In Rromania nu mai exista tigani septembrie 10, 2010
In Rromania nu mai exista tigani , toti sunt in Italia, Franta si Spania
Cu focuri de artificii aprilie 26, 2010
I: De ce nu serbeaza francezii nimic cu focuri de artificii?
R: Pentru ca s-ar preda toti!
La muncă, nu la întins mâna! martie 8, 2010
Nemţii către greci: La muncă, nu la întins mâna! Cotidianul Bild: “Treziţi-vă mai devreme şi munciţi mai din greu!”
Publicaţia germană a ţinut o prelegere de “etică a muncii”, după ce premierul grec George Papandreou a vizitat Berlinul, unde a dat asigurări că el “nu cere ca pensiile şi vacanţele grecilor să fie plătite de contribuabilii germani”
Soluţia pentru depăşirea crizei bugetare din Grecia ar fi mult mai simplă decât îşi închipuie grecii, potrivit tabloidului german Bild. “Treziţi-vă mai devreme şi munciţi mai din greu!”, le-a transmis publicaţia, într-un material asumat de întreaga echipă editorială.
Sfaturile au fost oferite sub forma unei scrisori deschise către premierul grec George Papandreou, care s-a aflat la Berlin, la sfârşitul săptămânii trecute, în încercarea de a obţine susţinerea cancelarului Angela Merkel pentru planul de austeritate, fără a cere însă vreun împrumut. Pentru a înlătura orice suspiciuni, Papandreou declarase că el “nu cere ca pensiile şi vacanţele grecilor să fie plătite de contribuabilii germani”.
publicitate //
Bild admite că nici Germania nu este scutită de mari datorii, dar că le face faţă. Acesta s-ar datora faptului că “noi de trezim rezonabil de devreme şi muncim toată ziua”. Ziarul sugerează ca şi grecii să facă asemenea nemţilor următoarele:
• “Aici, oamenii muncesc până la 67 de ani. Şi nici nu mai există al 14-lea salariu pentru funcţionarii publici”.
• “Aici, nimeni nu trebuie să dea mită de 1.000 euro, pentru a obţine la timp un pat de spital”.
• “Aici, nu plătim pensii pentru fiicele generalului care nu şi-au găsit soţi”.
• “În această ţară, benzinăriile au case de marcat, taximetriştii dau chitanţe şi fermierii nu fură subsidii europene cu milioane de măslini care nu există”.
Curtea Constituţională germană respinge legea privind stocarea datelor cu caracter personal martie 4, 2010
Curtea Constituţională germană a decis că, în actuala ei formă, legea privind stocarea timp de 6 luni a datelor conţinute în comunicaţiile telefonice, prin internet şi e-mail nu este conformă cu legea fundamentală.
Stocarea fără motiv a datelor cu caracter personal contravine dreptului garantat în Constituţie al prezervării secretului poştal. Toate datele stocate până în prezent trebuie deci şterse, în conformitate cu decizia justiţiei. Sentinţa Curţii Constituţionale pare a fi o victorie pe toate planurile a celor care militează pentru protecţia datelor cu caracter personal.
E însă o izbândă condiţionată. Curtea Constituţională nu a interzis în principiu stocarea datelor cu caracter personal. Doar legea care stă la baza depozitării datelor contravine, în prezent, Constituţiei.
Planurile privind intensificarea supravegherii în numele siguranţei nu dispar definitiv. Dimpotrivă. În decizia actuală a Curţii Constituţionale se găsesc şi indicii privind modalităţile de schimbare a legii în cauză în aşa fel, încât să se conformeze legii fundamentale. În primul rând, datele cu caracter personal trebuie stocate separat, cifrate iar controlul lor să fie transparent. În cazul în care aceste premise sunt îndeplinite, forţele de ordine pot obţine permisiunea de a accesa datele cu caracter personal.
În plus, accesul trebuie să fie aprobat de un judecător, iar persoana verificată trebuie să fie suspectată de o crimă gravă, de exemplu de terorism, de periclitare a vieţii altora, de afectare a sănătăţii sau libertăţii cetăţenilor ori a întregii comunităţi.
Chiar dacă toate aceste condiţii la un loc par a forma un cadru restrictiv pentru accesul la datele cu caracter personal, scepticismul rămâne de rigoare. Statul are tendinţa de a acţiona preventiv în lupta anti-teroristă. În ultimii ani s-a putut observa o creştere a numărului supravegherilor telefonice sau informaţionale. În anul 2008 aceste cazuri au sporit la peste 5300. Iar supravegherile preventive, efectuate în absenţa unor suspiciuni motivate, nici nu apar în statistici. Acest fel de a acţiona nu este de natură a consolida încrederea populaţiei în propriul stat.
Serviciile de Informaţii nu sunt controlate de justiţie ci de o Comisie a parlamentului german, ai cărei membri s-au obligat să nu divulge secretele muncii lor. Totuşi, opinia publică află ocazional, din presă, de greşeli comise bunăoară de Poliţia Judiciară ori de Serviciul federal de informaţii (externe). Este bine că, prin intermediul mass-media, opinia publică are şansa de critica statul şi de a deveni, ca în cazul de faţă, o stavilă în calea tendinţelor guvernamentale de impunere a unor legi de securitate exagerate.
Alte două evenimente mai alimentează optimismul privind rezolvarea judicioasă a problemei stocării datelor cu caracter personal. În primul rând faptul că, din toama anului 2009, Ministerul german al Justiţiei este condus de Sabine Leutheusser-Schnarrenberger. Or, ea însăşi a înaintat o plângere împotriva legii privind stocarea datelor, emisă de fostul guvern şi amendată acum de Curtea Constituţională.
În al doilea rând, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, parlamentul european are mai multe drepturi de decizie. Comisia Europeană nu mai poate hotărî de una singură când vine vorba de datele cu caracter personal. În luna septembrie 2010, ordonanţa europeană privind stocarea datelor va fi supusă unei verificări atente. Iar decizia judecătorilor germani ar putea fi folositoare în acest proces.
FUCK AMERICA februarie 25, 2010
Miniştrii europeni de Interne permiseseră de la 1 februarie a.c. autorităţilor antiteroriste de la Washington să aibă acces la datele stocate de către prestatorul belgian de servicii bancare SWIFT, vizând milioane de transferuri transfrontaliere de fonduri. Europarlamentarii au putut adopta această atitudine de frondă împotriva SUA graţie Tratatului de la Lisabona, care conferă puteri sporite legislativului comunitar.
Europarlamentarii au jubilat ieri – şi asta pe drept cuvânt, fiindcă respingerea retroactivă a Acordului SWIFT este un eveniment demn de luat în seamă. Mai întâi fiindcă deputaţii au folosit prima ocazie ivită pentru a-şi demonstra noua putere în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar. Pentru cei mai mulţi dintre legiuitori, procesul de reformă a UE durase prea mult. Din punctul lor de vedere, anii trecuţi au fost anii unor mari frustrări fiindcă, chiar dacă vocea Parlamentului se făcuse auzită, deciziile importante fuseseră luate în Consiliul European, al guvernelor ţărilor membre.
Această stare de fapt a luat sfârşit, graţie tratatului de la Lisabona. Acest tratat a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 şi conferă europarlamentarilor dreptul de a se pronunţa prin vot asupra tratatelor încheiate cu ţări terţe. Tema SWIFT a fost de aceea atât de importantă fiindcă a fost din întâmplare prima ocazie cu care legislativul comunitar şi-a arâtat noua putere. Şi fiindcă vorbirăm de întâmplare, o altă întâmplare, cam ciudată, a fost accea că minştrii europeni de Interne au votat cu numai o zi înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, unilateral, în favoarea aplicării Acordului SWIFT, conform vechilor proceduri. În ochii europerlamentarilor, acţiunea miniştrilor de Interne a fost un afront.
Că europarlamentarii au votat acum împotriva acordului Swift este mai puţin o revanşă, cât expresia unor dubii cu privire la justeţea prevederilor acestui acord, fiind vorba despre teme explozive cum ar fi combaterea terorismului, protecţia datelor şi drepturile cetăţeneşti. În dezbaterea care a precedat votul, chiar reprezentanţi ai Comisiei Europene şi Consiliului European, ajunseseră să spună că în forma actuală, acordul SWIFT este inacceptabil. Reprezentanţii celor două instituţii au recunoscut de asemenea existenţa unor carenţe de comunicare în raporturile cu eurodeputaţii. Mai pe şleau, cu toţii au recunoscut că este vorba despre un acord imperfect. La întrebarea dacă acesta ar fi fost mai bun decât niciunul, eurodeputaţii au răspuns aproape în cor că nu.
Remarcabilă este respingerea acordului SWIFT mai ales fiindcă UE a demonstrat puternicului partener american, că în UE domnesc alte principii în ce priveşte protecţia datelor, decât dincolo de Atlantic. Şi aceasta în ciuda masivei influenţe a unor diplomaţi americani, ale căror acţiuni au fost chiar tentativă de şantaj în ochii unora dintre eurodeputaţi. Sigur că niciun membru al legislativului comunitar nu-şi doreşte să fie acuzat că a fost complice la următorul atac terorist. Asta nu este însă nici posibil, fiindcă un acord valabil de asistenţă mutuală în probleme juridice încheiat între UE şi SUA vine să acopere zonele de risc apărute în urma invalidării acordului SWIFT. Apoi, este dat ca sigur că Belgia şi Olanda nu se vor putea eschiva de încheierea unor tratate bilaterale cu SUA în domeniu.
Votul Parlamentului European este salutar fiindcă legiuitorii nu ar trebui să facă niciun fel de compromisuri când este vorba de drepturile fundamentale ale celor 500 de milioane de cetăţeni ai UE. Scepticismul lor legat de o serie de prevederi ale invalidatului acord a fost pe deplin justificat. De exemplu, nu era clar cum s-ar fi putut apăra în justiţie cetăţenii de transmiterea mai departe a datelor lor bancare. Nu era iarăşi clar cât timp urmau să fie stocate aceste date şi nici nu existau mecanisme care să împiedice tranferul, de către SUA, a acestor date către ţări terţe.
După votul negativ al europarlamentarilor, toate aceste chestiuni trebuie reluate în discuţie, înaintea negocierii unui nou acord, fie că le place sau nu guvernelor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Din această perspectivă, respingerea acordului SWIFT nu numai că a fost remarcabilă, dar a fost corectă.
500.000 de români vor plăti taxă pentru terenul necultivat februarie 10, 2010
În momentul de faţă circa 2 milioane de hectare de terenuri agricole sunt necultivate, adică 20% din suprafaţa arabilă totală
Aproximativ 500.000 de persoane riscă să plătească în acest an penalităţi pentru că deţin circa 2 milioane hectare de terenuri agricole pe care nu le lucrează. Cifra reprezintă aproximativ 20% din suprafaţa arabilă a ţării noastre. Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a anunţat că este un susţinător al ideii de impozitare suplimentară a celor care nu lucrează suprafeţele agricole. “Sunt susţinătorul ideii de penalizare a celor care au terenuri agricole, însă nu le folosesc. Eu sunt un partizan al impozitării terenurilor agricole şi o penalitate pentru cei care nu exploatează terenurile agricole ar putea să apară. Din punctul meu de vedere, este binevenită”, a declarat Vlădescu. Acesta nu a avansat un cuantum al acestui nou bir. Ideea însă nu este nouă, fiind menţionată în vara anului trecut şi de preşedintele Traian Băsescu, care a declarat că subvenţiile trebuie primite doar de către agricultorii care îşi cultivă terenul, iar cei care îl păstrează nelucrat, “în interes speculativ”, ar trebui să plătească taxe şi penalităţi.
“În UE nu există terenuri nelucrate”
Printre statele unde în această perioadă se discută despre impozitarea terenurilor lăsate pârloagă se numără şi Armenia, unde Parlamentul dezbate o lege privind introducerea de noi taxe, printre care şi cea pe terenurile nelucrate, potrivit agenţiei de presă Arminfo.
Întrebaţi dacă în UE există o taxă pentru suprafeţele agricole nelucrate, reprezentanţii Ministerului Agriculturii au răspuns că acolo nu există terenuri pârloagă. “În UE nu există terenuri nelucrate. În UE se preţuieşte fiecare palmă de teren. La un moment dat exista obligaţia ca, pe o anumită perioadă (de maximum trei ani – n. red.), să se lase terenul nelucrat, pentru a se reface din punct de vedere al calităţii. Odată cu criza, nu mai există această obligativitate”, a declarat secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu.
La rândul său, Ştefan Nicolae, preşedintele sindicatului Agrostar, consideră că aplicarea de penalizări va duce la multe dezbateri. “Impozitarea terenurilor nelucrate trebuie dublată de alte măsuri, precum neaccizarea motorinei. Trebuie avut însă în vedere că există şi persoane în vârstă care nu sunt de vină că nu-şi pot lucra terenul”, a spus Nicolae.
Potrivit calculelor , în acest an circa 200 de milioane euro reprezintă suma subvenţiilor pe care le vor încasa cele 500.000 de persoane ce deţin suprafeţe nelucrate. În 2010, producătorii agricoli vor primi plăţi pe hectar de circa 81 euro de la UE şi restul până la 110 euro de la bugetul de stat. În prezent, proprietarii de terenuri agricole plătesc la primării un impozit anual cuprins între 36 de lei şi 43 lei pe hectar.
Un grup de lobby condus de British American Tobacco a influenţat Tratatul UE ianuarie 14, 2010
Un grup de companii din industria chimică, alimentelor, petrolului şi farmaceuticelor, condus de British American Tobacco (BAT), a influenţat Tratatul UE, cu modificări care au pus accentul pe interesele de afaceri în detrimentul sănătăţii publice, potrivit unui raport citat de EUObserver.
Raportul a fost realizat de profesori de la University of Bath şi University of Edinburgh, în urma analizei a circa 700 de documente interne ale BAT, unul dintre cei mai mari producători de tutun la nivel mondial.
Autorii susţin că au găsit dovezi potrivit cărora BAT s-a asociat, la jumătatea anilor ’90, cu institutul de cercetări European Policy Centre din Bruxelles, pentru a crea un grup care să se asigure că evaluarea opţiunilor de strategie la nivelul UE pune accentul pe interesele de afaceri, în detrimentul sănătăţii publice.
Reprezentanţii Comisiei Europene nu au ştiut că BAT a fost implicată în această campanie, reiese din studiul apărut în jurnalul Public Library of Science Medicine şi finanţat de Smoke-Free Partnership şi Cancer Research UK, citat de Mediafax.
Potrivit raportului, BAT a constituit o reţea de coordonare a strategiilor formată din companii importante, precum Shell, Zeneca, Tesco, SmithKline Beecham, Bayer şi Unilever, care a efectuat o campanie multi-anuală de lobby cu scopul de a influenţa siastemul de analiză a impactului la nivelul UE.
Există mai multe sisteme de analiză a impactului, folosite ca instrumente de evaluare a posibilelor schimbări legislative, fiecare scoţând în evidenţă diferite aspecte ale implicaţiilor optării pentru o lege sau alta.
Unele dintre aceste sisteme pun mare accent pe impactul asupra mediului sau sănătăţii, în timp ce altele pe impactul financiar.
Analizele de impact, care iau în considerare costurile şi beneficiile unei anumite strategii, sunt criticate în raport, întrucât costurile suportate de mediul de afaceri sunt uşor cuantificabile, în timp de impactele fundamentale, precum costul vieţilor pierdute sau afectate, nu sunt la fel de uşor de măsurat.
Forma analizei de impact promovată în această perioadă de BAT şi grupul condus de acesta, împărtăşită în ultimă instanţă de UE prin modificările aduse Tratatului UE, a fost susţinut de companii, potrivit studiului, întrucât s-a crezut că va limita introducerea restricţiilor privind fumatul în locuri publice şi a publicităţii anti-tutun.
Cercetătorii au descoperit documente ale BAT potrivit cărora membri din conducerea companiei au aflat că această formă de analiză a impactului a fost folosită cu succes de producătorul de ţigări Philip Morris, în SUA, în acelaşi scop.
Într-un document de uz intern folosit de studiu se arată că “nicăieri la nivel mondial Guvernele nu trebuie, în practică, să îşi justifice acţiunile prin analize costuri-beneficii, susţinute de analize riguroase ale riscurilor. O oportunitate de a promova o astfel de cerinţă a fost identificată în UE”.
Potrivit documentului, British American Tobacco şi sectorul de profil au constatat că “o coaliţie amplă de companii cu viziuni asemănătoare ar putea fi capabile să convingă statele membre să modifice tratatul, impunând obligativitatea analizei costuri-beneficii şi a evaluării riscurilor”.
În acest scop, din 1996, BAT s-a bazat pe European Policy Centre (EPC şi uneori a colaborat cu Weinberg Group, companie de consultanţă care a avut legături cu Philip Morris.
EPC a format în acest scop Risk Assessment Forum, în beneficiul BAT şi alianţilor săi.
În ultimă instanţă, campania BAT a fost un succes, contribuind la modificarea Tratatului UE în sensul dorit, graţie colaborării cu un institut important de cercetări şi înfiinţării unui grup de sprijin. Astfel, BAT a evitat percepţia că un mare producător de tutun se află în spatele modificării strategiei UE.
Consiliul Europei: Pandemia A/H1N1, un fals în favoarea firmelor farmaceutice ianuarie 8, 2010
Parlamentari din Consiliul Europei solicită crearea unei comisii de anchetă, pentru a evalua “ameninţarea unor false pandemii pentru sănătate”, un subiect despre care ei urmează să dezbată la sfârşitul lunii ianuarie la Strasbourg, a declarat, joi, unul dintre ei, Wolfgang Wodarg.
Parlamenteri din Consiliul Europei: Pandemia A/H1N1, un fals în favoarea firmelor farmaceutice
Wodarg este un epidemiologist foarte critic la adresa tratamentului împotriva virusului A/H1N1, care, potrivit lui, a fost calificat în mod fals drept pandemie, “sub presiunea laboratoarelor”.
Acest parlamentar socialist german vrea ca organizaţia Consiliului Europei să ceară membrilor săi “anchete privind consecinţele declanşăriii pandemiei şi abordarea acesteia la nivelurile naţional şi european”.
Va fi vorba de asemenea despre a afla cum şi pe ce baze ştiinţifice Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a decretat că este vorba despre o pandemie, “cu scopul prevenirii altor alerte false”.
Adunarea parlamentară (APCE), reunită în sesiune în perioada 25-29 ianuarie, urmează să includă tema pandemiei în programul sesiunii sale.
Comisia sa “Social şi sănătate” a mai invitat în aceeaşi săptămână Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi laboratoare farmaceutice la o dezbatere cu uşile închise, a precizat el.
Wodarg pretinde că firmele farmaceutice “au influenţat oamenii de ştiinţă şi autorităţile de sănătate publică, pentru ca aceştia să alerteze Guvernele în legătură cu o pandemie”.
Într-un text cosemnat de parlamentari din zece ţări, el afirmă că laboratoarele “au incitat la risipirea de resurse destinate îngrijirilor medicale, în favoarea strategiilor de vaccinare ineficiente”.
“Ele expun inutil milioane de persoane sănătoase riscului de efecte secundare necunoscute ale unor vaccinuri care nu au fost testate suficient”, adaugă el.
Această acuzaţie împotriva laboratoarelor, care nu îi angajează în acest stadiu decât pe semnatari, ar urma să fie supusă la sfârşitul dezbaterii unui vot al APCE.
Climategate decembrie 21, 2009
Suntem bombardati de mass-media cu informatii mai mult sau mai putin relevante legate de ‘marele summit’ de la Copenhaga. Ceea ce nu aflam din nenumaratele reportaje de la fata locului este ca in paralel si in spatele reflectoarelor mediatice fierbe un scandal ce va marca lumea stiintifica si viata publica pentru decenii. Sa vedem pe scurt si la un nivel strict descriptiv despre ce este vorba. Prinsi cu alegerile si alte incidente tangente, nu am putut sa stam conectati la evenimente. Si este pacat, pentru ca merita.
Un hacker misterios
Povestea incepe la Centrul de Cercetari Climatice (CRU) al Universitatii East Anglia. Luna trecuta, un haker misterios a patruns in sistemul universitatii si a descarcat o cantitate imensa (aproximativ derularea a 10 ani) de emailuri si documente. La scurt timp, ele au fost postate pe un server din Rusia.
Din acel moment, lucrurile au explodat. Ca sa intelegem mai bine semnificatia incidentului, sa spunem doua lucruri
- CRU este unul dintre cele mai importante si influente centre din lume dedicate analizei incalzirii globale iar datele si concluziile sale au stat la baza unei bune parti a literaturii de gen, justificand in acelasi timp o multime de pozitii politice si publice relative la problematica in cauza.
- Intre autorii emailurilor se afla persoane de o importanta cruciala in promovarea discursului despre incalzirea globala, cum ar fi profesorul Michael Mann sau profesorul Phil Jones, membru de vaza al Grupului Interguvernamental de Experti privind Schimbarile Climatice al ONU. Persoanele implicate sunt asadar autoritati in domeniu, iar CRU o placa turnanta in reteaua intelectuala si politica ce promoveaza alarmismul climatic.
In momentul in care vestea arhivei aflate pe serverul rus s-a raspandit pe internet, mii de interesati au plonjat in rascolirea ei. Si de aici lucrurile incep sa devina cu adevarat interesante. Ceea ce au descoperit a aruncat in aer aproape instantaneu blogosfera.
In mai putin de cateva ore devenise evident ca materialele expuse contineau posibilele dovezi ale uneia dintre cele mai mari fraude intelectuale din stiinta contemporana. Scadalul a capatat rapid un nume, ‘Climategate’, in rezonanta cu celebrul ‘Watergate’. Ca sa ne facem o idee despre dimensiuni, sa spunem ca la ora actuala chestiunea are dedicate mii de pagini de internet iar pe motoarele precum Google termenul ‘Climatgate’ depaseste in numar de cautari insusi clasicul termen, ‘Global Warming’ – incalzire globala. Ce contin deci materialele in cauza?
Masluiri stupefiante
In primul rand, citind emailurile expuse, descoperim izbitorul spectacol al unui grup de climatologi de varf ce incearca in mod sistematic sa manipuleze bazele de date legate de fluctuatiile temperaturii globale. Ii vedem de pilda ingrijorati de faptul ca temperatura globala nu a crescut in ultimul deceniu, dar si de faptul ca nu isi pot explica acest fenomen. Solutia: eforturi de a ascunde realitatea revelata de date. Alte discutii vizeaza cum pot sa fie camuflate situatiile de incalzire globala din trecutul istoric al omenirii, situatii ce nu pot fi asociate cu cresteri semnificative de bioxid de carbon. Solutia: datele respective sunt fie facute uitate, fie sunt manipulate.
Sa subliniem: Nume recunoscute precum Michael Mann sau Phil Jones sunt surprinsi afirmand textual ca au modificat date pentru a masca rezultate incomode care aratau, cotrar tezelor sustinute public de acesti autori, nu o incalzire globala ci mai degraba o racire a temperaturii in ultimul deceniu. Si sa nu uitam un lucru: in tot acest timp, acesti profesori spuneau politicienilor si publicului ca incalzirea globala este un pericol iminent si ii atacau brutal pe cei ce aveau rezerve cu privire la afirmatiile lor.
Conspiratii impotriva altor oameni de stiinta
Manevrele devoalate de emailurile facute publice sunt stupefiante. Vedem cum aceeasi oameni, pe de o parte isi acuza oponentii ca nu sunt publicati in reviste respectabile si, pe de alta parte, cum ei insisi manevreaza in culise ca sa le blocheze publicatiile. Descoperim chiar si un complot prin care se incearca explicit izolarea si decredibilizarea revistelor care gazduiesc opiniile contrare.
Sa repetam: constatam nu numai blocarea exprimarii opiniilor contrare incalzirii globale in publicatiile controlate de alarmisti dar obliterarea si decredibilizarea pe orice cai a oricarei publicatii care ar accepta punctul de vedere stiintific alternativ. “Il vom marginaliza chiar daca asta inseamna sa redefinim ce este procesul de evaluare academica”, afirma profesorul Jones, referindu-se la un cercetator ce nu era de acord cu tezele alarmiste.
Asadar nu este nicio supriza pentru cititorii materialelor puse la dispozitie de hakerul misterios ca machiavelicii profesori de la CRU vorbesc despre climatologi care sunt ‘de incredere’ si de cei care nu trebuie sa aiba acces la date intrucat nu sunt ‘predictibili’. Ii vedem catalogand nominal si organizational pe cercetatorii cu vederi opuse, precum si vorbind de tactici de decredibilizare a lor folosindu-se pe ascuns de bloguri si de comunitatile online. De ce toate acestea? Evident ca sa poata spune publicului si politicienilor ca toti oamenii de stiinta ‘seriosi’, care publica in reviste ‘serioase’, sustin teza incalzirii globale. Numai ‘prostii’ sau cei ‘vanduti’ se mai pot indoi.
Distrugerea si limitarea acceslui la bazele de date
In trecut, ori de cate ori i-a fost solicitat accesul la seriile statistice privind temperaturile istorice, Phil Jones a afirmat ca datele s-au pierdut. Cele aduse la lumina de hackerul anonim ne releva altceva. Un efort deliberat de a tine datele departe de ochii publicului. Nu este nevoie sa spunem ca aceasta practica este contrara spiritului metodei stiintifice, bazat exact pe transparenta si verificabilitate.
Lucrurile apar si mai bizare cand realizam ca cercetatorii CRU au incalcat si legile in vigoare privind accesul liber la informatie, avand in vedere ca vorbim de proiecte finantate din bani publici. Sarbanda nu se opreste aici. Am mentionat deja ca apare clar ca blocuri masive de date au fost modificate. Datele brute insa, datele primare care au fost calibrate si ajustate pentru a produce seriile statistice finale, nu s-au mai pastrat nici ele. Deci este imposibil de determinat acum ce a fost fabricat si ce nu.
In sfarsit, materialele puse la dispozitia publicului pe hacker arata lucruri incredibile nu numai despre conduita acestor oameni de stiinta transformati in agenti de influenta machiavelici sau despre datele falsificate de ei. Socul cel mai mare l-au avut expertii in programare cand au constanatat starea in care se afla programul folosit de CRU pentru procesarea datelor. Din notele facute de chiar specialistii CRU, reiese ca erorile, improvizatiile si peticelile acumulate in timp i-au adus in starea in care admiteau ei insisi, in comunicarile lor interne, ca habar nu au ce fac cand este vorba despre acest program.
Ce a urmat
Retaua alarmista – cercetatorii, mass media, politicieni, ONG-uri etc – s-a facut initial ca nu stiu despre ce e vorba in speranta ca valul va trece si lucrurile vor reveni la normal. Dar presiunea a crescut. Si creste de trei saptamani de la zi la zi. Creste si intensitatea cu care se incearca musamalizarea. Dimensiunile socului la care este supusa comunitatea alarmista azi sunt insa greu de supraestimat. Anchete sunt in derulare la CRU. De acolo se intind in alte centre similare.
Exista deja o lista de alte universitati suspecte. Suspiciunile de malversatii similare se extind dincolo de universitati. Chiar si la ONU, dupa doua saptamani de negari, chestiunea s-a impus. Urmeaza si acolo o ancheta. Marile publicatii si canale de stiri preiau treptat, cu inima indoita, tema. Incep sa se faca auziti oamenii politici care cer stoparea oricaror initiative pana cand baza stiintifica a ideologiei alarmiste nu se clarifica.
Confuzia este imensa. Sute, poate mii de cercetari se fundamenteaza pe bazele de date de la CRU. Care, iata, se dovedesc masluite. Cine mai poate face ordine in haos? Cate alte baze de date au fost manipulate similar? Cum putem sti? Intregi serii statistice trebuie recalculate de la zero. Asa cum este de asteptat, politicienii, mass media si toti beneficiarii economici si politici ai alarmismului incearca sa musamalizeze lucrurile. Dar, sa repetam, oricat ar incerca ei, cutia Pandorei a fost deschisa.
Ce ar mai fi de spus?
Evident, acest scandal nu infirma complet posibilitatea incalzirii globale si nu oblitereaza posibila validitate a multor studii in jurul acestei teorii. Dar ideea consensului stiintific in jurul alarmismului climateric este spulberata. In plus, cum putem sti acum ce este studiu „serios” si ce nu, in acest domeniu?! In fata stau ani bun de eforturi. Lucrurile trebuie luate de la zero. Fara politica, fara isterie, fara manipulari, fara vedetisme si propaganda mass-media, fara premii Nobel si Oscaruri, fara spectacole de sunet si lumina de tip Copenhaga.
Sa ne gadim la toate acestea cand contemplam modul in care sunt prezentate in mass-media evenimentele de la Copenhaga. Sa ne intrebam intre altele si de ce nu auzim mai mult despre Climategate. Iar daca ne indoim de veridicitatea relatarii de mai sus, avem o solutie simpla. Printr-o simpla cautare google putem lamuri daca nu cumva ceea ce se intampla in spatele reflectoarelor indreptate spre Copenhaga nu este mai semnificativ decat ceea ce se intampla in lumina acestora. Traim in epoca internetului. Elitele politice, stiintifice si mass media nu mai au monopolul informatiei.
Si ar mai fi ceva. Niste amanunte care in mod sigur starnesc curiozitatea. Pare foarte interesant momentul in care hackerul misterios si-a calibrat lovitura. Chiar inainte de Copenhaga. Si pare interesanta locatia severului utilizat dupa cum interesante sunt si speculatiile privind cetatenia autorului si motivatiile demersului sau. Iata deci cateva teme suplimentare de meditatie sugerate de acest extraordinar scandal stiintific. Si nu numai.
Comentarii recente