglijenţă şi indiferenţă” în conduita sa şi a cerut reperaţii materiale pentru crimele comise şi daune, de 11 milioane de dolari.

Israel a respins iniţial concluziile anchetei, ca fiind tedenţioase şi părtinitoare.

“Prima posedare a avut loc imediat dupa ce am iesit de la Biroul de Eliberari Pasapoarte, a tinut aproape 3 ore, iar in timpul asta am avut fantasme infricosatoare in care se facea ca sunt blocat in trafic, Traian Basescu a iesit din nou presedinte iar Trupa Bambi s-a despartit. M-am trezit plin de sudori reci. Erau nu mai putin de 7 sudori reci de la combinatul Sidex, care venisera sa vada Bucurestiul,” a declarat infricosat, reporterilor .

Impacat cu faptul ca va arde in iad pe vecie si ca a ajutat materializarea Antichristului pe pamant, Dumitru regreta totusi cel mai mult faptul ca Tiger Woods si sotia sa s-au despartit. “Mi-as fi dorit ca ei doi sa se inteleaga pe veci. Sigur, coada si coarnele ma deranjeaza, faptul ca Satana se materializeaza ba in Andrei Gheorghe ba in Mihai Mitoseru ma sacaie dar ce vina a avut Tiger cand a inselat-o in nenumarate randuri pe prietena lui fotomodela. E doar barbat si el!”

Peste 500 de mii de romani si-au facut deja un pasaport biometric, majoritatea acuzand greturi si diaree la scurt timp dupa achizitie. Pentru a evita inserarea Satanei in corpurile dumneavoastra urmati sfaturile de mai jos:

1. nu tineti niciodata pasaportul cu fata spre rasarit sau in buzunarul de la piept;

2. duceti pasaportul cel putin o data pe luna la biserica;

3. nu consumati produse din carne de porc;

4. evitati sa deschideti pasaportul noaptea;

5. nu umblati, atunci cand detineti pasaportul, cu persoane cu un trecut satanist si refuzati orice propunere cu continut indecent;

6. nu faceti sub nicio forma pipi din picioare;

7. tineti in pasaport busuioc presat si flori de ghimbir dulce;

8.preparati macar o data pe luna un ibric de anti-materie si ungeti pasaportul cu ea atunci cand simtiti ca nu mai puteti. Succes.

Comunitatea internaţională a trădat poporul din Gaza, nereuşind să pună capăt blocadei israeliene pentru a permite reconstrucţia, arată un raport a 16 grupuri pentru apărarea drepturilor omului.

Raportul susţine că Israel încală legile internaţionale, prin instituirea unei “pedepse colective” cu blocada nediscriminatorie asupra Gaza — pedepsindu-i pe toţi pentru acţiunile unora.

Autorităţile israeliene au permis intrarea în Gata a doar 41 de camioane cu materiale de construcţii de la sfârşitul războiului din ianuarie, arată raportul, care subliniază necesitatea a mii de astfel de transporturi pentru a repara casele.

“Puterile mondiale au eşuat şi chiar au trădat cetăţenii obişnuiţi din Gaza,” declara Jeremy Hobbs, director al Oxfam International .

Raportul, produs de 16 organizaţii internaţionale şi europene umanitare şi pentru drepturile omului, a fost emis pentru a coincide cu prima aniversare a ofensivei israeliene.

Reconstrucţia Fâşiei Gaza, unde trăiesc 1,5 milioane persoane, a fost zădărnicită de blocada israeliană ce opreşte materialele precum cimentul sau oţelul să intre în regiune, în pofida unui ajutor promis de miliarde de dolari.

Crucea Roşie arată că enclava este permanent ameninţată să rămână fără servicii sanitare, de apă sau electricitate.

Raportul mai cere UE să acţioneze imediat şi concret pentru ridicarea blocadei. Se arată că 90 procente din populaţie nu are electricitate timp de 4-8 ore pe zi. Calitatea apei este de asemenea o preocupare pentru ONG-uri.

(video cu Videanu mușcându-și limba, pe realitatea.net)

Și-a întrerupt propoziția, a respirat, și-a mușcat limba și a înghițit în sec. Pentru câteva clipe a fost precum una din pietrele care se prelucrează la Marmosim, combinatul atât de drag lui, mai exact: înmărmurit. A fost momentul în care a realizat că Roșia Montană nu e jucăria lui. Nici a lui Băsescu și nici a lui maică-sa. La fel cum nu sunt nici Oravița, Certej, Săcărâmb, Brad, de fapt, toți Munții Apuseni, Lăpușna sau Baia-Mare, locurile unde cartelul canadian al aurului are licențe de exploatare cu cianuri.

Și a mai realizat un lucru. Că în România mai sunt oameni care visează să lase copiilor lor niște munți și ape curate nu doar niște conturi în bancă și o viață printre halde de cianuri. Mai mult, că acești oameni sunt dispuși să lupte până la capăt pentru visurile lor. Că sunt oameni care nu pot fi duși de nas cu minciuni ieftine și discursuri demagogice.

***

Îmi permit o paranteză. În vara anului trecut am organizat o tabără de jurnalism la Roșia Montană. Într-o după-amiază încinsă am ajuns cu studenții în curtea lui Eugen David, președintele de la Alburnus Maior. Eugen tocmai se întorsese de pe deal, cu o căruță de fân. Cu o furcă lungă de lemn dădea fânul pe claie, doar în pantaloni scurți, cu spatele și bustul ars de soare. După ce și-a terminat treaba s-a scuturat, și-a aprins o țigară și a început să vorbească cu studenții. Despre modul în care se votează în Parlament. Despre fracțiunile din diferitele partide. Despre foști și actuali miniștri. Despre miliardarii americani John Paulson, Thomas Kaplan și George Soros, acționari direct sau indirect la RMGC, compania care intenționează să exploateze cu cianuri aurul de la Roșia. Despre evoluția bursei din Toronto și modul în care un demers, o scrisoare ori o declarație făcută în România se răsfrâng asupra valorii acțiunilor din megapolisul canadian. În câteva minute, omul care tocmai terminase de ridicat una din zecile de clăi de fân ale acelei veri a ținut, cu țigara în colțul gurii, un imposibil de imaginat curs de politică, geo-politică, istorie contemporană și economie la un loc.

***

Ei bine, domnule Videanu, pe acești oameni nu-i mai puteți înșela. Pe acești oameni îi acuzați degeaba de ignoranță, pentru că sunt mai informați decât 90% dintre absolvenții actuali ai diferitelor facultăți din România. Și acești oameni sunt din ce în ce mai mulți. Și nu cereți renumărarea lor. În ciuda toxicității mesajelor livrate pe bani grei în mass-media, vor fi și mai mulți la fiecare renumărare. Și din ce în ce mai deciși să-și apere visurile lor.

Iar acești oameni știu deja că:

- românii se vor alege doar cu resturile ”festinului” de la Roșia Montană, iar grosul banilor se vor regăsi în conturile celor câtorva miliardari canadieni, americani, israelieni și a slugilor lor din România;

- că cifrele vehiculate nu reprezintă beneficiile statului român, ci dimensiunile furtului care se pune la cale;

- că din Roșia Montană nu au unde să plece; și asta nu doar pentru că acolo se află mormintele părinților, bunicilor și stră-străbunicilor lor, ci pentru că pornirea proiectului de la Roșia Montană se va extinde precum holera peste toți Apusenii;

- că nimeni nu are dreptul în numele unui interes exclusiv privat să decidă ce vor să facă cu viața lor.

- că soarta Roșiei Montane nu poate fi decisă de declarațiile lui Videanu, Boc sau Băsescu ori de expertizele ”specialiștilor” tocmiți de RMGC pri PD-L.

Domnule Videanu, domnule Boc, domnule Băsescu, nu de ”armata” lui Vanghelie momită cu mici și bere trebuie să vă temeți, ci de oamenii cărora vreți să le furați visurile, cărora vreți să le călcați sub roțile excavatoarelor demnitatea, cărora vreți să le scoateți părinții din morminte. Cărora vreți să le otrăviți viitorul copiilor.

Habar nu am dacă pe la înaltele școli de partid pe care le-ați frecventat ați învățat și poezii. La școlile astea, ale muritorilor de rând, era însă o poezie care făcea parte din lecturile obligatorii. Și pe care până și elevii mediocri reușeau s-o memoreze. E scrisă, pe la 1894, de unul George Coșbuc (nu știu dacă ați auzit de el, că n-a jucat în”naționala” de fotbal a României). E o poezie care se adresează exact celor ca dumneavoastră. Vă dedic două strofe din ea, s-o aveți în minte când mergeți mai departe cu crima de la Roșia:

”De-avem un cimitir in sat,

Ni-l faceți lan, noi boi în jug,

Și-n urma lacomului plug

Ies oase, și-i păcat!

Sunt oase dintr-al nostru os;

Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos

Din case goi, în ger și-n vant,

Ne-ați scos și morții din mormânt;

O, pentru morți și-al lor prinos

Noi vrem pământ!

***

N-avem puteri și chip de-acum

Să mai trăim cerșind mereu,

Că prea ne schingiuiesc cum vreu

Stăpâni luați din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt

Să vrem noi sânge, nu pământ!

Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoși să fiți, nu veți scăpa

Nici în mormânt!”

***

Rejean Roy şi Michel Clair, doi ziarişti canadieni, au venit în mare secret în România, cu câteva lui înainte de Revoluţie, pentru a vorbi cu pastorul Laszlo Tokes, fără ştirea Securităţii. Cei doi au pornit de la Montreal spre România, pe rute diferite, pentru a nu li se lua urma. Rejean Roy, reporter la Radio Canada, a venit cu avionul la Bucureşti, iar apoi a luat trenul spre Timişoara, unde urma să se întâlnească cu un alt canadian, Michel Clair, în scopul realizării unui interviu cu pastorul Laszlo Tokes.

La rândul său, Michel Clair, care fusese ministru în provincia Quebec, a luat avionul de la Montreal la Viena, iar de acolo s-a deplasat cu maşina în Ungaria, într-un orăşel de lângă Balaton, unde erau planificate întâlniri cu diverşi mediatori şi cu un translator, pentru a stabili ultimele detalii înainte de intrarea în România. Michel Clair fusese în Ungaria şi în 1988, la un schimb cultural ungaro-canadian organizat de soţia sa. Interviul a avut loc în apartamentul lui Tokes din Timişoara, pastorul criticând dur regimul Nicolae Ceauşescu.

Securistul Radu Tinu s-a tăiat cu cuţitul auzind interviul

Dezvăluirea este conţinută în filmul documentar “Umbra lui Dracula – Povestea reală din spatele revoluţiei române”, al regizorului Arpad Szoczi. Securitatea nu a aflat nimic de interviul secret din casa lui Laszlo Tokes, explică regizorul.

Deşi îi urmăreau constant pe cei doi canadieni, informatorii Securităţii nu au reuşit să dovedească nimic concret. “Radu Tinu (la acea vreme adjunct al şefului Securităţii în judeţul Timiş – n.r.) mi-a spus că atunci când a văzut interviul, difuzat la televiziune în Canada, era acasă, în bucătărie, şi s-a tăiat la mână cu un cuţit”, spune regizorul Arpad Szoczi. “L-am întrebat dacă l-a deranjat. Mi-a răspuns că a fost «un semn rău». A sunat imediat la Bucureşti.

Pe de altă parte, Tinu mi-a mai povestit ceva, care tind să cred că este adevărat. Mi-a spus că atunci când a fost în închisoare, după Revoluţie, unul dintre colegii lui de celulă era un fost asistent al lui Nicolae Ceauşescu.
Cu câteva săptămâni înainte de Revoluţie, acesta s-a dus cu Ceauşescu la Moscova, pentru a participa la o întâlnire cu Mihail Gorbaciov. Şi i-a spus: «Tovarăşe, aş vrea să vin la Moscova în ianuarie, ca să discutăm despre situaţia politică. Şi Gorbaciov i-ar fi răspuns: «Ştii ceva, hai să aşteptăm până în ianuarie, să vedem cine va fi atunci la putere»”, explică regizorul.

“Am avut un impact major în viaţa lui Laszlo Tokes”

Cei doi realizatori ai interviului sunt convinşi că interviul secret din 1989 a fost totuşi unul dintre motivele care au dus la izbucnirea Revoluţiei la Timişoara. “Cred că am avut un impact major în viaţa lui Laszlo Tokes. Iar el a avut un mare impact asupra istoriei comunităţii sale, a ţării sale şi a Europei de Est într-un fel”, afirmă Michel Clair, la prezentarea filmului la Berlin.

Regizorul Arpad Szoczi este convins că filmul său aduce elemente noi despre evenimentele din 1989.

“Am adus ceva nou prin acest film, pentru că niciodată până acum nu am vrut să vorbesc despre această misiune secretă. În urmă cu doi ani am auzit că se pot verifica dosarele de la Securitate. Această poveste m-a chinuit ani de zile, şi pe mine, şi pe cei care au participat la propriu. Când am aflat că pot să fac această cercetare, am început să-i sun pe toţi cei care au fost implicaţi, ca să-i întreb dacă vor să mă ajute. Toţi au acceptat”, spune regizorul.

Yehuda Hiss, fostul director al Institutului de Medicină Legală Abu Kabir, de lângă Tel Aviv, a admis – într-un interviu acordat antropoloagei americane Nancy Scheper-Hughes – că în instituţia menţionată au fost prelevate organe de la palestinieni decedaţi, fără acordul familiilor acestora.

„Am început să recoltăm cornee. Orice s-a făcut a fost neoficial. Niciodată nu s-a cerut permisiunea familiei” celui decedat, spune Hiss, în interviul din 2000, al cărui conţinut a fost prezentat, duminică seară, de televiziunea de stat iraniană Press TV.

În apărarea tabloidului„Aftonbladet”

Potrivit cotidianului britanic „The Guardian”, Nancy Scheper-Hughes a decis să dea publicităţii interviul luat lui Yehuda Hiss pentru a face lumină în acest caz, despre care a scris, în august, şi tabloidul suedez „Aftonbladet”. Atunci, statul evreu a negat vehement acuzaţiile privind prelevarea de organe de la palestinieni morţi, calificându-le drept „antisemite”.

Autorităţile israeliene au mers chiar mai departe şi au cerut Suediei să îşi ceară scuze pentru articolul din ziarul „Aftonbladet”, dar au fost refuzate de oficialii de la Stockholm. Tensiunile dintre cele două state l-au determinat pe ministrul suedez de externe, Carl Bildt, să îşi anuleze vizita pe care urma să o efectueze în Israel, în septembrie.

Armata israeliană a confirmat informaţiile din interviu, însă a făcut o precizare importantă: „Activitatea (prelevarea de organe de la palestinieni – n.r.) s-a încheiat acum un deceniu şi nu se mai desfăşoară de atunci”. Yehuda Hiss i-a spus lui Nancy Scheper-Hughes că persoanele care recoltau organe „erau trimise de către armată”.

„Aceştia erau, adesea, studenţi la Medicină”, a declarat Scheper-Hughes, citată de pagina electronică a televiziunii Al-Jazeera. În afară de cornee, ei mai prelevau piele, valve cardiace şi oase. O parte din organe erau trimise spitalelor publice isreliene, pentru uzul cetăţenilor statului evreu, în timp ce pielea ajungea într-o bancă specială, aparţinând armatei, a dezvăluit Nancy Scheper-Hughes.

Yehuda Hiss a fost demis din funcţia de director al Institutului de Medicină Legală Abu Kabir în 2004, din cauza unor nereguli în utilizarea organelor prelevate aici, dar este în continuare şeful Secţiei de anatomie patologică.

Ministrul economiei, Adriean Videanu, a anunțat că va include controversatul proiect Roșia Montana în programul de guvernare. O afacere din care statul român pierde enorm. Financiar dar și din punctul de vedere al mediului. Dar nu numai. La ultima confruntarea din campania electorală, Traian Băsescu s-a ferit să spună ceva concret de Roșia Montana când a fost întrebat direct de subiect. Doar o stratagemă. Chiar amicii președintelui au devolat în Germania că proiectul Roșia Montana este o afacere a PD-ului și a lui Traian Băsescu. Lecturați în continuare:

Reiau o postare de pe blogul meu de acum câteva săptămâni preluînd un material de la Radio Deutsche Welle semnată de unul din sustinătorii președintelui Traian Băsescu:

O relatare de la Radio Deutsche Welle, postul de radio finanțat de guvernul german:

Compania minieră care intenţionează să exploateze aurul de la Roşia Montană cu ajutorul cianurilor se bucură de susţinerea tacită a guvernului PD-L şi, de aceea, a preşedintelui Traian Băsescu.

Preşedintele Traian Băsescu nu a putut ascunde că a susţinut mereu în mod tacit proiectul de la Roşia Montană. Iniţial a făcut declaraţii explicite de susţinere, pe care cei interesaţi şi le amintesc, dar ulterior, atunci cînd proiectul a devenit nepopular, a preferat să tacă. Mulţi dintre militanţii PD-L din guvern şi din structurile administraţiei locale au susţinut, în schimb, expansiunea companiei Gold Corporation, fără să facă declaraţii, ci pur şi simplu prin continuarea procedurilor de avizare.

Traian Băsescu ignoră „grupurile de interese“ de la Roşia Montană

Este grăitor însă că Traian Băsescu, care a făcut carieră politică combătîndu-i pe „oligarhi“ şi „grupurile de interese“, nu a avut nimic de spus despre exploatarea de la Roşia Montană. Or, proiectul acesta nu aduce statului român decît beneficii minore, provocînd în schimb pierderi ireparabile. Este iarăşi de mirare că omul politic care a combătut în termeni de o duritate fără egal concesionarea resurselor incerte din zona Insulei Şerpilor şi care critica la un moment dat chiar şi privatizarea Petrom, nu a remarcat că statul român nu deţine decît 19,3% din acţiunile companiei miniere de la Roşia Montană şi că redevenţa este de 2%. Traian Băsescu care, în calitate sa de candidat, vorbea maliţios-aluziv de „tainul“ francezilor, care obţinuseră o parte din distribuţia gazului, a trecut complet sub tăcere „tainul“ companiei Gold Corporation şi a celor care au semnat contractul de asociere.

De asemenea preşedintele ignoră că Roşia Montană Gold Corporation este înregistrată într-un paradis fiscal şi că este prin urmare o manifestare tipică a „grupurilor de interese“, adică a acelora care, prin diverse tertipuri, bani plasaţi cu tîlc şi multă perseverenţă, reuşesc să ajungă „pe masa guvernului“.

La GDS, preşedintele a refuzat să discute despre distrugerile implicate de exploatarea minieră

La întîlnirea recentă cu membrii GDS, preşedintele Traian Băsescu a declarat că nu este edificat cît priveşte proiectul minier de la Roşia Montană şi că aşteaptă concluziile unei echipe de specialişti francezi. La obiecţiile ridicate de Horia Roman Patapievici, care a evocat distrugerea patrimoniului arheologic, preşedintele a închis brusc subiectul, vizibil incomodat de cursul discuţiei.

A fost încă o dezbatere ratată, încă o ocazie prin care s-ar fi putut pune mai bine în lumină planurile reale ale celui care aspiră la un al doilea mandat. A fost însă un semnal de alarmă că preşedintele României, după atîţia ani de dezbateri publice, de campanii sonore şi de contra-campanii, după atîtea rapoarte tehnice şi dezbateri parlamentare, nu are nici o opinie.

Este poate interesant să-i semnalăm preşedintelui că unul dintre consilierii săi, Peter Eckstein, a fost în legislatura trecută iniţiatorul unui proiect de lege care propune interzicerea cianurilor în minerit. Argumentaţia se întemeia nu doar pe precedentele catastrofale bine cunoscute, –  cum a fost poluarea Tisei în anul 2000 cu cianuri de la exploatarea auriferă de la Baia Mare – dar şi pe exemple politice semnificative.

Parlamentul german a dezavuat exploatările bazate pe cianuri

În ianuarie 2002, Parlamentul Federal German adopta o moţiune cu privire la exploatările de acest tip şi în care se atrăgea atenţia asupra riscurilor: „odată ce resursele au fost epuizate, companiile miniere pleacă, iar populaţia locală abandonată este nevoită să înfrunte singură problemele de mediu provocate de exploarea minieră. Drepturile omului sînt încălcate prin strămutarea oamenilor de pe pămînturile lor natale sau prin pierderea mijloacelor de subzistenţă din cauza accidentelor. În mod frecvent, companiile miniere declară faliment după epuizarea resurselor şi nu îşi mai îndeplinesc obligaţiile contractuale“.

Legea împotriva cianurilor nu a fost adoptată şi subiectul a intrat în tăcere. „Grupurile de interese“ au obţinut atunci o importantă victorie de etapă. Împotriva proiectului de la Roşia Montană s-a constituit însă o largă coaliţie „ecumenică“, care îi cuprinde deopotrivă pe ecologişti şi pe conservatori, pe români şi pe unguri, şi care deplîng (ce-i drept fără vigoare) nu doar distrugerile naturale, dar şi cele privitoare la patrimoniul cultural şi nu în ultimul rînd la farmecul imponderabil ale unei lumi vechi aflate în pragul dispariţiei.

„Liberalismul“ preşedintelui şi a celor care susţin explicit sau tacit proiectul pare de-a dreptul brutal şi insensibil.  În orice caz, preşedintele este dator să spună clar ce poziţie are faţă de acest proiect şi să nu se mai ascundă în spatele unor „specialişti“.

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a făcut luni în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentul un gest fără precedent. A ținut un soi de slujbă de la microfonul Camerei Deputaților pentru miruirea lui Traian Băsescu ca președinte la ceremonia instalării acestuia pentru un al doilea mandat.

Un gest care nu a mai avut loc în România dinainte de instaurarea comunismului. Un gest de misticism demn de dictaturile din lumea islamică.

În vremurile când România era monarhie, șeful Bisericii Ortodoxe îl binecuvânta pe Suveran în sensul triadei istorice a națiunii române: Tronul, Biserica, Armata. Nu în Parlament însă, ci în Biserică!

Niciodată Biserica nu a fost folosită într-un mod atât de pervers! Călcată în picioare la propriu!

Astăzi, România este un stat în care cultele sunt independente de stat conform unei legi promulgate chiar de președintele Traian Băsescu în 2006 și care proclamă că toate credințele sunt egale în fața legii și nici o autoritate nu poate da prioritate uneia sau alteia dintre acestea.

Biserica este independentă de autoritățile politice. Ceea ce a făcut Traian Băsescu cu acordul implicit al Patriarhului Daniel este un abuz demn de un fundamentalism religios, care speram cu toții că a fost aruncat la coșul de gunoi al istoriei și care nu își are locul în nici o țară civilizată.

În istoria noastră recentă, Nicole Ceaușescu a mai încercat să-și subordoneze cultele și, implicit, Biserica Ortodoxă. În timpul Marii Adunări Naționale, Patriarhul Teoctist a devenit membru de drept al parlamentului UNICAMERAL comunist și cânta la masa PCR. În 1938, Regele Carol al II-lea și-a instaurat dictatura personală numindu-l pe Patriarhul Miron Cristea premier și  folosindu-l pentru instaurarea dictaturii sale personale. Mai apoi, Biserica a fost jucată la barbutul comunist și a cântat în surdină, dar veselă, Internaționala.

Gestul lui Daniel este cu atât mai surprinzător știut fiind faptul că PD-L este partidul cultelor neo protestante. Practic nu avem de a face numai cu o plecăciune a Patriarhului în fața Omului Suprem, ci mai ales cu un gest prin care Biserica Ortodoxă este batjocorită. Cu acordul său implicit. Arginții au cântărit și de data aceasta, dar mă tem că nici un ban nu va putea spăla rușinea.

O rușine nu numai pentru Patriarh, dar mai ales pentru noi, credincioșii ortodocși. Dar nu numai. Am tot respectul față de frații greco și romano catolici, cât și față de cei neoprotestanți, dar la acest abuz de putere toți ar trebui să reacționeze deoarece le va veni și lor rândul. Unora le-a venit deja. Vedem cu toții mizeria Cathedral Plaza.

Trebuie să fim cu toții solidari să apăram Bisericile de mizeria politică! Biserica nu face politică!

Art. 9  din Legea nr. 489/2006 promulgată de președintele Traian Băsescu prevede că:
(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari faţă de vreun cult

Un hacker misterios

Povestea incepe la Centrul de Cercetari Climatice (CRU) al Universitatii East Anglia. Luna trecuta, un haker misterios a patruns in sistemul universitatii si a descarcat o cantitate imensa (aproximativ derularea a 10 ani) de emailuri si documente. La scurt timp, ele au fost postate pe un server din Rusia.

Din acel moment, lucrurile au explodat. Ca sa intelegem mai bine semnificatia incidentului, sa spunem doua lucruri

1. CRU este unul dintre cele mai importante si influente centre din lume dedicate analizei incalzirii globale iar datele si concluziile sale au stat la baza unei bune parti a literaturii de gen, justificand in acelasi timp o multime de pozitii politice si publice relative la problematica in cauza.
2. Intre autorii emailurilor se afla persoane de o importanta cruciala in promovarea discursului despre incalzirea globala, cum ar fi profesorul Michael Mann sau profesorul Phil Jones, membru de vaza al Grupului  Interguvernamental de Experti privind Schimbarile Climatice al ONU. Persoanele implicate sunt asadar autoritati in domeniu, iar CRU o placa turnanta in reteaua intelectuala si politica ce promoveaza alarmismul climatic.

In momentul in care vestea arhivei aflate pe serverul rus s-a raspandit pe internet, mii de interesati au plonjat in rascolirea ei. Si de aici lucrurile incep sa devina cu adevarat interesante. Ceea ce au descoperit a aruncat in aer aproape instantaneu blogosfera.

In mai putin de cateva ore devenise evident ca materialele expuse contineau posibilele dovezi ale uneia dintre cele mai mari fraude intelectuale din stiinta contemporana. Scadalul a capatat rapid un nume, ‘Climategate’, in rezonanta cu celebrul ‘Watergate’. Ca sa ne facem o idee despre dimensiuni, sa spunem ca la ora actuala chestiunea are dedicate mii de pagini de internet iar pe motoarele precum Google termenul ‘Climatgate’ depaseste in numar de cautari insusi clasicul termen, ‘Global Warming’ – incalzire globala. Ce contin deci materialele in cauza?

Masluiri stupefiante

In primul rand, citind emailurile expuse, descoperim izbitorul spectacol al unui grup de climatologi de varf ce incearca in mod sistematic sa manipuleze bazele de date legate de fluctuatiile temperaturii globale. Ii vedem de pilda ingrijorati de faptul ca temperatura globala nu a crescut in ultimul deceniu, dar si de faptul ca nu isi pot explica acest fenomen. Solutia: eforturi de a ascunde realitatea revelata de date. Alte discutii vizeaza cum pot sa fie camuflate situatiile de incalzire globala din trecutul istoric al omenirii, situatii ce nu pot fi asociate cu cresteri semnificative de bioxid de carbon. Solutia: datele respective sunt fie facute uitate, fie sunt manipulate.

Sa subliniem: Nume recunoscute precum Michael Mann sau Phil Jones sunt surprinsi afirmand textual ca au modificat date pentru a masca rezultate incomode care aratau, cotrar tezelor sustinute public de acesti autori, nu o incalzire globala ci mai degraba o racire a temperaturii in ultimul deceniu. Si sa nu uitam un lucru: in tot acest timp, acesti profesori spuneau politicienilor si publicului ca incalzirea globala este un pericol iminent si ii atacau brutal pe cei ce aveau rezerve cu privire la afirmatiile lor.

Conspiratii impotriva altor oameni de stiinta

Manevrele devoalate de emailurile facute publice sunt stupefiante. Vedem cum aceeasi oameni, pe de o parte isi acuza oponentii ca nu sunt publicati in reviste respectabile si, pe de alta parte, cum ei insisi manevreaza in culise ca sa le blocheze publicatiile. Descoperim chiar si un complot prin care se incearca explicit izolarea si decredibilizarea revistelor care gazduiesc opiniile contrare.

Sa repetam: constatam nu numai blocarea exprimarii opiniilor contrare incalzirii globale in publicatiile controlate de alarmisti dar obliterarea si decredibilizarea pe orice cai a oricarei publicatii care ar accepta punctul de vedere stiintific alternativ. “Il vom marginaliza chiar daca asta inseamna sa redefinim ce este procesul de evaluare academica”, afirma profesorul Jones, referindu-se la un cercetator ce nu era de acord cu tezele alarmiste.

Asadar nu este nicio supriza pentru cititorii materialelor puse la dispozitie de hakerul misterios ca machiavelicii profesori de la CRU vorbesc despre climatologi care sunt ‘de incredere’ si de cei care nu trebuie sa aiba acces la date intrucat nu sunt ‘predictibili’.  Ii vedem catalogand nominal si organizational pe cercetatorii cu vederi opuse, precum si vorbind de tactici de decredibilizare a lor folosindu-se pe ascuns de bloguri si de comunitatile online. De ce toate acestea? Evident ca sa poata spune publicului si politicienilor ca toti oamenii de stiinta ‘seriosi’, care publica in reviste ‘serioase’, sustin teza incalzirii globale. Numai ‘prostii’ sau cei ‘vanduti’ se mai pot indoi.

Distrugerea si limitarea acceslui la bazele de date

In trecut, ori de cate ori i-a fost solicitat accesul la seriile statistice privind temperaturile istorice, Phil Jones a afirmat ca datele s-au pierdut. Cele aduse la lumina de hackerul anonim ne releva altceva. Un efort deliberat de a tine datele departe de ochii publicului. Nu este nevoie sa spunem ca aceasta practica este contrara spiritului metodei stiintifice, bazat exact pe transparenta si verificabilitate.

Lucrurile apar si mai bizare cand realizam ca cercetatorii CRU au incalcat si legile in vigoare privind accesul liber la informatie, avand in vedere ca vorbim de proiecte finantate din bani publici. Sarbanda nu se opreste aici. Am mentionat deja ca apare clar ca blocuri masive de date au fost modificate. Datele brute insa, datele primare care au fost calibrate si ajustate pentru a produce seriile statistice finale, nu s-au mai pastrat nici ele. Deci este imposibil de determinat acum ce a fost fabricat si ce nu.

In sfarsit, materialele puse la dispozitia publicului pe hacker arata lucruri incredibile nu numai despre conduita acestor oameni de stiinta transformati in agenti de influenta machiavelici sau despre datele falsificate de ei. Socul cel mai mare l-au avut expertii in programare cand au constanatat starea in care se afla programul folosit de CRU pentru procesarea datelor. Din notele facute de chiar specialistii CRU, reiese ca erorile, improvizatiile si peticelile acumulate in timp i-au adus in starea in care admiteau ei insisi, in comunicarile lor interne, ca habar nu au ce fac cand este vorba despre acest program.

Ce a urmat

Retaua alarmista – cercetatorii, mass media, politicieni, ONG-uri etc – s-a facut initial ca nu stiu despre ce e vorba in speranta ca valul va trece si lucrurile vor reveni la normal. Dar presiunea a crescut. Si creste de trei saptamani de la zi la zi. Creste si intensitatea cu care se incearca musamalizarea. Dimensiunile socului la care este supusa comunitatea alarmista azi sunt insa greu de supraestimat. Anchete sunt in derulare la CRU. De acolo se intind in alte centre similare.

Exista deja o lista de alte universitati suspecte. Suspiciunile de malversatii similare se extind dincolo de universitati. Chiar si la ONU, dupa doua saptamani de negari, chestiunea s-a impus. Urmeaza si acolo o ancheta. Marile publicatii si canale de stiri preiau treptat, cu inima indoita, tema. Incep sa se faca auziti oamenii politici care cer stoparea oricaror initiative pana cand baza stiintifica a ideologiei alarmiste nu se clarifica.

Confuzia este imensa. Sute, poate mii de cercetari se fundamenteaza pe bazele de date de la CRU. Care, iata, se dovedesc masluite. Cine mai poate face ordine in haos? Cate alte baze de date au fost manipulate similar? Cum putem sti? Intregi serii statistice trebuie recalculate de la zero. Asa cum este de asteptat, politicienii, mass media si toti beneficiarii economici si politici ai alarmismului incearca sa musamalizeze lucrurile. Dar, sa repetam, oricat ar incerca ei, cutia Pandorei a fost deschisa.

Ce ar mai fi de spus?

Evident, acest scandal nu infirma complet posibilitatea incalzirii globale si nu oblitereaza posibila validitate a multor studii in jurul acestei teorii. Dar ideea consensului stiintific in jurul alarmismului climateric este spulberata. In plus, cum putem sti acum ce este studiu „serios” si ce nu, in acest domeniu?! In fata stau ani bun de eforturi. Lucrurile trebuie luate de la zero. Fara politica, fara isterie, fara manipulari, fara vedetisme si propaganda mass-media, fara premii Nobel si Oscaruri, fara spectacole de sunet si lumina de tip Copenhaga.

Sa ne gadim la toate acestea cand contemplam modul in care sunt prezentate in mass-media evenimentele de la Copenhaga. Sa ne intrebam intre altele si de ce nu auzim mai mult despre Climategate. Iar daca ne indoim de veridicitatea relatarii de mai sus, avem o solutie simpla. Printr-o simpla cautare google putem lamuri daca nu cumva ceea ce se intampla in spatele reflectoarelor indreptate spre Copenhaga nu este mai semnificativ decat ceea ce se intampla in lumina acestora. Traim in epoca internetului. Elitele politice, stiintifice si mass media nu mai au monopolul informatiei.

Si ar mai fi ceva. Niste amanunte care in mod sigur starnesc curiozitatea. Pare foarte interesant momentul in care hackerul misterios si-a calibrat lovitura. Chiar inainte de Copenhaga. Si pare interesanta locatia severului utilizat dupa cum interesante sunt si speculatiile privind cetatenia autorului si motivatiile demersului sau. Iata deci cateva teme suplimentare de meditatie sugerate de acest extraordinar scandal stiintific. Si nu numai.

Guvernul palestinian a anunţat că pune în aplicare un boicot pentru bunurile fabricate în coloniile evreieşti din Cisiordania şi a confiscat marfă de peste un milion de dolari din magazine şi companii.

Produsele israeliene, inclusiv cele fabricate în colonii, sunt un lucru obişnuit în Cisiordania, fie din lipsă de alternative palestiniene, fie pentru că sunt preferate. Drept urmare, eforturile anterioare palestiniene de a opri consumul de bunuri israeliene au eşuat.

Confiscarea de produse din colonii marchează cel mai serios efort guvernamental de introducere a boicotului. Palestinienii consideră continuarea extinderii coloniilor evreieşti ca fiind cel mai mare obstacol în calea independenţei şi susţin că promisiunea recentă de limitare a construcţiilor este insuficientă.

Circa 300.000 israelieni trăiesc în coloniile din Cisiordania şi alţi 180.000 în Ierusalimul de Est, regiunile pe care palestinienii le doresc pentru statul lor.

Purtătorul de cuvânt al ministerului israelian de externe Yigal Palmor susţine că un boicot este contraproductiv, deoarece nu va duce la atingerea scopurilor politice.

Printre mărfurile vizate se numără sucurile, cosmeticele sau conservele.

Marea Britanie va introduce o etichetare specială, ca prevede introducerea specificaţiei de “produs din coloniile evreieşti”, dar ministerul britanic de Externe susţine că iniţiativa nu este un boicot.

În acest fel se doreşte creşterea presiunii pe Israel privind coloniile sale din Cisiordania prin consilierea supermarketurilor din Marea Britanie despre cum să facă deosebirea între produse din colonii şi cele palestiniene.

Măsura ar putea creşte perspectivele unui boicot al bunurilor din avanposturi. Oficialii israelieni şi liderii coloniştilor au fost deosebiţi de critici la adresa Londrei.

Până acum produsele erau etichetate doar ca provenind din Cisiordania, dar potrivit noilor măsuri introduse de Departamentul pentru Mediu, Alimentaţi şi Afaceri Rurale(Defra), etichetele ar trebui ca pe viitor să ofere mai multe informaţii. Se propune etichetarea diferenţiată pe produse din coloniile evreieşti şi cele palestiniene.

Aproape 500.000 de colonişti evrei trăiesc în Ierusalimul de Est şi Cisiordania. Londra şi UE în general au argumentat de nenumărate ori că proiectul coloniilor evreieşti este un obstacol în calea păcii.

Legislaţia UE cere o distincţie între bunurile din Israel şi cele din teritoriile ocupate, deşi măsura nu este respectată mereu.

Coloniile evreieşti vând în Marea Britanie fructe, legume, cosmetice, produse farmaceutice şi produse de metal şi textile.

Bunurile din interiorul Israelului anterior conform graniţelor anterior anului 1967 au o anumită taxă de import, conform unui acord cu UE. Bunurile palestiniene din Cisiordania, Gaza şi Ierusalimul de Est sunt scutite de taxă. Produsele din colonii nu intră în nici una din aceste categorii.

UE nu recunoaşte ocuparea de către Israel a teritoriilor palestiniene.

Cei mai mulţi români plecaţi la muncă în străinătate au plecat la cules de căpşuni

Românii reprezintă al treilea grup de emigranţi din UE, după Turcia (2,4 milioane) şi Maroc (1,7 milioane), arată statistici făcute ieri publice de către Eurostat. Românii erau 15% din totalul emigranţilor din UE. Cei mai mulţi români se găsesc în Spania, 738.000. Alţi 625.300 sunt în Italia, iar 65.000 în Ungaria. Ţara noastră găzduieşte cei mai puţini străini, numai 26.000, potrivit datelor Eurostat pentru 2008. În acest an, 37% din străinii care locuiau în Uniunea Europeană erau cetăţeni ai unui alt stat membru, se arată în datele publicate de Eurostat. România este urmată de Italia, de unde au emigrat 1,3 milioane de cetăţeni, adică 11% din totalul străinilor cetăţeni europeni.

Pe locul al treilea se află Polonia, cu 1,2 milioane de cetăţeni, urmată de Albania cu un milion de emigranţi.

Pe de altă parte, România se află pe ultimul loc în ceea ce priveşte proporţia cetăţenilor străini găzduiţi. Astfel, mai puţin de 0,1% din populaţia totală era constituită în 2008 de cetăţeni străini. Mai exact, potrivit datelor Eurostat, în România trăiau 6.000 de cetăţeni provenind din alte ţări membre UE, şi alţi 20.000 provenind din ţări aflate în afara Uniunii, ajungându-se la un total de numai 26.000 de cetăţeni străini.

Ţările UE preferate de emigranţi au fost, în 2008, Germania (7,3 milioane de străini), Spania (5,3 milioane), Marea Britanie (4 milioane), Franţa (3,7 milioane) şi Italia (3,4 milioane). În total, aproximativ 75% din cetăţenii străini din UE locuiau în aceste cinci state membre. În România, cel mai mare grup de cetăţeni străini a fost în 2008, potrivit Eurostat, cel al moldovenilor (5.500 de cetăţeni), urmaţi de cetăţenii turci (2.200) şi de cei chinezi (1.900).

Prezent la Copenhaga pentru conferinţa ONU privins schimbarea climatică, preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a criticat capitalismul care devastează planeta

“O fantomă bântuie străzile din Copenhaga… aceasta este capitalismul”, a acuzat Hugo Chavez.

“Modelul distrugător al capitalismul înseamnă eradicarea vieţii”, a adaugat el, arătând cartea jurnalistului francez Hervé Kempf, “Cum distrug bogaţii planeta”.

Chavez a criticat ţările bogate care au reacţionat rapid anul trecut la criza financiară, alocând sute de miliarde de dolari pentru salvarea bîncilor. “Dacâ climatul era o bancă, deja l-aţi fi salvat”, a adăugat el.

De asemenea, el l-a atacat pe preşedintele american.

“Barack Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace în ziua în care trimitea 30.000 de soldaţi pentru a ucide nevinovaţi în Afganistan, iar acum va veni aici cu Nobelul său, preşedintele SUA…”, a spus presedintele Venezuelei.

Modul cum a fost tratat Abd al-Karim al-Atal este cel mai recent caz din ultimii doi ani în care pacienţi din Gaza care căutau să se interneze în Israel au fost reţinuţi şi presaţi să devină colaboratori, arată grupurile pentru apărarea drepturilor omului.

Doctorii pentru Drepturile Omului, grup israelian, declara că presiunea care se exercită asupra acestor pacienţi ajunge la forţare acestora, care este ilegală conform convenţiilor de la Geneva şi poate constitui o încălcare a convenţiilor ONU contra torturii. Circa unu din cinci palestinieni din Gaza care cer permis pentru intrarea în sistemul medical israelian este supus unor interogatorii detaliate.

B’Tselem, alt grup pentru drepturile omului, arată că agenţii israelieni “exploatează chestionarele pentru a exercita o presiune neadecvată asupra persoanelor bolnave, cu scopul de a-i forţa să colaboreze cu agenţia “.

Israel susţine că o asemenea chestionare este o necesitate de securitate pentru a preveni atacurile teroriste şi că 5000 de persoane – bolnavi şi rude- au luat permis de ieşire din Gaza în acest an din motive medicale.

20 de ani in care vinovat pt. inabusirea sangeroasa a revoltei organiizate de unguri , rusi si americani e considerat Ceausescu. Dar Ceausescu e mort … deci nu poate recunoaste fapta.

Da au trecut 20 de ani de asa zisa democratie originala . Nici ca la rusi …nici ca la americani.

O revolutie care a fost mai mult o lovitura de stat organizata de KGB si de serviciile secrete maghiare care vedeau o oportunitate de ocupare a Ardealului.

Ca Iliescu e omul KGB-ului e clar dar sa nu uitam ca Basescu e omul CIA-ului.

«Calota polară arctică ar putea dispărea în 5-7 ani». Această alarmă lansată de fostul vicepreşedinte american la Copenhaga, unde a prezentat împreună cu miniştrii din Norvegia şi Danemarca un nou raport privind topirea calotei glaciare ca urmare a efectului de seră. «Sunt 75% posibilităţi - a afirmat Gore comentând raportul oamenilor de ştiinţă - ca întreaga calotă polară se va topi în următorii cinci-şapte ani».

Raportul, prezentat în luna aprilie a anului trecut în cadrul unei conferinţe la Tromso, în Norvegia, a fost coordonat de Institutul Regal Polar Norvegian.

Datele au produs imediat îngrijorare: «Este un grav motiv de îngrijorare – a afirmat ministrul de externe, Jonas Gahr Store. Mesajul este că la Copenhaga ar trebui să se ajungă la un acord privind măsurile care limitează emisiile de gaz de seră, pentru a evita încălzirea globală cu mai mult de două grade».

Potrivit studiului, rata de reducere a calotei polare s-a multiplicat în ultimii zece ani. Topirea calotei glaciare va avea multe alte consecinţe negative, ca de exemplu lipsa apei şi o creştere progresivă a emisiilor de metan şi de dioxid de carbon. Al Gore l-a citat pe dr. Maslowski ca sursă pentru acest nou studiu. Dar, după cum notează The Times, omul de ştiinţă a dezminţit imediat dezvăluirile: «Nu înţeleg cum s-a putut întâmpla aşa ceva. Nu am făcut niciodată o astfel de estimare».

După această replică dură a lui Maslowski, biroul lui Al Gore a fost constrâns să admită “confuzia”, admiţând că datele privind topirea calotei glaciare făceau referire la diferite perioade şi erau doar «cifre aproximative» lansate cu ocazia unei conversaţii cu vicepreşedintele american.

Cine a fost acolo înţelege bine ce vreau să spun. Mă rog, fiecare cu norocul lui. În fine, am găsit. Pot să-l privesc şi eu pe Volodea dintr-un unghi favorabil. Sper să nu-i dau totuşi emoţii prea mari.
Vladimir Tismăneanu are o calitate care merită subliniată: el e unitatea de măsură, etalonul neoconservatorului român. Omagiul pe care l-a scris de curând la dispariţia lui Irving Kristol, fondatorul ideologiei neoconservatoare, m-a decis să fac acest gest reparatoriu şi să-i dau neoconservatorului român ce i se cuvine de drept.

Irving Kristol, dispărut la o vârstă venerabilă, a fost, împreună cu Norman Podhoretz, printre cei mai cunoscuţi teoreticieni ai doctrinei neoconservatoare, dominantă în anii Reagan şi ai celor doi Bush.

În tinereţe, Irving Kristol a fost militant troţkist, la fel ca Vladimir Tismăneanu, Stelian Tănase şi, probabil, Dan Pavel. Troţkismul, în anii ’70-’80, avea la Bucureşti, sub Nicolae Ceauşescu, ceva acut comic. Mi-l amintesc pe Stelian Tănase ţinându-mă de nasture pe Calea Victoriei şi nuanţându-mi în şoaptă troţkismul versus stalinismul. Ce trebuie spus în avantajul lui Vladimir Tismăneanu e că neoconservatorismul său nu se deosebeşte cu nimic de cel al tovarăşilor săi mai vârstnici şi mai cunoscuţi. Mai toţi neoconservatorii din ultimii treizeci de ani au fost în tinereţe troţkişti, marxişti, leninişti, comunişti, sindicalişti, extremişti diverşi de stânga, anarhişti. La maturitate au virat spre dreapta.

E o evoluţie naturală să fii de stânga la tinereţe, pentru ca apoi, după ce te-ai aşezat burghez în viaţă, să te instalezi confortabil la dreapta. Aşa cum se verifică mereu şi zicerea bine cunoscută „la vremuri noi, tot noi“. Neoconservatorii au reuşit într-un timp relativ scurt, începând cu Margaret Thatcher şi Ronald Reagan, ceea ce n-a reuşit stânga democrată într-un secol, adică să-i pună pe butuci pe conservatorii clasici. Lecţia a fost bine însuşită de PD, iar PNŢ a fost hocus-pocus scos de pe scena politică. Marian Miluţ e şi el un mic neoconservator infiltrat. Ultimul candidat conservator în America a fost Sarah Palin, ridiculizată temeinic atât de media afiliate stângii, cât şi de cele devotate neoconservatorilor. În viitor, după ce conservatorii se vor trezi din păcăleala neoconservatoare, nu e deloc exclusă o apropiere a lor de social-democraţi. În ceea ce priveşte PDL, afilierea sa la neoconservatorism pare a fi încă un secret de stat.

Nici virajul PD de la stânga la dreapta nu e chiar atât de original. Surprinzătoare nu sunt decât amploarea şi viteza de execuţie. Adică dimineaţa partidul era de stânga, iar după-amiaza, în întregime, a devenit miraculos de dreapta. Se pare că lucrul e fără precedent în Europa. Desigur, virajul s-a produs sub atenta supraveghere a unor guru neoconservatori precum Vladimir Tismăneanu şi/sau Alina Mungiu-Pippidi.
Dar să revenim la Tismăneanu. I se reproşează sistematic că e autorul a sute de articole în care, tânăr fiind, proslăvea ideologia comunistă. Dar faptul nu e în nici un fel incompatibil cu noua sa orientare neoconservatoare. Se găsesc în aceeaşi situaţie minţi mult mai puternice, intelectuali mai consistenţi decât el. Cărţile lui nu sunt, de altfel, decât destul de mediocre şi banale compilaţii. Cei care n-au avut acces la sursele sale la vremea lor riscă să-l ia foarte în serios. O fac pe contul lor. Nici producerea de compilaţii livrate drept mari descoperiri personale nu e foarte originală la Bucureşti. Alţi doi proaspeţi neoconservatori – Andrei Pleşu, cu îngerii săi, şi Patapievici, cu al său om recent – au procedat la fel. Tismăneanu nu e cu nimic mai rău din acest punct de vedere.

Desigur, discuţia despre neoconservatorii români, cu PDL ca utilaj politic de încercare, e mult mai largă şi mai complicată. Eu n-am făcut decât s-o deschid aici cu o lămurire în favoarea lui Tismăneanu. Fără mare legătură cu insultele stupide pe care mi le aplică de ceva vreme. În schimb, ce nu mi-e mie deloc clar e situarea sa geografică. Nu înţeleg cum poţi să fii neoconservator român, să faci rapoarte finale în Parlamentul României, fiind cetăţean american şi locuind la Washington. Parcă totuşi comisarii sovietici s-au deranjat să se mute pe Dâmboviţa.

Rep: Dacă aţi avea acum 25 de ani, fără bani şi fără perspective de angajare, ce aţi face?
SOV: Îmi este imposibil să mă ipostaziez… Eu, la 25 de ani, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să-mi câştig existenţa, fără a-mi alege mijloacele.

Rep: Ce şanse ar avea un tânăr să facă bani în România în momentul de faţă?
SOV: Să facă bani cinstit în Ro­mâ­nia?

Rep: Da.
SOV: Absolut niciuna.

Rep: Şi necinstit?
SOV: O grămadă.

Rep: Mulţi spun că perioada în care ne aflăm este una nefavorabilă antreprenoriatului. Dumneavoastră ce credeţi?
SOV: Din grija statului. Aşa cum am declarat tot într-un ziar din grupul dumneavoastră de presă, o conducere mai cretină decât cea care a fost în România ultimilor cinci ani nu a mai existat de la fanarioţi încoace. Una în care statul a devenit duşmanul personal al fiecărui antreprenor din România. Statul trebuie să fie partenerul de afaceri al întreprinzătorului, nu asasinul lui.

Rep: Ce ar trebui să facă oamenii care conduc afaceri mici pentru a supravieţui pe timp de criză?
SOV: Orice. În condiţiile în care statul român agresează într-un asemenea mod, violentează într-un asemenea mod clasa de business, aceasta este legitimată să facă orice pentru supravieţuire. Pentru că această clasă de business oferă locuri de muncă. Graţie acestei clase de business mai supravieţuiesc câteva milioane de familii în România.

Rep: Unde se termină acest „orice“? Un om de afaceri poate să facă orice ca să  supravieţuiască?
SOV: Ca să salvgardeze locurile de muncă ale salariaţilor săi. Să dea şansa şi altor oameni să trăiască.

Rep: Poate folosi orice mijloc pentru a face lucrul acesta?
SOV: Imaginaţia mea nu are limite. Acum, fiecare după capacităţile lui intelectuale.

Rep: Care sunt domeniile în care vedeţi afaceri profitabile în 2010 – 2011, în România?
SOV: Dacă aş avea vreo idee, fiţi convinsă că aş păstra-o pentru mine.

Rep: România se află tot în criză de 20 de ani de zile. Are vreo şansă să iasă din aceasta?
SOV: Prima criză şi singura criză autentică românească este criza morală. Ea le generează pe toate celelalte.

Rep: Şi va scăpa vreodată?
SOV: Cred că la a treia generaţie.

Rep: Cât de mult v-a ajutat şcoala în afaceri?
SOV: Decisiv. Dar eu am făcut şcoală. Şcoala m-a învăţat în primul rând să gândesc. Pe timpul meu chiar s-a făcut şcoală.

Rep: Şi acum nu se mai face şcoală?
SOV:  Citesc presa, mă uit pe televiziuni, când sunt în maşină, mai ascult la radio. În comparaţie cu şcoala pe care am făcut-o eu, nivelul actualei generaţii este îngrijorător de scăzut. Este îngrijorător pentru viitorul României.

Rep: Care sunt, în opinia dvs., cele mai proaste decizii luate de guvernele de după 1989 din punct de vedere economic?
SOV: Privatizările reprezintă cea mai proastă decizie pe care guvernele României au luat-o din ‘89 până acum. Părăsirea pieţei ruseşti, a doua prostie uriaşă pe care guvernele au făcut-o. Nelansarea unor programe naţionale, programe statale în infrastructură, este o a treia decizie greşită pentru România.

Rep: Dacă aţi fi preşedinte, ce măsuri de ieşire a României din criză aţi adopta?
SOV: Bucuraţi-vă şi rugaţi-vă lui Dum­nezeu să nu fiu eu preşedintele României. Bucuraţi-vă că nu sunt şi rugaţi-vă la Dumnezeu să nu ajung. Să nu ajungă vreodată unul ca mine preşedintele României.

Rep: De ce?
SOV: Urăsc beţivii şi proştii. Un tip care urăşte, care are capacitatea de a urî aşa cum îi urăsc eu pe beţivi şi pe proşti, n‑are voie să ajungă să aibă puterea unui preşedinte.

Rep: Care sunt primele măsuri la care aţi apelat în business ca reacţie la criză?
SOV: Reducerea costurilor şi extin­derea.

Rep: Aveţi în plan investiţii pentru 2010?
SOV: M-am extins deja în Moldova. Mă voi extinde în Ungaria şi în Serbia (afaceri în presă, n.r.).

Rep: Nu vă interesează şi alte bu­si­nessuri?
SOV: Aici în România? Atâta timp cât va exista mentalitatea asta bizară a clasei politice că oamenii de afaceri sunt nişte tâlhari, eu nu mai investesc niciun ban în România.

Rep: Dar în afară, vă interesează?
SOV: Da, evident!  În afară operez. Din ce credeţi că trăiesc aici? Cu ce credeţi că îmi susţin businessul de aici? Cu ceea ce produc în alte ţări.

Rep: Nu v-aţi gândit niciodată să plecaţi din România?
SOV: Ba da. M-am gândit în 2000, când România a tăbărât cu o furie turbată asupra mea. Timp de o săptămână m-am gândit dacă să plec sau să rămân. Am decis să rămân pentru tot restul vieţii mele aici.

Rep: De ce?
SOV: Pot supravieţui în orice colţ din lumea asta, dar de trăit, nu pot trăi decât aici. Pentru că ador limba română. Cel mai bine pot comunica cu cei care vorbesc aceeaşi limbă ca mine.

Rep: Pentru dvs., ce reprezintă a­fa­cerile? O pasiune, un mijloc de a câştiga bani…
SOV: Mie nu-mi plac afacerile.

Rep: Atunci de ce le faceţi?
SOV: De foame. Am intrat în business de foame, dar mie nu-mi place bu­si­nessul. Sărăcia m-a aruncat în business. Nu este dimensiunea mea naturală.

Rep: Care este secretul dumneavoastră în afaceri?
SOV: Nu este ni­ciun secret. Este pur şi simplu noroc. Să nu vă închipuiţi că cei care fac bani sunt de o inteligenţă superioară. E o simplă chestiune de noroc. Mulţi au încercat, unii au avut noroc şi au reuşit, alţii n-au avut noroc şi n-au reuşit.

Rep: Cât timp vor mai rezista ziarele în print?
SOV: Nu vă pot da un termen, nici măcar o aproximaţie. Ceea ce vă pot spune e că, din punctul meu de vedere, presa pe suport de hârtie va dispărea. Nu ştiu în cât timp, dar eu sunt convins că va dispărea.

Rep: Care este ziarul dvs. preferat?
SOV: Fără discuţie, „Gândul“. Cred că datorită lui Cristian Tudor Popescu. După aceea, „Cotidianul“.

Rep: Dar post de televiziune?
SOV:  Mi-a plăcut de când mă ştiu literatura science fiction şi, evident, filmele. Când am timp, mă uit întotodeauna pe AXN Sci Fi.

Rep: Dar site?
SOV: Eu nu ştiu să lucrez cu computerul. Nu ştiu să deschid un computer.

Rep: De 20 de ani, românii se tot plâng de aproape tot ce-i în jurul lor. Pe dumneavoastră ce vă dezamăgeşte cel mai mult în România?
SOV: Scăderea nivelului intelectual al României.

Rep: Sunteţi fericit, domnule Sorin Ovidiu Vîntu?
SOV: La 54 de ani, numai proştii sunt fericiţi. Fericit eşti la 18, la 20, la 30. La anii mei, nu mai eşti fericit.

Rep: Banii au contribuit vreodată la fericirea dumneavoastră?
SOV: Evident că nu. Nu la fericirea. La liniştea mea.

Rep: Dormiţi liniştit, domnule Sorin Ovidiu Vîntu?
SOV: Din perspectiva aluziei dumneavoastră, da.

Rep: Aţi făcut vreodată o faptă bună?
SOV: Eu comit doar fapte necesare, nu fapte bune. Din acest punct de vedere, mă puteţi eticheta drept amoral.

Atâta timp cât va exista mentalitatea asta bizară a clasei politice că oamenii de afaceri sunt nişte tâlhari, eu nu mai investesc niciun ban în România.

Eu nu ştiu să lucrez cu com­puterul. Nu ştiu să deschid un computer.

Averea lui Vîntu

Ascensiune Sorin Ovidiu Vîntu a urcat  trei poziţii în ediţia 2009 a Top 300 Capital, ajungând pe locul patru, cu o avere estimată la 1,2-1,25 miliarde de euro.

Istoric Născut în 1955 în oraşul Roman, este unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din România. A devenit cunoscut odată cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, pentru care a şi fost condamnat la trei ani cu suspendare. De numele său sunt legate, direct sau indirect, zeci de firme, dar cel mai important business pe care îl controlează în România este grupul media Realitatea-Caţavencu, care include patru posturi de televiziune, trei posturi de radio, zece titluri de presă scrisă, o agenţie de presă şi o divizie de new-media. Susţine însă că nu el, ci copiii lui sunt proprietarii grupului de presă care i-a adus, la pachet, titulatura de „mogul“ şi antipatia declarată a lui Traian Băsescu.

de Cristian Tudor POPESCU

Securitatea a învins încă o dată Partidul Comunist. E echitabil, dacă ne gândim că Ion Iliescu a avut două mandate şi Traian Băsescu are şi el două, Emil Constantinescu fiind un accident. Ura a învins frica. “Comuniştii” şi “capitaliştii” moguli au fost consideraţi mai periculoşi decât criza economică.

Încă o dată, trebuie să constat că Mircea Geoană, nefiind inteligent, îşi permite şi luxul de a nu fi onest. Vorbind în termeni sportivi, el ar fi trebuit să fie conştient, în momentul exit-poll, că “victoria” i se datorează prea puţin lui însuşi. Dacă ar fi să-i numărăm pe românii care l-au votat pe Geoană pentru Geoană, nu aduna nici 30%, cât a luat în primul tur – a fost votat pentru PSD, pentru Crin Antonescu, în speranţa pomenilor de la stat şi, nu în ultimul rând, pentru că celălalt candidat era Traian Băsescu. O minimă conştiinţă ar fi trebuit să-l oprească de la ţopăială, îmbrăţişări, mâini fluturate pe sus şi prezentări de cravate chiar şi dacă ar fi câştigat în mod real. Asta nu ţine de politică, ţine de structura umană.

Acum, dl. Geoană iese şi spune că PD-L a furat alegerile. Nu ştiu pe ce se bazează, dar, dacă e aşa, mai mult ca sigur n-a furat mai mult decât PSD. Şi hai să ne imaginăm că ar decide Curtea Constituţională repetarea alegerilor: atunci, prezenţa la vot ar sări de 60%, iar Băsescu ar câştiga la o diferenţă de 10 procente.

Declaraţia lui Traian Băsescu făcută incorect, cu 4 minute înainte de închiderea urnelor, deschide perspectiva clară unui mandat identic cu primul. Aceeaşi postură agresivă, resentimentară, cu acuze şi insulte. Dacă s-ar fi mărginit la a spune: “Am învins, haideţi să aşteptăm cifrele oficiale şi o să vedeţi că-i aşa”, era în regulă. Adăugând şi zicerea tip C.V. Tudor “mitraliată” luni noaptea: “Un fleac, i-am ciuruit!” – pe cine, pe românii care nu l-au votat pe el? – avem, într-adevăr, “ză seim picceăr” ca în 2004, cum zice “noul” preşedinte. 5 ani am sperat că dl. Băsescu va învăţa să fie preşedinte. Nu mai am putere să sper şi pentru următorii 5.

Este posibil ca Mircea Geoană şi Crin Antonescu să piardă preşedinţia partidelor lor şi să fie traşi pe linie moartă sau chiar în afara politicii în urma acestei înfrângeri. În cazul d-lui Geoană, o asemenea soartă ar fi binemeritată – ar putea să se ducă să se relaxeze în exit pool, piscina unde dl. Vântu îşi îneacă vechii prieteni.

Frângerea traiectoriei politice a lui Crin Antonescu, victimă a inevitabilei combinatorici postalegeri, ar fi însă, după părerea mea, o pierdere majoră, nu numai pentru PNL, dar şi pentru politica românească. Inteligent, ferm, înzestrat cu o tărie de caracter ieşită din comun, el a fost adevăratul adversar al lui Traian Băsescu. După prestaţia fatală a lui Geoană în ultima întâlnire televizată, în loc să se pună la adăpost, cum se face de obicei în politica noastră, Crin Antonescu a ieşit să susţină cauza până la capăt mai curajos decât pesediştii lui Geoană. L-a zdruncinat serios pe Traian Băsescu când a fost faţă în faţă cu el. Antonescu reprezintă tipul de politician “generaţia următoare”, care nu are legături nici cu Partidul Comunist, nici cu Securitatea. Crin Antonescu este speranţa că aceste alegeri prezidenţiale au fost ultimele în care s-au înfruntat candidatul PCR cu candidatul Securităţii.

Aşa că îi sfătuiesc pe votanţii anti-Băsescu bătuţi de gândul emigrării să mai chibzuiască înainte de a o face. Nu de alta, dar aproape toţi cei care au plecat înaintea lor au ajuns să-l voteze pe Băsescu.

Cei 27 de miniştri de externe ai UE sunt aşteptaţi marţi să decidă asupra textului final al unei declaraţii pentru Orientul Mijlociu ce ar putea include şi recunoaşterea europeană a Ierusalimului de Est ca viitoarea capitală a unui stat palestinian.

Tentativele de la Bruxelles, de luni, de a ajunge la un consens asupra textului de către ambasadorii UE a eşuat, ceea ce presupune că miniştrii vor trebui să decidă asupra formei finale.

Oficialii israelieni arăta că este foarte rar ca un asemenea text substanţial să ajungă la nivel ministerial fără un acord anterior.

Ministrul suedez de externe Carl Bildt a încercat să treacă declaraţia, considerată problematică de Israel, susţinut însă şi de Londra sau Irlanda şi Portugalia.

Franţa şi Germania se spune că nu sunt hotărâte, obosite de lupta diplomatică a Israelului şi palestinienilor în Europa din ultima săptămână.

Israel a dus o luptă diplomatică intensă în ultima săptămână contra proiectului suedez, totuşi acest stat nu îşi punea, luni, mari speranţe în înlăturarea clauzei ce cere recunoaşterea Ierusalimului de Est ca viitoare capitală a unui stat palestinian.

Israel este preocupată că proiectul are prejudecăţi legate de Ierusalim, nu menţionează nevoile sale de securitate şi nici nu vorbeşte despre nevoia de demilitarizare a unui viitor stat palestinian.

Palestinienii au anunţat că intenţionează să ceară ONU recunoaşterea independenţei lor, pe fondul frustrărilor tot mai mari pentru stagnarea procesului de pace.

“Am ajuns la o decizie… să mergem la Consiliul de Securitate al ONU să cerem recunoaşterea unui stat palestinian independente, cu Ierusalimul de Est fiind capitala sa, şi cu graniţele din iunie 1967,” anunţa negociatorul şef palestinian Saeb Erakat pentru AFP.

Acesta făcea referire la Cisiordania, Fâşia Gaza şi cea mai mare parte din Ierusalimul de Est arab.

“Vom căuta sprijinul statele UE, al Rusiei şi a altor ţări” pentru această măsură.

Comentariile lui Erakat vin pe fondul frustrărilor palestinienilor legate de ineficienţa eforturilor americane de a relansa negocierile de pace cu Israel, ce au fost suspendate după războiul din Gaza de la începutul anului.

Aceasta este cea mai recentă dintre opţiunile pe care palestinienii le-au anunţat că le vor întreprinde dacă procesul de pace este amânat. Altele includ declararea unilaterală a independenţei, cererea ca ONU să determine graniţei, dizolvarea Autorităţii Palestiniene şi căutarea de drepturi egale în interiorul Israel.

Cu toate acestea, miniştrii israelieni au avertizat să nu se ia măsuri unilaterale.

Administraţia americană nu a reuşit până acum să convingă israelienii şi palestienii să reia discuţiile de pace, pe fondul tensiunilor legate de chestiunea coloniilor evreieşti de pe pământ palestinian.

Palestinienii insistă pentru îngheţarea oricărei activităţi de colonizare înainte de reluarea discuţiilor, în timp ce israelienii oferă o limitarea temporară a construcţiilor, urmând a rezolva toate aspectele în timpul negocierilor.

Întelegerea, care va intra în vi­goa­re peste două luni, cere celor 27 de state membre ale UE să pună la dispoziţia CIA informaţiile bancare solicitate în virtutea programului american de urmărire a surselor de finanţare ale „terorismului“. „The Sunday Times“ arată că, într-o notiţă apărută săptă­mâna trecută şi remarcată de puţină lume, UE a admis public faptul că a convenit să-i oblige pe europeni să livreze informaţii către SUA, apreciind chiar că aceasta este o „chestiune urgentă“. Teoretic, potrivit prevederilor acordului, informaţiile vor fi păstrate într-o bază de date americană, după care ar trebui şterse.

Decizia a dat naştere la critici vehemente, cele mai cuminţi denunţând „dezechilibrul“ înţelegerii, care nu oferă şi serviciilor secrete europene acces la informaţiile bancare ale cetăţenilor americani.

De asemenea, multe voci au subliniat că acordul conferă Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA puteri investigative mai mari decât ale serviciilor de informaţii naţionale europene. Legislaţia din cea mai mare parte a ţărilor membre ale UE presupune existenţa unui mandat eliberat de justiţie, în baza declaraţiei sub jurământ a unui poliţist, pentru a „umbla“ la dosarul oricărui cetăţean.

CIA o poate face însă în baza unei simple cereri. Programul american de supraveghere financiară a fost introdus de Washing­ton imediat după atentatele din 11 sep­tembrie 2001, ca „măsură de ur­genţă“. Extinderea sa în UE s-a făcut în tăcere şi în absenţa unei dezbateri pu­blice considerate de mulţi a fi necesară. „Nimeni nu spune că aliaţii nu trebuie să coopereze, dar unde este protecţia intimităţii? Unde sunt mecanismele de siguranţă judiciară în această sche­mă? Acordul de transferare la scară mare a informaţiilor financiare euro­pene către Statele Unite este extrem de îngrijorătoare, mai ales în absenţa unei dezbateri publice sau parlamentare, fie la nivel european, fie la nivel naţional“, a declarat Shami Chakrabarti, directorul organizaţiei britanice de apărare a drepturilor civile „Liberty“.

„Acesta pare a fi încă un compromis dezechilibrat post-11 septembrie şi un nou caz de lesniciune cu care măsuri temporare de urgenţă ajung să ne fie impuse permanent“, a adăugat Chakrabarti. Autorităţile ame­ricane spun că programul de culegere a informaţiilor financiare nu are alt scop decât urmărirea tranzac­ţiilor făcute de indivizii suspectaţi de legături cu reţeaua teroristă al-Qaida. Ele subliniază că exact acest gen de informaţii au contribuit la dejucarea unui complot terorist de o anvergură încă şi mai mare decât cel din 11 septembrie, pus la cale de o celulă isla­mis­tă din Marea Britanie. În acest caz, din 2006, mai mulţi extremişti intenţio­nau să deturneze şapte avioane şi să plaseze bombe în mai multe mijloace de transport în comun, posibil şi pe lângă unele instalaţii nucleare. Nota informativă a UE spune că SUA pot solicita „seturi de informaţii generale“, în mai multe categorii largi de interes, precum „tipuri de mesaje relevante, geografie şi ameninţări teroriste“.

Programul este coordonat chiar din cartierul general al CIA, din Langley, Virginia. Până în 2006 acest program, care-i vizează şi pe cetăţenii americani, a fost ţinut secret. Cetăţenii străini, inclusiv europeni, care călăto­resc în SUA trebuie şi acum să se conformeze cerinţei americane de a declara o mulţime de informaţii personale, legate printre altele şi de ultimele cumpărături făcute indiferent unde.

După ce s-a zăpăcit în zona nodului rutier de la Gilău, un şofer de tir a condus 30 de kilometri pe contrasens pe Autostrada Transilvania

Un şofer profesionist de tir a reuşit performanţa de a merge 30 de kilometri pe contrasens pe Autostrada Transilvania, miercuri noaptea. Bărbatul, care deşi are permis de conducere din 1987, nu mai mersese niciodată pe o autostradă, a greşit intrarea pe autostră în zona nodului rutier de la Gilău, trecând de altfel şi peste marcajul dublu continuu, şi a intrat pe sensul de circulaţie care venea dinspre Turda spre Gilău. Potrivit purtătorului de cuvât al Poliţiei Judeţene Cluj, inspectorul Gina Pop, autocamionul a fost reperat imediat de un echipaj de poliţie şi oprit.

Odată intrat pe contrasens, însă, autocamionul nu a mai putut fi întors, din cauza lungimii. Astfel, poliţiştii au fost nevoiţi să escorteze autocamionul pe contrasens, până la ieşirea de pe autostradă. Escorta a folosit semnale luminoase, şoferii care circulau în sensul regulamentar fiind deviaţi pe banda alăturată, pentru a face loc şoferului gafeor. Conform inspectorului Gina Pop, circulaţia nu a fost îngreunată semnificativ, pentru că traficul era oricum lejer, la acea oră.

Pentru isprava sa, şoferul a fost amendat cu 180 de lei, a primit şase puncte de penalizare şi i s-a suspendat carnetul timp de 60 de zile. Conform inspectorului Gina Pop, bărbatul în vârstă de 41 de ani nu se afla în stare de ebrietate şi este perfect sănătos. Acesta a explicat că a fost vorba de o simplă greşeală, cauzată şi de faptul că, deşi este şofer profesionist de tir, nu mai circulase în viaţa lui pe o autostradă şi nu era familiarizat cu marcajele.

Inspectorul Gina Pop spune că în zona nodului rutier de la Gilău toate marcajele rutiere sunt corecte, iar semnalizările funcţionau, greşeala fiind exclusiv a şoferului. De altfel, inspectorul spune că este primul caz de acest gen pe care l-a întâlnit de-a lungul carierei.

BAH IDIOTULE ….CUVINTELE ROMAN SI ROMANIA NE PROVOACA GREATA SI RUSINE.

Presedintele american Barack Obama a anuntat marti desfasurarea a 30.000 de militari suplimentari in Afganistan, precizand, in egala masura, ca dupa 18 luni va incepe retragerea progresiva a trupelor. ‘Daca nu as fi crezut ca securitatea Statelor Unite si cea a americanilor sunt in joc in Afganistan, maine as da cu bucurie ordinul ca toti soldatii, pana la ultimul, sa se intoarca’, a justificat Obama suplimentarea trupelor. El a cerut si aliatilor din NATO sa contribuie cu trupe la efortul american, iar secretarul general al Aliantei, danezul Anders Fogh Rasmussen, a spus ca ‘este in joc echilibrul NATO, este important ca operatiunea din Afganistan sa nu fie perceputa ca o operatiune americana pur si simplu’.

Oficialii SUA se asteapta la un supliment de circa 8.000 de militari din partea aliatilor, insa Franta si Germania au anuntat deja ca nu vor mai trimite noi trupe in Afganistan.

Urmare a deciziei lui Obama, numarul militarilor americani urmeaza sa ajunga la circa 100.000, de aproape trei ori mai multi decat la investirea in functie a noului presedinte. ‘Nu iau aceasta decizie usor’, a declarat laureatul Premiului Nobel pentru Pace, amintind atat de pretul in vieti omenesti platit de SUA, cat si de cresterea costului razboiului cu 30 de miliarde de dolari.

Contribuabilii americani trebuie sa suporte si un alt tip de cheltuieli, legate de asa-numita privatizare a razboiului, in folosul marilor firme de securitate. Doar in 2009, SUA au incheiat contracte de 15 miliarde de dolari cu firmele DynCorp International si Fluor Corp pentru construirea si deservirea bazelor militare din Afganistan. Inainte de suplimentarile de trupe din aceasta vara, numarul mercenarilor din Afganistan se ridica la 74.000, in timp ce SUA aveau detasati doar 58.000 de militari. Situatia din Irak releva si mai clar fenomenul privatizarii razboiului: 120.000 de mercenari si 132.000 de militari SUA.

Sume imense se folosesc pentru angajarea mercenarilor, iar controlul statului asupra lor este foarte limitat. Spre exemplu, legea permite ofiterilor americani si canadieni sa incheie contracte de pana la un milion de dolari cu firmele de securitate, motiv pentru care guvernul canadian a trebuit sa suplimenteze bugetul misiunii din Afganistan.

In general, mercenarii sunt folositi in activitati de rutina, dar cu grad mare de periculozitate. In Irak, castigul zilnic al unui mercenar a ajuns chiar la 1.000 de dolari, ceea ce a determinat guvernul britanic sa majoreze substantial soldele militarilor pentru ca acestia sa nu paraseasca armata pentru o firma de securitate. Astfel, un soldat din trupele speciale SAS a ajuns sa castige 80.000 de dolari pe an, iar un sergent, circa 100.000 de dolari. Soldele mari sunt rezervate doar cetatenilor americani sau britanici. Pe langa acestia, firmele de securitate angajeaza imigranti din saracele tari asiatice, carne de tun platita cu doar 1.000 de dolari pe luna.

Regulile mai putin stricte si cruzimea de care au dat dovada mercenarii au adus mari deservicii armatelor nationale care lupta in Irak si in Afganistan. Angajatii firmei Blackwater au fost astfel acuzati ca au ucis 14 civili nevinovati in Bagdad, iar mercenarii firmei britanice Armor Group au organizat unele orgii sexuale la Ambasada SUA de la Kabul, pe care erau platiti sa o protejeze.

Practica angajarii mercenarilor a fost initiata ca masura temporara, dar s-a permanentizat in timpul administratiei Bush. ‘Folosirea personalului de securitate contractual este vitala pentru sprijinirea avanposturilor din anumite zone ale Afganistanului si pentru planurile noastre de a angaja cetateni afgani’, a explicat la inceputul lui 2009 seful Pentagonului, Robert Gates.

Pe plan intern, firmele de securitate raman in umbra, insa au depasit numeric fortele de politie din SUA, dar si din state europene, printre care si Romania, potrivit cotidianului ‘Le Monde’.

Documentul, care va fi discutat de miniştrii de externe ai UE săptămâna viitoare, critică dur politica israeliană faţă de palestinieni şi avertizează că negocierile trebuie reluare urgent. Deşi UE a susţine că viitorul Ierusalimului trebuie stabilit prin negocieri, documentul pare să fie parte a efortului diplomatic de a întări poziţia palestiniană şi a-i încuraja să revină la negocieri.

Proiectul arată că viitoarea Palestina trebuie să fie compusă din Cisiordania şi Gaza, iar Ierusalimul de Est să fie capitala. Se adaugă că UE nu recunoaşte anexarea de către Israel a Ierusalimului de Est- poziţie împărtăşită şi de restul comunităţii internaţionale.

Mahmoud Abbas, preşedintele palestinian, a refuzat să reia negocierile de pace, îngheţate de un an, până ce Israel nu opreşte activitatea de colonizare.

“Iniţiativa Suediei (care ocupă preşedinţia UE) afectează capacitatea Uniunii Europene de a avea un rol în negocierile dintre Israel şi palestinieni,” anunţat ministrul israelian de externe.

Acesta a mai arătat că Israel a făcut paşi spre negociere, iar UE ar trebui să exercite presiuni pe palestinieni să revină la masa tratativelor, iar paşii iniţiaţi de Suedia au efectul contrar.

MUIE ROMANIA

Catherine Ashton, viitorul ministru de Externe al UE, a fost criticată pentru lipsa experienţei în diplomaţie.

Partidul Popular European, care deţine majoritatea în legislativul comunitar, nu vrea să permită accesul în noua Comisie a celor care au avut legături cu fostele regimuri totalitare. Popularii au publicat recent o declaraţie potrivit căreia „candidaţii la postul de comisar nu trebuie, în nici o circumstanţă, să fi fost asociaţi cu regimuri represive şi nu este permis să fi participat la guverne sau mişcări politice nedemocratice sau guverne şi mişcări corupte“.

O primă victimă a „vânătorii de vrăjitoare“ iniţiate de populari poate fi candidatul Cehiei, actualul ministru de Externe, Stefan Fuele, relatează EUobserver. În vârstă de 47 de ani, Fuele a fost membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia şi a studiat între 1981 şi 1986 la Institutul de Relaţii Internaţionale de la Moscova, recunoscut drept şcoala diplomatică a fostei URSS.

Presa cehă a prezentat institutul moscovit drept un „incubator“ al KGB, unde nu erau admise decât odraslele nomenclaturiştilor din statele satelite sau cadre atent verificate. Într-o situaţie identică se află şi candidatul slovac, Maros Sefcovic, actualul comisar pentru Educaţie şi Sport. Sefcovic a fost membru al partidului comunist şi a studiat la acelaşi institut sovietic. Comentatorii slovaci şi cehi susţin că, în timpul regimului comunist, acestea erau condiţiile necesare pentru a lucra în diplomaţie, iar fostul preşedinte Vaclav Havel nu s-a arătat deranjat de trecutul candidatului ceh.

Şi candidatul Estoniei, actualul comisar antifraudă Siim Kallas, a fost membru al Partidului Comunist al URSS din 1972 până în 1990, însă după ce a devenit premier, în 2002, a instalat oficiali anti-Kremlin în posturi-cheie în echipa sa din Bruxelles. Nominalizatul Ungariei, Laszlo Andor, în prezent economist şi membru în conducerea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, ar putea ajunge şi el în atenţia PPE. Eurodeputaţi din Fidesz, partidul de dreapta de opoziţie din Ungaria, au spus că acesta „este inacceptabil“. Andor a fost un socialist antistalinist şi, potrivit unui diplomat ungar, a fost la un moment dat apropiat de Partidul Comunist ungar, dar nu a fost niciodată membru.

Scrupulozitatea popularilor europeni se va limita însă la noile state membre, fără să ia în vizor trecutul comunist al preşedintelui Comisiei, José Manuel Barroso. Acesta a fost atras în tinereţe de ideologia maoistă, după care a fost unul dintre liderii ilegalişti ai Partidului Muncitorilor din Portugalia, în timpul dictaturii lui Antonio Salazar. Eurodeputaţii populari trec cu vederea şi peste faptul că viitorul Reprezentant pentru Politică Externă al UE, britanica Catherine Ashton, a fost membru al organizaţiei neguvernamentale Campania pentru Dezarmare Nucleară (CDN), pe care a reprezentat-o la reuniunile Partidului Comunist britanic, în anii ’70 şi ’80. „Toată lumea ştie că CDN era sprijinită de Kremlin. Era coloana a cincea a URSS în Occident“, a declarat eurodeputatul conservator ceh Hynek Fajmon. Ashton a fost deja acuzată de eurodeputatul George Batten că a acceptat finanţare sovietică pentru mişcarea pentru dezarmare şi nu a reuşit să justifice provenienţa a circa 170.000 de lire sterline, în cadrul unui audit efectuat în 1982-1983. „În timpul în care a fost în CDN nu a vizitat URSS. Nu a avut nici un contact cu URSS şi nu a acceptat bani de la surse sovietice“, a spus purtătorul de cuvânt al lui Ashton pentru EUobserver.

Viitoarea lege europeană îngroapă tradiţia şi impune ca, după deces, corpul să fie transportat cu o maşină specială la capela cimitirului. Rudele nemulţumite au şi ele o mângâiere – firmele de pompe funebre vor fi obligate să aibă un fond de garantare, la fel ca şi medicii.

Noua lege ar reglementa şi felul în care trebuie să arate cimitirele. Toate trebuie să aibă capelă cu cameră frigorifică şi perdea de arbori de jur împrejur. Permite şi apariţia cimitirelor private, lucru cu care Biserica nu se poate împăca. Odată adoptată legea, cimitirele vor trebui să aibă alei pietruite şi asfaltate şi, neapărat, canalizare.

Deocamdată, cimitirele aflate în subordinea administraţiilor locale sunt singurele care respectă condiţiile cerute de viitoarea lege, doar pentru că sunt finanţate de la bugete locale. Însă, cele mai multe, adică peste 90 la sută, sunt locurile de veci ale bisericilor, care abia au gard de jur împrejur. Doar câteva, aflate la oraş, au capelă sau canalizare.

„Opriţi circul politic“, o campanie a opoziţiei belgiene, căreia i s-a raliat şi sora lui Van Rompuy, Christine.

Pentru a accede la funcţia supremă în UE „nu trebuie să ceri postul, ci să fii un şoricel cenuşiu; ofertele vor veni la tine“, le-ar fi spus Herman Van Rompuy colegilor săi din guvernul Belgiei, în urmă cu câteva săptămâni, scrie ziarul belgian „De Morgen“. În numai câteva zile de la preluarea oficială a mandatului, noul preşedinte al UE va sprijini ideea lui Barroso şi va oferi astfel o sursă de venit constantă şi directă pentru vistieria UE, criticată de mulţi pentru „risipă“.

„Finanţarea statului social, indiferent de reforma socială pe care o implementăm, va necesita noi surse“, declarase Van Rompuy la recenta sa întâlnire secretă cu grupul Bilderberg.

Deşi respectiva întrevedere a fost secretă, cabinetul premierului belgian s-a văzut nevoit să ofere o declaraţie publică pe marginea acestui subiect, imediat „transpirat“ în presă. „Posibilitatea unor pârghii financiare la nivel european trebuie analizată în mod serios“, a mai spus Van Rompuy, care de la 1 ianuarie va câştiga aproape 1.000 de euro pe zi (355.000 de euro pe an).

Barroso a alcătuit o serie de planuri alternative de impunere a unei eurotaxe care ar implica vărsarea direct către Bruxelles a unui procent fix din TVA şi din accizele pe combustibili. Atât taxa pe valoarea adăugată, cât şi accizele pe carburanţi contribuie deja la finanţarea cheltuielilor UE – cifrate la peste 130 de miliarde de euro pentru anul viitor, dar ele sunt în prezent colectate de guvernele naţionale, fiecare dintre acestea contribuind cu un procent variabil.

Noua eurotaxă ar putea apărea pe toate chitanţele primite de cumpărătorii de rând în magazine şi benzinării, cu valoarea exactă a procentului de TVA sau accize care pleacă direct spre Bruxelles. Suporterii planului spun că măsura nu face decât să ia o parte din taxele percepute oricum, făcând mai transparente costurile suportate de contribuabili.

Van Rompuy, în vârstă de 62 de ani, nu a indicat către care mecanism de colectare a taxelor ar înclina, dar după întrevederea cu Bilderberg, purtătorul său de cuvânt a spus că opţiunile oscilează între o taxă „verde“ şi o versiune a „taxei Tobin“. Aceasta din urmă a fost propusă iniţial în anul 1972, de către economistul american James Tobin, ca taxă pe speculaţiile monetare. Potrivit „The Sunday Telegraph“, indiferent care dintre cele două variante va fi aleasă, însăşi ideea de impunere a unei „taxe europene“ va întâmpina o opoziţie politică majoră, cel puţin din partea conservatorilor britanici, favoriţi în următoarele legislative.

„Orice fel de sistem fiscal armonizat înseamnă pierderea controlului asupra sistemelor noastre fiscale naţionale“, a apreciat Timothy Kirkthorpe, liderul parlamentarilor conservatori. „Însăşi concurenţa în Europa depinde de competitivitatea regimurilor fiscale ale statelor membre“, a adăugat el. Sora lui Van Rompuy, Christine, o asistentă medicală în vârstă de 54 de ani, a devenit unul dintre cei mai vehemenţi critici ai politicilor premierului, după ce acesta a privatizat sistemul naţional de asigurare a sănătăţii. „Mă opun ideii fratelui meu privind noua taxă. Orice taxă nouă va fi plătită de săraci. Noi trebuie să-i taxăm pe bogaţi“, a spus Christine Van Rompuy, actualmente membră a Partidului Muncitorilor.

CJAS Gorj nu a răspuns în termenul legal.

Deşi suferea de cancer, un profesor din Târgu-Jiu a fost diagnosticat cu sinuzită de medici din Gorj şi Bucureşti, şi tratat, în consecinţă, peste un an. În această perioadă, sângera din ce în ce mai abundent, uneori interminabil.

La peste un an de la primele semne ale afecţiunii, fiind examinat cu un tomograf, a descoperit că în spatele nasului i se formase o tumoare malignă. Cancer, stadiul patru, ultimul. Majoritatea medicilor i-au recomandat, lui şi familiei, să o ia încet spre cimitir, să nu stârnească panică.

Un medic din Bucureşti, dr. Raluca Grigore, de la Spitalul Colţea, l-a ajutat să nu dispere, prezentându-i un caz similar, descoperit în acelaşi stadiu şi vindecat, cu un an în urmă, la o clinică din Freiburg – Germania, condusă de un medic român, profesor doctor Ligia Anca Grosu.

Costul tratamentului – circa 50.000 de euro.

Formularul E 112, interzis oamenilor de rând
După ce cotizase peste 35 de ani în sistemul asigurărilor de sănătate, profesorul cu cancer în ultimul stadiu a început bătălia pentru obţinerea formularului E 112, care echivala cu decontarea spitalizării în Germania. Zeci de drumuri prin centrele universitare din ţară, zeci de apeluri disperate către medici care, ca într-o conspiraţie a morţii împotriva vieţii, au refuzat, toţi, să scrie negru pe alb un adevăr de necontestat, acela că în România un pacient cu cancer în ultimul stadiu nu poate fi vindecat. Potrivit articolului 44 din Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 592/2008, tratamentul nu este decontat dacă un medic nu scrie, sub semnătură, că „tratamentul nu poate fi efectuat într-un interval de timp rezonabil în nici una dintre unităţile sanitare din România”. O formulare ticluită în aşa fel încât să ţină departe românii de dreptul la viaţă şi la asistenţă medicală responsabilă. „Doamnă, mie mi-e frică să dau aşa ceva, şi mama dacă ar avea cancer, nu aş scrie acel raport, pentru că mi-e frică”. De ce, l-am întrebat, de ce vă e frică? „Mi-e frică să nu fiu dat afară.” De cine? „De cei care vor face verificări.” Astfel relatează soţia pacientului dialogul cu un medic român. Şeful unei clinici ORL din Bucureşti, Cristinel Popescu, i-a spus că tratarea unui pacient cu cancer în ultimul stadiu în străinătate este mai mult o fiţă: „S-a purtat foarte urât cu mine. M-a umilit. Mi-a spus că eu nu ştiu cine este el, că el este profesor, că în România tratamentul este foarte bun, că nu are rost să dau bani medicilor din străinătate. M-a umilit, pur şi simplu m-a dat afară din birou”.

CJAS Gorj nu a răspuns în termenul legal
Un dosar foarte voluminos, cuprinzând inclusiv poziţia clinicii din Freiburg, conform căreia, pentru tratarea bolnavului, era necesară combinarea radioterapiei cu chimioterapia, imposibil de realizat în centrele oncologice din ţară, a fost depus, la 10 iulie a.c., la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Gorj. Deşi legislaţia în vigoare obliga această instituţie să se pronunţe în termen de 5 zile dacă eliberează sau nu formularul E 112, un răspuns, chiar dacă e negativ, a fost primit de către pacient la aproape trei luni de la înregistrarea cererii sale. Cam atunci când ar fi trebuit să aibă loc parastasul de şase săptămâni, dacă, împreună cu familia, nu ar fi reuşit să acceseze credite bancare de peste 50.000 de euro – costul spitalizării.

Şeful CJAS Gorj, Daniel Titu Bondoc, susţine că ar fi putut respinge cererea după prima zi, dar a aşteptat completarea dosarului. Însă, examinând cererea depusă de profesor, se observă că i-a trebuit exact o lună de zile de la intrarea cererii în instituţia pe care o conduce pentru a pune o rezoluţie către Direcţia Economică, urmată de o a doua rezoluţie, o zi mai târziu, către Compartimentul Juridic.

Campanie pentru E 112
În absenţa programelor guvernamentale adecvate, mii de români continuă să moară cu zile de o maladie care doar la noi în ţară şi în alte câteva din lumea a treia rămâne incurabilă. “Cancerul nu ucide, statul român, da!” este titlul unei campanii sociale iniţiată, recent, de Ziarul online GorjNEWS.ro şi de Radio Târgu-Jiu, căreia i s-a alăturat şi Cotidianul, în încercarea de a afla ce le împiedică pe autorităţile române să dea formularul E 112 românilor mai puţin norocoşi şi cu lipici la boli încă incurabile la noi în ţară.

România ocupă, în 2009, ultimul loc din Uniunea Europeană în clasamentul Transparency International din punct de vedere al indicelui de percepţie a corupţiei. Ţara noastră se află la egalitate cu Bulgaria şi Grecia, în contextul în care nu a înregistrat niciun progres faţă de anul precedent.

Potrivit clasamentului, România a ajuns în această situaţie după ce Bulgaria a crescut de la 3,6 în 2008, la 3,8 în 2009, iar Grecia a scăzut de la 4,7 la 3,8.

Reprezentanţii Transparency International România au criticat stagnarea României susţinând că este pentru prima oară, din 2002, când în domeniul luptei anticorupţie nu s-a înregistrat niciun progres de la un an la altul.

Indicele de percepţie a corupţiei, realizat de Transparency International, se bazează pe datele privind corupţia, obţinute din sondaje specializate făcute de instituţii independente. El clasează ţările lumii în funcţie de gradul în care este percepută corupţia în rândul oficialilor şi politicienilor şi reflectă opinia oamenilor de afaceri şi a analiştilor din întreaga lume, inclusiv a experţilor din fiecare ţară evaluată.

Laurenţiu Iancu (39 ani) a început ca agent de vânzări, mai întâi de prezervative, apoi de electrozi de sudură. Ideea de a vinde echipamente de produs berea în casă i-a venit discutând “la o bere” cu un prieten stabilit în Belgia. Mi-a zis: “«Mi-am cumpărat un aparat de făcut bere în casă». Am reacţionat după două secunde: «Cum adică bere făcută în casă?»”. Amicul i-a explicat că-i vorba de un recipient special în care pui apă, un pic de drojdie, niţel zahăr şi torni conţinutul unui “kit” de bere: extract de malţ, amestecat cu hamei şi ierburi aromate, totul conform reţetei din prospectul de utilizare.

După o săptămână, berea e trasă deja în sticle, i se mai adaugă un pic de zahăr şi sticlele sunt capsate. Sticlele se ţin în prima săptămână la temperatura camerei, după care se mută la loc răcoros (pe balcon, în frigider, în cămară, în garaj) alte trei săptămâni, ca drojdiile să consume zahărul generând alcool şi dioxid de carbon.

Înainte de a turna “berea de casă” în pahare, trebuie însă mare atenţie ca sticla să nu fie agitată sau culcată pe o parte, ca să nu o tulbure drojdiile depuse pe fundul sticlei.

De la “supa primordială” la halba cu guler

Discuţia s-a purtat în preajma Crăciunului 2008. La începutul lui 2009, vânzările firmei lui Laurenţiu, care se ocupa cu comercializarea consumabilelor de sudură, au început să scârţâie: “Piaţa construcţiilor şi a construcţiilor metalice a intrat într-un declin puternic, aşa că mi-am zis că trebuie să mai găsesc ceva”. Atunci şi-a amintit de dispozitivul de făcut bere în casă, a dat un “search” pe Google şi a văzut că nimeni în România nu importă aşa ceva. S-a informat mai bine cum funcţionează o fabrică de bere de apartament, şi-a comandat un echipament plus câteva kituri (materia primă) de bere direct de la producător şi l-a băgat în teste: “Toată viaţa am lucrat numai în vânzări, unde am fost învăţat să prezint spre vânzare produse în care am încredere, pe care le cunosc. În vânzări, e o regulă: «Eşti primul tău client». Trebuie să te loveşti tu primul ca să ştii să dai un răspuns când cumpărătorul are nedumeriri”.

Aşa că Laurenţiu a montat într-un colţişor din bucătărie “fabrica de bere” şi a început să adauge ingredientele pe rând, conform tehnologiei de producţie. A lichefiat în bain-marie “kitul vâscos” (mixul de 1.5 kg de extract de hamei, malţ şi arome naturale), a dizolvat drojdia uscată în apă caldă şi a amestecat cu o spatulă toate ingredientele în 20 de litri de apă plată. A pus capacul peste “supa primordială” şi timp de o săptămână a dat târcoale bidonului de plastic, în aşteptarea rezultatului. În faza de transfer a “berii intermediare” în sticle, Laurenţiu nu s-a putut abţine şi a făcut o degustare: “Avea gust de bere trezită, fără acid, şi un miros de drojdie”. A urmat o chinuitoare aşteptare: “Conform reţetei, ar fi trebuit să aştept trei săptămâni, dar după 14 zile n-am mai avut răbdare şi, cu un pic de teamă în ce priveşte rezultatul, am deschis prima bere. Când am decapsat-o, s-a auzit fâsul respectiv de la CO2, arăta ca o bere, avea chiar şi guler de spumă. Doar la gust era altfel. Nu avea gustul ca berea pentru consum de masă fabricată în România. Atunci am trăit acel sentiment pe care-l trăiesc de fiecare dată când fac ceva şi funcţionează”.

Senzaţia trăită de papile, când dai pe gât o bere “home made”, e unică, în viziunea întreprinzătorului: “E ca atunci când mănânci o pâine caldă coaptă de bunica în sobă faţă de o pâine cu aditivi uitată cu zilele pe raftul supermarketului. E aromată. Iar alcoolul, chiar şi la berea de 8%, se simte de-abia după ce o bei. E atât de bine pătrunsă cu gustul şi cu aroma, că tăria nu i-o simţi. O bei ca pe-o bere normală şi de-abia după aceea îşi face efectul”. După efectuarea de teste, Laurenţiu Iancu avertizează producătorii casnici de bere ce să evite pentru a da un maxim de savoare produsului: “Berea de casă nu e recomandat să se stocheze în PET-uri, fiindcă nu păstrează foarte bine acidul în interior. Bidonul odată deschis trebuie consumat tot şi, dacă-i o bere cu 8% alcool, trebuie să te pui în cap să dai gata un bidon întreg o dată. Berea de casă la PET trebuie consumată într-un cerc mai larg”.

100 de români şi-au cumpărat “fabrici de bere” personale

Euforia dată de degustarea primei beri s-a tradus imediat în stabilirea de contacte oficiale cu un furnizor din Belgia şi unul din Germania, de unde a comandat câteva seturi de echipamente. Şi-a creat singur un site de vânzare: www.fabrica-de-bere.ro , a lipit un abţibild de reclamă pe maşina personală. Targetul sunt oameni de clasă medie cu înclinaţii spre activităţi gospodăreşti, dispuşi să investească săptămânal două ore şi jumătate din timpul lor liber: “Exact cum sunt cei care îşi cumpără 300 de kilograme de struguri şi-şi fac singuri vin, aşa vreau să formez o pătură de români cunoscători în ale berii care-şi fac singuri berea în casă”.

Până acum, Laurenţiu a avut 100 de clienţi, toţi bărbaţi, cele câteva doamne cliente care au cumpărat dispozitive de făcut berea luându-le ca să le ofere cadou soţilor lor. Cu fiecare cumpărător în parte, Laurenţiu urmează un protocol strict: “Fiecărui client îi dau o sticlă de bere din producţie proprie ca s-o deguste şi îi rog pe toţi ca, la rândul lor, să îmi dea o sticlă din producţia lor ca să o gust. E ca să verific dacă au aplicat corect tehnologia de fabricaţie”. Preţul unei microfabrici de bere variază între 250 şi 360 lei. Echipamentul cel mai ieftin e pentru începători şi conţine: un recipient de fermentare gradat, dotat cu robinet şi termometru cu cristale lichide pentru monitorizarea în permanenţă a temperaturii mustului de bere, o spatulă de amestecare, 100 de capace de metal, un capsator, o soluţie de dezinfectare şi igienizare şi o perie de spălat sticle. Recipientul are pe capac o supapă de evacuare a CO2. Dispozitivul pentru avansaţi conţine în plus un al doilea recipient de plastic, dotat cu densimetru, în care se amestecă berea cu zahărul înainte de transferul în sticle. Varianta a doua duce la economisirea de timp, explică Laurenţiu: “Altfel, trebuie adăugat zahăr în fiecare sticlă în parte şi după aia e nevoie să se agite sticlele pentru dizolvarea îndulcitorului”.

Materia primă pentru fabricarea berii costă 65-68 lei cutia de 1.5kg, dintr-un astfel de “kit” obţinându-se între 7 şi 23 litri de bere. Tradus în “cost de producţie” pe doza de 0.5 litri, un fabricant casnic trebuie să investească între 1.4 şi 1.7 lei. Deşi preţul se apropie destul de mult de cel al berii de pe rafturile magazinelor, Laurenţiu explică în ce constă diferenţa: “E o bere eco. Dacă vom compara cu o bere ieftină de supermarket, sunt echivalente ca preţ, însă ca gust este exact ca berile belgiene sau franţuzeşti pe care în hipermarket le găsiţi la 3.5-5 lei doza”. Pentru “berarii premium”, micul afacerist poate aduce pe lângă cele 18 reţete de bere din oferta permanentă şi kitul de “cidru” sau kitul “Christmas”, din care se fabrică o bere belgiană specială, “cu gust de sărbători”, la un cost de producţie de 4.85 lei doza.

Diferite aspecte care reflectă condiţiile de viaţă ale populaţiei reies din imaginea pe care populaţia de astăzi, care avea cel puţin 18 ani în 1989, o are, sub forma reprezentărilor sociale (şi a datelor factuale care le afectau existenţa), despre perioada dinainte de 1989, comparativ cu cea de astăzi.

Din analiza primelor cuvinte care le vin în minte celor întrebaţi, rezultă atât unele aspecte pozitive, referitoare la stabilitatea locului de muncă, diferenţierea socială redusă, condiţii minime de viaţă îndeplinite, cât şi unele aspecte negative referitoare la lipsa alimentelor, frig, întuneric etc., specifice perioadei comuniste. Pe lângă acestea, condiţiile de viaţă ale populaţiei, de ieri şi de azi, sunt marcate de modul de locuire şi de mobilitatea teritorială.

Astfel, în ceea ce priveşte casa în care locuia/locuieşte populaţia, în 1989 şi în prezent, se observă că în 1989 era mai mare decât în prezent proporţia celor care locuiau în apartamentele de bloc (43%), comparativ cu 39%, în prezent. În mod corespunzător creşte ponderea celor care locuiesc în case unifamiliale (de obicei, casă cu curte, cu sau fără grădină) de la 56% la 59%, precum şi a celor care locuiesc în vilă (casă unifamilială etajată), categorie care practic nu exista în 1989, dar reprezintă peste 1% în 2009. (vezi Grafic “În ce fel de casă locuiaţi în 1989 şi în prezent?”)

Din punct de vedere al proprietăţii, trecerea la economia de piaţă a condus la creşterea ponderii celor care deţin locuinţele în proprietate personală de la 56% în 1989 (valoare mare pentru o ţară comunistă, dar explicabilă prin ponderea de circa 50% a populaţiei rurale, zonă în care erau puţine locuinţe colective) la 95% în 2009 (valoare care situează România, din câte cunoaştem, pe primul loc în lume din acest punct de vedere). În mod corespunzător s-a diminuat şi ponderea celor care locuiesc în case închiriate de la stat, de la 28% la 1%. (vezi Grafic “Casa în care locuiaţi/locuiţi era/este?”)

MOBILITATEA TERITORIALĂ A ROMÂNILOR ÎNAINTE ŞI DUPĂ 1989

Mobilitatea prin schimbarea domiciliului permanent a afectat doar circa o cincime din această categorie de populaţie atât înainte de 1989, cât şi în cei 20 de ani de după. Din acest punct de vedere s-ar putea spune că populaţia României era şi este relativ stabilă din punct de vedere al domiciliului, dovedind ataşament sau o stare inerţială destul de mare, cel puţin comparativ cu alte ţări cum este SUA, de exemplu, unde schimbarea domiciliului se realizează mult mai uşor.

Mai interesant din punct de vedere sociologic este însă schimbarea tendinţei mobilităţii teritoriale de la o migraţie preponderentă de la sat la oraş, înainte de 1989, la o migraţie de la oraş la sat sau de la oraş la oraş, în prezent.

Această dinamică este legată de evoluţia procesului de urbanizare, proces care a fost accelerat înainte de 1989 datorită dezvoltării industriale şi încetinit după 1989 mai ales din cauza dezindustrializării, soldată, printre altele, cu trimiterea în rural a multor muncitori. (vezi Grafic “V-aţi schimbat domiciliul (permanent) înainte şi după 1989?”)

În fine, un alt aspect al mobilităţii teritoriale îl reprezintă efectuarea de călătorii în străinătate. Pe ansamblu, indiferent de motivul călătoriilor efectuate, doar 14% din persoanele intervievate declară că au efectuat, înainte de 1989, călătorii în străinătate (majoritatea acestora, peste două treimi după unele studii, fiind efectuate în fostele ţări socialiste). Majoritatea populaţiei, 85%, nu-şi permitea luxul sau nu obţinea permisiunea pentru efectuarea de călătorii în străinătate.

În prezent, adică după 1989, circa o treime din această populaţie, în vârstă de 38 de ani şi peste (evident, cu o vârstă medie mai ridicată), declară că a călătorit în străinătate după 1989. Este de aşteptat ca, pe total populaţie în vârstă de peste 18 ani, ponderea celor care au călătorit în străinătate după 1989 să fie mai mare, atât timp cât, în peste un sfert din gospodării, cel puţin o persoană a fost sau este plecată pentru muncă în străinătate. (vezi Grafice “Aţi călătorit în străinătate înainte de 1989?” şi “Aţi călătorit în străinătate (indiferent de motiv), după 1989?”)

Condiţiile de locuire de ieri şi de azi, ale populaţiei analizate, sunt diferite, mai ales în funcţie de mediul rezidenţial, urban/rural, de marile regiuni şi mai puţin diferite în raport cu structura demografică. Astfel, în ceea ce priveşte tipul locuinţei, se pot desprinde următoarele observaţii, aşa cum arată datele acestui sondaj.

În primul rând, la ambele categorii de vârstă (31-55 de ani şi 56 de ani şi peste) a scăzut procentul celor care, înainte de 1989, locuiau la bloc. Această schimbare a tipului locuinţei este legată de ceea ce spuneam mai sus, anume de fenomenul mişcărilor teritoriale produse după 1989, adică migraţia urban/rural, dar şi al specificului activităţii de construcţii civile.

O parte din cei care atunci locuiau la bloc au devenit între timp persoane inactive şi s-au retras în rural (ipoteză susţinută şi de analiza în funcţie de statut ocupaţional, care arată că ponderea persoanelor neocupate în prezent, care locuiesc în case unifamiliale, specifice mediului rural, este mai mare decât înainte de 1989), iar, pe de altă parte, mulţi dintre cei care acum au 31-55 de ani şi-au construit case unifamiliale mai ales în zonele rurale din jurul oraşelor.

În al doilea rând, a crescut uşor ponderea celor cu studii superioare care (în prezent, comparativ cu perioada de dinainte de 1989) locuiesc în case tip vilă. Este un fenomen datorat noului sistem economic şi social, care a permis, cu precădere pesoanelor educate şi cu venituri suficiente pentru achiziţionarea unei locuinţe tip vilă, să aibă acces la un astfel de tip de locuinţă.

În al treilea rând, a crescut ponderea celor din urban, care în prezent locuiesc la bloc şi a scăzut semnificativ ponderea celor din rural, care locuiesc la bloc. Aceste schimbări petrecute în mediul urban şi rural după Revoluţie ţin, pe de o parte, de renunţarea celor din rural la locuinţele tip bloc, în care au fost mutaţi în perioada comunistă, o dată cu dezvoltarea industriei României, şi reconstruirea de case pe terenurile recuperate după 1989, unde regimul le demolase casele.

Pe de altă parte, creşterea ponderii persoanelor din urban care locuiesc în clădiri colective este legată atât de tendinţa dezvoltării imobiliar-urbane de după 1989 (mulţi dezvoltatori au construit blocuri rezidenţiale în marile oraşe, în special), cât şi de politicile sociale de dezvoltare edilitară ale statului (locuinţele la bloc tip ANL).

Tipul de proprietate asupra casei nu diferă în funcţie de gen în cele două perioade analizate. În ceea ce priveşte vârsta, cei mai mulţi proprietari de locuinţe atât înainte, cât şi după 1989 sunt cei care în prezent au 56 de ani şi peste (72% înainte de 1989 şi 98% după 1989), acest lucru datorându-se faptului că şi atunci şi în primii ani de după 1989 aveau o vârstă la care îşi puteau permite achitarea unei case. Însă, după 1989, s-a dublat procentul celor cu vârste între 31-55 de ani care au devenit proprietarii locuinţelor în care stau (de la 53% înainte de 1989 la 90% în prezent).

Este de remarcat, de asemenea, procentul mai ridicat (13% comparativ cu 2%) al celor de 31-55 de ani, care înainte de 1989 declară că aveau altă situaţie în ceea ce priveşte proprietatea locuinţei. Acest procent este influenţat de categoria tinerilor de până în 18 ani înainte de 1989, care locuiau în casa părinţilor.

Analiza în funcţie de nivelul de instrucţie arată că înainte de 1989 erau mai degrabă avantajaţi, din punctul de vedere al proprietăţii rezidenţiale, cei cu studii medii, în timp ce după 1989 mai mulţi dintre cei cu studii superioare deţin o locuinţă în proprietate.

Situaţia dinainte de 1989 este, pe de o parte, influenţată de procentul celor din mediul rural, în special dacă ne referim la cei cu studii medii (predominanţi în mediul rural), iar, pe de altă parte, de posibilitatea materială a celor cu studii superioare de a-şi achiziţiona o locuinţă, situaţie care a rămas valabilă şi după 1989.

În funcţie de mediul rezidenţial, aşa cum era de aşteptat, cei mai mulţi proprietari de locuinţe, înainte de 1989, erau în rural, însă interesant este că, după 1989, raportul urban-rural s-a echilibrat perfect (95%-95%) în ceea ce priveşte persoanele care deţin în proprietate locuinţa.

Pe marile regiuni istorice, datele arată că înainte de 1989 cei mai mulţi proprietari de locuinţe erau în Muntenia (69%), apoi în Moldova şi Transilvania (65%) şi cei mai puţini în Bucureşti (38%), situaţie normală dacă ne gândim că Bucureştiul nu avea/are zonă rurală.

După 1989, Bucureştiul a trecut pe primul loc, cu cei mai mulţi proprietari de locuinţe (99%), urmat de Transilvania (96%), apoi de Muntenia (94%), iar pe ultimul loc se situează Moldova, cu 92% din locuitori care au locuinţa în proprietate.

Situaţia aceasta de după 1989 ţine de nivelul de dezvoltare imobiliară la nivelul regiunilor, de posibilitatea materială a oamenilor şi de tipul familiilor (familie nucleară, predominant întâlnită în zonele urbane) şi familie extinsă (bunicii, părinţi, copii, fraţi căsătoriţi etc.) prezentă cu precădere în mediul rural şi în zonele mai tradiţionaliste.

Un tribunal din Milano a condamnat la opt ani închisoare pe fostul şef al biroului CIA din Milano pentru răpire, în prima astfel de sentinţă din lume.

Robert Lady a fost judecat în absenţă şi condamnat pentru organizarea şi răpirea imamului Osama Moustafa Hassan Nasr, cunoscut ca Abu Omar, din Milano, în februarie February 2003. Superiorul său din Italia, Jeff Castelli, a fost achitat, precum şi directorul SISMI, serviciul militar de informaţii italian, Nicolo Pollari, dar a condamnat alţi 22 de foşti agenţi CIA şi doi italieni .

Abu Omar a fost capturat pe o stradă din Milano la 17 februarie 2003, în cursul unei operaţiuni coordonate a SISMI şi CIA. Avocaţii imamului susţin că acesta a fost torturat într-o închisoare din Egipt şi au cerut daune de zece milioane de euro.

Agenţii CIA au fost condamnaţi la câte cinci ani, iar italienii la trei ani de închisoare.

Pe de altă parte, tribunalul a condamnat toţi acuzaţii găsiţi vinovaţi să îl indemnizeze pe fostul imam cu un milion de euro, lăsându-i acestuia posibilitatea de a cere mai mult într-un tribunal civil, şi să-i acorde 500.000 de euro soţiei sale.

Acest proces este simbolic deoarece este primul din Europa privind transferurile secrete efectuate de CIA, al căror obiect au fost persoane suspectate de terorism, către ţări cunoscute că practică tortura, după atentatele de la 11 septembrie.

Abu Omar a fost oprit la acea dată aparent de poliţia italiană pe o stradă din Milano. A fost transportat la baza aeriană Aviano de lângă Veneţia, transferat la Ramstein, apoi în Egipt.

Patru ani mai târziu a fost eliberat fără nicio acuzaţie, moment în care imamul arăta că a fost transformat într.o epavă umană din cauza torturii.

Unul dintre ofiţerii “anti-KGB” dez­vă­luie în premieră că, în conformitate cu planurile celor care au pus în scenă Revoluţia din decembrie 1989, declanşarea acesteia trebuia să aibă loc la Iaşi. Dar, pentru că Securitatea a dejucat această acţiune, serviciile ruse şi “observatorii” occidentali au aplicat “v­a­ri­anta B”: Timişoara. Astfel, ope­ra­ţi­u­nea iniţială de la Iaşi devenea doar una de diversiune. Unul dintre cei doi ofiţeri care au acceptat dialogul cu Jurnalul Na­ţi­onal a prefe­rat să-şi păstreze anonimatul. Motivul? “Pentru liniştea mea şi a familiei mele.” Nu vom mai menţiona decât faptul că iniţialele folosite, I.D., sunt cele corespunzătoare numelui ofiţerului.

“SERVICIILE SOVIETICE COLABORAU CU CELE AMERICANE, ÎN ROMĂNIA”
Ofiţerul de la fosta UM 0110 menţionează că mărturiile sale se bazează pe operaţiunile la care a participat, dar şi pe cele aflate din discuţiile profesionale purtate cu colegii săi. În preambulul discuţiei noastre, ofiţerul susţine că “încă din 1985, când Gorbaciov a venit la putere în URSS, KGB şi GRU colaborau cu CIA precum doi buni colegi de birou, pe teritoriul României întâlnindu-se deseori pentru schimburi de informaţii.

Reţineţi că această colaborare nu depăşea graniţele scopului comun: înlăturarea lui Ceauşescu. Motivele lor erau diferite, dar convergente. Reţeaua descoperită de noi în România era, la nivelul anului 1989, de aproximativ 600 de oameni, în afara celor exploataţi în orb. La această reţea se mai adaugă cele ale «sateliţilor»: unguri, bulgari, polonezi RDG-işti, cehoslovaci şi chiar sârbi. Cu toţii erau coordonaţi de ruşi şi de americani“, dezvăluie I.D.

“«REVOLUŢIA» ERA SINGURA METODĂ ACCESIBILĂ”
În ceea ce priveşte operaţiunile propriu-zise, de înlăturare a dictaturii cea­u­şiste, I.D. spune că provocarea unor nu­cle­e de revoltă era singura metodă accesibilă, în acest sens existând, de-a lungul timpului, mai multe tentative. Ruşii şi americanii ar fi ajuns la această conclu­zie, după ce alte metode au eşuat. Se re­fe­ră la tentativele de racolare a unor membri din Comitetul Central, membri care nu ar fi cedat din cauza fricii de Securitate, dar şi pentru că se aflau în “dulcele” vârf al piramidei. “De altfel, membrii CC-ului erau prea laşi şi lipsiţi de perso­na­­litate ca să îşi asume riscul unei astfel de colaborări. Dovadă că singurii care au acceptat au fost cei «traşi pe dreapta», din grupul lui Brucan, cei care nu aveau ce pierde”, spune I.D.

TENTATIVA DE REVOLTĂ DE LA ARAD, 1988
Pe lista tentativelor eşuate de a înlătura regimul Ceauşescu este inclusă şi cea de la Iaşi, dar ofiţerul dezvăluie că înaintea acesteia au mai fost şi altele. Una dintre cele la care a acceptat să facă referire, con­­s­i­derând-o ca fiind şi cea mai remarcabilă, este cea de la Arad. “În 1988, trebu­ia să aibă loc un eveniment comemorativ despre revoluţionarii maghiari de la 1848. La Arad trebuia să vină ambasadorul Un­gariei la Bucureşti, însoţit de câţiva diplomaţi, care de fapt erau agenţi ai serviciului maghiar de spionaj. De asemenea, din Ungaria trebuia să vină câteva autobuze pline cu tineri UTC-işti de-ai lor. UTC-işti în ghilimele, pentru că ăia erau cu totul altceva.”

Ce să mai vorbim, deja se aprobase oficial, placa aia comemorativă era amplasată pe mijlocul bulevardului principal al Aradului, pe fâşia verde, iar toţi cetăţenii de etnie maghiară din jurul municipiului erau invitaţi să participe la eveniment. Se sconta ca aici să se provoace o revoltă, iar ambasadorul Ungariei se retrăgea imediat, lăsând în urma lui o revoluţie”, dezvăluie ofiţerul, pentru a continua cu modul în care Securitatea a dejucat această acţiune.

“«Întâmplător», tocmai atunci, în jurul locului în care urma să se desfăşoare evenimentul «comemorativ», la sugestia noastră, a fost organizat un concurs de carting al pionierilor, chiar pe bulevardul respectiv. Iar pentru ca participanţii la ceremonia maghiarilor să nu fie accidentaţi de aceşti «bolizi ai şoselelor», oficialii unguri au fost îngrădiţi pe fâşia verde, în timp ce plebea maghiară nu a mai fost lăsată să intre în acest spaţiu pentru a nu perturba concursul de carting.

Între timp, la graniţe, sub pretexte birocratice, autobuzele cu aşa-zişii UTC-işti maghiari au fost blocate câteva ore de autorităţile de frontieră. Evident, tot la solicitarea noastră. În aceste condiţii, ambasadorul Ungariei a rămas să vorbească doar câtorva curioşi. Oricum, s-a prins că tot planul lor a fost dejucat”, îşi aminteşte, oarecum amuzat, fostul ofiţer anti-KGB. În ceea ce priveşte “dăruirea” ungurilor de a susţine operaţiunile serviciilor sovietice şi americane, aceasta este explicată prin aceea că sperau ca recompensa să fie Transilvania.

“Practic, pentru acest deziderat absurd, ungurii erau lacheii sovieticilor. Tot ei i-au ajutat pe ruşi în înlăturarea lui Erich Honecker. După venirea lui Gorbaciov la putere, ungurii au fost încurajaţi şi actionau şi pe cont propriu. Organizaseră tabere de instruire a fugarilor români, dar spionajul nostru a aflat şi şi-a infiltrat câteva zeci de astfel de fugari. În ultimul an, în 1989, ungurii deveniseră atât de insistenţi, încât şi-au condiţionat ajutorul cu obţinerea Transilvaniei. Ţin minte, mot-a-mot, după o înregistrare, că un «diplomat» rus le-a promis: «După ce cade cocina asta de la Bucureşti. Aveţi răbdare!»”, mărturiseşte I.D.

TĂRGU-MUREŞ – 1990, ULTIMA PROVOCARE DE REVOLTĂ
I.D. arată că operaţiunea de la 15 martie 1990, de la Târgu-Mureş, a fost ultima în­cercare a serviciilor ruseşti şi americane de a da satisfacţie ungurilor prin aplica­rea metodei mai sus-amintite: provoca­rea unei aşa-zise revolte. Ofiţerul po­ves­teşte şi un episod “operativ”: “O sursă, et­nic maghiar din Harghita, mi-a povestit cum un prieten de-al său, Atila D., a plecat la 1 martie în RFG, la Mün­chen, la o familie de prieteni de-ai săi. Precizez, şi o să vedeţi de ce, că la Mün­chen se afla şi atunci o bază NATO, a ame­ricanilor. Prietenul munchenez al harghiteanului nostru l-a anunţat: «Fata noastră este căsătorită cu un ofiţer NATO, american, aşa că ia aminte la ce-ţi spun. Întoarce-te în România, ia-ţi familia, li­chi­dează tot şi veniţi aici, fiindcă în Ar­deal o să fie pro­bleme mari». Atila D. s-a întors acasă, dar familia lui nu a fost de acord să plece, mai ales că aveau un copil de câteva luni. Însă ceea ce ştiau prietenii lui munche­nezi de la ofiţerul NATO s-a adeverit”.

“REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE TREBUIA SĂ IZBUCNEASCĂ LA IAŞI!”
Între Arad şi Târgu-Mureş a fost Iaşiul. Sursa noastră spune că, în prima ju­mă­ta­te a lunii decembrie, la Iaşi a fost înfiinţat un comandament al Securităţii, coordonat de UM 0110. Au fost trimişi acolo comandantul unităţii, generalul Niculicioiu, adjunctul său, Vasile Lupu, dar şi ofiţeri de la Direcţiile I şi III.

Asupra celor întâmplate la Iaşi, ofiţerii fostei UM 0110 susţin uneori teorii diferite, ca “nuanţă”. Unul dintre ofiţerii cu care am stat de vorbă susţine că a fost o simplă diversiune: “Au împrăştiat manifeste, şi pentru asta au fost trimise la faţa locului condu­cerea unităţii şi efective masive. Or, pentru a-i depista pe cei care au împrăştiat astfel de manifeste nu era nevoie de atâ­ţia oameni. În timp ce ăştia erau masaţi la Iaşi, ruşii acţionau la Timişoara. Oare de ce? Mai ales că noi aveam înregistrări cu consulul de la Timişoara, care îl suna aproa­pe zilnic pe ambasadorul de la Bucureşti pentru a transmite: «Mai aştep­taţi», «Încă o zi», «Mai stăm puţin». Deci, ştiam că ni se pregăteşte ceva în zona aceea”, declară unul dintre ofiţerii fostei UM 0110, sub protecţia anonimatului.

Acesta spune că la Iaşi ofi­ţe­rii au sesizat un aflux anormal de mare de cetăţeni moldoveni, care, curios, se de­plasau spre vestul ţării. “Or, noi ne întrebam ce caută ăştia în zona aia, când ei au rude cu preponderenţă în zona Mol­dovei şi într-o mi­că măsură în Muntenia”. În fi­ne, un alt ofiţer, dar din cadrul Di­rec­ţiei I – infor­maţii interne, susţine că la Iaşi trebuia să se declanşeze Revoluţia şi că Timişoara nu era decât varianta de ava­rie.

Conform acestuia, în Iaşi, cei care coordonau ope­ra­ţiunea de declanşare a revoltei îşi aveau comandamentul într-un apartament “în­ţe­sat cu tehnică”. Ofiţerul Direcţiei I spu­ne că varianta Iaşi a picat din cauza unui filaj. Filorul care îl avea în lucru pe şeful co­man­damentului respectiv a încercat să-l fotografieze noap­­­tea, în infraroşu. Când ofiţerul str­ă­in tocmai se pregătea să intre în apar­ta­men­t­ul în care era coman­da­men­­tul, fi­lo­rul a fost trădat de becul de la aparatul foto, iar “subiectul”, brusc, s-a aplecat să se încheie la pantofi, după care s-a intors şi a plecat. După aceasta s-a des­făşurat o “manifestaţie” a maşinilor de pompieri înarmate cu tunuri de apă, pentru “calmarea” celor care fuseseră convocaţi la “Revoluţie”. Însă planul B, Timi­şoara, nu mai avea cum să fie dejucat.

CINE A ORGANIZAT REVOLUTIA DIN `89?   >>  KGB+CIA+UNGURI

Totul a început în urmă două sâptamani. Studenţii la arte au organizat un marş de protest împotriva sistemului Bologna în trei trepte şi a subfinanţării universităţilor. Tinerii cer de asemenea democratizarea universităţilor din ţară, care, cred ei, ar trebui să permită tuturor celor implicaţi in procesul de învătământ să aibă un cuvânt de spus. Studenţii cer mai multe drepturi şi o reprezentare mai mare a femeilor în universităţi.

Pentru a-şi promova protestul, tinerii au postat mesaje pe internet, pe site-urile de socializare Facebook şi Twitter, şi au tipărit fluturaşi. Răspunsul studenţilor din întreaga ţară a fost mai mult decât surprinzător. În prezent, mii de studenţi scriu informaţii în timp real pe Twitter, iar pe Facebook sunt in jur de 25.000 de susţinători ai mişcării.

Studenţii s-au organizat în mai multe grupuri de lucru, în care se dezbat probleme şi se fac planuri. Şi pentru că vor să atragă atenţia întregii lumi, au creat şi un eveniment. Astfel, ei au bătut recordul mondial la dansat mambo, cu peste 300 de cupluri simultan. Recordul era deţinut de soldaţii austrieci, care dansaseră şi ei cu câteva zile înainte, în cadrul serbărilor de ziua naţională.

“Avem 45 de zile de la data intrarii in vigoare pentru implementare.

Bancile nu sunt de acord cu un timp asa de scurt, pentru ca e nevoie de cel putin 6 luni ca sa aplicam ordonanta.

Este vorba despre modificari in contractele cu clientii“, a spus Ghetea.

El a mentionat ca Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) “a fortat” termenul de implementare a masurilor, fara a lua in considerare si punctul de vedere al bancherilor.

“O banca ce are 6 milioane de clienti nu va reusi sa modifice contractele cu clientii in 45 zile pentru a raspunde cerintelor europene.

Vom milita pentru extinderea termenulu”, a mai spus Ghetea.

Ordonanta de Urgenta 113/2009 a fost aprobata la inceputul acestei luni si a fost publicata in Monitorul Oficial in 12 octombrie.

In conditiile in care ordonanta intra in vigoare pe 1 noiembrie, bancile au la dispozitie 45 de zile pentru implementarea masurilor care stabilesc statutul institutiilor de plata, printre care si notificarea clientilor privind comisioanele percepute la serviciile de plata atat la nivel intern, cat si transfrontalier.

Ordonanta presupune aplicarea unei directive europene privind serviciile de plati, Payment Services Directive, ce este obligatorie si pentru Romania.

Reprezentantii ARB au adaugat ca, in plus, bancile trebuie sa modifice si sistemul informatic pentru a putea implementa masurile impuse de ordonanta.

“Nu stiu daca e vorba numai de modificarea contractelor, dar sunt si aplicatiile care trebuie schimbate, prcedurile bancilor, iar in doua saptamani e imposibil pentru banci.

Am incercat sa sensibilizam echipa de lucru care a dat ordonanta pentru ca trebuie sa tina cont si de pozitia bancilor”, a spus Constantin Rotaru, consilier in cadrul ARB.

E foarte simplu: muncim din greu pentru a castiga niste bani din care sa ne asiguram existenta si putin mai mult decat atat.

Muncim 8 ore pe zi pentru a produce suficient pentru tot ce avem nevoie. Poate am putea munci numai 2 ore. Sau 4. Unii muncim 10 sau 12 ore pe zi.

Asta inseamna ca daca nu as plati 50% taxe la stat (impozit pe profit, pe venit, TVA, accize, impozit pe masina, pe locuinta si incurand si pe respiratie) as putea sa castig aceeasi bani in 50% din timp.

Si asa, as putea sa castig 6 ore pe zi, ore pe care acum le smulg din viata mea si le petrec muncind pentru un stat care nu da niciodata nimic inapoi!

Iar 6 ore pe zi timp de 30 ani inseamna 10 ani de viata (luam in calcul numai perioada constienta din zi).

Calculul e simplu si rezultatul este o oroare: cam la fiecare 5-6 cetateni, statul consuma cu totul o viata de om.

Din 22 de milioane de oameni, putem spune ca statul ia echivalentul vietii a aproximativ 3 milioane.

Asta e genocid.

QED

Conform studiului prezentat marţi dimineaţă, Israelul ar fi consumat nu mai puţin de 80% din cantitatea de apă potabilă din Cisiordania, restul de 20% revenind populaţiei palestiniene. Donatella Rovera de la Amnesty International, autoarea studiului, îşi susţine fără rezerve afirmaţiile făcute.

“Palestinienii consumă zilnic 60-70 de litri de apă de persoană pe zi, în timp ce israelienii consumă 3000 de litri. Discrepanţa este foarte mare. Mai mult, în multe regiuni din Cisiordania, la sat, palestinienii consumă doar 15-20 de litri pe zi de persoană. Proporţiile acestor concluzii sunt catastrofale”, afirmă Rovera.

Raportul Amnesty International afirmă de asemenea faptul că circa 200 000 de palestinieni ar locui în sate în care nu au acces la resursele de apă. Armata israeliană, mai spune raportul, nu le-ar permite oamenilor care locuiesc în aceste regiuni nici măcar să colecteze apa de ploaie. Alta ar fi însă situaţia aşezărilor evreieşti din teritoriile ocupate, care nu se confruntă cu lipsa apei potabile, susţine în continuare Donatella Rovera.

“Am sesizat în toate zonele rurale activităţi care nu sunt posibile fără existenţa apei. În toate aşezărire evreieşti, în piscine şi în fântâni arteziene care risipesc apa. Pe de altă parte, vedem sate palestiniene decuplate de la reţeaua de apă, astfel că oamenii sunt dependenţi de cisterne, de fructele de câmp sau folosesc pur şi simplu apa de ploaie”.

Amnesty arată cu degetul inclusiv interdicţia aplicată palestinienilor de către autorităţile israeliene, care împiedică punerea în practică a proiectelor de îmbunătăţire şi dezvoltare a reţelei de apă potabilă în teritoriile ocupate. Sunt aduse şi exemple. În 1997 de pildă, crearea unei staţii de epurare finanţată cu bani din Germania şi destinată palestinienilor care locuiesc în apropierea aşezării evreieşti Ariel din Cisiordania, a fost întârziată de autorităţile israeliene. Motivul? Permanenta contaminare a comunelor palestiniene cu apă reziduală provenită de la aşezarea evreiască Ariel. Amnesty solicită Israelului să nu uite de “reponsabilităţile care îi revin în calitate de ocupant” şi să permită accesul palestinienilor la surse de apă potabilă.

Consiliul European a decis să le dea posibilitatea statelor UE de a deconecta de la internet utilizatorii care descarcă ilegal fişiere. Deconectarea se poate realiza acum fără hotărâre judecătorească.

Măsura a fost luată în urma presiunilor exercitate de Franţa, care are o legislaţie foarte dură în ceea ce priveşte protejarea drepturilor de proprietate intelectuală. Autorităţile franceze au introdus deja o serie de reguli potrivit cărora utilizatorii care piratează conţinut pot fi deconectaţi de la internet cel puţin un an.

În Marea Britanie, situaţia este asemănătoare. Utilizatorii care vor descărca în mod repetat fişiere ilegale vor fi deconectaţi fără hotărâre judecătorească. În acest context, premierul Gordon Brown admite că accesul la Internet este la fel de important ca apa, gazul sau electricitatea într-o casă.

Potrivit BBC News, ministrul britanic al Economiei, Peter Mandelson, vrea să ia măsuri şi împotriva celor care pun la dispoziţie fişiere de download.

Peste 14% dintre utilzatorii de internet ar putea fi afectaţi de această lege.

TRAIASCA UNIUNEA SOVIETICA EUROPEANA

PRO TV i-a închinat prezidenţiabilului pedelist, duminică seară, la o oră de maximă audienţă, un imn laudativ, în care îi erau preamărite virtuţile de om, de şef al statului, de politician. Sub aparenţe umoristice şi sub pretexte satirice, preşedintele a fost prezentat în postura despre care a spus, într-o altă emisiune, că-l avantajează cel mai mult: cea a eroului principal din filmul de mare succes „Titanic“. Într-una dintre cele trei emisiuni care i-au fost închinate la PRO TV, şeful statului a explicat că, dacă era el comandantul Titanicului, celebrul vas de croazieră nu s-ar fi scufundat. În ultimele trei luni, Băsescu a fost invitat la „ProMotor“, la „Divertis – Serviciul Român de Comedie“, la o emisiune de dezbateri, iar acum i-a fost dedicată o bucată din programul de divertisment.

În aceeaşi emisiune, adversarii săi au fost persiflaţi până foarte aproape de batjocură.

Imnul intitulat „Clip electoral/ Dubla 1“: „Cine acuma/ Când criza ne sparge/ Cine ne poate salva?/ Când ţara pluteşte-n derivă/ Pe cine putem noi conta/ Vrem pe Băsescu Traian/ Doar pe el îl vrem căpitan/ Rece precum un gheţar/ Toţi corupţii îi pune pe jar.“

Imnul electoral în care personajul Băsescu îşi compune singur, în sceneta Divertişilor: „Marinar la Cotroceni/ Lui puterea îi e dragă/ Hai cu toţii să-l votăm/ Ne certăm – Ne împăcăm/ Hai cu toţii să-l votăm/ Şi-alţi cinci ani o să ne distrăm/ Eu pe Geoană îl zdrobesc/ Asta e firesc/ Pe Oprescu-l fac sardele/ O să-i dau la cap/ Pe Becali-l fac chiftele/ … Lui Puterea îi e dragă“.

Deci Antenele + Realitatea = anti-basescu

TVR + ProTV+B1(fratii Paunescu) = pro-basescu

Patriciu nu intervine deloc.Ziarul Adevarul nu face politica.Cam ciudat …nu?

În cererea de reexaminare, şeful statului arată că modificarea la Codul Fiscal încalcă legislaţia europeană. Potrivit unei directive a Comisiei Europene, România a obţinut, prin derogare, cel mult reducerea la 50% a nivelului accizelor şi numai în limita a 50 litri de ţuică, pe an, în fiecare gospodărie. Băsescu le cere astfel parlamentarilor să elimine articolul de lege atrăgându-le atenţia că „reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne“.Si cu taxa auto cum e? Cine are prioritate?

Drogurile raman neaccizate

Datoria guvernamentala a Romaniei a ajuns la finalul lunii august la 138,20 miliarde de lei (aproximativ 32,1 miliarde de euro) fata de 109,75 miliarde de lei (25,5 miliarde de euro) la sfarsitul lui 2008, arata datele Ministerului Finantelor Publice la finalul lunii august. Diferenta este reprezentata de transele primite de Romania de la FMI si UE in acest an, precum si de emisiunile de obligatiuni si vanzarile de titluri de trezorerie din 2009. Povara fiscala pentru guvernele ce vor veni va fi mare in anii viitori. In 2010, Romania va trebui sa plateasca 50 de miliarde de lei in contul datoriei, adica 11 miliarde de euro.

Din acesti bani, 41,7 miliarde de lei reprezinta principalul datoriei (banii efectiv primiti de Romania), iar restul de 8,3 miliarde de lei dobanzile. Suma platita va creste in 2011, cand Romania va trebui sa plateasca 61,6 miliarde de lei, din care dobanzile reprezinta 8,9 miliarde de lei.

Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicata (GEA), sustine ca nu valoarea datoriei externe este marea problema, ci structura ei. Din totalul titlurilor emise de stat aflate in derulare la 31 august, 65,46% aveau scadenta pe termen scurt – de mai putin de un an, 31,4% erau pe termen mediu – intre 1 si 5 ani, iar 3,13% urmau sa ajunga la scadenta peste mai mult de 5 ani. Un an mai devreme, ponderea datoriei pe termen scurt era de 44,9%, ceea ce inseamna ca in ultimul an aceasta s-a dublat. ‘Faptul ca mare parte a datoriei externe este pe termen scurt ne arata ca banii imprumutati au fost folositi pentru cheltuielile curente si nu pentru investitii. Aceasta datorie pe termen scurt a asigurat Romaniei o anumita stabilitate. Cu alte cuvinte, traim pe datorie, dar nu avem viitor’, spune Liviu Voinea.

In 2009, Romania a trebuit sa plateasca in contul datoriei guvernamentale suma de 57,3 miliarde de lei, din care 6,2 miliarde de lei au reprezentat-o dobanzile. Pentru a plati aceasta datorie, dar si pentru a finanta deficitul bugetar, Ministerul Finantelor Publice a trebuit sa se imprumute de la bancile din tara, de la Fondul Monetar International, de la Uniunea Euro-peana si de la Banca Mondiala. Datele statistice de la Ministerul Finantelor Publice (MFP) arata ca statul s-a imprumutat in primele opt luni de 79,8 miliarde de lei, din care 53,2 miliarde de lei prin emisiuni de titluri de stat pe piata interna si 26,6 miliarde lei prin imprumuturi de stat, contractate direct (FMI, UE, Banca Mondiala). In 2008, MFP a platit in contul datoriei externe doar suma de 14,3 miliarde de lei din care 3,5 miliarde de lei au reprezentat-o dobanzile.

Fostul ministru al Finantelor Varujan Vosganian sustine ca in timpul guvernului Boc datoria publica a Romaniei a crescut cu 28,45 miliarde de lei (adica 6,78 miliarde de euro) fara ca nivelul de trai al cetateanului sa creasca. ‘Datoria publica a Romaniei in perioada 2004-2008 a scazut ca procent din PIB. Odata cu venirea guvernului Boc la putere, valoarea datoriei publice a explodat si asta numai pentru ca fostul executiv sa supravietuiasca. Daca ar fi luat masurile care se impuneau, respectiv reducerea cheltuielilor din aparatul de stat, nu s-ar fi ajuns aici’, spune Vosganian.

Ce este datoria publica?
Aceasta este suma de bani sau creditul datorat de orice nivel al administratiei, fie ca e vorba de Guvern sau de administratii municipale. Statul isi indeplineste obligatiile din imprumuturi externe si interne sau prin vanzarea titlurilor de stat si a certificatelor de trezorerie, acestea completand veniturile reprezentate de taxe si impozite. Deoarece statul isi asigura veniturile in principal din taxe platite de populatie si firme, datoria publica a unui stat e indirect o datorie a contribuabililor, iar o datorie mare semnifica viitoare cresteri de taxe si impozite.

‘Pana la aceasta zi, Marea Loja Nationala a Romaniei a declarat si a facut-o, sustinand presedintia, guvernul Romaniei, dar din pacate, pentru ca in toti acesti opt ani si-au manifestat o ignoranta fata de institutia francmasonica, avem si s-a hotarat in aceasta dimineata in tinuta de mare consiliu, de retragere totala a sprijinului fata de toate institutiile fundamentale ale statului unde intra inclusiv presedintia si guvernul ‘, declara, la acea vreme, Viorel Danacu.

Pana la un punct, declaratiile Marelui Maestru, erau invaluite de un voal de adevar. Scena politica romaneasca intra in criza, Guvernul Boc se prabuseste, politicienii dau din colt in colt, debusolati, ies la atacuri taioase in presa, tara pare sa se afunde tot mai adanc in latrina politica a vremurilor prezente. Ne este prezentat ‘singurul om capabil sa redreseze situatia Romaniei’- Klaus Johannis, membru al masoneriei.

Basescu ‘refuza’ masoneria, il refuza pe Johannis, si il propune pe Lucian Croitoru, fost ofiter SIE, in subordinea generalului Gabriel Dumitrescu, ce detine, din 2007, Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Cavaler, la fel ca si Mugur Isarescu.

Intrebarea in ceea ce priveste posibila divizare a masoneriei devine astfel tot mai frecventa, insa este mult mai probabil ca aceasta divizare sa fie doar praf in ochi, sa fie semnul unei crize teribile in Romania.

Mi-a ramas in cap ideea principala a spotului: discriminarea romilor se invata acasa. Pai uite, eu nu am invatat de acasa ca tiganii sunt niste jigodii, desi poate mai foloseau ai mei celebrul: nu fi tigan!

Eu am invatat ca tiganii sunt niste javre ordinare din mai multe faze de-a lungul vietii:
- cand eram pusti, erau doi tigani in spatele blocului, frate si sora. Ea facea “puta’n puta” cu alti copii din spatele blocului sus, pe centrala, el a intrat in gradinita din apropiere si a furat pateuri si jucarii de plus
- pe la 12-13 ani jucam fotbal pe bani. Dupa ce am invins o echipa de garoi, bineinteles ca n-am mai vazut niciun ban de la ei
- tot pe atunci am vazut cum o gasca de ciori astepta in fata scolii pe un coleg de-al meu. Efectiv l-au terorizat pe baiat timp de cateva luni. Vroiau bani, sendvişuri sau doar le placea sa-l bata pe asta
- acum vreo 6 ani mi-am luat cateva de la o gasca de tigani. Nici nu ma stiau, eu am fost lasat balta de prieteni, au vrut ei sa se dea cocosi ca noh, erau in gasca. Acum daca ii vedeti singuri, va vine sa-i luati la palme doar pentru moaca aia sifilitici
- vacantele petrecute la Madrid mi-au aratat ca raul cel mai mare pe care ni-l fac (noua, ca popor) romanii plecati pe afara sunt tiganii. Garoii aia cu satra dupa ei, murdari si pisati, care stau in colturile strazilor prin Madrid si cersesc mila prostilor. De unde sunteti? Din Bosnia. Tu, recunoaste! Din Romania, dar nu ma da la politie, n-am casa,
n-am de mancare, n-am cum sa ajung inapoi in tara.
- si toate fazele astea care le vedem zilnic pe strada sau la tv. Se cearta, se injura ca prostii in mijlocul strazii, ii vedem la tv cum fura, isi dau in cap, isi rapesc copiii cu scopul de a face bani de pe ei. Nu ca romanii n-are face de astea, dar acum vorbesc despre ciori.

Nimic bun de la astia, nimic care sa ma faca sa incerc sa-i cunosc inainte sa-i judec. Pai cum mortii ma-sii sa incerc sa-l cunosc? Prima oara sa-mi vad de buzunare si dupa aceea poate stau de vorba cu el. Si de la distanta, ca si pute, poate si imi da o bata dupa cap.
Discriminarea n-am invatat-o acasa, dar am invatat, de-a lungul vietii, ca tiganii sunt niste jeguri umane. Pana gasesc macar 3 tigani de treaba, parerea mea ramane aceeasi. Si unde as putea eu sa gasesc tigani de treaba?

MOARTE TZIGANILOR !!!

“Ultimul nostru Guvern nu a negociat excepţiile de la Carta Drepturilor Fundamentale, incluse în Tratatul de la Lisabona. Spre deosebire de Polonia şi Marea Britanie, Cehia are nevoie de o clarificare în acest sens. Aceasta ne-ar garanta că decretele Benes nu pot fi anulate de Tratatul de la Lisabona”.

Vaclav Klaus a vrut să exprime, de fapt, temerea faţă de revendicările germane în regiunea sudetă şi să capteze, astfel, bunăvoinţa susţinătorilor săi din tabăra naţionalistă. Decretele Benes sunt acel pachet legislativ prin care, după cel de-al doilea Război Mondial, au fost confiscate bunurile a milioane de germani alungaţi din Cehoslovacia.

Preşedintele Parlamentului European a încercat să liniştească spiritele, aruncând o lumină de optimism – chiar şi reţinut – asupra evoluţiilor de la Praga:

“Republica Cehă trebuie să decidă ca un stat independent. Nu ştim cum arată rezultatul însă lucrurile sunt, astăzi, mult

mai clare decât erau acum câteva zile. Voi face totul pentru a găsi soluţia”.

Blocajul pe care îl provoacă preşedintele Klaus irită, însă, lumea, la Praga. Propunerea de vineri a fost o iniţiativă pe care şeful statului a luat-o de unul singur, a explicat ministrul de externe Jan Kohout.

În opinia parlamentarilor cehi, Klaus îşi depăşeşte atribuţiunile, mai ales că ambele Camere ale Parlamentului s-au pronunţat, deja, în favoarea tratatului european. Spre deosebire de politicieni, politologul Petr Robejsek priveşte evoluţiile mai detaşat:

“”E datoria lui Klaus să semneze Tratatul de la Lisabona. Dacă nu ar face-o ar exista, la nivel european, şi un plan B – fără Klaus. Dar la Bruxelles sunt destul de mulţi lucizi care ştiu că semnătura lui Klaus e doar o chestiune de timp“.

Un posibil plan B, nu neapărat cel vizat de Bruxelles şi invocat de Robejsek, caută, între timp, şi Parlamentul de la Praga.

Perseverenţa cu care Vaclav Klaus a găsit motive să nu ratifice Tratatul de la Lisabona a încins lumea politică de la Praga într-atât de tare, încât aceasta s-a pornit să identifice metodele legale de o posibilă debarcare a şefului statului.

Vaclav Klaus şi Tratatul de la Lisabona

iderul de la Praga a refuzat până în prezent să-şi aştearnă semnătura pe Tratatul de la Lisabona, deşi noua formulă de constituţie europeană a fost aprobată de ambele camere ale Parlamentului cehesc.

În consecinţă, după ieşirea din scenă a irlandezilor, care în al doilea referendum au aprobat tratatul, Klaus a devenit ţinta, protagonistul şi purtătorul tuturor privirilor, speranţelor, ameninţărilor şi  temerilor europene.

Fiindcă de şeful statului ceh va depinde, în cele din urmă, ratificarea finală şi intrarea în vigoare a acestui Tratat ce propune modificarea din temelii a Uniunii Europene.

Într-adevăr, odată validat, Tratatul de la Lisabona ar schimba şi faţa, şi esenţa Europei. Uniunea Europeană s-ar preface dintr-o organizaţie economică şi comercială, într-una politică. Potrivit adepţilor Tratatului, restructurarea Uniunii e deopotrivă necesară şi stringentă, fiindcă altminteri, o Comunitate ajunsă la un număr de aproape 30 de state membre, n-ar mai putea fi condusă şi ar risca paralizia.

Vaclav Klaus, cel mai proeminent – dar nu şi singurul contestatar – al Tratatului, sperase într-un nou vot negativ al irlandezilor. Această nădejde i s-a spulberat. Klaus nu se mai poate baza nici pe un refuz al omologului său naţional-conservator de la Varşovia.

Singurul său aliat cu pondere politică a rămas şeful conservatorilor britanici, David Cameron, care i-a adresat o scrisoare, cerându-i liderului de la Praga să amâne semnarea tratatului până după viitoarele alegeri din Regatul Unit.

Fiindcă acest scrutin promite să dea un clar câştig de cauză forţelor de dreapta. Al căror lider a promis să organizeze un referendum pe tema Tratatului. În privinţa virtualului rezultat al unui astfel de plebiscit britanic opinia  analiştilor politici este unanimă.

Proiectul constituţional european, eşuat iniţial în Franţa şi Olanda, simplificat şi rectificat ulterior şi supus apoi doar în Irlanda, în forma sa actuală unui verdict popular, ar eşua într-un referendum britanic.

Dar ce-i reproşează documentului euro-scepticii, al căror ultim purtător de cuvânt dotat cu influenţă politică autentică a rămas, pe continent, Vaclav Klaus?

Om politic de dreapta, Klaus e un fervent adept al economiei libere, de piaţă. În opinia lui, europeismul profesat de promotorii Tratatului de la Lisabona e, în esenţă, o doctrină neo-socialistă şi expresia unui romantism utopic elitist, anti-liberal, de care profită doar stânga, birocraţia de la Bruxelles, precum şi ţările mari ale UE, în detrimentul tăcutei majorităţii continentale.

Ca lider al unei ţări victimizate şi de nazişti şi de comunişti, preşedintele ceh se teme că, pusă pe făgaşul propus de Tratatul de la Lisabona, Comunitatea s-ar putea lesne transforma într-un soi de nouă Uniune Sovietică, Cehia devenind din nou victima marilor puteri. Klaus, un adversar vehement al ecologismului, pe care-l consideră un nou comunism, vrea o Europă a liberului schimb şi al cooperării dintre guverne naţionale suverane.

Dar poziţia sa riscă să devină intenabilă. Ultimul său atu e Curtea Constituţională cehă, care judecă în prezent două plângeri depuse împotriva tratatului. Dar odată petiţiile respinse, preşedintelui ceh, acuzat că-şi izolează mica ţară, îi va fi extrem de greu să-şi menţină refuzul.

Majoritatea analiştilor consideră că, de îndată ce se va vedea în corzile oprobriului public, la care l-au şi condamnat de altfel mass-media şi clasa politică vest-europeană, Klaus va sfârşi prin a ceda nervos.

Întrucât însă preşedintele ceh nu s-a temut niciodată să işte controverse, ţine mult la convingerile proprii, iar obiecţiile sale sunt de ordin principial deznodământul actualului conflict e cu totul incert.

ARTICOLUL 89 – Dizolvarea Parlamentului
(1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura.
(2) In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta.

Deci in momentul actual presedintele nu poate dizolva parlamentul.

cele mai noi melodii, filme tari, manele noi,poze cu femei goale, curve, hi5.com,stiri online, noutati media,cursuri online, modele de contracte, caut iubita, femei bune.

CUM ADICA NU ESTI INGINER ….INGINERII SUNT MAI PROSTI CA ECONOMISTII .

AI FOST LA FMI FIINDCA TE`A TRIMIS SOCRUTAU ACOLO .

Constantin Bucur era, in martie 1996, ofiter activ in cadrul sectorului de supraveghere-inregistrare al Unitatii Militare de Transmisiuni 05026 din SRI, serviciul fiind condus la acea vreme de Virgil Magureanu. “Din ‘94-’95 sesizasem ca la noi in compartiment veneau solicitari de interceptare a telefoanelor din ce in ce mai multe iar din astea 50-100, cinci-zece vizau oameni politici, patroni de presa, ziaristi”, isi aminteste acum Constantin Bucur. Atunci, el l-a sesizat pe deputatul PRM Toader Constantinescu, membru al Comisiei parlamentare de control a SRI, spunandu-i ca in unitatea sa erau ascultati, fara mandat, o serie de politicieni si ziaristi, ale caror activitati nu intrau sub nicio forma sub incidenta legii privind siguranta nationala. De ce a mers la deputatul PRM? “Pentru ca era membru in Comisia de control SRI. El avea dreptul sa stie toate treburile astea. Iar Toader Constantinescu, in primavara lui ‘96, aparuse inclusiv pe problemele acestea de interceptarea a telefoanelor, cu niste declaratii foarte corecte. Adica el era omul care lupta impotriva sistemului”, explica Bucur. Atunci, Toader Constantinescu i-a cerut probe, respectiv casetele cu inregistrarile in cauza.

Sustragerea casetelor, singura solutie
Ca urmare, Constantin  Bucur a scos 10 astfel de casete din unitate si le-a predat parlamentarului, caruia i-a spus ca este ilegal ceea ce face. “Da, i-am zis ca pot sa fac treaba asta cu placere, insa e ilegal, e periculos… Da, si mi-am asumat riscul. Imi era sila de mine. Adica faceam o ilegalitate. Eu am fost un om corect. Asta a fost munca mea, munca de informatii intr-un aparat coercitiv, asa e considerat, nu? Eu toata chestia asta am facut-o si din multa dragoste fata de institutie”, marturiseste Bucur. Inregistrarile au fost date publicitatii intr-o conferinta de presa care s-a desfasurat la sediul PRM la 13 mai 1996. Aceste inregistrari  au dezvaluit ca persoanele ascultate erau o serie de politicieni, militari si ziaristi, printre care Nicolae Dide, Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor, gen. (r) Dumitru Cristea, Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Tana Ardeleanu, Doina Cornea, Simina Mezincescu etc. Ca urmare a acestor dezvaluiri, Bucur a fost dat afara din SRI si acuzat de culegere de informatii cu caracter secret si divulgarea informatiilor in afara cadrului legal, precum si de furt, respectiv sustragerea casetelor audio pe care i le-a dat deputatului Toader Constantinescu. Acum Bucur spune ca nu a avut alta posibilitate de a dovedi ca se fac interceptari ilegale decat prin sustragerea casetelor: “Era singura posibilitate. Am facut facultatea de drept, cunosc niste chestii din astea politiste, cercetare penala, stiu ce inseamna o infractiune, un abuz, stiu treburile astea. M-am gandit, nu mi s-a intamplat asa pur si simplu. Daca nu aveam originalele… Oricum mi s-a contestat… totul nu era adevarat. In primul rand, eu nu am existat. Nu exista capitanul Bucur in SRI. A spus-o Magureanu la presa, la discutii, zilnic aparea in ziar. Dar minteau ca si cum beau apa, nu era nici o problema. Deci nu a existat capitanul Bucur, nu au existat interceptari. «Daca se va dovedi ca acele casete au fost facute de noi, eu imediat imi dau demisia». Magureanu a spus treaba asta inclusiv cand a fost audiat de comisia parlamentara. Si pe de alta parte faceau presiune prin Parchet sa ii predam casetele originale. Deci nu exista, dar somatii si la partid, si la mine acasa, sa ii dam casetele originale, faceau. Si  le-am dat pana la urma pe toate”. Trimis in judecata, Constantin Bucur a pierdut procesul la toate instantele din tara, fiind condamnat la doi ani inchisoare cu suspendare. El acuza ca a pierdut toate procesele din tara pentru ca justitia “era mult prea comunista la vremea respectiva” neacceptandu-i martorii pe care i-a cerut in procese si banuind-o totodata de implicare. “La Tribunalul Militar lectia era invatata, puteam sa stau si in cap… puteam sa am si 100 de Cerveni si de Sergiu Andon. Nu conta…”, afirma Bucur. Pentru ca ar fi pierdut la toate instantele din tara, in iunie 2002 el a depus o plangere contra Romaniei la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg iar procesul este inca pe rol.

O medalie de la Basescu
Intre timp, fiind singurul care a fost condamnat in acest caz, Bucur asteapta un semn de la seful statului pentru a-l reabilita. “Si am zis, un astfel de om cum e Basescu la ora actuala, sa il cheme pe Bucur, sa-i faca o prezentare, asa mai pe larg, si sa se vada ca de fapt eu am fost un om de buna credinta, am fost un patriot prin ceea ce am facut ….Eu am avut un aport inclusiv la democratizrea SRI, sa imi dea o medalie, si lumea va intelege ca presedintele tarii l-a premiat pe capitanul Bucur, care a reclamat politia politica. Atunci inseamna ca Basescu lupta impotriva politiei politice. Iar daca nu ar face-o, maine-poimaine nu o sa mai fie presedinte, si o sa vina sa reclame ca l-au bagat astia in puscarie, sau ca ii asculta telefonul… Si asa mai departe.”
Constantin Bucur a dezvaluit totodata si cum se fac interceptarile, aratand ca interceptarea telefoanelor este o anexa a muncii de informatii care ajuta la probarea acuzatiilor.

Ascultarea telefoanelor, “munca de baza”

Jurnalul National : Cum e normal sa se faca interceptarea si cum e anormal, de v-a determinat pe dvs. sa faceti dezvaluirile?

Constantin Bucur: Normal ar fi fost asa: ce dosar avea ofiterul care lucra in munca informativa? Ce dosar avea despre tine? Eu nu aveam cum sa stiu, el nu avea obligatia sa imi arate. Dar in baza unui documentar pe care il facea, il prezenta la un procuror, care erau de fapt doi, in caz de ceva … dar nu la orice procuror … e o treaba secreta totusi … si la asta te duceai cu mandat.

Mandatul de cine era eliberat?

Era completat de mine. Ofiterul care lucra completa mandatul. Si dupa mandat, punea intr-o mapa acolo si … zicea … asta e bandit si noi trebuie sa-i dovedim ca este bandit. Dar eu stiam deja ca el este bandit. Cam asta este interceptarea. Ii interceptam telefonul si din interceptare reiesea ca e bandit. Nu interceptam intai telefonul si din intercepare rezulta ca el este bandit.

Luati mandatul. Unde va duceati cu el?

Mandatul asta venea la mine la unitate, era inregistrat intr-un registru, nu statea la mine, statea la ofiterul respectiv, dar era vazut, era un numar… Adica daca e la numarul asta, e numarul pentru cineva, nu pot sa bag alta persoana sau sa mai bag alte persoane pe acelasi numar.

Era un mandat pentru un urmarit?

Da, pentru un  singur urmarit.

Venea mandatul si dvs ce faceati?

In caietul acesta unic, care e strict secret, erau completate din mandat niste date: numele, telefonul interceptat, perioada, de la data pana la data.

Cat era maximum?

Era pe sase luni, si mi se pare ca acum e la fel. S-a mai modificat putin dar in sensul ca dupa 6 luni se mai pot da inca trei luni … ceva pana la elucidarea cazului. Cu alte cuvinte, conform legii, toata viata… Si eu acolo avem persoane care aveau 2-3 ani de cand erau tot asa lungite…

Si dvs. pe baza acestui mandat, ce faceati?

Imi faceam treaba, adunam casete despre respectivul.

Dar erau tot timpul inregistrati?

Non-stop. Tot ce se discuta, 24  de ore din 24.

Din punct de vedere tehnic, cum se facea interceptarea? Era supravegheat telefonul non-stop si  legat la un dispozitiv de inregistrare? Cum?

Da, din centrala telefonica. Telefonul de acasa trece prin centrala telefonica … erau fire speciale, cu oameni speciali care lucrau din posta… Asta e treaba care se face legal.

Dar dvs. ce faceati? Ii spuneati celui din posta?

Nu. Nu aveam treaba, nu ii cunosteam, nu aveam legatura.

Si ei nu stiau, nu isi dadeau seama?

Singura treaba pe care o aveam cu cazul respectiv era un numar de telefon pe care il aveam de la ofiter pentru ca intram pe o convorbire. Pentru o treaba foarte urgenta… De exemplu: Domne, asta vrea diseara sa dea foc la ceva … la Cotroceni … nu ii mai trimiteai caseta. Pana ajungea caseta, o redai … etc… Luai legatura si ii ziceai vezi ca asta diseara vrea sa faca cutare lucru … o chestie grava … sau are un trafic de droguri … ceva ce era de siguranta nationala, nu orice… In felul asta luam legatura, in rest nu aveam nici o legatura.

Casetele inregistrate unde mergeau?

Mergeau la un alt compartiment, care facea redarea, le punea pe hartie… Existau si alti oameni care faceau…. Uite vezi aici e o treaba foarte importanta… Ei zic: Domnule stai putin, ca noi triam si nu opream la dosar faptul ca obiectivul urmarit avea relatii cu o femeie. Nu ne interesa pe noi. Desi, si asta e discutabil. Toate sunt discutabile. De ce? Pentru ca in momentul in care eu stiu ca tu ai niste relatii neprincipiale cu o femeie, cu sefii … te pot santaja? Foarte usor, am si dovezi. Si multe ilegalitati se pot face pe chestiile astea … ca sa nu mai zic… Ce se intampla… De exemplu tu esti prim-ministru. Eu nu pot sa iti interceptez telefonul,ca nu am voie, nu ? Dar eu ce fac, Magureanu, care vreau sa stiu exact ce faci si ce gandesti, ca nu era numai Elena Ceausescu bolnava dupa asa ceva… Si astia foarte repede se imbolnavesc, si Basescu, si toti presedintii care au negat interceptarea telefoanelor, dupa ce au iesit presedinti a inceput sa le placa. Vroiau sa stie despre ala cu ce se ocupa, ce face, ce hibe are. O alta ilegalitate de exemplu. Avand in vedere ca tu erai prim-ministru, eu nu puteam sa pun un mandat. Si atunci, tu ai acasa o femeie de serviciu, care matura, spala vasele. Si o puneam pe Gherghina…

Menajera de la capatul firului si ce facea Gherghina
Ce facea Gherghina? Facea foarte multe… In primul rand telefonul ei de serviciu era telefonul tau de acasa, ca la tine acasa lucra, iti ascultam telefonul tau. Unii zic ca … lasa domne … ca mafiotii nu discuta prin telefon…. Dar eu pot prin telefon sa iti fac cercul tau de prieteni. Si daca e sa ii fac informatori, eu trebuie sa stiu cu cine vorbesti tu… Pai mi-l fac informator pe ala care te suna o data pe an? Sau pe ala care te suna odata pe zi? Cu ala discuti, cu ala iti impartasesti tot ce vrei sa faci… Deci uite cate lucruri poti sa afli… Ca zic unii nu o sa discute ca vinde armament, sau droguri, sau nu stiu ce … nu discuta … dar pe mine ma ajuta foarte mult chestiile astea… De asta se pastreaza… Si asta e un foc de paie ce zic ei acum cu interceptarea telefoanelor, ca  se pastreaza nu stiu cat…

Pe vremea dvs. se pastrau mult timp sau se distrugeau periodic?

Se stergeau periodic dar ramaneau scripturile care mergeau la ofiterul de caz.

Israelul refuză ca cetăţenii săi să fie aduşi în faţa justiţiei pentru crime de război, după ofensiva din Fâşia Gaza, a declarat luni premierul Benjamin Netanyahu.

Deschizând o nouă sesiune parlamentară la Ierusalim, Netanyahu a criticat vehement raportul ONU care acuză Israelul şi islamiştii palestinieni din cadrul Hamas de “crime de război” în Gaza, în decembrie-ianuarie, apreciind că acest document controversat este un obstacol în calea procesului de pace.

Raportul Goldstone, după numele judecătorului care a prezidat comisia de anchetă a ONU pe tema ofensivei din Gaza, recomandă sesizarea Curţii Penale Internaţionale (CPI) dacă Israelul nu desfăşoară în următoarele şase luni o anchetă “de bunăcredinţă” în legătură cu acuzaţiile de crime de război.

În acest caz, CPI ar putea judeca lideri politici sau militari israelieni implicaţi în ofensivă şi emite în acest sens mandate de arestare internaţionale.

“Nu vom permite ca (fostul premier) Ehud Olmert, (ministrul Apărării) Ehud Barak şi (fostul ministru de Externe) Tzipi Livni, care au trimis militarii noştri să ne apere oraşele şi cetăţenii să stea în banca acuzaţilor la Haga”, unde îşi are sediul CPI, a declarat Netanyahu.

“Nu vom permite ca gradaţii şi soldaţii din Tsahal să fie trataţi drept criminali de război după ce au apărat cetăţenii Israelului cu onoare şi curaj de un inamic crud”, a conchis el.

“Eu cred că aşa-zisul Raport de condamnare a comunismului este o făcătură nefericită. El (Raportul de condamnare a comunismului, n.r.) ignoră tocmai momentul cel mai semnificativ – cel al condamnării reale de către întregul popor şi al înlăturării prin cea mai radicală mişcare populară a dictaturii comuniste: Revoluţia Română, care este expediată în acest raport în câteva pagini”, a declarat Iliescu, în cadrul conferinţei intitulate “Radiografia unui miracol: căderea comunismului în Europa”, organizată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului şi desfăşurată la Academia Română.

Potrivit lui Iliescu, Raportul de condamnare a comunismului evită să menţioneze principalul document programatic al Revoluţiei Române, respectiv Comunicatul către ţară al CFSN, dar, în schimb, recomandă “fără jenă” drept document al Revoluţiei o Proclamaţie din marte 1990, care reprezintă un document “eminamente electoral” şi care nu are nimic de-a face cu Proclamaţia adoptată de timişoreni în 21 decembrie 1989.

“Este o adevărată jignire adusă memoriei celor ce s-au jertifit şi care prin jertfa lor au contribuit la dărâmarea dictaturii şi la deschiderea ţării spre dezvoltare democratică a României”, a conchis Iliescu, vorbind despre Raportul de condamnare a comunismului.

// Preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul pe care de facto îl conduce au identificat soluţia ieşirii din criză: majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA). Soluţia însă nu scoate din criză economia, ci doar bugetul statului. Buget din care se plătesc contractele clienţilor politici, salariile bugetarilor şi pensiile sau, cu alte cuvinte, sacul fără fund din care se redistribuie resurse sponsorilor campaniilor electorale şi categoriilor celor mai disciplinate de votanţi.
Nota de plată a actualei crize economice a fost plătită integral de sectorul privat. Aceasta este concluzia pe care o trage orice individ, de la vlădică la opincă, după analizarea efectelor crizei. Atât rata şomajului, cât şi salariile angajaţilor din sectorul privat au avut de suferit, spre deosebire de situaţia înregistrată în sectorul public. O singură categorie de contribuabili nu este afectată de recesiune, cel puţin din punctul de vedere al veniturilor: cea formată din angajaţii statului – fie că sunt politicieni sau simpli bugetari. În timp ce economia a scăzut cu 8%, cheltuielile statului român nu doar că nu s-au diminuat, ci chiar s-au majorat, inclusiv cele cu plata salariilor şi a pensiilor. Criza se vede de la Palatul Victoria doar la nivelul veniturilor bugetare, care s-au diminuat cu 6,6% pe primele opt luni faţă de perioada similară a anului trecut. Capitolul cheltuieli bugetare a rămas însă imun. La data de 31 august 2009, valoarea cheltuielilor bugetului general consolidat era de 125,6 miliarde de lei, înregistrând o creştere de 8,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Cheltuielile de personal pe primele opt luni ale anului în curs înregistrau o creştere de 10,8%, (2,9% în cazul salariilor plătite din bugetul de stat, 15,3% – al celor achitate din bugetele locale şi 15% – al lefurilor angajaţilor instituţiilor finanţate integral din venituri proprii). Majorarea punctului de pensie în octombrie 2008 şi acordarea pensiei sociale minim garantate, începând cu aprilie 2009, au dus la majorarea cheltuielilor cu asistenţa socială cu 8,3 miliarde de lei. Cum a fost posibilă această beţie a cheltuielilor pe timp de criză? Prin împrumuturile la care statul a apelat pentru a-şi plăti contribuabilii favoriţi. Dovadă: cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 53,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Numai că această situaţie nu poate continua la infinit fără ca statul să nu intre în incapacitate de plată. O treime din deficitul bugetar de 4,5% înregistrat la opt luni (care va sări la 9%, şi nu la 7,3% cât speră Executivul la finalul anului) se datorează bugetului asigurărilor sociale. Fapt logic, de altfel, atât timp cât pensiile au fost majorate, iar sursele de venit ale acestui buget, numărul de angajaţi, au fost diminuate. Echilibrarea acestui buget poate fi făcută doar prin reducerea numărului de pensionari sau a pensiilor sau prin majorarea CAS. Numai că România se află, din acest punct de vedere, deja în plutonul fruntaş al UE, comunitate cunoscută pentru ataşamentul ei faţă de protecţia socială. O majorare suplimentară a taxelor pe muncă, nu numai a contribuţiilor, ci şi a impozitului pe venit, nu ar conduce, în aceste con-diţii, decât la şomaj şi muncă la negru. Aşa că şeful de facto al Executivului, preşedintele Traian Băsescu, neputând pleda pentru reducerea cheltuielilor bugetare în an electoral, a găsit soluţia salvatoare. „Prefer majorarea TVA majorării cotei unice de impozitare”, le-a spus preşedintele, într-o discuţie cu uşile închise, oamenilor de afaceri străini. El le-a explicat acestora că autorităţile de la Bucureşti „renunţă mai repede la cota TVA de 19% decât la majorarea cotei unice de 16%”. Imediat, ministrul finanţelor (şi, mai nou, şi al muncii), Gheorghe Pogea, a explicitat prompt enunţul şefului său. „Cota unică, impozitul pe profit, impozitul pe venit vor fi păstrate. Dacă nivelul de deficit angajat este sustenabil cu actualul nivel de taxare nu se va majora. Dar trebuie să păstrăm (pentru 2010 – n.r.) deficitul de 5,9% din PIB pentru că nu ne permitem să lucrăm cu un deficit de 7-8% din PIB. Vom analiza, la calcularea bugetului pe anul viitor, o eventuală majorare a TVA”, a spus Pogea la finalul şedinţei de guvern de săptămâna trecută.

Majorarea TVA amplifică recesiunea
Este această măsură o parte a unei strategii fiscale menite să mute povara fiscală de pe impozitele pe forţa de muncă pe cele indirecte pe consum? Puţin probabil. Nu avem de-a face decât cu un calcul contabil, efectuat după logica: „Ce taxă aduce cele mai multe venituri la buget? TVA! Atunci pe-asta o majorăm!”. Până în luna august, Finanţele colectaseră 22,2 miliarde de lei din TVA (o pătrime din totalul încasărilor), cu 19,9% mai puţin decât în perioada similară a anului trecut. Prin cele două rectificări bugetare, Guvernul a tăiat deja peste 9 miliarde de lei din contul sumelor pe care se aşteaptă să le încaseze din TVA, stabilite iniţial, prin legea bugetului de stat, la 44,4 miliarde de lei. În condiţiile unei cereri perfect inelastice (consumul nu se va reduce deloc odată cu majorarea TVA) şi raportând la un nivel al veniturilor din actuala cotă de 19% de 34 de miliarde de lei, o majorare a TVA la 22% ar conduce la o creştere a veniturilor cu 5,3 miliarde de lei. Numai că reducerea încasărilor din TVA pe primele 8 luni cu 19,9% arată că cererea nu este în niciun caz perfect inelastică, dimpotrivă chiar. O creştere suplimentară a TVA va conduce la o prăbuşire şi mai accentuată a consumului, şi implicit la atenuarea efectului bugetar estimat, dacă nu chiar diminuarea veniturilor statului. Iar cum economia României este bazată pe consum, pentru anii următori nu numai că n-am putea vorbi de o reluare a creşterii economice, ci am putea înregistra o accentuare a recesiunii. Un alt efect inevitabil ar fi majorarea ratei inflaţiei. Şi aşa, în pofida scăderii dramatice a consumului, România nu se confruntă cu ameninţarea deflaţiei, ci are în continuare o rată a inflaţiei care o plasează în topul statelor UE. Creşterea TVA va conduce inevitabil la majorarea preţurilor şi deci la creşterea ratei inflaţiei. Iar cei care vor plăti vor fi consumatorii şi firmele producătoare de bunuri şi servicii private care, în funcţie de elasticitatea cererii, îşi vor împărţi costurile. Angajaţii din sectorul public şi pensionarii vor plăti şi ei costul inflaţiei, însă se vor bucura de acelaşi nivel real al salariilor, indexate probabil, în urma negocierilor sindicale, cel puţin cu rata inflaţiei. Nu de alta, dar tocmai acesta este rolul majorării TVA: de a asigura resursele necesare plăţii salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Angajaţii din sectorul privat nu numai că ar trebui să se teamă de şomaj, ci vor primi şi salarii nominale mai reduse. Pentru că firmele, estimând o cerere mai mică, în urma majorării preţurilor cauzată de creşterea TVA, şi confruntate cu un cost mai mare de producţie, din acelaşi motiv, îşi vor restructura procesul de producţie. Vor micşora producţia şi vor încerca să-şi reducă şi costurile, în special cele cu salariile. Adică vor produce mai puţin şi vor diminua fie numărul de salariaţi, fie salariile acestora, fie ambele. În rezumat: majorarea TVA reprezintă o metodă prin care resursele vor fi distribuite violent (prin coerciţie, şi nu prin acordul ambelor părţi) din sectorul privat în cel public, iar nota de plată plătită de primul va fi umflată suplimentar!

Soluţia: Simplificarea, şi nu majorarea TVA
Există soluţii alternative la majorarea TVA? Avocatul Gabriel Biriş, partener în cadrul firmei Biriş Goran, susţine că da. „În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, cred că o măsură cu efect pozitiv imediat ar fi introducerea măsurilor simplificate la TVA. În acest fel, TVA n-ar mai circula în tranzacţiile între plătitori de TVA, deci va scădea semnificativ numărul de companii intermediare care pur şi simplu dispar cu TVA colectată (practic, riscul se restrânge la retaileri). De asemenea, va dispărea riscul rambursărilor ilegale de TVA pentru că va dispărea sursa acestor cereri (TVA plătită), compensarea TVA de plată cu cel deductibil făcându-se doar contabil”, susţine Biriş. Cu alte cuvinte, TVA va fi plătită doar de consumatorul final şi încasată în numele statului de retaileri. Vor fi şi costuri, dar când evaziunea din domeniu este de aproximativ 8 miliarde de euro, potrivit unor estimări neoficiale ale ANAF, costurile apar ca fiind derizorii. Biriş susţine, pentru a evita costurile, ca încasarea de bani fără emiterea în prealabil a unui document fiscal să fie interzisă. „Coroborată cu reglementări în domeniul evaziunii şi cu sancţiuni materiale dure, inclusiv confiscarea bunurilor folosite la comiterea de evaziune, evaziunea din multe sectoare va dispărea pur şi simplu”, afirmă Biriş.
Într-un interviu acordat SFin, ministrul finanţelor Gheorghe Pogea pare că este conştient de oportunitatea acestei măsuri: „Industria, care are cea mai mare bază de impozitare, contribuie cu 22-23% la valoarea adăugată brută (VAB), este cea mai vulnerabilă din două perspective: din cauza competitivităţii, dovadă că avem o pondere a exporturilor de doar 30% în PIB, şi o zonă unde evaziunea fiscală este ridicată – rambursări ilegale de TVA”. Introducerea măsurilor simplificate la TVA ar face şi mai competitivă industria din România şi ar elimina şi rambursările ilegale de TVA. O majorare a TVA, în schimb, ar conduce la amplificarea ambelor probleme.

Avigdor Liebermen se declară gata să spargă un tabu al diplomaţiei israeliene. Zgomotosul ministru al afacerilor externe, într-un document confidenţial dezvăluit joi, propune nici mai mult nici mai puţin de a slăbi alianţa cu marele aliat american, fundament al întregii politici externe astatului evreu de mai multe decenii.

Această „revoluţie” nu lasă nimic la întâmplare. Ea survine într-un moment în care Barack Obama este în poziţie de slăbiciune.Un alt ministru, Benyamin Ben Eliezer, membru al cabinetului de securitate, nu ezită să afirme că preşedintele american „înoată în ceaţă” într-un moment în care George Mitchell, emisarul său special, întreprinde, fără mari speranţe, un nou turneu în regiune.

„Statele Unite sunt fără nici o îndoială cei mai buni prieteni ai Israelului în lume, dar dependenţa noastră exclusivă faţă de ele nu este sănătoasă pentru nici una din părţi. (…) Statele Unite şi Israelul trebuie să constituie coaliţii cu alte ţări”, preconizează raportul intitulat „Marile linii ale unei noi politici externe israeliene”. Avigdor Lieberman a dat el însuşi exemplul. După ce a fost pus pe tuşă de americani şi de majoritatea europenilor ca reacţie la declaraţiile sale considerate anti-arabe, şeful grupării Israel Beitenou, un partid ultranaţionalist, a sporit în ultimele luni vizitele în America Latină şi în Africa, „două continente multă vreme neglijate”.

Pentru a transmite acest mesaj, Avigdor Lieberman îi dă o tentă de bunăvoinţă.”Ceea ce vrem noi este să facilităm viaţa americanilor care sunt confruntaţi cu numeroase probleme în Coreea de Nord, în Afganistan, în Pakistan, În Iran, în Irak, în timp ce, în ceea ce ne priveşte, trebuie să învăţăm să nu mai avem tot timpul nevoie de americani”, a explicat şeful diplomaţiei.

În continuare, documentul deplânge faptul că ministerul israelian al afacerilor externe a devenit „ministerul afacerilor palestiniene”. „Este de neconceput ca relaţiile noastre noastre cu Statele Unite să fie centrate numai pe chestiunea palestiniană, în timp ce sunt alte dosare, cum sunt securitatea regională, lupta contra terorismului”, deplânge raportul. El respinge de asemenea de la bun început orice tentativă de a fixa un calendar pentru a ajunge la un acord final cu palestinienii, în timp ce Barack Obama vroia să încheie negocierile referitoare la un stat palestinian în următorii doi ani.

Avigdor Lierman propune ca părţile să se mulţumească cu un simplu „acord interimar” şi să fie lăsate deoparte „pentru o lungă perioadă de timp” problemele „dificile şi emoţionale”, ca viitorul Ierusalimului sau coloniile israeliene. Un scenariu pe care palestinienii nu au nici o şansă să îl accepte.

O altă necunoscută de amploare: Avigdor Lieberman sugerează o oarecare distanţare de Statele Unite fără a preciza care este strategia de rezervă în caz de eşec al tentativelor de apropiere cu alte ţări. Singura certitudine: pentru moment, rari sunt cei care par dispuşi să se prezinte voluntari pentru a sparge izolarea Israelului de la venirea la putere în primăvară a guvernului Netanyahu.

Convorbirile telefonice şi e-mailurile nu vor mai fi stocate obligatoriu.

Curtea Constituţională a hotărât, joi, că legea care obligă firmele de telefonie şi furnizorii de internet să stocheze, vreme de şase luni, datele de identificare ale clienţilor lor, precum şi alte informaţii privind apelurile telefonice, mesajele scrise sau email-urile trimise de aceştia, încalcă legea fundamentală. Această lege nu este încă în vigoare, aplicarea ei fiind amânată până la sfârşitul acestui an.

Decizia Curţii Constituţionale vine după ce o organizaţie neguvernamentală, Comisariatul pentru Societatea Civilă, a susţinut, în cadrul unui litigiu civil cu firma de telefonie mobilă Orange, că această lege ar reprezenta o încălcare a secretului corespondenţei, prevăzut de Constituţie. Articolul 28 din Constituţia României prevede că “secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil”. Instanţa de fond a sesizat Curtea Constituţională, care a dat dreptate, joi, Comisariatului pentru Societatea Civilă.

Legea privind reţinerea datelor prelucrate în reţelele de comunicaţii electronice a fost adoptată de Parlament anul trecut, dar aplicarea ei a fost amânată, urmând să intre în vigoare abia în ultima zi a acestui an. Actul normativ prevedea că orice operator de telefonie fixă sau mobilă şi orice furnizor de internet trebuie să îşi creeze o bază de date în care să stocheze date de identificare ale utilizatorilor, suportul de comunicare sau echipamentul folosit de aceştia, precum şi data, ora şi durata comunicărilor. Legea preciza că toate aceste date puteau să fie accesate, la cerere, şi de poliţie, procuratură sau serviciile de informaţii, dar numai în cazurile în care s-a declanşat deja urmărirea penală şi numai în baza unui mandat emis de o instanţă de judecată.

Şi procurorii au contestat legea

După ce legea a fost adoptată, a stârnit reacţii de dezaprobare atât din partea societăţii civile, cât şi din partea Parchetului, motivele fiind însă net diferite. Astfel, mai multe organizaţii de apărare a drepturilor civile, printre care Asociaţia ProDemocraţia, APADOR-CH, şi Centrul pentru Jurnalism Independent, au cerut Avocatului Poporului să atace legea la Curtea Constituţională, pe motiv că prejudiciază drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. De cealaltă parte, procurorii s-au plâns că legea este prea restrictivă pentru că nu le mai dă voie să solicite listingurile de convorbiri telefonice decât după ce s-a început urmărirea penală şi numai cu autorizarea unui judecător. Vechea legislaţie permitea Parchetului să ceară aceste listinguri şi în timpul cercetărilor preliminare din cadrul unei anchete şi fără să fie nevoie de aprobarea unei instanţe de judecată. Procurorul general Codruţa Kovesi a susţinut că şi termenul de şase luni, cât ar urma să fie stocate datele, ar fi prea scurt. De altfel, în urma semnalelor negative venite din partea anchetatorilor, Guvernul a decis în februarie să suspende aplicarea acestei legi până la sfârşitul acestui an, termen până la care şi operatorii de telefonie sau internet urmau să îşi creeze bazele de date.

Legea anulată de Curtea Constituţională a fost creată pentru a transpune în legislaţia naţională o directivă europeană din 2006. Directiva este obligatorie pentru toate statele membre ale UE.

Născută în 1953, scriitoarea a plecat din România în 1987

Paul Goma, unul dintre scriitorii exilaţi de comunism, spune că premiul Hertei Müller nu are nicio legătură cu România. “Cum să însemne premiul Hertei Müller ceva pentru România? Ea nu a spus că este scriitoare română, ci bănăţeană. Mai mult, ea nu a fost în exil, ci în recuperare”, a afirmat Goma, citat de NewsIn.

În opinia lui Mircea Cărtărescu(un bou), “acest premiu suprem aparţine puţin şi literaturii române”. “Sunt absolut fericit pentru premiul acordat azi Hertei Müller. Premiul este în primul rând al ei, dar nu se poate să nu ne gândim ce lumină va arunca el asupra literaturii române. E un eveniment fericit, care-ar trebui să ne facă foarte mândri de compatrioata noastră”, a fost de părere Cărtărescu, citat de Mediafax.

Cristian Tudor Popescu consideră că premiul obţinut de Herta Müller este, în cea mai mare măsură, acordat spaţiului spiritual şi cultural german, având, în acelaşi timp, şi o însemnată componentă politică. “Este bine că a luat acest premiu şi este bine că putem scrie pe ecranele televizoarelor «Herta Müller, scriitoare născută în România», dar, totuşi, nu pot să nu mă gândesc că nu au luat premiul Nobel Petru Dumitriu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, ca să nu mai vorbesc de Tudor Arghezi. “Doamna Herta Müller, o persoană absolut onorabilă, este o scriitoare de expresie germană, şi nu de expresie literară românească. Dacă nu pleca în 1987 din România, nu ar fi luat acest premiu. Contribuţia României la opera Hertei Müller este viaţa trăită de dânsa sub Ceauşescu în anii ’70-’80. Se poate spune că principalul contributor la premiul Hertei Müller este Nicolae Ceauşescu. Am văzut conferinţa de presă a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură. Parcă era Nelson Mandela. Poate că era mai nimerit premiul Nobel pentru Pace”.

Nicolae Manolescu: “Mă bucur pentru literatura română” WTF???

Criticul literar Nicolae Manolescu susţine că premiul este, fără îndoială, onorant şi pentru România, opera pentru care scriitoarea a primit distincţia arătând că nu pot fi ignorate rădăcinile sale româneşti(CE?). “Mi se pare extraordinar şi sunt fericit pentru Herta şi pentru literatura română de acest oarecum neaşteptat premiu, pentru că atunci când vezi lista de candidaţi, unde se regăsesc scriitori precum Amos Oz sau Philip Roth, parcă nu îţi vine să crezi că cineva se va uita la o scriitoare încă tânără din Germania, care vine din România şi care abordează o problematică de interes atât pentru cele două ţări, cât şi pentru Europa”, a spus, la Mediafax, Manolescu.

Horia Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român – organism care consideră că acordarea Premiului Nobel pentru literatură 2009 scriitoarei Herta Müller are “o semnificaţie specială pentru România” – spune că oferirea Nobelului unei scriitoare de limbă germană născute în România este un semn că membrii Comitetului au dorit să marcheze 20 de ani de la prăbuşirea comunismului în Europa de Est. “Nu este o scriitură obiectivă despre un regim totalitar, ci este problematizată trauma pe care a produs-o regimul comunist la nivelul omului simplu”, a spus, citat de NewsIn, H.R. Patapievici.

Scriitorul Nicolae Breban o consideră pe Herta Müller scriitor german, ea fiind cunoscută mai ales în Germania, iar criticul Eugen Negrici este de părere că premiul decernat scriitoarei este unul “surprinzător şi onorant pentru literatura română, care a avut-o pe Herta Müller în rândurile ei ceva vreme”.

Filosoful Andrei Pleşu spune că o admiră pe scriitoare pentru modul ei de a fi mereu deasupra convenienţelor şi modelor şi aproape că ar inventa pentru ea un premiu Nobel pentru calitate umană. “În rest, mă bucur că, prin ea, o parte sumbră din istoria României intră în circuitul istoriei europene”, a afirmat Pleşu, potrivit NewsIn.

Scriitorul Florin Iaru consideră că premiul este al scriitoarei personal, indiferent cărei culturi ori ţări aparţine. “Ne putem bucura, putem fi mândri, dar premiul este al ei şi îi aparţine în exclusivitate…”, ne-a declarat Iaru. Mircea Mihăieş (cretinu pulii lu Basescu) a fost de părere, după premierea scriitoarei Herta Müller, că “plutea în aer ca un român să câştige prestigioasa distincţie”, speranţa lui fiind aceea că, impulsionate de această recunoaştere, cărţile premiantei vor fi traduse integral în română.

INFO PLUS În Suedia, activitatea librăriilor, dată peste cap. Herta Müller, un autor aproape necunoscut

Presa suedeză a scris ieri, potrivit NewsIn, că acordarea premiului Nobel pentru literatură, scriitoarei Herta Muller a dat activitatea librarilor peste cap. Ei au retras de pe rafturi operele altor favoriţi la premiu, şi le-au expus la vedere pe cele ale scriitoarei câştigătoare, împodobite cu panglică roşie şi cu “Nobelpriset”.

Unii dintre critici susţin că în spatele acestui premiu stă faptul că Nobelul are un fundal politic, iar instituţia a dorit ca anul acesta, la aniversarea căderii zidului Berlinului, lumea să conştientizeze ororile dictaturii comuniste.

În context, un sondaj propus pe site-ul spaniol abc.es arată faptul că 75% dintre repondenţi nu au auzit niciodată de numele Hertei Muller, 25% spun că le sună cunoscut numele, niciun vot nefiind înregistrat lacategoria “îi cunosc opera”.

Şi cotidianele americane se întreabau cine a auzit de Herta Muller, făcând apoi o prezentare succintă a vieţii şi operei sale.

Scriitoarea a declarat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă organizată la Berlin, că încă nu-i vine să creadă ce i s-a întâmplat. “E uimitor. Nu am aşteptat acest lucru şi eram sigură că nu mi se va întâmpla tocmai mie.

Nu sunt încă în stare să vorbesc despre asta. Mai am nevoie de timp să realizez, să-mi pun gândurile în ordine. Este greu să faci faţă unui asemenea eveniment.” În opinia sa, premiul obţinut nu are legătură cu marcarea evenimentului căderii Zidului Berlinului, ci, în general, cu regimul comunist. “Am trăit 30 de ani în dictatură şi am plecat din România în dictatură”, a precizat autoarea.

INFO PLUS Români cu Nobel: George Emil Palade şi Elie Wiesel au luat premiul ca americani

În istoria premiului Nobel au mai fost doi câştigători de origine română.
• George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american, născut în România, specialist în biologia celulară. A primit premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974. El a împărţit acest premiu cu Albert Claude şi Christian de Duve.
• Elie Wiesel, scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaţiei, supravieţuitor al Holocaustului. A primit Nobelul pentru Pace în 1986.
Un alt mare savant român, Nicolae Paulescu, a fost foarte aproape de obţinerea unui Nobel care i s-ar fi cuvenit de drept. Premiaţi au fost doi candieni – Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best -, care au primit, în 1923, distincţia pentru medicină şi Fiziologie, pentru descoperirea insulinei. Studiile lor fuseseră însă precedate de cele ale cercetătorului român. În 1969, meritele lui Paulescu au fost recunoscute de Fundaţia Nobel, din păcate fără o altă “reparaţie” cuvenită.

INFO PLUS Lista laureaţilor premiului Nobel pentru literatură din ultimii 10 ani:
*2009: Herta Müller (Germania)
*2008: Jean-Marie Gustave Le Clezio (Franţa)
*2007: Doris Lessing (Marea Britanie)
*2006: Orhan Pamuk (Turcia)
*2005: Harold Pinter (Marea Britanie)
*2004: Elfriede Jelinek (Austria)
*2003: J. M. Coetzee (Africa de Sud)
*2002: Imre Kertesz (Ungaria)
*2001: V.S. Naipaul (Marea Britanie)
*2000: Gao Xingjian (Franţa)

NICI UN ROMAN NU A CASTIGAT SI PROBABIL NU VA CASTIGA VREODATA UN PREMIU NOBEL. FAPTUL CA UN OM S-A NASCUT IN RROMANIA NU IL FACE AUTOMAT ROMAN . POPORUL ROMAN E UN POPOR RETARDAT GENETIC SI AR TREBUI SA DISPARA DE PE FATA PAMANTULUI.

Problema e ca presedintele care a macelarit sperantele a 22 de milioane de suflete, s-a insurubat in scaun si nu se da plecat nici cu militia.

Chestia e ca pentru a cåstiga timp, a cumparat linistea sociala cu peste 13 de miliarde de euro si este in stare sa-si vånda tara pe imprumuturi insolvabile doar pentru a se mai intoarce o data la cårma unei tari ca o corabie beata. Presedintele nu inceteaza sa se laude ca a imprumutat tara de la FMI ca sa protejeze leul, in timp ce bruma de oameni responsabili nu pridideste sa atraga atentia ca s-a cumparat de fapt doar timp, iar stocul acelui timp s-a subtiat amenintator si va expira cåt de curånd. Timp de cinci ani, in care reformele puteau fi implementate, dinspre presedintele tarii nu s-au auzit decåt geamparale, injuraturi, hauleli, mistouri, tåpurituri, cioace si strigaturi. Statul nu este dispus sa-si reduca propriile cheltuieli. Johnnie Walker a fost mai tare decåt Traian Basescu.

Statul nu este in stare sa decimeze sufocantul aparat birocratic. JW a gålgåit in toate discursurile sforaitoare ale lui Traian Basescu. Statul nu poate reduce salariile bugetarilor. Johnnie Walker a picurat in toate amenintarile proferate impotriva dusmanilor politici ai lui TB. Statul cheltuie pe salariile bugetarilor 30 de procente din totalul veniturilor sale. JW l-a dat la o parte pe Traian Basescu si a jurat sa mai candideze inca o data. Problema e ca se va gasi intotdeauna un popor suficient de beat ca sa-l aleaga pe Johnnie Walker.

De curând, Hans-Rudolf Merz, şeful statului elveţian, s-a ridicat împotriva ideii de guvernare economică mondială deţinută de G20, întrucât această instituţie nu are legitimitate şi este total lipsită de transparenţă atunci când discută despre probleme care privesc o lume întreagă.

Elveţia, prin vocea oficialului său,  revendică o egalitate în drepturi, însă nu este singurul stat care nu este de acord cu monopolul G20. Singapore şi Qatar şi-au exprimat deja această nemulţumire. Deocamdată, nimeni nu le acordă nicio atenţie.

În cadrul Adunării Generale a ONU, mai multe state mici s-au revoltat că au fost excluse din G20 şi nu numai ele, ci chiar Organizaţia Naţiunilor Unite, dat fiind faptul că declaraţia finală a summit-ului G20 nu pomeneşte absolut nimic de ONU, deşi aceasta este singurul organism internaţional realmente legitim, întrucât reuneşte un număr foarte mare de naţiuni.

Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, este de părere că o eventuală constituire a guvernării economice ar trebui să asocieze toate statele lumii.

Thomas Weiss, analist şi expert în instituţii internaţionale, spune că “Doar Naţiunile Unite pot formula norme globale, pot fixa standarde globale, pot produce legi globale şi pot aplica tratate globale. Noul G20 cuprinde 4,2 miliarde de oameni, însă ceilalţi 2,6 miliarde sunt lăsaţi deoparte. Aceste persoane şi guvernele lor sunt indispensabile pentru rezolvarea problemelor globale”.

Sute de copaci au fost tăiaţi şi un parc a fost distrus ca să se facă loc unui monument. Cel al Holocaustului, singurul de acest fel din Bucureşti. Protestele ecologiştilor şi nemulţumitile bucureştenilor din zonă nu au contat. Monumentul de patru milioane de euro este gata şi joi se va inaugura în faţa preşedintelui Traian Băsescu.

Cu o zi înaintea inaugurării, sculpturile sunt ridicate, iar muncitorii mai fac mici aranjamente. Monumentul este compus din cinci sculpturi. Cea mai mare este clădirea centrală care semnifică un mausoleu închinat victimelor holocaustului.

Pe cei trei mii de metri pătraţi au fost ridicate o coloană înaltă de 17 metri, Roata Romilor, un Epitaf şi Steaua lui David. Proiectul a costat 4 milioane de euro şi va fi inaugurat joi. Pe 8 actombrie, acum 67 de ani a început pogromul evreilor şi ţiganilor români.NU EXISTA TIGANI ROMANI …. ORI TIGANI , ORI ROMANI!

Monumentul a fost contestat acum câteva luni de bucureştenii şi ecologiştii care s-au plâns că a fost ridicat cu preţul distrugerii unui parc.

Ce ne intereseaza pe noi Holocaustul . Guvernul nu are bani pt. profesori dar ar bani pt. monumentul evreilor omorati de nustiucine  – nustiucand . Nu e problema noastra …iar daca este …e problema bunicilor nostri.

Guvernul Rromaniei ridica un monument si pt. victimele ocupatiei israeliene in Palestina?

Martorii povestesc că tânără a leşinat imediat după ce s-a urcat în autobuzul care face legătura între cartierul Gheorgheni şi centrul Clujului. „Şoferul a zis că opreşte în centru şi între timp oameni sunau la 112 să trimită o ambulanţă pentru a prelua pe femeia care era în stare de inconştienţă”, povesteşte unul dintre călătorii din autobuz.

În staţia din Piaţa Cipariu, autobuzul a oprit şi imediat a ajuns în zonă şi o ambulanţă SMURD care însă nu a preluat cazul pe motiv că au fost solicitaţi să intervină la un accident. „Pompierii au venit şi au plecat  fără să spună nimic. Au venit şi au stat câteva momente şi s-au dus. Au lăsat bolnavul aici. Era ambulanţa de la SMURD. Din păcate aşa e la noi. A fost SMURD-ul şi a plecat. Vă daţi seama?”, spune revoltat un alt călător.

Ambulanţa s-a blocat în parcare

În faţa refuzului echipajului SMURD de a acorda primul ajutor, călătorii au sunat din nou la 112. La faţa locului a fost trimis un echipaj de urgenţă de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Cluj,  care însă a rămas blocat pentru câteva momente într-o parcare din apropierea staţiei de transport în comun.

După mai bine de 15 minute de la apelul călătorilor, timp în care femeia a zăcut pe podeaua autobuzului în stare de inconştienţă, echipajul ambulanţei a reuşit să îi acorde primul ajutor medical şi apoi a fost transportată la clinica de primire a urgenţelor.

SMURD-ul fusese solicitat la un accident

Coordonatorul SMURD Cluj, Nicolae Moldovan, a declarat că ambulanţa SMURD se îndrepta spre un pieton, care a fost victima unui accident de circulaţie produs tot în zona unde era oprit autobuzul. Numai că echipajul SMURD nu l-a mai găsit pe pietonul accidentat.

„Echipajul nostru a fost solicitat pentru un pieton lovit de o maşină şi, în timp ce căutau adresa, pentru că s-au primit informaţii vagi, a venit cineva să întrebe dacă au venit pentru o persoană leşinată în maşină. Echipajul a plecat de la locul respectiv să caute o altă adresă. Până la urmă se pare că acea victimă a fost transportată la spital de către un autoturism privat”, a spus Nicolae Moldovan.

Cuplurile care nu pot avea un copil pe cale naturală şi încearcă inseminarea artificială riscă să ajungă după gratii… Fertilizarea in vitro a devenit ilegală în România, printr-un ordin semnat de fostul Ministru al Sănătăţii, Ion Bazac pe 23 septembrie, cu o săptămână înainte de a demisiona.

Astfel, efectuarea contra cost a procedurilor de fertilizarare in vitro şi a celor de inseminare artificială vor intra sub incidenţa traficului de celule umane şi vor fi pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Medicii specialişti spun că ordinul ministerial este absurd, în contextul în care nu există alternativă pentru cuplurile care nu pot avea copii. Măsura a fost luată pe fondul scandalului de la clinica Sabyc.

Justin Gawronski, un elev in varsta de 17 ani, a fost atat de suparat de acest lucru, incat a dat in judecata Amazon. “Citisem deja aproape jumatate din carte si mi-am facut multe notite”, a declarat Gawronski pentru LA Times.

Notitele, necesare pentru studiu la scoala, erau facute chiar pe textul romanului, deci in momentul in care Amazon a sters cartea de pe Kindle, munca elevului a devenit complet inutila. Saptamana trecuta, procesul s-a incheiat favorabil pentru Gawronski, care a intrat astfel in posesia unei despagubiri de 150.000 de dolari americani.

Cel mai mare şi ambiţos proiect de drumuri din Uniunea Europeană se realizează în inima “misteriosului ţinut al Transilvaniei”. Proiectul, denumit Autostrada Transilvania, este realizat de firma americană Bechtel. Lucrarea este unică în Europa atât prin amploare, cât mai ales prin ritmul de melc în care avansează construcţia. Astfel, la şase ani de la demararea lucrărilor din 2004, constructorul nu a dat în folosinţă nici un kilometru de autostradă.

‘Daca va continua criza politica se va scumpi cu siguranta creditul pentru Romania cu 1-2 puncte procentuale. Asta deoarece bancile din Romania se refinanteaza de pe pietele internationale, iar cum Romania va fi perceputa ca o tara riscanta, banii vor fi luati cu un cost mai mare. La randul lor, bancile vor acorda credite mai scumpe.

Asa cum o numesc sindicatele, ziua celei mai mari greve din istoria Romaniei modern este ziua in care cadrele medicale nu vor trata decat urgentele, majoritatea profesorilor nu vor intra la ore, politistii vor purta banderole, iar functionarii nu vor lucra cu publicul.

Peste 750.000 de salariati din administratia publica, sanatate si educatie vor opri activitatea. Asa ca vamile, ghiseele caselor de pensii ori ale primariilor vor fi inchise si doar in institutiile de asistenta sociala va fi asigurata o treime din activitate.

Profesorii si-au anuntat elevii, inca de vineri, sa nu se prezinte la scoala. In spitale nu se fac tratamente si investigatii decat pentru urgenta.

In plus, cei din Federatia Nationala a Sindicatelor din Administratie vor picheta sediile prefecturilor intre orele 11 si 13. Bugetarii sunt nemultumiti de legea unica de salarizare, de faptul ca vor fi trimisi in concediu fara plata pentru 10 zile si ca in 2010 se vorbeste de concedierea unui numar mare de salariati la stat. Greva generala va fi urmata miercuri de proteste de strada in Capitala.

JOS BASESCU!!!

Economia a reacţionat aproape instantaneu la decizia PSD de a se retrage de la guvernare. Leul a pierdut 1,2% faţă de euro în numai câteva zeci de minute, în ciuda intervenţiilor BNR, piaţa de capital s-a înroşit după anunţ, după ce a deschis ziua “pe verde”, iar economiştii străini spun că dacă situaţia politică va duce la nerespectarea acordului cu FMI România s-ar putea trezi cu un rating şi mai prost.

Leul a pierdut joi 1,2% faţă de euro, cursul oficial anunţat de banca centrală fiind de 4,2495 lei/euro. După anunţul PSD privind ieşirea de la guvernare investitorii au pus tunurile pe leu, singura direcţie pentru curs, în ciuda intervenţiilor BNR, a fost în sus.

“Cursul era oricum ţinut destul de jos de intervenţiile BNR din ultimele zile. Investitorii au reacţionat rapid la anunţarea ruperii coaliţiei. După anunţul oficial cursul a urcat brusc de la 4,22 la 4,24-4,25 lei/euro. BNR a mai încercat să intervină însă singura direcţie dictată de piaţă a fost în sus”, a declarat pentru Gândul un dealer.

Divorţ de “ziua accizei”

Ruperea coaliţiei s-a nimerit cu atât mai prost cu cât accizele din 2010 sunt calculate la cursul oficial al Băncii Centrale Europene (BCE) din data de 1 octombrie al anului precedent, respectiv cel de joi. Cum cursul BCE este determinat aproape integral de cel al BNR, scăderea de 1,2% s-a transferat şi în cursul oficial al UE. Accizele, taxa auto şi toate celelalte taxe sau impozite calculate în euro, vor fi astfel cu 14,2% mai scumpe anul viitor, cursul BCE fiind de 4,2688 lei/euro, faţă de cel de anul trecut, de 3,7364 lei/euro. Concret, acciza la benzină va creşte cu peste un leu pe litru, pe lista scumpirilor fiind şi gazele naturale, energia electrică, alcoolul şi ţigările. Dacă leul şi-ar fi menţinut cotaţia de miercuri, dinaintea ruperii coaliţiei, accizele ar fi crescut cu numai circa 13%.

BNR nu a intervenit suficient

Posibilele intervenţii ale BNR pe stoparea deprecierii ar fi avut oricum şanse mici de reuşită, atât timp cât banca centrală a injectat nu mai puţin de 11,79 miliarde de lei în piaţa monetară. “Practic Banca a pus înapoi în piaţă tot ce a luat în ultimele săptămâni când a schimbat euro pentru a face rost de lei pentru Finanţe”, explică dealerul. El a precizat că zilele trecute, când leul a atins şi cel mai bun curs din ultimele patru luni, BNR a ţinut cotaţia faţă de euro jos prin schimbarea valutei primite de la FMI, circa 930 de milioane de euro, destinate Finanţelor, în lei.

După ce a început ziua pe creştere, Bursa de Valori Bucureşti (BVB) s-a înroşit instantaneu după anunţul ruperii coaliţiei de guvernământ. Piaţa de capital a început ziua de joi cu o creştere uşoară, de 0,34%, în special datorită evoluţiilor pozitive ale celor mai importante burse europene. La finalul şedinţei de tranzacţionare însă investitorii s-au mai calmat, indicele BET-C, care reflectă evoluţia tuturor acţiunilor listate pe bursă, pierzând numai 1,45%, ceea ce înseamnă că BVB a pierdut aproape 800 de milioane de euro din capitalizare, valoarea totală a acţiunilor listate la Bucureştii fiind de 18,36 miliarde de euro. “Am văzut o uşoară scădere a bursei. Evident cauza principală este criza politică. Scăderile au fost relativ mici, ceea ce înseamnă mai degrabă îngrijorare decât panică din partea investitorilor”, a declarat pentru Gândul Iulian Panait, analist financiar KTD Invest.

FMI: Acordul va continua

În ciuda tensiunilor politice acordul cu Fondul va continua. Anunţul a fost făcut chiar de reprezentantul FMI în România şi Bulgaria, Tonny Lybek. “Nu există aşteptări pentru întreruperea programului. Acordul a fost negociat cu România, nu cu un partid anume. Ne aşteptăm ca autorităţile să continue în efortul lor de a atinge ţintele stabilite în acord”, a declarat el, citat de Mediafax. Oficialul a precizat că următoarea vizită a FMI va avea loc la finele acestei luni şi că acesta este lucrul pe care cade accentul în acest moment. Un alt posibil efect, mai degrabă indirect însă, al ruperii coaliţiei poate fi şi scăderea ratingului României, ceea ce ar însemna scumpirea creditelor pe care statul român le va lua de peste graniţă, datorită unui grad mai ridicat de risc.

Oameni buni, nu prea am chef să mă feresc de a spune lucrurile pe nume: băsescu este preşedinte-prim-ministru şi tratează această ţară ca şi cum ar fi ţinutul lui mă-sa. Pe Nica l-a vrut demis ca să-l bage pe Blaga, şeful său de campanie, la Interne. Probabil nu se aştepta la rezultatul de acum… deşi el joacă hore în echipament de oier…

Ideea cu referendumul… e o diversiune dacă vreţi, dar mai ales o metodă de-a lui băsescu de a-şi aroga voturi artificial.

Apoi ordonanţa de guvern care spune  – în ciuda Constituţiei – că, pentru a câştiga alegerile, este suficient ca un candidat să obţină 50%+1 din voturi, spre deosebire de prevederile Constituţiei care spune că este nevoie de 50%+1 din liste să voteze pro un candidat… Diferenţa e mare dacă ne gândim la ce prezenţă slabă la vot am avut în ultima vreme.

Ce naiba nu e clar?

Mă rog, aş spune că traian băsescu nu e tocmai întreg la cap, dacă nu aş ştii în ce mare căcat se află el şi acoliţii săi. Niciun om normal nu ar trage de sfori în halul ăsta. Doar un om pe care-l paşte puşcăria. Pe el şi pe acoliţii săi: Riţipiţi, Udrea, Predoiu (da, da, şi el), Videanu şi alţii.

Dar există speranţă, dragi români: în curând vom vota. Sunt de acord că Prostănacul şi Chiulangiul nu sunt opţiuni reale. Va trebui să votăm în contră. Sau hai nah, să votăm “răul mai mic”. Important este să scăpăm de băsescu.

P.S. Împotriva actualului guvern nu poate fi lansată o moţiune de cenzură deoarece Constituţia stipulează vag că o moţiune de cenzură nu poate fi lansată la mai puţin de 90 de zile înainte de Alegeri. Ei da, nu se specifică de care alegeri.

Standard&Poor’s ar putea retrograda ratingul României, dacă situaţia politică va conduce la neîndeplinirea programului de consolidare fiscală şi economică la care s-a angajat în acordul cu FMI, şi, astfel, la o înrăutăţire a finanţelor publice, a declarat pentru Mediafax analistul S&P Marko Mrsnik.

“Dacă situaţia politică va conduce la eşecul guvernului să adere la programul de consolidare fiscală şi economică, producând o înrăutăţire a finanţelor publice, sau continua deterioare din sectorul bancar va duce la o dislocare în sistemul financiar, există riscul unei retrogradări a ratingului de ţară“, a spus Mrsnik.

Acesta spune că, odată cu programul multilateral de asistenţă financiară, Guvernul s-a angajat la o consolidare semnificativă în ceea ce priveşte partea de cheltuieli şi de venituri.

“Aceasta este, în opinia noastră, o provocare în îndeplinirea obligaţiilor, dată fiind severitatea recesiunii asociată cu ajustarea economică. Totuşi, era de aşteptat ca angajamentul de a implementa programul negociat cu FMI să fie supus unui test, din cauza neînţelegerilor din cadrul coaliţiei, în special în contextul alegerilor prezidenţiale”, a mai spus Mrsnik.

Sa mai zica cineva ca nu va fi o frauda de proportii la alegeri.

Romania o duce bine si fara guvern ..mai ales daca este unu care nu a facut nimic in ultimul an .Defapt Rromania o duce rau cu sau fara guvern si asta doar fiindca poporul rroman e un popor retardat genetic care nu se poate autoguverna sau auto-organiza.

MUIE ROMANIA

Echipajul britanic al aparatului C130 Hercules survola pe data de 23 iunie mai multe zone rurale ale provinciei Helmand pentru a distribui pliante localnicilor. Deşi cutiile cu pliante sunt concepute să se deschidă în aer, pentru ca încărcătura să se împrăştie pe o suprafaţă cât mai mare, una dintre acestea nu s-a deschis.

“De această dată însă una dintre cutii a rămas intactă iar o fetiţă a fost lovită”, a declarat un oficial. Copilul rănit a fost transportat la un spital din Kandahar, unde a decedat la scurt timp. Anunţul a fost făcut abia ieri de către Ministrul Apărării la încheierea anchetei. Autorităţile au păstrat cazul secret pentru a nu da prilejul diferitelor speculaţii.

Fetiţa este una dintre numeroasele victime colaterale ale războiului care a ucis în acest an, până acum, circa 1.500 de civili în Afganistan.

Premisele sunt:

- în 2003, OMS spunea că în România sunt cel mult 40.000 de curve
- serviciile unei curve costă în jur de 50 de euro
- Money.ro citează un ONG potrivit căruia o curvă are doi clienţi pe zi
- România are 22 de milioane de români
- comisia prezidenţială spune că populaţia activă reprezintă 47% din total (aproximativ 10 milioane de români)
- comisia prezidenţială spune că 65% din populaţia activă are job (6.500.000)
- să zicem că în România 50% sunt bărbaţi, restul femei (3.250.000 de bărbaţi au un loc de muncă)